Gazeta Transilvaniei, octombrie 1907 (Anul 70, nr. 216-240)

1907-10-02 / nr. 216

Pagina 2, şi ele evoluţiunei şi undulaţiunii univer­sale şi asemenea să treacă la ordinea zilei preste toţi şi preste toate, iar înal­tul minister de colo dela Budapesta să se poată oferi apoi bun bucuros ca izvor de ajutorinţă pentru omul lipsit. ...Ministrul, vedeţi, ajută pe popor la salar — dând aşa zisul ajutor de stat; el ajută şi preo­­ţimea gr. or. cu congruă întregitoare şi pe preoţii gr. cat. cu ajutoare, cari le ca­pătă, se înţelege, cei avuţi, cu parochii mari şi bune şi cu brâne roşii — meritaţi de patrie şi naţiune, — dar nu cei săraci şi cu copii mulţi şi cu sate de câte B—400 de suflete ? ! Ce se mai faci, ce se mai începi şi aici? Mai marii eparchiilor nu pot dispune de banii altuia. Ei dau din umeri cu du­rere­­ şi apoi toate trec ca să se ducă şi se duc ca se mai vină ! Capete cine va putea — cine nu, mai şi rabde! Căci: »A răbda e soartea mea«, zice şi poetul. Baremi de n’ar fi scris Cicerone, nici­odată : — O! tempora, o, mores !­ Să ne întoarcem, la ce avem să ne întoarcem ! Din cele ce safevasem până acuma, în meritul problemei şi a cestiunei de esis­­tenţă a şcoalei noastre confesionale, ar urma ca lege logică, că e anevoie pentru viitor a statori soartea şi viaţa şcoal­elor, şi pentru cei chemaţi se impune un lucru titanic. Contrară lucrărei sau mişcării este în mechanică inerţia. Inerţia este începu­tul morţii şi când ai începutul, ai lucrul mai deplin, ai moartea deplină ! Şi cu toate acestea, legea umană, legea şi dreptul ginţilor ne impune, în mod fatal, şi chiar mechanic, (deşi noi poate am mai preferi­trina şi comoditatea) »con­­servarea noastră naţională«. Ni-e poate cam ciudă pe acea lege şi nu am vrea să fie , în zadar însă, dacă Firea, Natura­­ şi Dumnezeul ginţilor au dat-o ! ? Ce să-i faci, caută să­ o împlineşti. Va împlini-o, i-va da ascultare şi Ro­mânul acum, în aceste timpuri grele, pre­cum, după zisa lui Bonfiniu, el i-a dat ajutarea şi în alte vremi când: *Non tan­­tum pro vitae, quantum pro linguae inco­­lumitate certasse videatur­­?« Va sta massa cea mare şi compactă de Români nepăsătoare? Vor să stea a­­proape patru milioane de Români în ne­păsare, ca să omoare de­odată, aceea ce au avut l acutră pana acum au con­servat ? Ne-ar compătimi lumea, ne-ar de­plânge rassa latină şi ne ar blustăma fraţii noştri din alte ţări!... (se continuă.) Iese deja de miniştri Tisza şi Kristoffy, prin urmare n’a fost de lipsă ca datele aceste să se strângă şi pentru a treia oară. Mezöfi constată apoi, că dreptul elec­toral al Ungariei este dintre toate statele europene cel mai nefavorabil şi cel mai redus. Face apoi amintire de ştirea publi­cată prin ziare, că ministrul Andrassy, cu ocaziunea unei audienţe, ar fi căutat să influinţeze pe Maj. Sa, ca să renunţe la votul universal, iar Maj. Sa sâ-i fi răspuns că nu poate să facă aceasta, fiindcă s’ar blama în faţa Europei, întreabă dacă e adevărată aceasta ştire. In fine interpe­lează guvernul, dacă are intenţiunea să presente acest proiect şi, dacă da, fi-va acest proiect astfel elaborat, ca să fie de fapt un vot universal şi egal pentru toţi cetăţenii deopotrivă, şi când va fi presen­­tat acest proiect­? Răspunsul şi declaraţiile lui Andrassy. Ministrul de interne se miră, că in­­terpelantul îi adresează o întrebare ca cea dintâi, căci nu e dedat ca să i­ se tragă la­ îndoială