Gazeta Transilvaniei, octombrie 1907 (Anul 70, nr. 216-240)
1907-10-02 / nr. 216
Pagina 2, şi ele evoluţiunei şi undulaţiunii universale şi asemenea să treacă la ordinea zilei preste toţi şi preste toate, iar înaltul minister de colo dela Budapesta să se poată oferi apoi bun bucuros ca izvor de ajutorinţă pentru omul lipsit. ...Ministrul, vedeţi, ajută pe popor la salar — dând aşa zisul ajutor de stat; el ajută şi preoţimea gr. or. cu congruă întregitoare şi pe preoţii gr. cat. cu ajutoare, cari le capătă, se înţelege, cei avuţi, cu parochii mari şi bune şi cu brâne roşii — meritaţi de patrie şi naţiune, — dar nu cei săraci şi cu copii mulţi şi cu sate de câte B—400 de suflete ? ! Ce se mai faci, ce se mai începi şi aici? Mai marii eparchiilor nu pot dispune de banii altuia. Ei dau din umeri cu durere şi apoi toate trec ca să se ducă şi se duc ca se mai vină ! Capete cine va putea — cine nu, mai şi rabde! Căci: »A răbda e soartea mea«, zice şi poetul. Baremi de n’ar fi scris Cicerone, niciodată : — O! tempora, o, mores ! Să ne întoarcem, la ce avem să ne întoarcem ! Din cele ce safevasem până acuma, în meritul problemei şi a cestiunei de esistenţă a şcoalei noastre confesionale, ar urma ca lege logică, că e anevoie pentru viitor a statori soartea şi viaţa şcoalelor, şi pentru cei chemaţi se impune un lucru titanic. Contrară lucrărei sau mişcării este în mechanică inerţia. Inerţia este începutul morţii şi când ai începutul, ai lucrul mai deplin, ai moartea deplină ! Şi cu toate acestea, legea umană, legea şi dreptul ginţilor ne impune, în mod fatal, şi chiar mechanic, (deşi noi poate am mai preferitrina şi comoditatea) »conservarea noastră naţională«. Ni-e poate cam ciudă pe acea lege şi nu am vrea să fie , în zadar însă, dacă Firea, Natura şi Dumnezeul ginţilor au dat-o ! ? Ce să-i faci, caută să o împlineşti. Va împlini-o, i-va da ascultare şi Românul acum, în aceste timpuri grele, precum, după zisa lui Bonfiniu, el i-a dat ajutarea şi în alte vremi când: *Non tantum pro vitae, quantum pro linguae incolumitate certasse videatur?« Va sta massa cea mare şi compactă de Români nepăsătoare? Vor să stea aproape patru milioane de Români în nepăsare, ca să omoare deodată, aceea ce au avut l acutră pana acum au conservat ? Ne-ar compătimi lumea, ne-ar deplânge rassa latină şi ne ar blustăma fraţii noştri din alte ţări!... (se continuă.) Iese deja de miniştri Tisza şi Kristoffy, prin urmare n’a fost de lipsă ca datele aceste să se strângă şi pentru a treia oară. Mezöfi constată apoi, că dreptul electoral al Ungariei este dintre toate statele europene cel mai nefavorabil şi cel mai redus. Face apoi amintire de ştirea publicată prin ziare, că ministrul Andrassy, cu ocaziunea unei audienţe, ar fi căutat să influinţeze pe Maj. Sa, ca să renunţe la votul universal, iar Maj. Sa sâ-i fi răspuns că nu poate să facă aceasta, fiindcă s’ar blama în faţa Europei, întreabă dacă e adevărată aceasta ştire. In fine interpelează guvernul, dacă are intenţiunea să presente acest proiect şi, dacă da, fi-va acest proiect astfel elaborat, ca să fie de fapt un vot universal şi egal pentru toţi cetăţenii deopotrivă, şi când va fi presentat acest proiect? Răspunsul şi declaraţiile lui Andrassy. Ministrul de interne se miră, că interpelantul îi adresează o întrebare ca cea dintâi, căci nu e dedat ca să i se tragă la îndoială