Gazeta Transilvaniei, martie 1906 (Anul 69, nr. 47-72)
1906-03-01 / nr. 47
GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 2. Nr. 47.1906. Lăsăm se urmeze în traducere acest proiect de resoluţiune. Etăl : Proiect de resoluţiune. Comitetul municipal al comitatului ia la cunoscinţă adresele jurisdicţiunilor, dar nu crede necesar a lua măsuri deosebite în privinţa lor, pe de o parte fiindcă evenimentele în fasele lor deosebite de evoluţiune au făcut ca să nu mai fie actuale, pe de altă parte, fiindcă situaţia politică de attă nu reclamă a lua poziţie cu coleje de partid, ci reclamă unirea tuturor cetăţenilor în muncă comună spre apărarea constituţiei primejduite. Povăţuit de acestă convingere şi în deplina consciinţă a desavantajelor, ce însoţesc starea constituţională şi care poate provoca chiar nimicirea constituţiei noastre milenare, comitetul municipal însufleţit de sentimente patriotice, în interesul apărării constituţiei noastre se pronunţă pentru acea resistenţă, care este un postulat necesar al legilor noastre fundamentale şi ţine de permisă peste tot retusarea executării tuturor ordinelor ilegale şi se ataşează resistenţei mai sus caracterisate. Din contră comitetul municipal găsesce, că acea resistenţă, care împedecă mersul regular al administraţiei, este nemotivată şi în caşuri anumite trebue se o cualifice ca primejduire directă a autonomiei, care este camera nostră păzită cu îngrijire; căci mai pe sus de orice îndoieli este adevărul, că pentru comitate este de o importanţă nespusă faptul, ca afacerile de administraţie să le resolve organele sale încercate şi eşite din alegeri, or nu niste funcţionari culeşi din toate colţurile, poate lipsiţi de experienţă şi numiţi de alţii. Tocmai de aceea comitetul nostru municipal este însufleţit de dorinţa ferbinte de a păstra neştirbită autonomia comitatelor. Comitetul municipal nu doresce deci nimic mai tare, decât ca mersul regulat al administraţiei în cadrul legilor sancţionate să nu fie zăticnit, ci să fie înlesnit prin o atitudine pacinică şi demnă, pentru ca Majestatea Sa, convinsă de iubirea nostru de ordine şi respectul nostru de legi, să restabilăscă cât mai curînd instituţiile constituţiei noastre în deplina lor inviolabilitate, căci acestea ne sunt indispensabile în interesul progresului nostru economic şi a desvoltării noastre politice. — Vrem să mai accentuăm şi aceea, ca hotărîrea acesta să nu fie considerată ca vot de încredere nici pentru guvern, nici pentru coaliţiune. — Luând cuvântul adv. Carol Adam, care a presentat acăstă propunere şi în comisiunea permanentă, l’a motivat pe scurt,dicând că este o urmare logică a atitudinei ce a observat’« majoritatea săsăscă în congregaţia din tomna trecută. Astădî, zise Adam, ne aflăm deja în absolutismul de care ne temeam astătomnă; el ameninţă să devină din ce în ce mai aspru, noi însă dorim pacea, şi fiindcă suntem amicii păcii, trebue să dăm expresiune dorinţei, ca să se găsescă pacea cu toate naţionalităţile! Să se execute şi să se respecteze disposiţiile legii de naţionalitate aşa, ca şi nouă să ne fie posibil de a trăi cu naţiunile noastre conlocuitore în pace. Adresându-se apoi cătră fişpanul-preşedinte dice, că a audit, că d-sa şi-a înaintat deja de mai multe ori cererea sa de dimisiune. Atitudinea acestui comitat este de aşa, ca d-l fişpan să pota să-şi împlinescă oficiul cu dreptate. II rogă deci de a rămână la postul său spre mulţumirea poporaţiei comitatului, care fără deosebire de naţionalitate şi religiune apreciază cu simpatie activitatea lui ca fişpan. Comitatul acesta s’a purtat şi în timpurile grele de faţă liniştit, aşa că fîşpanul n’a trebuit în nici o direcţiune să se expună şi deci n’a dat prilegiu, ca Maghiarii să-i impute lipsă de patriotism, oraşii şi Românii lipsă de obiectivitate. Termină asigurând pe fispan de încrederea deplină a comitatului. Dechantul Dr. Franz Herfurth, care ia