Gazeta Transilvaniei, mai 1908 (Anul 71, nr. 95-119)
1908-05-01 / nr. 95
regim 2, mişcare în sânul tinerimei universitare liberale din Austria, care, probabil, se va termina cu o grevă generală a studenţimei. Din Viena se anunţă că între studenţii liberali s’au împărţit afişe şi circulări prin cari sunt invitaţi la acţiune comună in contra clerului. Tratativele cu rectorul au rămas fără rezultat. Studenţii au cerut ca Senatul să aprobe în mod public procedarea facultăţei juridice din Innsbruk. In cazul când s’ar declara greva, autorităţile universitare sunt gata a închide universităţile. La întrebarea studenţilor din Innsbruk, cei din Cernăuţi au declarat, că se asociază mişcărei. Studenţii germani şi cechi din Praga vor convoca în cursul acestei săptămâni o întrunire de protestare. Studenţii cechi sunt foarte agitaţi din cauză, că afacerea Wahrmund a dat însă la câteva incidente şi la universităţile ceche. vechii sunt hotărâţi să se asocieze grevei în cazul când va fi proclamată de studenţii germani. Astăzi după amiazi are loc în Viena o întrunire a studenţilor germani liberali. Senatul universitar a ţinut ori o conferinţă la care au luat parte secretarul, toţi profesorii şi un mare număr de studenţi. Profesorii au făcut atenţi pe studenţi asupra pericolului unei greve generale. Nu s-a luat însă nici o hotărâre. Se crede că şi profesorii vor protesta contra suspendării cursului profesorului Wahrmund. Desbaterea budgetară. In şedinţa de Luni a dietei a rostit, precum anunţasem, dl deputat dr. Iuliu Maniu un energic discurs contra budgetului, arătând pe larg motivele pentru care partidul naţionalităţilor n’are încredere în guvern. După ce Dr. Maniu a combătut cu argumente sdrobitoare observările tendenţioase făcute de dep. Bela Rakovszky contra tendinţelor culturale şi politice ale naţionalităţilor, a trecut la pretinsa egalitate de drepturi din Ungaria, întrebându-se: cum stăm cu mult trâmbiţata egalitate de drepturi ? »Am îndrăsneala să afirm, a zis Dr. Maniu, că în această ţară nu există în realitate egalitate de drept şi că nu există, aceasta o dovedeşte mai bine o vorbire a contelui Albert Apponyi, în care a spus, că pentru ca să existe în ţară o adevărată egalitate de drept, fiecare individ trebue să înveţe limba maghiară. Daţi-mi voie, onor, cameră, să mă mulţumesc ca Român, pentru o astfel de egalitate de drept, care se face pendentă de la aceea, că trebuie să înveţi ungureşte. Nu-mi doresc din aceasta egalitate. »Ştiţi D-Voastră ce însamnă aceasta ? înseamnă atât, ca şi când cineva ar zice: ascultă mă cetăţene, mă proletarule, tu eşti egal îndreptăţit cu ceilalţi, dar această egalitate o poţi gusta de-abia atunci, când vei întrăintre membrii casinei naţionale sau dacă vei avea şi tu cel puţin câteva sute de jughere. Preşedintele (sună): Stimatul domn deputat uită, precum se vede, că limba maghiară este în această ţeară limba de stat. (Aprobări.) Dacă acum statul sau guvernul pretinde de la cetăţenii lui să înveţe limba statului, aceasta încă nu se bate în cap cu noţiunea fundamentală a egalităţii de drept, pe care de altfel încă n’a negat’o şi n’o neagă nimeni în această ţeară. (Aprobări şi aplauze. Voci: Trăiască preşedintele !) Dep. Maniu: Mă închin cu reverinţă în faţa enunciaţiunii d-lui preşedinte, dar să-mi fie permis a spune, că nu cunosc o astfel de lege şi nici D-Voastră nu-mi puteţi arăta o astfel de lege, care să oblige pe locuitorii ţării să ştie ungureşte ; dar dacă d-voastră totuşi faceţi pendentă egalitatea de drepturi de la cunoaşterea limbei maghiare, atunci aceasta nu este altceva decât o situaţie reacţionară. Plângerea noastră zace chiar în aceea, că deşi legile şi părerile d-voastră politice spun că trebue să se dea numai ocaziune fiecăruia să înveţe ungureşte, d-voastră nu faceţi aceasta ci în realitate d-voastră constrângeţi cetăţenii, să înveţe a vorbi ungureşte. Intre aceste însă e o uriaşă deosebire. Dom-nii mei, şi noi zicem, ca să se dea fiecăruia ocaziune să înveţe ungureşte, dar a constrânge pe cineva la aceasta, a face obligată învăţarea limbei maghiare (Zgomot.) precum o faceţi D-voastră în şcolile primare şi în gimnazii, aceasta este o nedreptate şi nu corespunde desvoltării politice