Gazeta Transilvaniei, martie 1906 (Anul 69, nr. 47-72)

1906-03-01 / nr. 47

GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 2. Nr. 47.­1906. Lăsăm se urmeze în traducere acest proiect de resoluţiune. Etă­l : Proiect de resoluţiune. Comitetul municipal al comitatului ia la cunoscinţă adresele jurisdicţiunilor, dar nu crede necesar a lua măsuri deosebite în privinţa lor, pe de o parte fiindcă eveni­mentele în fasele lor deosebite de evolu­­ţiune au făcut ca să nu mai fie actuale, pe de altă parte, fiind­că situaţia politică de attă nu reclamă a lua poziţie cu coleje de partid, ci reclamă unirea tuturor cetă­ţenilor în muncă comună spre apărarea constituţiei primejduite. Povăţuit de acestă convingere şi în deplina consciinţă a desavantajelor, ce în­soţesc starea constituţională şi care poate provoca chiar nimicirea constituţiei noas­­tre milenare, comitetul municipal însufleţit de sentimente patriotice, în interesul apă­rării constituţiei noastre se pronunţă pen­tru acea resistenţă, care este un postulat necesar al legilor noastre fundamentale şi ţine de permisă peste tot retusarea exe­cutării tuturor ordinelor ilegale şi se ata­­şează resistenţei mai sus caracterisate. Din contră comitetul municipal găsesce, că acea resistenţă, care împedecă mersul re­gular al administraţiei, este nemotivată şi în caşuri anumite trebue se o cualifice ca primejduire directă a autonomiei, care este camera nostră păzită cu îngrijire; căci mai pe sus de ori­ce îndoieli este adevă­rul, că pentru comitate este de o impor­tanţă nespusă faptul, ca afacerile de ad­ministraţie să le resolve organele sale în­cercate şi eşite din alegeri, or nu niste funcţionari culeşi din toate colţurile, poate lipsiţi de experienţă şi numiţi de alţii. Tocmai de aceea comitetul nostru municipal este însufleţit de dorinţa ferbinte de a păstra neştirbită autonomia comita­telor. Comitetul municipal nu doresce deci nimic mai tare, decât ca mersul regulat al administraţiei în cadrul legilor sancţio­nate să nu fie zăticnit, ci să fie înlesnit prin o atitudine pacinică şi demnă, pen­­tru­ ca Majestatea Sa, convinsă de iubirea nostru de ordine şi respectul nostru de legi, să restabilăscă cât mai curînd insti­tuţiile constituţiei noastre în deplina lor inviolabilitate, căci acestea ne sunt indis­pensabile în interesul progresului nostru economic şi a desvoltării noastre politice. — Vrem să mai accentuăm şi aceea, ca hotărîrea acesta să nu fie considerată ca vot de încredere nici pentru guvern, nici pentru coaliţiune. — Luând cuvântul adv. Carol Adam, care a presentat acăstă propunere şi în comisiunea permanentă, l’a motivat pe scurt,dicând că este o urmare logică a ati­­tudinei ce a observat’« majoritatea săsăscă în congregaţia din tomna trecută. Astădî, zise Adam, ne aflăm deja în absolutismul de care ne temeam astă­­tom­nă; el ameninţă să devină din ce în ce mai aspru, noi însă dorim pacea, şi fiind­că suntem amicii păcii, trebue să dăm expresiune dorinţei, ca să se găsescă pa­cea cu toate naţionalităţile! Să se execute şi să se respecteze disposiţiile legii de na­ţionalitate aşa, ca şi nouă să ne fie po­sibil de a trăi cu naţiunile noastre conlo­cui­tore în pace. Adresându-se apoi cătră fişpanul-pre­­şedinte dice, că a audit, că d-sa şi-a înain­tat deja de mai multe ori cererea sa de dimisiune. Atitudinea acestui comitat este de aşa, ca d-l fişpan să pota să-şi împli­­nescă oficiul cu dreptate. II rogă deci de a rămână la postul său spre mulţumirea poporaţiei comitatului, care fără deosebire de naţionalitate şi religiune apreciază cu simpatie activitatea lui ca fişpan. Comi­tatul acesta s’a purtat şi în timpurile grele de faţă liniştit, aşa că fîşpanul n’a trebuit în nici o direcţiune să se expună şi deci n’a dat prilegiu, ca Maghiarii să-i impute lipsă de patriotism, or­­aşii şi Românii lipsă de obiectivitate. Termină asigurând pe fispan de încrederea deplină a comi­tatului. Dechantul Dr. Franz Herfurth, care ia cuvântul