Gazeta Transilvaniei, august 1907 (Anul 70, nr. 170-192)

1907-08-01 / nr. 170

Pagina 2. După ce spune că o ocazie ca cea de azi nu e numai pentru a da seamă de ce a lucrat în decursul unui an, ci şi spre a lua puteri nouă pentru lupta din viitor, şi spre a vedea, că oare ideile luptei măreţe din anul trecut aflat’au răsunet în inimile acelora pentru cari s’au purtat aceste lupte, aminteşte cuvintele de ocară cu cari au fost întâmpinaţi în dietă cei ce lucră nu numai pentru binele neamului lor, ci pentru bunăstarea tuturor neamurilor din ţară. Roagă apoi să se facă deosebire între programul măreţ al poporului român şi între ceea ce s’a putut face în anul trecut. — »Să ţineţi samă de aceea, că nu tot ce am vrut am putut, ci tot ce am putut am făcut. Şi încă un lucru: Eu şi când am cerut încrederea D-voastră n’am promis marea cu sarea, ci am promis că voiu lupta din toate puterile mele pentru binele neamului românesc. Şi astfel chiar de nu aducem acum izbânzi mari, nu ruşinaţi stăm înaintea D-Voastre, ci mândri că am lucrat cu dragoste mare, şi vom face şi pe viitor tot ce se poate pentru înaintarea neamului nostru. In decursul anului n’am putut veni cu postulatele mari ale programului nostru naţional. Declarăm însă din toată inima că suntem aderenţi neclintiţi ai programului naţional din 1881, a a cărui realizare cât mai apropiată o dorim. Dar Majestatea Sa nu ne-a chemat de astădată să facem acele mari lucruri, ci 1) Să-i dăm cele de lipsă pentru administrarea statului, şi 2) Să dăm drept egal tuturor cetăţenilor acestei ţări, să facem votul universal. Natural că astfel stând lucrul, de astădată nu puteam umbla după alte lucruri, ci numai după următoarele: 1) Să arătăm ţării şi lumii întregi că nu suntem îndestuliţi cu starea de azi a lucrurilor, că n’avem drepturile, pe cari am fi în drept să le avem după legile firii omeneşti şi dumnezeeşti. 2) Să împiedecăm ca mai marii ţării să aducă legi, cari să ne împiedece în desvoltarea noastră. Şi 3) Să aducem aminte puternicilor zilei că uită dea aduce legea votului universal. La votarea banilor pentru trebuinţele ţării şi a cătanelor am arătat, că banii, cari îi dăm din şerparul nostru, nu numai că nu se folosesc pentru noi, ci împotriva noastră. Şi au venit şi Unguri, cari au zis : multe rele sunt, dar ne vom sili să le vindecăm. Dar făgăduiala asta nu s’a împlinit. Noi am arătat în toate vorbirile noastre, că nu voim nimic stricăcios, ci ca toate popoarele ţării, fiind egal îndreptăţite, să trăiască in pace laolaltă. Miniştrii însă, după ce s’au văzut strânşi cu uşa, în loc de a ne răspunde cinstit, l’au pus pe Andrassy să facă într’o vorbire din alb negru, şi din negru alb, el a zis că poporul român e tare îndestulit (Strigăte: Minciună!) numai deputaţii sunt răi, că seduc poporul (strigăte de indignare). A vorbit d-l ministru Andrassy întocmai cum a vorbit lupul atunci, când se tânguia, zicând: îmi plac oile, că ele’s bune şi îndestulite, numai cu ciobanii şi cu cânii nu mă pot împăca (Aşa-i!!!) Noi chiar şi la vorbirea asta ne-am silit să-i răspundem cuviincios stăpânirii. Cetiţi răspunsurile date de Dr. Vlad, Goldiş, Vaida şi veţi vedea ce sus stăm noi, ce sus stă adevărul faţă de ei, faţă de minciună. Adevărat că ne a fost greu să lăsăm sa i se deie bani unui guvern ca cel de azi, şi ne-a fost greu nu pentru că credeam doar că se poate ţinea statul fără bani , dar i-am dat, pentru că Majestatea Sa a