cuvintele. Poate fi pe deplin liniștit, că ne vom îndeplini promisiunea noastră dată solemnei şi ’n public. La întrebarea a doua dacă e aplicat a da spre liniştirea »revoltatei« opiniuni publice desluşiri amănunţite, răspunde că azi nu e aplicat la aceasta. Amănuntele nu s’au discutat nici măcar în sânul cabinetului. Sperează însă că aceasta va putea-o face în timpul cel mai scurt. Am mai spus odată, zice, că datele statistice nu s’au fost făcut sub Tisza după cercuri, ci după municipii. Au trebuit să se pronunţe şi cercurile, ca să ştim ce efect face proiectul nostru asupra lor. De aceea a întârziat lucrarea. Andrassy continuă apoi aşa : De altfel acest proiect de lege va fi poate cel mai important (vine aprobări), dintre toate câte s’au desbătut în anii ultimi (aprobări) Dela aceasta lege atârnă întregul viitor al Ungariei (vine aprobări). Să nu te miri dar că proced conştienţios («Eljenuri» şi aplause), ca bun maghiar care în această operă îşi pune în fizic numele său cinstit. Dela aceea cum se va rezolva aceasta problemă, atârnă dacă voi purta mai departe numele ce l’am moştenit, cu mândrie ori cu ruşine. Nu te mira deci că mă gândesc bine la toate înainte de a păşi cu proiectul meu de lege în faţa ţărei (vine aprobări). A face un pas priplUimai ^00.00a^a numita mulţime este revoltată, ar fi o uşurinţă culpabilă (vine aprobări). De altfel aceste mulţimi revoltate nu sunt nici revoltate, nici mulţimi (viue aprobări şi mare ilaritate). Ce a fost rezultatul celor întâmplate zilele a eastea ? Se vorbeşte că sute de mii s’au pus în mişcare. Aceasta însă nu e corect. S’a dovedit că numai 30.000 de lucrători au fost mobilizaţi în capitală (aşa e !) S’a mai vorbit de o generală încetare a muncei. Nici asta nu e corect, căci în cea mai mare parte a ţărei munca lucrătorilor n’a fost întreruptă (aşa el) şi chiar în Budapesta multe fabrici au putut să lucreze neconturbat. Aceste masse revoltate nu sunt dar aşa de periculoase, pe cum Ie descrie onor. d. deputat. Ce a zis interpelantul c’ar fi răspuns moriarhul este o fabulă. Ministrul crede că domnul deputat s’a blamat însuşi, când a presupus că ceea ce a vorbit între patru ochi monarhul, s’ar fi dat publicităţei. In fine repetă că reforma electorală o va prezenta cât se va putea mai curând Chestiunea votului universal in dieta ungară. In şedinţa de Sâmbătă a dietei deputatul socialist Mezőfi şi-a desvoltat interpelarea anunţată în chestiunea votului universal. In decursul expunerilor sale, des întrerupte de deputaţii poşutişti, interpelantul arată, că poporul a devenit impacient, deoarece proiectul de lege privitor la votul universal, deşi a fost anunţat în discursul tronului ca cel mai urgent proiect de-a fi desbătut şi votat, nici până astăzi, după aproape doi ani de zile, n’a ajuns pe biroul camerei. Ni s’a spus, zice Mezein că trebue culese datele necesare pentru elaborarea acestui proiect. Ştim însă cu toţii, că datele aceste au fost cuFOILETONUL »GAZ. TRANS.