Gazeta Transilvaniei, mai 1908 (Anul 71, nr. 95-119)

1908-05-01 / nr. 95

regim 2, mişcare în sânul tinerimei universitare li­berale din Austria, care, probabil, se va termina cu o grevă generală a studenţi­­mei. Din Viena se anunţă că între studenţii liberali s’au împărţit afişe şi circulări prin cari sunt invitaţi la acţiune comună in con­tra clerului. Tratativele cu rectorul au ră­mas fără rezultat. Studenţii au cerut ca Senatul să aprobe în mod public proceda­rea facultăţei juridice din Innsbruk. In cazul când s’ar declara greva, autorităţile universitare sunt gata a închide universită­ţile. La întrebarea studenţilor din Innsbruk, cei din Cernăuţi au declarat, că se aso­ciază mişcărei. Studenţii germani şi cechi din Praga vor convoca în cursul acestei săptămâni o întrunire de protestare. Studenţii cechi sunt foarte agitaţi din cauză, că afacerea Wahrmund a dat însă la câteva incidente şi la universităţile ceche. vechii sunt hotărâţi să se asocieze grevei în cazul când va fi proclamată de studenţii germani. Astăzi după amiazi are loc în Viena o întrunire a studenţilor germani liberali. Senatul universitar a ţinut ori o conferinţă la care au luat parte secretarul, toţi pro­fesorii şi un mare număr de studenţi. Pro­fesorii au făcut atenţi pe studenţi asupra pericolului unei greve generale. Nu s-a luat însă nici o hotărâre. Se crede că şi pro­fesorii vor protesta contra suspendării cur­sului profesorului Wahrmund. Desbaterea budgetară. In şedinţa de Luni a dietei a rostit, precum anunţasem, dl deputat dr. Iuliu Maniu un energic discurs contra budge­tului, arătând pe larg motivele pentru care partidul naţionalităţilor n’are încredere în guvern. După ce Dr. Maniu a combătut cu argumente sdrobitoare observările tenden­ţioase făcute de dep. Bela Rakovszky con­tra tendinţelor culturale şi politice ale na­ţionalităţilor, a trecut la pretinsa egalitate de drepturi din Ungaria, întrebându-se: cum stăm cu mult trâmbiţata egalitate de drepturi ? »Am îndrăsneala să afirm, a zis Dr. Maniu, că în această ţară nu există în re­alitate egalitate de drept şi că nu există, aceasta o dovedeşte mai bine o vorbire a contelui Albert Apponyi, în care a spus, că pentru ca să existe în ţară o adevărată egalitate de drept, fiecare individ trebue să înveţe limba maghiară. Daţi-mi voie, onor, cameră, să mă mulţumesc ca Român, pentru o astfel de egalitate de drept, care se face pendentă de la aceea, că trebuie să înveţi ungureşte. Nu-mi doresc din aceasta egalitate. »Ştiţi D-Voastră ce însamnă aceasta ? înseamnă atât, ca şi când cineva ar zice: ascultă mă cetăţene, mă proletarule, tu eşti egal îndreptăţit cu ceilalţi, dar acea­stă egalitate o poţi gusta de-abia atunci, când vei întră­intre membrii casinei naţio­nale sau dacă vei avea şi tu cel puţin­­ câteva sute de jughere. Preşedintele (sună): Stimatul domn deputat uită, precum se vede, că limba maghiară este în această ţeară limba de stat. (Aprobări.) Dacă acum statul sau guvernul pretinde de la cetăţenii lui să înveţe limba statului, aceasta încă nu se bate în cap cu noţiunea fundamen­tală a egalităţii de drept, pe care de altfel încă n’a negat’o şi n’o neagă nimeni în această ţeară. (Aprobări şi aplauze. Voci: Trăiască preşedintele !) Dep. Maniu: Mă închin cu reverinţă în faţa enunciaţiunii d-lui preşedinte, dar să-mi fie permis a spune, că nu cunosc o astfel de lege şi nici D-Voastră nu-mi pu­teţi arăta o