cuvintele. Poate fi pe deplin lini­știt, că ne vom îndeplini promisiunea noa­stră dată solemnei şi ’n public. La întrebarea a doua dacă e aplicat a da spre liniştirea »revoltatei« opiniuni publice desluşiri amănunţite, răspunde că azi nu e aplicat la aceasta. Amănuntele nu s’au discutat nici măcar în sânul ca­binetului. Sperează însă că aceasta va pu­tea-o face în timpul cel mai scurt. Am mai spus odată, zice, că datele statistice nu s’au fost făcut sub Tisza după cercuri, ci după municipii. Au trebuit să se pronunţe şi cercurile, ca să ştim ce efect face proiectul nostru asupra lor. De aceea a întârziat lucrarea. Andrassy con­tinuă apoi aşa : De altfel acest proiect de lege va fi poate cel mai important (vine aprobări), dintre toate câte s’au desbătut în anii ultimi (aprobări) Dela aceasta lege atârnă întregul viitor al Ungariei (vine aprobări). Să nu te miri dar că proced conştienţios («Eljenuri» şi aplause), ca bun maghiar care în această operă îşi p­une în fizic nu­mele său cinstit. Dela aceea cum se va rezolva aceasta problemă, atârnă dacă voi purta mai departe numele ce l’am moşte­nit, cu mândrie ori cu ruşine. Nu te mira deci că mă gândesc bine la toate înainte de a păşi cu proiectul meu de lege în faţa ţărei (vine aprobări). A face un pas prip­­­lUimai ^0­0.00a^a numita mul­­ţime este revoltată, ar fi o uşurinţă cul­pabilă (vine aprobări). De altfel aceste mulţimi revoltate nu sunt nici revoltate, nici mulţimi (viue aprobări şi mare ila­ritate). Ce a fost rezultatul celor întâmplate zilele a eastea ? Se vorbeşte că sute de mii s’au pus în mişcare. Aceasta însă nu e corect. S’a dovedit că numai 30.000 de lucrători au fost mobilizaţi în capitală (aşa e !) S’a mai vorbit de o generală în­cetare a munc­ei. Nici asta nu e corect, căci în cea mai mare parte a ţărei munca lucrătorilor n’a fost întreruptă (aşa el) şi chiar în Budapesta multe fabrici au putut să lucreze neconturbat. Aceste masse re­voltate nu sunt dar aşa de periculoase, pe cum Ie descrie onor. d. deputat. Ce a zis interpelantul c’ar fi răspu­ns moriarhul este o fabulă. Ministrul crede că domnul deputat s’a blamat însuşi, când a presupus că ceea ce a vorbit între pa­tru ochi monarhul, s’ar fi dat publicităţei. In fine repetă că reforma electorală o va prezenta cât se va putea mai curând Chestiunea votului universal in dieta ungară. In şedinţa de Sâmbătă a dietei de­putatul socialist Mezőfi şi-a desvoltat in­terpelarea anunţată în chestiunea votului universal. In decursul expunerilor sale, des întrerupte de deputaţii poşutişti, interpe­­lantul arată, că poporul a devenit impa­cient, deoarece proiectul de lege privitor la votul universal, deşi a fost anunţat în discursul tronului ca cel mai urgent pro­iect de-a fi desbătut şi votat, nici până astăzi, după aproape doi ani de zile, n’a ajuns pe biroul camerei. Ni­ s’a spus, zice Mezein că trebue culese datele necesare pentru elaborarea acestui proiect. Ştim însă cu toţii, că datele aceste au fost cu­FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Teatru naţional în Bucureşti, întâia reprezentaţie teatrală în limba româ­nească la 1819. Sâmbătă se deschide stagiunea Tea­trului Naţional din Bucureşti cu Răzvan şi Vidra, de Hasdeu. Find­că am socotit că ar fi interesant să se ştie în ce condiţii s’a deschis cea dintâi ii stagiune românea­scă în Bucureşti — la 1819 — am cules următoarele note: Această reprezentaţie