cuvântul după d-l Adam, ţine un discurs, prin care în termini aleşi aduce elogii atitudinei şi activităţii fişpanului Dr. Szekely, lăudându-l cu deosebire, că a soitit să respecteze legea şi dreptul ce ea ii dă fiecăruia şi subliniând şi alte calităţi frumoase ale lui personale. II roga pe fişpan, deci numai se poate, să rămână în postul său şi dă expresiune alipirei la manifestaţia de încredere faţă cu fişpanul în numele tuturor membrilor saşi ai congregaţiei. Dr. George Szekely răspunde imediat mulţumind pentru manifestaţia de încredere, simpatie şi sinceră alipire, ce i se face, (j'când că acesta îi va fi una din cele mai scumpe amintiri în viaţa sa, li servesce spre mare bucurie, că comitatul e mulţămit cu activitatea sa, dar crede că Dr. Herfurth îi atribue merite prea multe şi prea mari. Deci în acest comitat domnesce ordine şi între naţionalităţi pace, la acesta au un merit şi bărbaţii conducători. Deşi doresce să petrecă mai departe în acest comitat, nu poate să facă o declarație hotărâtă privitor la rămânerea lui, fiind-că acesta nu atârnă numai dela dânsul, dar își va reaminti totdeauna cu plăcere timpul cât a petrecut aici. Continuarea discuțiunei, la care au luat parte și membrii români, o vom aduce în numărul de mâne. Pentru azi notăm numai, că proiectul de resoluţiune al comisiuneî permanente a fost primit cu mare majoritate, votând pentru el Saşii toţi, Maghiarii toţi afară de vre-o trei şi — câţiva dintre Românii presenţi!! încărca tunul. Cu ochianul la ochi, pentru a vedea mai bine cine înainta, vădu în capul batalioanelor austriace un ofițer de stat-major, având pe piept o serie întrega de cruci și de cordoane. Napoleon dădu la o parte pe Dronot, esamina directiva, ținti încet și luă fitilul din mâna unui locotenent. Chiuleau fu slobodită, din tun se ridică o mare flacără. Ghiuleaua turnată în Raab nimeri pe generalul Nordman drept în pept, îi smulse de pe cai și-l trânti la picioarele unui ulm, unde după o oră fu găsit mort, pe când Lassale dădu asalt asupralocalităţii Leovolesau şi nimerit de un glonţ între ochi, fu ucis, pe când mareșalul Oudinost cu vechia gardă trecu peste Russbach, or archiducele Carol începu retragerea în marșuri forțate spre Moravia. — — — — C. Istoria aceasta mî-a fost povestită în limba germană acum câțiva anî, într’o seră de Mai ii în grădina ospătăriei din Deutsch-Wagram. Povestitorul era ospătarul Hans Bleiber, al cărui bunic a luat parte la bătăila de la Wagram. Papa şi crisa ungară. Svonul, că consilierii Majestăţii Sale ar fi încercat să atragă şi pe papa în vîrtejul crisei ungare, cu scop de a dumeri conscienţa monarchului şi a-i împrăştia scrupulele în ce priveste jurământul pus pe constituţie, a produs o mare sensaţie. Acest svon se desminte, ce e drept, cu toate acestea insă continuă să preocupe viu spiritele. „Budapesti Hírlap“ de la 12. c. publică un prim articol sub titlul »deslegarea papei« în care, în legătură cu svonul amintit, face niste destăinuiri forte alarmante cu privire la pretinsul amestec al papei în afacerea crisei. Numita fete spune, că și-a luat unele informatului de la un distins teolog catolic cu privire la cestiunea amestecului. Acest teolog a declarat: 1) Nimeni, nici papa dela Roma nu poate să dea deslegare de jurământul ce l’a făcut cineva cuiva, l’a primit dela acesta, e confirmat de drept și prin contract ca promisiune obligătăre. 