astfel de lege, care să oblige pe locuitorii ţării să ştie ungureşte ; dar dacă d-voastră totuşi faceţi pendentă ega­litatea de drepturi de la cunoaşterea limbei maghiare, atunci aceasta nu este altceva decât o situaţie reacţionară. Plângerea noastră zace chiar în aceea, că deşi legile şi părerile d-voastră politice spun că tre­bue să se dea numai ocaziune fiecăruia să înveţe ungureşte, d-voastră nu faceţi acea­sta ci în realitate d-voastră constrângeţi cetăţenii, să înveţe a vorbi ungureşte. In­tre aceste însă e o uriaşă deosebire. Do­m-nii mei, şi noi zicem, ca să se dea fie­căruia ocaziune să înveţe ungureşte, dar a constrânge pe cineva la aceasta, a face­ obligată învăţarea limbei maghiare (Zgo­mot.) precum o faceţi D-voastră în şcolile primare şi în gimnazii, aceasta este o ne­dreptate şi nu corespunde desvoltării po­litice nici situaţiei etnografice a ţării. (Zgo­­mot. Contraziceri. Preşedintele sună­:“ In continuare oratorul constată că din budgetele prezentate rezultă că guver­nul nu sprijineşte desvoltarea culturală şi economică a popoarelor ţării, ba din con­tră chiar din cifrele budgetelor se vede, că se lucră numai la desvoltarea rarsei maghiare şi aceasta adese­ori chiar pe con­tul celorlalte popoare. Din. Maniu trece apoi la politica ne­norocită de colonizare a guvernului, prin care se pune în mâna poporului toiagul pribegiei, vorbeşte de emigrările în Ame­rica, cari sunt cele mai triste simptome ale mizeriei ce domneşte în ţară. In fine urgentează introducerea votului universal egal şi secret, care este cea dintâiu şi cea mai de căpetenie datorinţă a guvernului. Opera de reforme pe care guvernul liberal a îndeplinit-o în sesiunea legislativă a iernei trecute e în adevăr un pas pen­tru ocrotirea păturei ţărăneşti şi ridicarea ei economică. Sunt în adevăr gânduri bune, ca acel întrupat în Casa rurală, care tinde să lege mai mult ţărănimea cu pământul, aşa de drag ei, şi să-i d­ea independenţa cuvenită de cetăţean. E un bine şi ce uşu­rare noua lege a judecătorilor ambulanţi, cari vin acasă la omul sărac spre a-i da dreptate ieftină. Apoi legea pentru mono­polizarea vânzării băuturilor spirtoase, pune oare­cum capăt lăcomiei şi cămătăriei câr­­ciumăreşti, şi caută în tot chipul să com­bată beţia, mama altor multe viţ­uri şi pă­cate ale poporului sărac din sate şi oraşe. Şi dacă cele mai multe din aceste legi ar fi ieşit după gândul şi inima celor cari le-au conceput, s’ar fi câştigat cu le­gea învoelilor agricole cu a monopolului şi a Casei rurale multe alte lucruri folosi­toare pentru ţărănime. Parlamentul, ce e drept, a avut câţi­va oameni cu vederi largi şi cu inimă tot aşa, dar representanţi hotărâţi şi fideli ai intereselor ţărăneşti, aleşi din iniţiativa sau cu voia colegiilor ţărăneşti, nu s-au arătat decât 3—4 deputaţi. Şi dacă parti­dul liberal ar fi lăsat satele să-şi trimită representanţi în cele 38 de scaune, pe cari legea electorală nedreaptă de azi li­ le dă în parlament, poate că munca iernei tre­cute ar fi adus roade mai bogate şi n’ar fi fost atât de grea lupta cu opoziţia. Ar fi putut trece pe lângă atâtea puncte fo­lositoare înlăturate din celelalte legi, în­treagă şi hotărâtă şi acea mult aşteptată lege a distrugerii trusturilor de exploatare arendăşească, specific evreiască. Este o mare scădere a partidelor po­litice din România, aceea de a nu recu­noaşte nici un gând bun sau faptă bună adversarului —şi în consecinţă de a pune vecinie piedeci, ar trecu­t insa cat mai ingraba să se­acă cel puţin reforma colegiului unic pen­tru a se înlătura odată sistemul ruşinos al celor trei colegii. Partidul nou conservator-democrat a rostit şi el, une­ori aşa mai mult în şoaptă şi cu nehotărâre principiul colegiului unic. Vechiul partid conservator, azi sub şefia d-lui Carp, nu vrea măcar să audă de re­formă electorală. Astfel partidele »istorice« vor avea să ducă o luptă tot m­ai grea pentru aşi păstra influenţa trebuitoare în sânul cole­giilor atât de restrânse, de la cari cer pe viitor tribut şi cele două noui partide for­mate de curând : conservator-democrat şi naţionalist-democrat. Şi va ajunge lupta atât de crâncenă pentru păstrarea acestor influenţe, încât şi unii şi alţii se vor simţi îndemnaţi să-şi lărgească principiile şi să dea dreptul de vot păturilor celor mai adânci ale poporului, care e tot mai conştient de drepturile lui şi tot mai puţin încrezător în politica pe care i-o fac alţii şi nu şi-o poate face el singur. In alegerea pentru scaunul de sena­tor din Văslui, făcută Dumineca trecută şi în lupta ce se va fi dat Duminecă la 27 Aprilie în Craiova tot pentru un scaun de senator se poate vedea cerbicia acestei stăruinţe pentru păstrare sau câştigare de partizani, stăruinţe în care joacă un rol prea mic, din nefericire, convingerile po­litice ... M. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Stilul lui Rossini. Adepţii nenumăraţi ce-i face muzica wagneriană, pelerinagiile din toate părţile lumei ce se fac azi la Beyrouth, Odeonul muzicei lui Wagner, precum şi puternica originalitate cu care se afirmă azi compo­zitorii moderni ca Grieg, Brahms, Borodin, Dvorjak etc., fac ca fecunda muzica rossi­­niană, de a cărei influenţă se resimte mu­zica italiană din secolul trecut, să fie tre­cută oarecum cu vederea. Cu toate începuturile clasice ale fe­lului său de a scrie, salutăm pe Rossini ca pe unul din fruntaşii reprezentanţi ai şcoalei romantice şi cel mai mare muzi­cian pe care l-a avut Italia în decursul se­colului al XIX-lea. Născut la Pesaro, vechiul orăşel roman Pisaurum, situat pe ţermul Adriaticei în­tr’o pitorească poziţiune, Gioachim Rossini era fiul unui tubatore, ce mergea în frun­tea municipalităţii în zilele de ceremonie publică, cântând din trompetă, şi al Annei Guadacini contraltă de valoare, care din cauza poziţiei sociale a părinţilor sei, pu­tuse face studii de muzică serioasă. Un unchiu al lui Rossini, violinist-maestru ce locuia împreună cu părinţii săi, contribui mult la desvoltarea pronunţatelor aptitu­dini ale viitorului compozitor, care creştea într’un mediu artistic. De mic copil începuse a cânta la cla­vir, la violină şi era grozav de contrariat, că neavând pieptul dezvoltat pentru a e­­mite sunete, trompeta tatălui său nu pu­tea să-i dea nimic din ceea ce el simţea că trebue să scoată. Cunoscând mai toate instrumentele, dar nici unul ca virtuoz, Rossini intră în liceul muzical din Polonia, unde vestitul contrapunctist »padre Mattei« îl iniţiă în secretele armoniei şi ale contrapunctului. Din cauza profundei admiraţiuni ce avea pentru stilul delicat a lui Mozart, a că­rui influenţă se rezimte în primele sale com­­poziţiuni, colegii îl numeau il tedesco, dar îi purtau mare respect şi supunere, când padre Mattei din cauza fineţii timpanu­lui său, îl punea să conducă orchestra li­ceului. Graţie uşurinţei