s’a dat prin stă­ruinţele patrioţilor români ca Iancu Văcă­­rescu, I. Eliade şi alţii, cari ardeau de do­rinţa de a auzi pe scenă limba românea­scă, nu tot cea greacă. Ei mai voiau să probeze Grecilor, cari jucau piese teatrale în limba lor în Bucureşti, că şi Românii sunt o naţiune şi au o limbă a lor fru­moasă şi bogată. Teatrul, pe scena căruia s’a dat re­prezentaţia, era improvizat de prinţesa Ralu Caragea, inteligenta şi zvăpăiata co­pilă a fostului domn Caragea, şi în el se jucase de cătră tineri Greci mai nainte. Acest Teatru se mai numea şi Sala de Club de la Cişmeaua Roşie, de pe Po­dul Mogoşoaeî, sală prefăcută în teatru prin dărâmarea a două pereţi din interior. Lungimea sălei era de optsprezece stân­jeni pe nouă stânjeni şi cinci palme de lărgime. Avea trei rânduri de loji îmbră­cate cu postav roşu şi perdele de chem­­brică cu ciucuri albi. La rândul întâi el, în dreapta, se afla o mare soră turcească de catifea roşie pentru Măria Sa vodă, iar în parter patrusprezece rânduri de bănci de scânduri îmbrăcate cu postav roşu. Intre scenă, mai înaltă cu şase palme, şi privi­tori, steteau muzicanţii. Cortina înfăţişa chipul lui Apolon cu lira în mână. Toată sala avea o formă ovală şi nu se vedea nici o ornamentare. De jur împrejur sfeş­nice de tinichea cu lumânări de său, ase­menea şi pe scenă. Intre acte doi ţigani îmbrăcaţi în roşu luau cu mucări de madem, mucul lu­mânărilor, care creştea ora mare. In zilele când Vodă făcea cinste teatrului şi venea la reprezentaţie, luminările erau de ceară. Toată lumea atunci la sosirea lui Vodă se ridica în picioare şi striga de trei ori: »Trăiască Măria Sa!« Lojile din rândul de la mijloc pentru boerii cei mai mari, pentru proti- I pendadă, pentru consulii puterilor streine şi obrazele deosebite, şi costau un galben I pe seară. Celelalte, de zece lei pe seară, erau pentru toată lumea. Un stat costa trei lei.^ Afişul reprezentaţiilor româneşti s’a tipărit la tipografia dela Cişmeaua Mavro­­gheni a Stolnicului Clipceanu,a doctorului Caracas şi a slugerului Topliceanu, tipo­grafie care avea şi litere greceşti şi tipă­rise mai înainte afişele reprezentaţiilor în limba greacă. La teatru se observau întot­deauna boieri mari, consuli străini şi mul­ţimea, poporul. Tinerii Români, cari învăţau la şcoala românească, geloşi şi ei de streinii, cari reuşiau să înfiinţeze în ţeară la noi un aşezământ de cea mai înaltă folosinţă pen­tru cultura obştei, şi conduşi de Eliade, I. Văcărescu şi alţii, aleseră pe câţiva dintre ei, cari aveau mai multă aplecare firească pentru scenă şi aceştia se puseră pe lucru. In scurtă vreme — având de suflet şi regizor pe I. Eliade Rădulescu — izbu­tiră să înveţe frumoasa tragedie a lui Eu­­ripide : Hecuba, tradusă în româneşte de cătră A. Nănescu. Cea dintâiu reprezentaţie în Bucu­reşti în limba română se dete cu Hecuba, îrî rare avură roluT.* §' Nănescu cu Eliade. Acestfi din urmă, tânăr de şaptesprezece ani pe atunci, frumos, fără p'G de mustaţă, jucă rol de femeie,rol travestit, c*.