zis: să-i daţi banii de lipsă guvernului meu, că eu apoi îl voiu sili să dea drept tuturora de a conlucra la legi. Drept aceea nu vă făcurăm şi nu vă facem piedecă, d-lor miniştri, ca să nu zăboviţi! Urmează acum în vorbirea mea o parte dureroasă pentru noi toţi, cari ţinem sfintele tradiţiuni ale neamului nostru: e vorba despre legea şcolară a lui Apponyi. Legea aceasta a stârnit în noi toţi cele mai grele nedumeriri, că toţi am înţeles că vrea să ne pună o piedecă tirană înaintea culturii noastre. Drept aceea noi deputaţii n’am şovăit nicidecum de-a ne lupta din toate puterile împotriva ei. Ştiţi D-voastră prea bine cum săptămâni de-a rândul am vorbit, umplând câte-o zi întreagă cu câte o vorbire ; dar n’am putut răzbi; eram abia 25 faţă de 415 vrăjmaşi. Vina acestei neisbânzi cade în mare parte şi asupra Românilor din ţara întreagă: dacă fiecare cerc electoral s’ar fi purtat aşa frumos, aşa româneşte, ca cercul Vinţului, am avea nu 15, ci cel puţin 50 de deputaţi, şi dacă ar fi trimis şi ortacii noştri Slovaci, după cum s’ar cuveni, vre-o 40, Sârbii vre-o 30 şi Saşii vre-o 30, atunci vre-o 150 de bună samă am fi putut împiedeca lovitura aspră ce ni s’a dat. Iubiţi cetăţeni ! Nu aşteptaţi dela mine să vă descriu cu deamăruntul luptele ce le-am purtat anul trecut, pentru că zile întregi ar trebui să vă vorbesc neîntrerupt; vorba e să vedeţi din câte vi le spun cu ce greutăţi mari am avut să luptăm anul întreg. Ştiu că cei mai mulţi veţi fi cetit din foile noastre româneşti acele vorbiri, în cari e depus credeul nostru naţional, iar cei cari nu ştiu ce ei vor fi alergat la vecinul ca să afle despre lupta noastră. Repet: dacă n’am putut aduce rezultatul dorit, vina e a acelor mii de alegători, cari au dat votul lor vrăjmaşului (Ruşine să le fie!) Să sperăm că pe viitor fiecare Român se va ridica cu conştiinţă spre a-şi pune pieptul pentru neam. Al doilea lucru ce am avut să-l facem, a fost să-i silim să vie înainte cu legea pentru votul universal. A promite şi a face sunt două lucruri. Omul de omenie promite numai ceea ce crede, că va putea împlini. Roşutiştii, Poporalii, Constituţionalii, adecă partidele ungureşti, s’au legat să facă multe lucruri. Când însă s’au văzut ajunşi la oala cu carne şi-au zis: »Mă ar fi mai bine să nu facem votul universal. Cu vama şi cu comanda nemţească vom mai face ce vom face, dar dacă vom aduce votul universal va ajunge poporul la putere, şi atunci ce va mai fi de noi ? Noi ne-am dat silinţa să constrângem guvernul să aducă legea aceasta. Silit de noi şi de aceea, că în Austria s-a introdus votul universal, ministru-preşedinte a zis că se va face. Ei, dar cum se va face? Unii cer, ca numai cei ce ştiu scrie şi ceti ungureşte să poată vota, alţii mai domoli cer numai să ştie scrie în limba maternă. Apoi, e bine şi frumos sa şti scrie şi ceti, dar precum darea nu să cere numai dela cei ce ştiu scrie şi ceti, ci dela toţi, aşa şi drepturi să nu li se deie numai acestora, ci tuturor. Mai departe arată deputatul cum cei de la putere cred, sau se fac a crede, că numai deputaţii, preoţii şi câţiva cărturari sunt neîndestuliţi şi cer drepturi, nu şi poporul. (Cuvintele acestea sunt primite cu vii proteste.) ■** La întrebarea că ce e de făcut în viitor deputatul răspunde, că cine are drepturile nu le dă de milă din mână, ci numai dacă i se cer cu stăruinţă şi putere. Puterea statului o deţine acum o tovărăşie politică. dar cei cari sunt