cu care el impro­viza pe orice instrument şi în orice timp, câştigă simpatia cavalerului Giusti care-1 făcu să cunoască cap’o d’operele lui Torquato Tasso, Ariosto şi ale neasămănatului Dante Alighieri, opere cari au contribuit mult la evoluţia talentului său fecund, — la nese­cata sa putere de creaţiune. — In momen­tul când Rossini debutează cu opera »In­­gassno felice« în toată Italia se cânta, întreaga muzică se refugiase în tea­tru, iar muzica dramatică la rândul ei, se refugiase la vocile cantabile. Deci cântere­­ţul era partea principală, el dicta condi­ţiunile autorilor de Ribrete, el predomină în scenă şi fiind personificarea melodiei predomină ca melodie în orchestră, el şi deci melodia e obiectul atenţiunii publicu­lui, şi e firesc ca compozitorul să-i dee lui prioritate. Şi explicarea acestei stări de lu­cruri trebue căutată în necesitatea ce sim­ţea publicul italian, mai muzical ca or­ şi care altul, de­ aşi exprima admiraţiunea pentru cerul perpetuu albastru în melodii suave şi dulci, de aşi preface expansiunea pentru neasemuitele frumuseţi ale Italiei, în înlănţuirea clară a sunetelor, în acel cantus finnus ce n’are nevoe de un acom­paniament prea complicat şi a cărei va­loare estetică există in sine însăşi. Aşa dar e lesne de închipuit entuziasmul împins până la delir, cu care fu primită în toată Italia vestita cantată 11 Piante d’Armonia, pe care Rossini o scrise ca elev în liceu, şi mândria bătrânului padre Mattei de a fi scos din mânile sale o asemenea cele­britate. Rossini se afirmă în prima linie prin puternica originalitate a stilului său. Ge­niul rossinian se recunoaşte,­e unul şi acelaşi în cantată, simfonie, în muzica de scenă ca şi în celebrul Stabat mater. Con­­diţiunile cele mai principale ale unui stil muzical sunt claritatea, spontaneitatea şi originalitatea. Se pretinde de la un stil muzical acea naturaleţe spontanee ce se recunoaşte la prima citire. Stilul lui Rossini are claritatea unei ape limpezi, cristaline ce se furişează mur­murând uşor în lumina razelor dulci de soare, are acea naturaleţe înăscută, ce surprindea pe compozitorii germani con­timporani, este cel mai puţin căutat şi foarte cantabil. Rossini când scrie fie pentru voci, fie pentru instrumente, cântă în­totdeauna frazele sale şi desenurile vocale. Chiar ornamentele orchestrei sale se lasă uşor a fi convertite în vocalize. Un exemplu tipic e superba simfonie din frun­­tea operei Sem­iramide. Sunetele, pe care Rossini le-a auzit cântându-se în sine însuşi, se chiamă pare că unele pe altele în raţiunea unei afini­tăţi eterice, se înlănţuesc atât de ferme­cător, aşternându-se perfect pe cutele su­fletului auditorului, şi dându-i impresia de fluiditate vecinie improspătătoare. Una din notele caracteristice esen­ţiale ale stilului rossinian este ornamen­taţia prin acel grupetto, ce dă un farmec neasămuit fecundelor sale idei melodice, care făcea pe Arthur Schopenhauer, filo­zoful pessimist, să ridice ochii cătră cer când le executa la flaut. (Va urma). Nicolae Uf. Strajan GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 95.