după d-l Adam, ţine un dis­curs, prin care în termini aleşi aduce elogii atitudinei şi activităţii fişpanului Dr. Szekely, lăudându-l cu deosebire, că a soitit să respecteze legea şi dreptul ce ea ii dă fie­căruia şi subliniând şi alte calităţi frumoase ale lui personale. II roga pe fiş­pan, deci numai se poate, să rămână în postul său şi dă expresiune alipirei la ma­nifestaţia de încredere faţă cu fişpanul în numele tuturor membrilor saşi ai congre­gaţiei. Dr. George Szekely răspunde imediat mulţumind pentru manifestaţia de încre­dere, simpatie şi sinceră alipire, ce i­ se face, (j'când că acesta îi va fi una din cele mai scumpe amintiri în viaţa sa, li servesce spre mare bucurie, că comitatul e mulţămit cu activitatea sa, dar crede că Dr. Herfurth îi atribue merite prea multe şi prea mari. Deci în acest comitat dom­­nesce ordine şi între naţionalităţi pace, la acesta au un merit şi bărbaţii conducători. Deşi doresce să petrecă mai departe în acest comitat, nu poate să facă o decla­rație hotărâtă privitor la rămânerea lui, fiind-că acesta nu atârnă numai dela dân­sul, dar își va reaminti tot­deauna cu plă­cere timpul cât a petrecut aici. Continuarea discuțiunei, la care au luat parte și membrii români, o vom aduce în numărul de mâne. Pentru azi notăm numai, că proiectul de resoluţiune al co­­misiuneî permanente a fost primit cu mare majoritate, votând pentru el Saşii toţi, Maghiarii toţi afară de vre-o trei şi — câţi­va dintre Românii presenţi!! încărca tunul. Cu ochianul la ochi, pentru a vedea mai bine cine înainta, vădu­ în ca­pul batalioanelor austriace un ofițer de stat-major, având pe piept o serie întrega de cruci și de cordoane. Napoleon dădu­ la o parte pe Dronot, esamina directiva, ținti încet și luă fitilul din mâna unui locotenent. Chiuleau fu slobodită, din tun se ridică o mare flacără. Ghiuleaua turnată în Raab nimeri pe ge­neralul Nordman drept în pept, îi smulse de pe cai și-l trânti la picioarele unui ulm, unde după o oră fu găsit mort, pe când Lassale dădu asalt asupra­­localităţii Leo­­volesau şi nimerit de un glonţ între ochi, fu ucis, pe când mareșalul Oudinost cu vechia gardă trecu peste Russbach, or ar­­chidu­cele Carol începu retragerea în mar­șuri forțate spre Moravia. — — — — C. Istoria aceasta mî-a fost povestită în limba germană acum câți­va anî, într’o seră de Mai ii în grădina ospătăriei din Deutsch-Wagram. Povestitorul era ospă­tarul Hans Bleiber, al cărui bunic a luat parte la bătăila de la Wagram. Papa şi crisa ungară. Svonul, că consilierii Majestăţii Sale ar fi încercat să atragă şi pe papa în vîr­­tejul crisei ungare, cu scop de a dumeri conscienţa monarchului şi a-i împrăştia scrupulele în ce priveste jurământul pus pe constituţie, a produs o mare sensaţie. Acest svon se desminte, ce e drept, cu toate acestea insă continuă să preocupe viu spiritele. „Budapesti Hírlap“ de la 12­­. c. pu­blică un prim articol sub titlul »deslega­­rea papei« în care, în legătură cu svonul amintit, face niste destăinuiri forte alar­mante cu privire la pretinsul amestec al papei în afacerea crisei. Numita fete spune, că și-a luat unele informatului de la un dis­tins teolog catolic cu privire la cestiunea amestecului. Acest teolog a declarat: 1) Nimeni, nici papa dela Roma nu poate să dea deslegare de jurământul ce l’a făcut cineva cuiva, l’a primit dela a­­cesta, e confirmat de drept și prin con­tract ca promisiune obligătăre. 