‘'41 rolul Hecubei. Marele Logofăt Iancu Văcărescu­, poe­tul, cu prilejul acestei reprezentaţii, adecă cu prilejul deschiderii Teatrului Naţional întâiaşi dată la noi, a făcut un Prolog in versuri întitulat: Saturn. Zeul Timpului înainta pe scenă având o seceră într’o mână şi un ceasornic de cele cu nisip într’alta. El părea că vesteşte ceva. Din partea din fund a teatrului se cobora asemenea şi Astrea, zeiţa Drep­tăţii, zeiţă care după Virgiliu a fugit din lume şi trăieşte pe câmpii cu muncitorii. Astrea avea în mână cornul îmbelşugării, din care se revărsau toate fericirile asu­pra »Binevoitorilor Patrioţi Români«. Saturn a zis atunci, cu glas tare, a­­ceste versuri aie lui Văcărescul: Nici anii mei cei grămădiţi, Nici secerea ’mi tăioasă, Nu facă ca să vă zmintiţi Petrecerea frumoasă, Eu viu la -voi cu câte dau Plăceri, învăţătură; erau­­ GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 216.—1907. parlamentului. Nu poate spune o dată a­­numită, căci n’atârnă numai dela el, când va fi gata proiectul. Roagă să i se ia la cunoştinţă răs­punsul, ceea ce s’a şi întâmplat.. Marele Duce Vladimir în România. Vineri la orele 11 şi 10 m. a sosit în Bucureşti marele Duce Vladimir. A fost primit la gară de Regele şi Regina şi de Principii Moştenitori; d. preşedinte al con­siliului cu d-nii miniştri, ministrul Rusiei cu personalul legaţiei, Mitropolitul primat cu înalţii prelaţi, corpul diplomatic, preşe­dinţii corpurilor legiuitoare, înalţii demni­tari ai Statului şi ofiţerii generali, prima­rul cu consiliul comunal şi alte persoane de distincţie. Regele purta uniforma de o­­fiţer rus, comandant onorific al regimen­tului Vologda. La gară, în salonul de recepţie s’au făcut prezentările persoanelor oficiale. De la gară Regina şi marea Ducesă au luat loc în prima trăsură, Regele şi marele Duce Vladimir în a doua trăsură. Principii moştenitori cu marele Duce Boris în a treia trăsură. Cortegiul a pornit în acea­stă ordine la palatul regal. Onorurile mi­litare au fost date de garda palatului, în timp ce muzica militară intona Imnul Im­perial rus. După dejunul intim, ce s’a servit la ora 1 la palat, înalţii oaspeţi, însoţiţi de cătră Regele şi Regina, şi de Principii moştenitori, la orele 3 d. a., au plecat de la palat pe calea Rahovei şi strada 11 Iu­nie, în parcul Carol I de la Filaret, unde a fost expoziţia jubilară. D. ministru al do­meniilor Anton Carp şi secretarul general al ministerului d. dr. Antipa, au primit pe oaspeţi la intrarea parcului. Regele a dat marelui Duce toate lămuririle asupra ex­­poziţiunei, asupra diferitelor pavilioane. La prânzul dat seara la palat, în o­­noarea marilor duci, s’au ridicat toasturi de cătră rege şi marele duce Vladimir. Regele a ridicat paharul în sănătatea ţa­rului şi a familiei sale, precum şi în sănă­tatea familiei marelui duce. Toată asistenţa a ascultat stând în picioare cuvintele re­gelui şi le-a salutat cu aplauze. Muzica a intonat imnul rusesc. La aceste cuvinte ale regelui, marele duce Vladimir a răspuns în modul Ur­mător­»Mulţumesc viu M. S. Regelui pentru cuvintele graţioase pe cari le-a rostit. In ceea ce mă priveşte, sunt încântat că ana revenit în România, ţara pe care o cuno­şteam de vreme îndelungată, şi mulţumesc pentru primirea ce mi s’a făcut mie şi membrilor familiei mele. Această călătorie în România îmi rechiamă scumpe amintiri de glorie comună ale armatelor române şi rusă.« »Sper că această vizită va contribui să strângă sentimentele de amiciţie şi recu­noştinţă între România şi Rusia, senti­mente ce sper că sunt şi vor rămâne mu­tuale !« »Ridic paharul meu în sănătatea M. S. Regelui şi a M. S. Reginei, a familiei regale şi a României!