« Teatru naţional în Bucureşti, întâia reprezentaţie teatrală în limba românească la 1819. Sâmbătă se deschide stagiunea Teatrului Naţional din Bucureşti cu Răzvan şi Vidra, de Hasdeu. Findcă am socotit că ar fi interesant să se ştie în ce condiţii s’a deschis cea dintâi ii stagiune românească în Bucureşti — la 1819 — am cules următoarele note: Această reprezentaţie s’a dat prin stăruinţele patrioţilor români ca Iancu Văcărescu, I. Eliade şi alţii, cari ardeau de dorinţa de a auzi pe scenă limba românească, nu tot cea greacă. Ei mai voiau să probeze Grecilor, cari jucau piese teatrale în limba lor în Bucureşti, că şi Românii sunt o naţiune şi au o limbă a lor frumoasă şi bogată. Teatrul, pe scena căruia s’a dat reprezentaţia, era improvizat de prinţesa Ralu Caragea, inteligenta şi zvăpăiata copilă a fostului domn Caragea, şi în el se jucase de cătră tineri Greci mai nainte. Acest Teatru se mai numea şi Sala de Club de la Cişmeaua Roşie, de pe Podul Mogoşoaeî, sală prefăcută în teatru prin dărâmarea a două pereţi din interior. Lungimea sălei era de optsprezece stânjeni pe nouă stânjeni şi cinci palme de lărgime. Avea trei rânduri de loji îmbrăcate cu postav roşu şi perdele de chembrică cu ciucuri albi. La rândul întâi el, în dreapta, se afla o mare soră turcească de catifea roşie pentru Măria Sa vodă, iar în parter patrusprezece rânduri de bănci de scânduri îmbrăcate cu postav roşu. Intre scenă, mai înaltă cu şase palme, şi privitori, steteau muzicanţii. Cortina înfăţişa chipul lui Apolon cu lira în mână. Toată sala avea o formă ovală şi nu se vedea nici o ornamentare. De jur împrejur sfeşnice de tinichea cu lumânări de său, asemenea şi pe scenă. Intre acte doi ţigani îmbrăcaţi în roşu luau cu mucări de madem, mucul lumânărilor, care creştea ora mare. In zilele când Vodă făcea cinste teatrului şi venea la reprezentaţie, luminările erau de ceară. Toată lumea atunci la sosirea lui Vodă se ridica în picioare şi striga de trei ori: »Trăiască Măria Sa!« Lojile din rândul de la mijloc pentru boerii cei mai mari, pentru proti- I pendadă, pentru consulii puterilor streine şi obrazele deosebite, şi costau un galben I pe seară. Celelalte, de zece lei pe seară, erau pentru toată lumea. Un stat costa trei lei.^ Afişul reprezentaţiilor româneşti s’a tipărit la tipografia dela Cişmeaua Mavrogheni a Stolnicului Clipceanu,a doctorului Caracas şi a slugerului Topliceanu, tipografie care avea şi litere greceşti şi tipărise mai înainte afişele reprezentaţiilor în limba greacă. La teatru se observau întotdeauna boieri mari, consuli străini şi mulţimea, poporul. Tinerii Români, cari învăţau la şcoala românească, geloşi şi ei de streinii, cari reuşiau să înfiinţeze în ţeară la noi un aşezământ de cea mai înaltă folosinţă pentru cultura obştei, şi conduşi de Eliade, I. Văcărescu şi alţii, aleseră pe câţiva dintre ei, cari aveau mai multă aplecare firească pentru scenă şi aceştia se puseră pe lucru. In scurtă vreme — având de suflet şi regizor pe I. Eliade Rădulescu — izbutiră să înveţe frumoasa tragedie a lui Euripide : Hecuba, tradusă în româneşte de cătră A. Nănescu. Cea dintâiu reprezentaţie în Bucureşti în limba română se dete cu Hecuba, îrî rare avură roluT.* §' Nănescu cu Eliade. Acestfi din urmă, tânăr de şaptesprezece ani pe atunci, frumos, fără p'G de mustaţă, jucă rol de femeie,rol travestit, c*.