neîndestuliţi cu starea lucrurilor trebue să ceară ei puterea. Faţă de cei puternici stă dar ceata celor nedreptăţiţi. Astfel fiind e lucru firesc să ne apropiem de aceia, cari luptă pentru drepturile muncitorilor. Să fim în curat cu socialiştii. Acest partid are vederi, cari de fel nu se potrivesc cu ale noastre, dar au şi unele postulate însemnate, pe cari le mărturisim şi noi, precum e votul universal, libertatea pressei şi aceea a cuvântului. In lucrurile acestea noi, fără să facem contract cu ei, fără să ne amestecăm cu ei, mergem alături de ei. Suntem ca acei 2 fraţi, cari au moştenit dela părinţi o moşie, pe care au împărţit’o în 2 părţi. Dar împărţeala s’a întâmplat aşa, că unul nu avea cale, ci trebuia să treacă tot peste câmpul celuilalt, aşa încât trăiau tot în vrajbă. Odată însă a venit Murăşul şi a început a rupe şi spăla din malul moşiei lor, iar ei, fără de a face vre-un contract, au început a întări împreună malul. Aşa noi cu socialiştii , au venit bărbaţii politici, cari ne tăgăduiesc drepturile, deci ne împreunăm pentru o mai aprigă luptă. Şi suntem siguri, că până va avea Românul virtuţile mari, cari le are iubirea de Dumnezeu, de neam şi de moşie, partidul socialdemocrat nu va fi primejdios pentru noi. Fraţilor! Maiestatea Sa a zis cătră noi: acum am câteva lucruri mai urgente, apoi va veni votul universal la rând. După ce s’au isprăvit lucrurile acelea, uşor am fi putut zice: acum nimic mai mult fără votul universal. Dar miniştrii au zis, că ei încă vreau să-l facă, dar dă mult de lucru, să mai aşteptăm pănă la toamnă. Eu, fraţilor, cred că a aduce o lege, în care să se spună că tot omul are drept de alegere, nu e lucru greu, dar a face o lege întortochiată, cum vreau ei pesemne s’o facă, e greu. Dar veţi întreba, ce aveţi de gând să faceţi ? Eu răspund, că dacă vreţi şi D-voastră, vom zice la toamnă, acum s’a gătat cu atâta vorbă goală. Noi, deputaţii cari luptăm pentru drepturile popoarelor, nu vom mai lăsa alte legi, până ce nu se va aduce legea votului universal, căci noi avem convingerea, că parlamentul de azi nu reprezintă popoarele acestei ţări. Cum că nu reprezintă voinţa ţării, ne arată şi aceea întâmplare ruşinoasă şi dureroasă, că am fost huiduiţi cu sute de vorbe de ocară. Fututu-s’ar fi întâmpla asta, dacă ei ar fi reprezentat popoarele ţării? Atunci de bună samă ei nu ne-ar fi huiduit pe noi, pe cari ne-au trimis aceste popoare în dietă. Dar ei nu sunt ai poporului, ei sunt de aceia, cari vreau să ţină ţara tot în starea destrăbălată de astăzi. De aceea au început a se certa cu toată lumea, a ne pălmui pe noi cu legea lui Apponyi, iar mai pe urmă pe Croaţi. Sperăm însă că poporul se va sili pe viitor să trimeată bărbaţi vrednici în casa ţării. După ce apoi spune că întotdeauna şi-a dat silinţa să fie expresiunea adevărată a dorinţei alegătorilor ; că ar fi foarte nefericit, dacă ar fi folosit rău încrederea pusă în dânsul; după ce le mulţămeşte, că au venit să-i asculte cuvintele, cari însă nu sunt în stare să-i tălmăcească măreţia sentimentelor,—îi roagă să spună tuturor celor de acasă, ca să-l păstreze în dragostea lor, să le spună voie bună, sănătate şi dorinţe bune şi îi roagă să ţie la credeul neamului românesc, la iubirea de Dumnezeu, de neam şi de moşie, căci numai acesta pot da neamului nostru tăria temută. Urmează la cuvânt Dr. Vlad. Aclamat de mulţime el arată inconsecvenţa partidelor maghiare. Arată cum tocmai