2) Deca promisiunea este reciprocă, însăşi promisiunea şi jurământul ce o confirmă per se înceteză dela sine, când una din părți nu o respectéza. In caşul de faţă, deca nu s’au respectat din partea naţiunei maghiare condiţiunile, pe lângă cari domnitorul a depus jurământ pe constituţie, atunci acest jurământ per se înceteză de la sine. Nu este, deci, necesitate, ca întrun astfel de cas, papa să dea deslegare de jurământ«. Teologul amintit a declarat şi el, că svonul răspândit prin diare este un neadevăr. »Budap. Hírlap« continuând constată din parte-i, că intr’adevăr primatele Vassary a adresat Majestăţii Sale o scrisore în care şi-a esprimat adâncile sale îngrijiri faţă cu formaţiunea raporturilor critice în Ungaria, şi scrisoarea să fi făcut adâncă impresie asupra Monarchului. Maj. Sa a răspuns atunci primatelui, urându-i an nou fericit, propunerile sale politice inse le-a respins. In ce priveste amestecul papei diarul coalitionist scie să spună urmatoarele : Acei domni maghiari, cari de curând au fost la Roma, au audit acolo astfel de obiecţiuni şi au câştigat astfel de impresii, cari Apponyi la Jászberény Contele Albert Apponyi şi-a făcut Duminecă darea de semă înaintea alegătorilor săi din Jászberény. Discursul şi l’a ţinut în curtea Casinei maghiare de acolo, fără nici un incident, adunaţi fiind vre-o două mii de omeni. S’a ocupat, firesce, cu situaţia politică. De aici înainte încă, zisc Apponyi, guvernarea anticonstituţională va apăsa mai greu asupra ţării. Timpul încercarii lor numai acum urmeză în adevăr. N’am ajuns încă nici pană acolo, ca să ni se recunosca necondiţionat dreptul la independenţă economică. Am propus suspendarea tuturor pretensiunilor militare pană la reforma electorală, n’am cerut dela Maj. Sa, ca se considere obligător pentru sine noul verdict al naţiunei, dar toate au fost în zadar. Apropierea noastra a întâmpinat refus rece şi ni s’a pretins supunere necondiţionată. Supunerea ar fi însemnat un stat ştirbit, "o constituţie ştirbită, ar fi însemnat renunţarea la suveranitatea de stat, degradarea constituţiei noastre milenare, o autonomie provincială — ceea ce noi nu o putem face. Mereu au lucrat forţele, a căror ţintă înainte fixată era să se facă imposibil un acord între rege şi representanţa poporului şi majoritatea dictală să nu ajungă în nici un chip la guvern. Lupta va cere de la noi jertfe forte mari. O campanie sistematică s’a pornit pentru subjugarea naţiunei maghiare şi nu stiu cât va dura timpul încercărilor. Dar se nu desnădăjduim. Nicî-odată »naţiunea« n’a fost atât de unită ca adi. Gruparea coaliţionistă trebue susţinută, trebue răspândită asupra straturilor tot mai largi. Rolul în aceasta lucrare îl au conducătorii politici şi toţi fiii credincioşi ai naţiunei. Partidele coaliţiei n’au se renunţe la programul lor, mai ales partidul independist nu va renunţa în veci la idealul său, independenţa ţării pe basa uniunii personale. Una din problemele coaliţiei este şi trebue să fie realizarea votului universal, pe lângă garanţiile naţionale necesare. Spune apoi Apponyi, că pericolul comun ce ameninţă constituţia « apropiat de coaliţie pe Croaţi şi pe acea parte însemnată a cetăţenilor de limbă nemaghiară (?), cu înstrăinarea cărora au trebuit să lupte până acum. Toate armele contrarilor nu vor lua foc şi victoria este inevitabilă, încheie dicând, că în zilele aceste de primejdie »naţiunea« va lua în mâna sa problemele mari ale renascerei, creând condiţiile gustărei de drepturi şi de fericire pentru milioanele poporului pe basa neştirbitei suveranităţi a statului naţional maghiar. (1) Scrii mai nou. Tinerimea universitară maghiară şi papa. Tinerii maghiari de la universitatea din Budapesta s’au întrunit ori în localul universităţii într’o mare adunare, hotărînd se trimită papei Pius X o adresă, în care—vetțî Domne — să-i lămurescă asupra situațiunei din Ungaria. Adresa va fi iscălită de studenţii tuturor şcollelor superioare (şi de jidovi?). După adunare, în loc se meargă în linişte fiecare la ale sale, s’au pus să facă puţină demonstraţie cu cântece şi sbierete patriotice. Venind poliţia, eroicii tineri şi-au tras pe seama şi s’au cam mai dus. Comisar regesc la Tergu-Mureşului. A dl scu mâne va sosi la Tergu-Mureşului comisarul regesc Ioan Vozary. Pentru întîmpinarea lui s’a ordonat un mare număr de miliţie, gendarmi şi poliţişti El va fi aşteptat la gară de o companie de onoare. I-au aranjat locuinţă în casarma gendarmiior. Dări şi recruţi. Se svonesce din nou — de astădată în formă hotărîtă — că guvernul va incassa impositele prin direcţiunile financiare. Va ordona totodată guvernul, ca recrutările se se facă esclusiv prin autorităţile militare. „Nap“ susţine, că pentru a ajunge mai uşor a avea recruţi, guvernul va publica amnestie generală pentru desertorii armatei, oi celor ce s’au refugiat în străinătate li se va ierta pedeapsa, decât se vor reîntoarce și-și vor face serviciul. Datele statistice necesare să le fi adunat deja ministeriul de resboiu pe calea ministeriului de esterne. Fr. Kossuth sufere din nou de reuma. El e silit a păzi patul câtva timp. Astfel călătoria lui în străinătate s’a amânat, — probabil nici nu o va mai face, par a justifica scriea despre amestecul papei. Pe amintiţii Maghiari papa i-a primit în audienţă specială şi aducând vorba despre raporturile politice maghiare, sfântul părinte a zis : — »Maghiarii înşişi sunt causa la tate. Împăratul este patronul prea graţios al Maghiarilor şi nutresce sentimente constituţionale. Maghiarii însă îi fac imposibil de a lucra conform constituţiei. Maghiarii violeză constituţia şi pe binefăcătorul lor, pe împăratul, îl atacă, deşi împăratul este acela, care apără constituţia. Maghiarii calcă constituţia şi aduc în situaţie forţată pe bunul bătrân«... In acelaşi sens s’a pronunţat şi secretarul de stat Merry del Val, continuă »B. H.«, adăugând, că Maghiarii, cari au fost la Roma s'au putut convinge din cuvintele papei, că în ce priveste crisa sf. Părinte accentuăză aceeaşi concepţie, ca şi Fejervary şi soţi... Ca simptom caracteristic mai adauge fota din cestiune, că Belmonte, nunciul papal din Viena, a făcut imputări partidului poporal, de ce urmesc politica coaliţiunei şi de ce se pune în opoziție cu politica împăratului. Din toate aceste »B. H.« trage conclusia, că consilierii Maj. Sale au solicitat opiniunea papei, având de grije ca şi părinte să fie informat în aşa fel, ca părerile lui să fie identice cu punctul de vedere al sfetnicilor Coronei. Cronica externă. Crisa ministerială francesă în momentul când scriem aceste rîndurî încă nu e resolvită. Se vede, că dificultăţile sunt mari, fiindcă e greu să se înjghebeze o unire de grupuri, cari formând majoritatea se sprijineasca guvernul în politica inaugurată de Combes, continuată de Rouvier şi în care nici peste începutul începutului n’a trecut, deoarece de la inventariate şi până la realizarea completă a planurilor de înfrângere faţă cu biserica este încă o enormă distanţă. Grupul Sarrien reclamă »un guvern, care se se razime exclusiv pe grupurile stângei« grupul Pelletan cere »un cabinet, care se se razime pe blocul republican«. In sensul acesta s’au presentat moţiuni spre a influenţa pe preşedintele Republicei. După regulele regimnului parlamentar, puterea trebue dată partidului care a răsturnat ministeriul precedent. Se nasce întrebarea: Este »Blocul republican«, adecă majoritatea esclusiv compusă din grupurile stângei, care a răsturnat pe Rouvier V — De loc. Radicalii s’au divisat. Unii au votat pentru soluţîunea de încredere, alţii contra. Sarrien a fost între cei dintâi. Pelletan între cei din urmă. Niciodată »Blocul« radical-socialist n’a fost mai destinit, de cât la acest scrutin memorabil. Intr’aceea inventarele se continuă cu furie şi bisericele sunt apărate cu furie şi mai mare. Trupele şi jandarmii sunt respinşi în cele mai multe locuri. Situaţia în Franţa este deplorabilă. Prin legea separaţiunei guvernul vrând să elimineze influenţa Romei, a provocat tocmai contrarul, un amestec nu se poate mai straşnic în afacerile interne ale Franţei. Éra ce scrie contele d. Ilaussonville, de la Academia franceză, în privinţa aceasta în »Figaro«. — Se punem hipotesa, că papa ar ordona credincioşilor: »Nu formaţi asociaţia «luni culturale«, epitropiilor : »Rămâneţi în funcţiune« şi parochilor: »Nu vă părăsiţ