2) Deca promisiunea este reciprocă, însăşi promisiunea şi jurământul ce o con­firmă per se înceteză dela sine, când una din părți nu o respectéza. In caşul de faţă, deca nu s’au respectat din partea naţiunei maghiare condiţiunile, pe lângă cari dom­nitorul a depus jurământ pe constituţie, atunci acest jurământ per se înceteză de la sine. Nu este, deci, necesitate, ca în­tru­n astfel de cas, papa să dea deslegare de jurământ«. Teologul amintit a declarat şi el, că svonul răspândit prin diare este un ne­adevăr. »Budap. Hírlap« continuând constată din parte-i, că in­tr’adevăr primatele Va­­ssary a adresat Majestăţii Sale o scrisore în care şi-a esprimat adâncile sale îngri­jiri faţă cu formaţiunea raporturilor cri­tice în Ungaria, şi scrisoarea să fi făcut a­­dâncă impresie asupra Monarchului. Maj. Sa a răspuns atunci primatelui, urându-i an nou fericit, propunerile sale politice inse le-a respins. In ce priveste amestecul papei diarul coalitionist scie să spună urmatoarele : Acei domni maghiari, cari de curând au fost la Roma, au audit acolo astfel de obiec­­ţiuni şi au câştigat astfel de impresii, cari Apponyi la Jászberény Contele Albert Apponyi şi-a făcut Duminecă darea de semă înaintea alegăto­rilor săi din Jászberény. Discursul şi l’a ţinut în curtea Casinei maghiare de acolo, fără nici un incident, adunaţi fiind vre-o două mii de omeni. S’a ocupat, firesce, cu situaţia poli­tică. De aici înainte încă, zisc Apponyi, gu­vernarea anticonstituţională va apăsa mai greu asupra ţării. Timpul încercarii lor numai acum urmeză în adevăr. N’am ajuns încă nici pană acolo, ca să ni­ se recunosca necon­diţionat dreptul la independenţă econo­mică. Am propus suspendarea tuturor pre­­tensiunilor militare pană la reforma elec­torală, n’am cerut dela Maj. Sa, ca se con­sidere obligător pentru sine noul verdict al naţiunei, dar toate au fost în zadar. Apro­pierea noastra a întâmpinat refus rece şi ni­ s’a pretins supunere necondiţionată. Su­punerea ar fi însemnat un stat ştirbit, "o constituţie ştirbită, ar fi însemnat renun­ţarea la suveranitatea de stat, degradarea constituţiei noastre milenare, o autonomie provincială — ceea­ ce noi nu o putem face. Mereu au lucrat forţele, a căror ţintă înainte fixată era să se facă imposibil un acord între rege şi representanţa poporu­lui şi majoritatea dictală să nu ajungă în nici un chip la guvern. Lupta va cere de la noi jertfe forte mari. O campanie sistematică s’a pornit pentru subjugarea naţiunei maghiare şi nu stiu cât va dura timpul încercărilor. Dar se nu desnădăjduim. Nicî-odată »na­ţiunea« n’a fost atât de unită ca adi. Gru­parea coaliţionistă trebue susţinută, tre­bue răspândită asupra straturilor tot mai largi. Rolul în aceasta lucrare îl au condu­cătorii politici şi toţi fiii credincioşi ai na­ţiunei. Partidele coaliţiei n’au­ se renunţe la programul lor, mai ales partidul inde­­pendist nu va renunţa în veci la idealul său, independenţa ţării pe basa uniunii personale. Una din problemele coaliţiei este şi trebue să fie realizarea votului univer­sal, pe lângă garanţiile naţionale necesare. Spune apoi Apponyi, că pericolul co­mun ce ameninţă constituţia « apropiat de coaliţie pe Croaţi şi pe acea parte în­semnată a cetăţenilor de limbă nemaghia­ră (?), cu înstrăinarea cărora au trebuit să lupte până acum. Toate armele contrarilor nu vor lua foc şi victoria este inevitabilă, încheie dicând, că în zilele aceste de pri­mejdie »naţiunea« va lua în mâna sa pro­blemele mari ale renascerei, creând con­diţiile gustărei de drepturi şi de fericire pentru milioanele poporului pe basa neştir­bitei suveranităţi a statului naţional ma­ghiar. (1) Scrii mai nou­. Tinerimea universitară maghiară şi papa. Tinerii maghiari de la universi­tatea din Budapesta s’au întrunit ori în localul universităţii într’o mare adu­nare, hotărînd se trimită papei Pius X o adresă, în care—vetțî Domne — să-i lămurescă asupra situațiunei din Unga­ria. Adresa va fi iscălită de studenţii tuturor şcollelor superioare (şi de ji­dovi?). După adunare, în loc se mear­­gă în linişte fiecare la ale sale, s’au pus să facă puţină demonstraţie cu cântece şi sbierete patriotice. Venind poliţia, eroicii tineri şi-au tras pe seama şi s’au cam mai dus. Comisar regesc la Tergu-Mureşului. A dl scu mâne va sosi la Ter­­gu-Mureşului comisarul regesc Ioan Vozary. Pentru întîmpinarea lui s’a ordonat un mare număr de miliţie, gendarmi şi poliţişti El va fi aşteptat la gară de o companie de onoare. I-au aranjat locuinţă în casarma