un duşman înverşunat al votului universal, ministrul Andrassy a primit cârma sub condiţia, că va introduce votul universal; astfel a ajuns capra să păzească curechiul (varza.) Dar dacă il cere Majestatea Sa, şi îl vrea poporul, trebue să se introducă. Şi atunci se va aduce ţara în ordine. Termină recomandând pe Dr. Maniu. Preşedintele dă apoi cuvântul doctorului Ioan Bălan, profesor la teol. din Blaj, care arată într’o vorbire plină de avânt poetic drepturile poporului nostru şi semnele, cari îi îndreptăţesc la un viitor frumos. Această frumoasă vorbire ar fi bine să se publice în broşură ori măcar în vre-o foaie poporală, căci în ea mi se pare bate puternic continuitatea ideilor măreţe şi a sentimentelor de o putere elementară, ale lui Bărnuţiu. Preşedintele adunării propune apoi să se aleagă prezidiul cercului electoral naţional, iar părintele Nic. Munteanu din Heneg propune, iar poporul aclamează prezidiul, care se compune din 10 prezidenţi, 10 viceprezidenţi şi un secretar general. După ce apoi d-l TU Liviu Albini din Cut mulţumeşte prin cuvinte bine gândite deputatului, ce poartă o luptă aşa de grea pentru neamul său, părintele I. Chirilă din Cârna ceteşte următorul proiect de rezoluţie primit cu unanimitate. »Alegătorii şi poporul din cercul Vinţului de jos, ascultând darea de samă a deputatului Dr. Maniu şi a colegilor săi, aproabă întru toate ţinuta deputatului său, şi a celorlalţi deputaţi naţionalişti din dieta ţârii, le mulţumeşte, şi-i roagă să poarte şi pe mai departe lupta în contra sistemului de astăzi, şi mai ales pentru votul universal. Propune apoi să i să trimită câte o scrisoare preşed. partidului naţional Gh. Pop de Băseşti şi preşedintelui clubului naţionalist Dr. T. Mihali. După aceste preşedintele adunării, mulţumind poporului pentru dragostea ce a arătat-o faţă de harnicul conducător Dr. Maniu, încheie şedinţa. A urmat apoi banchetul la »Două Pistoale«, unde s’au ridicat toaste pentru alegători, pentru deputaţi, pentru pressă, etc. In general vorbind, decursul entusiasmat al acestei adunări îţi dă dreptul să zici, că a fost doar una dintre cele mai impozante din ţara întreagă. A. D. suntem împuterniciţi a declara că trupele s’au mărginit la menţinerea ordinei şi liniştei, tulburate de bande persane. Autorităţile declară că 300 de persani au năvălit în comunele Terkuvar şi Beradosta, pe cari le-au incendiat. Populaţiunea a fost silită să se refugieze în munţi. Cu toată prezenţa garnizoanei turceşti, trupele au fost silite să respingă banda, care se încerca să treacă pe teritoriul turcesc. In luptă au căzut 30 membri ai bandei, între cari 17 armeni. O circulară a Portei. Poarta a adresat o notă circulaură reprezentanţilor săi pe lângă marile puteri, arătând ceea ce a făcut pentru justiţie în Macedonia şi declarând că nu poate accepta reforme venind din afară. Chestiunea polonă. —Faţă de articolul unui ziar parisian, cum că întrevederea de la Swieneminde a contribuit la înăsprirea legilor în contra Poloniei ruseşti, se comunică din Berlin în mod oficios următoarele : In această ştire sunt zvonuri lipsite de orice temei, cari au început să pătrundă şi în pressa germană. In cele trei state imperiale există o chestiune polonă, care se rezolvă de fiecare stat, după principiile şi punctele de vedere ale statului interesat, dar între cei trei împăraţi nu există o chestiune polonă asupra căruia să fie necesară o înţelegere. Un toast rus