‘'41 rolul Hecubei. Marele Logofăt Iancu Văcărescu, poetul, cu prilejul acestei reprezentaţii, adecă cu prilejul deschiderii Teatrului Naţional întâiaşi dată la noi, a făcut un Prolog in versuri întitulat: Saturn. Zeul Timpului înainta pe scenă având o seceră într’o mână şi un ceasornic de cele cu nisip într’alta. El părea că vesteşte ceva. Din partea din fund a teatrului se cobora asemenea şi Astrea, zeiţa Dreptăţii, zeiţă care după Virgiliu a fugit din lume şi trăieşte pe câmpii cu muncitorii. Astrea avea în mână cornul îmbelşugării, din care se revărsau toate fericirile asupra »Binevoitorilor Patrioţi Români«. Saturn a zis atunci, cu glas tare, aceste versuri aie lui Văcărescul: Nici anii mei cei grămădiţi, Nici secerea ’mi tăioasă, Nu facă ca să vă zmintiţi Petrecerea frumoasă, Eu viu la -voi cu câte dau Plăceri, învăţătură; erau GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 216.—1907. parlamentului. Nu poate spune o dată anumită, căci n’atârnă numai dela el, când va fi gata proiectul. Roagă să i se ia la cunoştinţă răspunsul, ceea ce s’a şi întâmplat.. Marele Duce Vladimir în România. Vineri la orele 11 şi 10 m. a sosit în Bucureşti marele Duce Vladimir. A fost primit la gară de Regele şi Regina şi de Principii Moştenitori; d. preşedinte al consiliului cu d-nii miniştri, ministrul Rusiei cu personalul legaţiei, Mitropolitul primat cu înalţii prelaţi, corpul diplomatic, preşedinţii corpurilor legiuitoare, înalţii demnitari ai Statului şi ofiţerii generali, primarul cu consiliul comunal şi alte persoane de distincţie. Regele purta uniforma de ofiţer rus, comandant onorific al regimentului Vologda. La gară, în salonul de recepţie s’au făcut prezentările persoanelor oficiale. De la gară Regina şi marea Ducesă au luat loc în prima trăsură, Regele şi marele Duce Vladimir în a doua trăsură. Principii moştenitori cu marele Duce Boris în a treia trăsură. Cortegiul a pornit în această ordine la palatul regal. Onorurile militare au fost date de garda palatului, în timp ce muzica militară intona Imnul Imperial rus. După dejunul intim, ce s’a servit la ora 1 la palat, înalţii oaspeţi, însoţiţi de cătră Regele şi Regina, şi de Principii moştenitori, la orele 3 d. a., au plecat de la palat pe calea Rahovei şi strada 11 Iunie, în parcul Carol I de la Filaret, unde a fost expoziţia jubilară. D. ministru al domeniilor Anton Carp şi secretarul general al ministerului d. dr. Antipa, au primit pe oaspeţi la intrarea parcului. Regele a dat marelui Duce toate lămuririle asupra expoziţiunei, asupra diferitelor pavilioane. La prânzul dat seara la palat, în onoarea marilor duci, s’au ridicat toasturi de cătră rege şi marele duce Vladimir. Regele a ridicat paharul în sănătatea ţarului şi a familiei sale, precum şi în sănătatea familiei marelui duce. Toată asistenţa a ascultat stând în picioare cuvintele regelui şi le-a salutat cu aplauze. Muzica a intonat imnul rusesc. La aceste cuvinte ale regelui, marele duce Vladimir a răspuns în modul Următor»Mulţumesc viu M. S. Regelui pentru cuvintele graţioase pe cari le-a rostit. In ceea ce mă priveşte, sunt încântat că ana revenit în România, ţara pe care o cunoşteam de vreme îndelungată, şi mulţumesc pentru primirea ce mi s’a făcut mie şi membrilor familiei mele. Această călătorie în România îmi rechiamă scumpe amintiri de glorie comună ale armatelor române şi rusă.« »Sper că această vizită va contribui să strângă sentimentele de amiciţie şi recunoştinţă între România şi Rusia, sentimente ce sper că sunt şi vor rămâne mutuale !« »Ridic paharul meu în sănătatea M. S. Regelui şi a M. S. Reginei, a familiei regale şi a României!