gendar­mii­or. Dări şi recruţi. Se svonesce din nou — de astădată în formă hotărîtă — că guvernul va incassa impositele prin direcţiunile financiare. Va ordona tot­odată guvernul, ca recrutările se se facă esclusiv prin autorităţile militare. „Nap“ susţine, că pentru a ajunge mai uşor a avea recruţi, guvernul va publica amnestie generală pentru de­­sertorii armatei, oi celor ce s’au re­fugiat în străinătate li­ se va ierta pe­­deapsa, decât se vor reîntoarce și-și vor face serviciul. Datele statistice necesare să le fi adunat deja minis­­teriul de resboiu pe calea ministeriu­­lui de esterne. Fr. Kossuth sufere din nou de reuma. El e silit a păzi patul cât­va timp. Astfel călătoria lui în străină­tate s’a amânat, — probabil nici nu o va mai face, par a justifica scriea despre amestecul pa­pei. Pe amintiţii Maghiari papa i-a primit în audienţă specială şi aducând vorba des­pre raporturile politice maghiare, sfântul părinte a zis : — »Maghiarii înşişi sunt causa la tate. Împăratul este patronul prea graţios al Maghiarilor şi nutresce sentimente con­stituţionale. Maghiarii însă îi fac imposi­bil de a lucra conform constituţiei. Ma­ghiarii violeză constituţia şi pe binefăcă­torul lor, pe împăratul, îl atacă, deşi îm­păratul este acela, care apără constituţia. Maghiarii calcă constituţia şi aduc în si­tuaţie forţată pe bunul bătrân«... In acelaşi sens s’a pronunţat şi se­cretarul de stat Merry del Val, continuă »B. H.«, adăugând, că Maghiarii, cari au fost la Roma s'au putut convinge din cuvin­tele papei, că în ce priveste crisa sf. Pă­rinte accentuăză aceeaşi concepţie, ca şi Fejervary şi soţi... Ca simptom caracteristic mai adauge fota din cestiune, că Belmonte, nunciul pa­pal din Viena, a făcut imputări partidului poporal, de ce urmesc politica coaliţiunei şi de ce se pune în opoziție cu politica îm­păratului. Din toate aceste »B. H.« trage con­­clusia, că consilierii Maj. Sale au solicitat opiniunea papei, având de grije ca şi­ pă­rinte să fie informat în aşa fel, ca păre­rile lui să fie identice cu punctul de ve­dere al sfetnicilor Coronei. Cronica externă. Crisa ministerială francesă în mo­mentul când scriem aceste rîndurî încă nu e resolvită. Se vede, că dificultăţile sunt mari, fiind­că e greu să se înjghebeze o unire de grupuri, cari formând majorita­tea se sprijineasca guvernul în politica inau­gurată de Combes, continuată de Rouvier şi în care nici peste începutul începutului n’a trecut, de­oarece de la inventariate şi până la realizarea completă a planurilor de înfrângere faţă cu biserica este încă o enormă distanţă. Grupul Sarrien reclamă »un guvern, care se se razime exclusiv pe grupurile stângei«­ grupul Pelletan cere »un cabinet, care se se razime pe blocul republican«. In sensul acesta s’au presentat moţiuni spre a influenţa pe preşedintele Republicei. După regulele regimnului par­lamentar, puterea trebue dată partidului care a răsturnat ministeriul precedent. Se nasce întrebarea: Este »Blocul republican«, adecă majoritatea esclusiv compusă din grupurile stângei, care a răsturnat pe Rou­vier V — De loc. Radicalii s’au divisat. Unii au votat pentru soluţîunea de încredere, alţii contra. Sarrien a fost între cei din­tâi. Pelletan între cei din urmă. Nici­oda­tă »Blocul« radical-socialist n’a fost mai destinit, de cât la acest scrutin me­morabil. Intr’aceea inventarele se continuă cu furie şi bisericele sunt apărate cu furie şi mai mare. Trupele şi jandarmii sunt res­pinşi în cele mai multe locuri. Situaţia în Franţa este deplorabilă. Prin legea separaţi­unei guvernul vrând să elimineze influenţa Romei, a provocat toc­mai contrarul, un amestec nu se poate mai straşnic în afacerile interne ale Franţei. Éra ce scrie contele d. Ilaussonville, de la Academia franceză, în privinţa aceasta în »Figaro«. — Se punem hipotesa, că papa ar or­dona credincioşilor: »Nu formaţi asociaţi­­a «l­uni culturale«, epitropiilor : »Rămâneţi în funcţiune« şi parochilor: »Nu vă părăsiţ

Next