—1908. Momente in politică. București, 10 Mari­e. Dacă ne preocupă prea puţin (şi tre­buie să ne preocupe puţin !) luptele mă­runte şi aceea ce se petrece după culisele vieţei politice a Românilor din regat, sunt­tem datori să ne interesăm, ca fraţi, de tot ceea ce au îndeplinit şi plănuiesc să în­deplinească pentru înaintarea, fericirea lor şi a patriei lor. Dacă ne însufleţeşte cel mai mic semn îmbucurător în cultu­l lor, care e în aceeaşi măsură a noastră, ne umple de bucurie şi munca serioasă des­­interesată a conducătorilor vieţii politice — şi de întristare orice veste rea, care ne vine de peste Carpaţi. In trăsături scurte, şi în mod cu de­săvârşire nepărtinitor, trebuie dar să dăm seama cetitorilor acestui ziar de momen­tele politice mai însemnate, pe cari le aduc în viaţa politică a României actele de gu­vernământ şi une­ori chiar­­luptele dintre partidele politice. Se cuvine să ne intere­seze momentele însemnate din aceste lupte precum şi evoluţia ideilor în sânul grupă­rilor ca şi a masselor, cami pănă azi, în România, stau în mare parte departe de viaţa politică . Dar dacă s’au putut vedea şi puncte negre în faptele politice arătate mai sus, e un fapt îmbucurător că politica tinde hotărât spre democratizare, iar aceia, care nu are această tendinţă, e condamnată să moară. Oamenii politici caută tot mai mult să ţină seamă de acei pe cari îi represintă guvernează, şi cu deosebire acei oameni politici, cari vreau să aibă sau să-şi creeze un viitor pentru partidul lor şi principiile partidului în politica viitoare a ţării. Mas­­sele voiesc tot mai mult să ia parte la conducere şi vor voi şi mai mult pe vii­tor — şi vă săvârşi un act de adevărată cuminţenie partidul, care va chema, sau va înlesni măcar, intrarea în viaţa politică a tuturor cetăţenilor prin votul universal, care într-o ţară cu populaţie curat româ­nească ca România poate fi numit şi vot naţional. Deocamdată, se vede, chiar şi cei ce au scris pe steagul lor această reformă urmează, poate nu fără de temeiu, precep­tul: Fest­ina lente. Partidul liberal a promis şi are de mult în programul său acest punct al­­»vo­tului obştesc«, dar îl întârziază mereu — şi el de atâtea ori a promis colegiul unic, care e mult mai puţin decât votul univer­sal, pe care l-a mai promis cu hotărâre partidul tânăr naţionalist-democrat.______ ȘTIRILE ZILEI. — 30 Aprilie. Un alt învăţător român scos cu gen­­darmi din şcoală. O­mul dela Cuvin s’a re­­peţit în comuna Vidra de lângă Hălmagiu. învăţătorul loan Magier a fost scos din şcoală cu gendarmi de cătră fîsolgăbirăul Hălmagiului. După cum cetim în »Tribuna« volniciile comise contra învăţătorului D. Popovici din Cuvin şi I. Magier din Vidra se vor desbate astăzi în comisiunea admi­nistrativă a comitatului Arad. Amândoi învăţătorii români vor fi apăraţi de advo­catul Dr. Marşiou. Ceea­ ce este mai ciudat, e faptul că d-­l Ioan Magier, fiind dat în judecata tribunalului, a fost achitat de acuzarea CG i­ se aduceea (agitatio) ei to­tuşi acum forurile administrative îl acuză pentru aceiaşi crimă. Credem că deputaţii noştri vor aduce aceste volnicii nemai­pomenite, cari inau­gurează o nouă eră de persecuţiuni contra învăţătorilor noştri, la cunoştinţa dietei. La temniţă­­Zilele trecute curia a în­tărit sentinţa tribunalului din Cluj, prin care d-l profesor seminarial din Sibiiu, Dr. Ioan Lupaş, a fost osândit la 3 luni temniţă de stat şi 200 coroane amendă în bani. Nou advocat român. Camera advoca­­ţială din Sibiiu a primit între membri ei pe d-l advocat Dr. Simon Cheţian cu se­diul în Agnita. O ascensiune aeronautică. Din Viena se anunţă că archiducii Iosif Ferdinand şi Frederic Ferdinand s’au urcat alaltăeri în balonul »Sirius« împreună cu comandan­

Next