« Toastul a fost primit cu urale entuziaste. Muzica a cântat imnul român. Sâmbătă la ora 10 juni, marele duce Vladimir, însoţit deregele, a făcut o vizită mitropolitului primar, la Mitropolie. La ora 11 fără un sfert 2,a venit la Mitropolie şi marele duce Boris cu prinţul Ferdinand, tot într’un automobil. Mafifie duce Boris era îmbrăcat în uniformă de ofiţer rus iar prinţul Ferdinand în acea de general de cavalerie. Vizita făcută mitropolitului a durat 20 minute, după care, însoţiţi de înaltul prelat au mers de au vizitat şi catedrala. De la Mitropolie, automobilul regal, în care se aflau regele şi marele duce, n’a mai urmat acelaş drum ca la sosire şi pe unde se luaseră măsuri de ordine. Pentru a arăta augustului oaspe de câtă siguranţă se poate bucura în mijlocul cetăţenilor capitalei, Regele a dat ordin ca automobilul să urmeze un alt itinerar. Pornind dela Mitropolie şi neavând altă escortă decât automobilul prefectului înainte, şi un alt automobil, trăsura regală a pornit pe bulevardul Maria, a trecut podul de peste Dâmboviţa de la splaiul Brâncovenesc, a trecut prin piaţa Ghica prin mijlocul căruţelor şi a unei mulţimi enorme, a ieşit în strada Carol trecând prin piaţa de flori, prin str. Şelari, a trecut în str. Lipscani, str. Smârdan prin faţa catedralei ruseşti în construcţie, unde nu s’a oprit. In acelaş timp, marele duce Boris, împreună cu prinţul Ferdinand, într’un alt automobil, deschis, fără nici o escortă a vizitat oraşul. La orele 11 jum. a avut loc dejunul de gală la legaţiunea rusă din calea Victoriei, oferit de d-na şi de d-nul de Giers ministrul plenipotenţiar al Rusiei. La orele 1 şi jumătate, cu un tren special marii duci, împreună cu familia regală română şi princiară au părăsit capitala, ducându-se la Sinaia. Pe tot parcursul până la gară şi chiar la gară s’au luat acelaşi măsuri de ordine ca şi la sosire. * Bucureştii — scrie »Adevărul«, —de două zile a avut aspectul Petersburgului. Cetăţenii onorabili au primit ordinul poliţiei de a nu deschide ferestrele la trecerea şi preumblarea marelui duce rus prin capitală, străzile au fost ocupate milităreşte, întreg oraşul a fost străbătut de ridicule procesiuni de gardişti deghizaţi şi ori unde se aflau două cetăţeni la un loc, se apropia un agent secret şi spiona... Ceea ce însă a pus vârf la toate a fost de a se vedea că legaţia rusească n’a avut măcar încredere în toată această desfăşurare poliţienească şi neputând obţine ca o brigadă de poliţie rusească să înlocuiască cu totul poliţia noastră cu prilejul vizitei marelui duce rus, a obţinut totuşi ca poliţia noastră să fie condusă şi supravegheată de o echipă de spioni ruşi, în cap cu un spion rus îndeobşte cunoscut, anume Mellas, care, sub ochii tuturora, urma automobilul marelui duce, într’un alt automobil alăturea de înalţi funcţionari ai poliţiei... Un om politic făcea următoarea justă apreciare asupra modului cum a fost primit marele duce în Bucureşti: — Dam primit ruseşte, cu poliţie şi armată şi Vam preumblat româneşte in deplină libertate Cronica din afară. Misiunea unui general englez în Rusia. Din Petersburg se anunţă că o parte din misiunea generalului englez Fransch la Petersburg este să pregătească vizita flotei engleze la Kronstadt. La Petersburg se află actualmente incognito și generalul De Lamenais. Vizita generalilor străzi preocupă mult cercurile oficiale. Generalul francez a făcut o vizită la ministerul de externe. Se crede că s’au tratat chestiuni cu privire la nii£Îa Balcani._________