nici situaţiei etnografice a ţării. (Zgomot. Contraziceri. Preşedintele sună:“ In continuare oratorul constată că din budgetele prezentate rezultă că guvernul nu sprijineşte desvoltarea culturală şi economică a popoarelor ţării, ba din contră chiar din cifrele budgetelor se vede, că se lucră numai la desvoltarea rarsei maghiare şi aceasta adeseori chiar pe contul celorlalte popoare. Din. Maniu trece apoi la politica nenorocită de colonizare a guvernului, prin care se pune în mâna poporului toiagul pribegiei, vorbeşte de emigrările în America, cari sunt cele mai triste simptome ale mizeriei ce domneşte în ţară. In fine urgentează introducerea votului universal egal şi secret, care este cea dintâiu şi cea mai de căpetenie datorinţă a guvernului. Opera de reforme pe care guvernul liberal a îndeplinit-o în sesiunea legislativă a iernei trecute e în adevăr un pas pentru ocrotirea păturei ţărăneşti şi ridicarea ei economică. Sunt în adevăr gânduri bune, ca acel întrupat în Casa rurală, care tinde să lege mai mult ţărănimea cu pământul, aşa de drag ei, şi să-i dea independenţa cuvenită de cetăţean. E un bine şi ce uşurare noua lege a judecătorilor ambulanţi, cari vin acasă la omul sărac spre a-i da dreptate ieftină. Apoi legea pentru monopolizarea vânzării băuturilor spirtoase, pune oarecum capăt lăcomiei şi cămătăriei cârciumăreşti, şi caută în tot chipul să combată beţia, mama altor multe viţuri şi păcate ale poporului sărac din sate şi oraşe. Şi dacă cele mai multe din aceste legi ar fi ieşit după gândul şi inima celor cari le-au conceput, s’ar fi câştigat cu legea învoelilor agricole cu a monopolului şi a Casei rurale multe alte lucruri folositoare pentru ţărănime. Parlamentul, ce e drept, a avut câţiva oameni cu vederi largi şi cu inimă tot aşa, dar representanţi hotărâţi şi fideli ai intereselor ţărăneşti, aleşi din iniţiativa sau cu voia colegiilor ţărăneşti, nu s-au arătat decât 3—4 deputaţi. Şi dacă partidul liberal ar fi lăsat satele să-şi trimită representanţi în cele 38 de scaune, pe cari legea electorală nedreaptă de azi li le dă în parlament, poate că munca iernei trecute ar fi adus roade mai bogate şi n’ar fi fost atât de grea lupta cu opoziţia. Ar fi putut trece pe lângă atâtea puncte folositoare înlăturate din celelalte legi, întreagă şi hotărâtă şi acea mult aşteptată lege a distrugerii trusturilor de exploatare arendăşească, specific evreiască. Este o mare scădere a partidelor politice din România, aceea de a nu recunoaşte nici un gând bun sau faptă bună adversarului —şi în consecinţă de a pune vecinie piedeci, ar trecut insa cat mai ingraba să seacă cel puţin reforma colegiului unic pentru a se înlătura odată sistemul ruşinos al celor trei colegii. Partidul nou conservator-democrat a rostit şi el, uneori aşa mai mult în şoaptă şi cu nehotărâre principiul colegiului unic. Vechiul partid conservator, azi sub şefia d-lui Carp, nu vrea măcar să audă de reformă electorală. Astfel partidele »istorice« vor avea să ducă o luptă tot mai grea pentru aşi păstra influenţa trebuitoare în sânul colegiilor atât de restrânse, de la cari cer pe viitor tribut şi cele două noui partide formate de curând : conservator-democrat şi naţionalist-democrat. Şi va ajunge lupta atât de crâncenă pentru păstrarea acestor influenţe, încât şi unii şi alţii se vor simţi îndemnaţi să-şi lărgească principiile şi să dea dreptul de vot păturilor celor mai adânci ale poporului, care e tot mai conştient de drepturile lui şi tot mai puţin încrezător în politica pe care i-o fac alţii şi nu şi-o poate face el singur. In alegerea pentru scaunul de senator din Văslui, făcută Dumineca trecută şi în lupta ce se va fi dat Duminecă la 27 Aprilie în Craiova tot pentru un scaun de senator se poate vedea cerbicia acestei stăruinţe pentru păstrare sau câştigare de partizani, stăruinţe în care joacă un rol prea mic, din nefericire, convingerile politice ... M. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« Stilul lui Rossini. Adepţii nenumăraţi ce-i face muzica wagneriană, pelerinagiile din toate părţile lumei ce se fac azi la Beyrouth, Odeonul muzicei lui Wagner, precum şi puternica originalitate cu care se afirmă azi compozitorii moderni ca Grieg, Brahms, Borodin, Dvorjak etc., fac ca fecunda muzica rossiniană, de a cărei influenţă se resimte muzica italiană din secolul trecut, să fie trecută oarecum cu vederea. Cu toate începuturile clasice ale felului său de a scrie, salutăm pe Rossini ca pe unul din fruntaşii reprezentanţi ai şcoalei romantice şi cel mai mare muzician pe care l-a avut Italia în decursul secolului al XIX-lea. Născut la Pesaro, vechiul orăşel roman Pisaurum, situat pe ţermul Adriaticei într’o pitorească poziţiune, Gioachim Rossini era fiul unui tubatore, ce mergea în fruntea municipalităţii în zilele de ceremonie publică, cântând din trompetă, şi al Annei Guadacini contraltă de valoare, care din cauza poziţiei sociale a părinţilor sei, putuse face studii de muzică serioasă. Un unchiu al lui Rossini, violinist-maestru ce locuia împreună cu părinţii săi, contribui mult la desvoltarea pronunţatelor aptitudini ale viitorului compozitor, care creştea într’un mediu artistic. De mic copil începuse a cânta la clavir, la violină şi era grozav de contrariat, că neavând pieptul dezvoltat pentru a emite sunete, trompeta tatălui său nu putea să-i dea nimic din ceea ce el simţea că trebue să scoată. Cunoscând mai toate instrumentele, dar nici unul ca virtuoz, Rossini intră în liceul muzical din Polonia, unde vestitul contrapunctist »padre Mattei« îl iniţiă în secretele armoniei şi ale contrapunctului. Din cauza profundei admiraţiuni ce avea pentru stilul delicat a lui Mozart, a cărui influenţă se rezimte în primele sale compoziţiuni, colegii îl numeau il tedesco, dar îi purtau mare respect şi supunere, când padre Mattei din cauza fineţii timpanului său, îl punea să conducă orchestra liceului. Graţie uşurinţei cu care el improviza pe orice instrument şi în orice timp, câştigă simpatia cavalerului Giusti care-1 făcu să cunoască cap’o d’operele lui Torquato Tasso, Ariosto şi ale neasămănatului Dante Alighieri, opere cari au contribuit mult la evoluţia talentului său fecund, — la nesecata sa putere de creaţiune. — In momentul când Rossini debutează cu opera »Ingassno felice« în toată Italia se cânta, întreaga muzică se refugiase în teatru, iar muzica dramatică la rândul ei, se refugiase la vocile cantabile. Deci cântereţul era partea principală, el dicta condiţiunile autorilor de Ribrete, el predomină în scenă şi fiind personificarea melodiei predomină ca melodie în orchestră, el şi deci melodia e obiectul atenţiunii publicului, şi e firesc ca compozitorul să-i dee lui prioritate. Şi explicarea acestei stări de lucruri trebue căutată în necesitatea ce simţea publicul italian, mai muzical ca or şi care altul, de aşi exprima admiraţiunea pentru cerul perpetuu albastru în melodii suave şi dulci, de aşi preface expansiunea pentru neasemuitele frumuseţi ale Italiei, în înlănţuirea clară a sunetelor, în acel cantus finnus ce n’are nevoe de un acompaniament prea complicat şi a cărei valoare estetică există in sine însăşi. Aşa dar e lesne de închipuit entuziasmul împins până la delir, cu care fu primită în toată Italia vestita cantată 11 Piante d’Armonia, pe care Rossini o scrise ca elev în liceu, şi mândria bătrânului padre Mattei de a fi scos din mânile sale o asemenea celebritate. Rossini se afirmă în prima linie prin puternica originalitate a stilului său. Geniul rossinian se recunoaşte,e unul şi acelaşi în cantată, simfonie, în muzica de scenă ca şi în celebrul Stabat mater. Condiţiunile cele mai principale ale unui stil muzical sunt claritatea, spontaneitatea şi originalitatea. Se pretinde de la un stil muzical acea naturaleţe spontanee ce se recunoaşte la prima citire. Stilul lui Rossini are claritatea unei ape limpezi, cristaline ce se furişează murmurând uşor în lumina razelor dulci de soare, are acea naturaleţe înăscută, ce surprindea pe compozitorii germani contimporani, este cel mai puţin căutat şi foarte cantabil. Rossini când scrie fie pentru voci, fie pentru instrumente, cântă întotdeauna frazele sale şi desenurile vocale. Chiar ornamentele orchestrei sale se lasă uşor a fi convertite în vocalize. Un exemplu tipic e superba simfonie din fruntea operei Semiramide. Sunetele, pe care Rossini le-a auzit cântându-se în sine însuşi, se chiamă pare că unele pe altele în raţiunea unei afinităţi eterice, se înlănţuesc atât de fermecător, aşternându-se perfect pe cutele sufletului auditorului, şi dându-i impresia de fluiditate vecinie improspătătoare. Una din notele caracteristice esenţiale ale stilului rossinian este ornamentaţia prin acel grupetto, ce dă un farmec neasămuit fecundelor sale idei melodice, care făcea pe Arthur Schopenhauer, filozoful pessimist, să ridice ochii cătră cer când le executa la flaut. (Va urma). Nicolae Uf. Strajan GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 95.—1908. Momente in politică. București, 10 Marie. Dacă ne preocupă prea puţin (şi trebuie să ne preocupe puţin !) luptele mărunte şi aceea ce se petrece după culisele vieţei politice a Românilor din regat, sunttem datori să ne interesăm, ca fraţi, de tot ceea ce au îndeplinit şi plănuiesc să îndeplinească pentru înaintarea, fericirea lor şi a patriei lor. Dacă ne însufleţeşte cel mai mic semn îmbucurător în cultul lor, care e în aceeaşi măsură a noastră, ne umple de bucurie şi munca serioasă desinteresată a conducătorilor vieţii politice — şi de întristare orice veste rea, care ne vine de peste Carpaţi. In trăsături scurte, şi în mod cu desăvârşire nepărtinitor, trebuie dar să dăm seama cetitorilor acestui ziar de momentele politice mai însemnate, pe cari le aduc în viaţa politică a României actele de guvernământ şi uneori chiarluptele dintre partidele politice. Se cuvine să ne intereseze momentele însemnate din aceste lupte precum şi evoluţia ideilor în sânul grupărilor ca şi a masselor, cami pănă azi, în România, stau în mare parte departe de viaţa politică . Dar dacă s’au putut vedea şi puncte negre în faptele politice arătate mai sus, e un fapt îmbucurător că politica tinde hotărât spre democratizare, iar aceia, care nu are această tendinţă, e condamnată să moară. Oamenii politici caută tot mai mult să ţină seamă de acei pe cari îi represintă guvernează, şi cu deosebire acei oameni politici, cari vreau să aibă sau să-şi creeze un viitor pentru partidul lor şi principiile partidului în politica viitoare a ţării. Massele voiesc tot mai mult să ia parte la conducere şi vor voi şi mai mult pe viitor — şi vă săvârşi un act de adevărată cuminţenie partidul, care va chema, sau va înlesni măcar, intrarea în viaţa politică a tuturor cetăţenilor prin votul universal, care într-o ţară cu populaţie curat românească ca România poate fi numit şi vot naţional. Deocamdată, se vede, chiar şi cei ce au scris pe steagul lor această reformă urmează, poate nu fără de temeiu, preceptul: Festina lente. Partidul liberal a promis şi are de mult în programul său acest punct al»votului obştesc«, dar îl întârziază mereu — şi el de atâtea ori a promis colegiul unic, care e mult mai puţin decât votul universal, pe care l-a mai promis cu hotărâre partidul tânăr naţionalist-democrat.______ ȘTIRILE ZILEI. — 30 Aprilie. Un alt învăţător român scos cu gendarmi din şcoală. Omul dela Cuvin s’a repeţit în comuna Vidra de lângă Hălmagiu. învăţătorul loan Magier a fost scos din şcoală cu gendarmi de cătră fîsolgăbirăul Hălmagiului. După cum cetim în »Tribuna« volniciile comise contra învăţătorului D. Popovici din Cuvin şi I. Magier din Vidra se vor desbate astăzi în comisiunea administrativă a comitatului Arad. Amândoi învăţătorii români vor fi apăraţi de advocatul Dr. Marşiou. Ceea ce este mai ciudat, e faptul că d-l Ioan Magier, fiind dat în judecata tribunalului, a fost achitat de acuzarea CG i se aduceea (agitatio) ei totuşi acum forurile administrative îl acuză pentru aceiaşi crimă. Credem că deputaţii noştri vor aduce aceste volnicii nemaipomenite, cari inaugurează o nouă eră de persecuţiuni contra învăţătorilor noştri, la cunoştinţa dietei. La temniţăZilele trecute curia a întărit sentinţa tribunalului din Cluj, prin care d-l profesor seminarial din Sibiiu, Dr. Ioan Lupaş, a fost osândit la 3 luni temniţă de stat şi 200 coroane amendă în bani. Nou advocat român. Camera advocaţială din Sibiiu a primit între membri ei pe d-l advocat Dr. Simon Cheţian cu sediul în Agnita. O ascensiune aeronautică. Din Viena se anunţă că archiducii Iosif Ferdinand şi Frederic Ferdinand s’au urcat alaltăeri în balonul »Sirius« împreună cu comandan