« Toastul a fost primit cu urale entu­ziaste. Muzica a cântat imnul român. Sâmbătă la ora 10 juni, marele duce Vladimir, însoţit de­­regele, a făcut o vi­zită mitropolitului primar, la Mitropolie. La ora 11 fără un sfert 2,a venit la Mitropolie şi marele duce Boris cu prinţul Ferdinand, tot într’un automobil. Mafifie duce Boris era îmbrăcat în uniformă de ofiţer rus iar prinţul Ferdinand în acea de general de cavalerie. Vizita făcută mitro­politului a durat 20 minute, după care, în­soţiţi de înaltul prelat au mers de au vi­zitat şi catedrala. De la Mitropolie, automobilul regal, în care se aflau regele şi marele duce, n’a mai urmat acelaş drum ca la sosire şi pe unde se luaseră măsuri de ordine. Pentru a arăta augustului oaspe de câtă siguranţă se poate bucura în mijlocul cetăţenilor ca­pitalei, Regele a dat ordin ca automobilul să urmeze un alt itinerar. Pornind dela Mitropolie şi neavând altă escortă de­cât automobilul prefectului înainte, şi un alt automobil, trăsura regală a pornit pe bu­levardul Maria, a trecut podul de peste Dâmboviţa de la splaiul Brâncovenesc, a trecut prin piaţa Ghica prin mijlocul că­ruţelor şi a unei mulţimi enorme, a ieşit în strada Carol trecând prin piaţa de flori, prin str. Şelari, a trecut în str. Lipscani, str. Smârdan prin faţa catedralei ruseşti în construcţie, unde nu s’a oprit. In acelaş timp, marele duce Boris, împreună cu prin­ţul Ferdinand, într’un alt automobil, des­chis, fără nici o escortă a vizitat oraşul. La orele 11 jum. a avut loc dejunul­ de gală la legaţiunea rusă din calea Vic­toriei, oferit de d-na şi de d-nul de Giers ministrul plenipotenţiar al Rusiei. La orele 1 şi jumătate, cu un tren special marii duci, împreună cu familia re­gală română şi princiară au părăsit capi­tala, ducându-se la Sinaia. Pe tot parcursul până la gară şi chiar la gară s’au luat a­­celaşi măsuri de ordine ca şi la sosire. * Bucureştii — scrie »Adevărul«, —de două zile a avut aspectul Petersburgului. Cetăţenii onorabili au primit ordinul poli­ţiei de a nu deschide ferestrele la trecerea şi preumblarea marelui duce rus prin ca­pitală, străzile au fost ocupate milităreşte, întreg oraşul a fost străbătut de ridicule procesiuni de gardişti deghizaţi şi ori unde se aflau două cetăţeni la un loc, se apro­pia un agent secret şi spiona... Ceea ce însă a pus vârf la toate a fost de a se vedea că legaţia rusească n’a avut măcar încre­dere în toată această desfăşurare poliţie­nească şi neputând obţine ca o brigadă de poliţie rusească să înlocuiască cu totul po­liţia noastră cu prilejul vizitei marelui duce rus, a obţinut totuşi ca poliţia noastră să fie condusă şi supravegheată de o echipă de spioni ruşi, în cap cu un spion rus în­deobşte cunoscut, anume Mellas, care, sub ochii tuturora, urma automobilul marelui duce, într’un alt automobil alăturea de înalţi funcţionari ai poliţiei... Un om politic făcea următoarea justă apreciare asupra modului cum a fost pri­mit marele duce în Bucureşti: — Dam primit ruseşte, cu poliţie şi armată şi Vam preumblat româneşte in deplină libertate Cronica din afară. Misiunea unui general englez în Rusia. Din Petersburg se anunţă că o parte din misiunea generalului englez Fransch la Petersburg este să pregătească vizita flo­tei engleze la Kronstadt. La Petersburg se află actualmente incognito și generalul De Lamenais. Vizita generalilor stră­zi preocupă mult cercurile oficiale. Generalul francez a făcut o vizită la ministerul de ex­terne. Se crede că s’au tratat chestiuni cu privire la nii£Î­a Balcani._________

Next