în onoarea armatei franceze. La dineul oferit la Krasnoje-Selo în onoarea şefului de stat-major Brun cu prilejul plecărei sale, marele duce Nicolae, reprezentând pe ţara toastat pentru amica şi aliata armată franceză. Evenimentele din Casablanca. Un vapor sosit din Casablanca la Tanger anunţă că crucişătoarele franceze continuă să bombardeze satele de prin împrejurimea portului Casablanca. In vederea evenimentelor din Maroc, colonelul Müller, inspectorul general al poliţiei marocane, care se află în concediu la Berlin, se va reîntoarce la Tanger în cursul săptămânei viitoare. Reorganizarea guvernului coreean. Din Seul se anunţă că în scopul reorganizării guvernului coreean trei membri ai statului major al marchizului Ito au fost numiţi vicepreşedinţi în trei departamente ale statului coreean. Marchizul Ito împreună cu opt membri ai administraţiunii Coreei. Japonezi şi coreeani, au plecat la Chemulpo de unde se vor duce la Tokio. Generalul Hasegawa a fost numit resident general al Japoniei. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 170.—1907. Cronica din afară. Papa şi demonstrabile anticlericale. — »Corriere d’Italia« anunţă o protestare a papei în contra agresiunilor îndreptate de o vreme în contra clericalilor, cari au fost siliţi în mare parte să ceară permisiunea de a purta arme. Incidentul turco-persan. »Politische Corresponded« primeşte următoarea comunicare din partea ambasadei imperiale turceşti . Ziarele au comunicat în zilele din urmă în baza unei telegrame din Teheran ştirea, că trupele turceşti au violat teritoriul persan, atacând satul Urmia şi maltratând populaţia. Faţă de această ştire Invenţiimi şi descoperiri româneşti, Ziarul »Universul« primeşte din Câmpina următoarea corespondenţă: V-am scris mai zilele trecute ceva despre radio şi despre cercetările asidue ale d-lui dr. Hurmuzescu, fost secretar general al ministerului cultelor şi profesor la universitatea din Iaşi şi am văzut cu plăcere că mai toate ziarele au reprodus notiţa. D-1 profesor Hurmuzescu s-a instalat acum aici în Câmpina, unde şi-a adus aparatele. De zece zile lucrează ocupat de dimineaţa pănă seara numai cu asistentul său d-1 T. Forucic. Societăţile petrolifere i-au pus la dispoziţie toate ce-i trebue pentru experienţe. Vă trimit câteva detalii asupra senzaţionalei descoperiri, ce a făcut o ilustrul nostru fizician dr. Hurmuzescu, asupra prezenţei »radiului« în petrolul român. Dau aci amănuntele pe care mi le-a dat d-l Teodor Porucic, asistentul d-lui dr. Hurmuzescu. »Radioactivitatea petrolului român poate să fie o proprietate a lui proprie, dar poate să fie și o proprietate indusă; în acest din urmă caz radioactivitatea sa, petrolul român şi-o datoreşte contactului îndelungat al petrolului cu vreun minereu radioactiv în sânul pământului. Minereurile radioactive își datoresc radioactivitatea fie radiului, fie poloniului sau actiniului sau altui element radioactiv. In petrolul român poate să fie unul sau mai multe din aceste elemente. Aflarea lor de sigur că va fi obiectul studiului d lui prof. Hurmuzescu. Actualmente d-sa se ocupă cu chestiuni de alt ordin. Experienţele se fac cu un aparat special, inventat de însuşi d-1 Hurmuzescu. Nitic din rezultatele aflate nu se poate încă da publicităţii pănă ce d-l profesor nu va publica el însuşi o dare de seamă asupra rezultatului cercetărilor făcute«... Cu privire la radio, d-l Porucic mi-a dat următoarele amănunte: