Gazeta Transilvaniei, august 1910 (Anul 73, nr. 177-190)
1910-08-15 / nr. 177
REI) ACŢIUNEA, Tipografia şi Administratul ţiunea ....... BRAŞOV, Piaţa mare 80. Borisori nefrancete nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit — INSERATE: se primesc la Administraţiune Braşov şi la birourile Următoare : Viena la M. Dukes Nachf., Heinrich Bchalek, Rudolf Mosse. — In Budapesta la Eckstein Bernit, Iuliua Leopold, Blockner I. PREŢUL INSERATELOR : Un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoiala. Reclame pe pag. a 3-a 1 ^ «ir 20 bani. Nr. 177, Telefon: Nr. 226. irsBtawai'wTTS'fff?x7xt Braşov Duminecă, 15 (2a) August ) 1 „GAZETA“ apare ZILNIC. I Abonamente pentru Austro-Ungar. 24 cor. pe 5 luni 12 cor. pe trei luni 6 cor.N-ril de Dumineca : patru cor. pe an. Pfiflim România si străinătate: un an 40 franci, pe snso luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. M-rii de Dumineca 8 fr. an. Se poate prenumăra la toate oficiile poştale precum şi la d-nii colectori» Abonamentul pentru Braşov! La Administraţia „GAZETEI“, pe 1 an 20 C. Pe 6 luni 10 C. pe trei luni 5 C. Cu dusul acasă . Pe un an 24 Cor. Pe 6 luni 12 Cor. Pe trei luni 6 Cor. Un exemplar I0 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile se plătesc nainte. 1910. Ungaria şi presa din străinătate. Se vaieră ziarul imperialist maghiar, „Budapesti Hírlap“. In un prim-articol dela 25 August e. să tângueşte în cuvinte elegice, că „duşmanii esterni şi interni“, ai patriei prin publicarea de neadevăruri şi calomnii în ziarele mondiale, subminează vaza Ungariei şi simpatia străinătăţii faţă de ea. Isvoarele acestor „calomnii, sunt, după cum le semnalează „Bud. Hirl.“, două: presa austriacă şi „elementele ultruiste ale naţionalităţilor noastre". Mai de nou, zice B. Hirl, presa mondială să ocupă cu predilecţie cu rezultatul alegerilor şi cu abuzurile săvârşite. Iată ce „calomnii“ să publică — după cum le înşiră „Bud. Hil." — despre alegerile din Ungaria : că la alegeri joacă rol şi miliţiei, că partidele în actul alegerii sunt despărţite de cătrăolaltă, că în ziua de alegere să încoapă alegătorii cu mânări şi beuturi, apoi se remarcă volniciile prezidenţilor electorali, agendarmeriei şi miliţiei, voturile morţilor etc. In afară de presa austriacă, iată ce ziare europene publică „calomniile“ de mai sus: „Frankfurter Ztg.“, „Hamburger Nachrichen“, „Berliner Tagblatt“, apoi ziarele franceze „Temps“, „Figaro“, „Matin“, „Independence Balge", , Journal de Généve" din Elveţia, în fine ziarele italiane „Corriere della Sera", „Stampa“ şi „Tribuna". Dar mai mult îl supără şi pune pe gânduri pe arogantul imperialist articolii apăruţi în presa engleză, în „Standard“, „Daily Mail“, „Emily Telegraph“ şi cu deosebire în „Times“ şi „Morning Post“. Ah, Morning Post! Acest ziar mare englez în decurs de trei săptămâni a scris trei articoli lungi, în care se ocupă cu stările politice dela noi. Nu avem la îndemână acest ziar şi aşa cele ce le dăm aci, Ie reproducem după „Bud. Hirl.“ In n rul dela 27 Iulie e. — zice B. H. — a apărut un prim articol, în care să remarcă plângerile naţionalităţilor şi face atentă Ungaria, că-şi va perde simpatiile Europei, daca va mai continua cu prigonirea naţionalităţilor Consideră de injustă procedura de a numi „maghiari“ pe popoarele nemaghiare, pe când în Marea Britanie Scoţianii, Irlandezii şi Yelşii au drept fc şi remarca deosebirea de Englezi şi nime nu-i sileşte a purta numele de Englezi. Modul, cum guvernul ungar să sileşte a răpi naţionalităţilor limba maternă, cultura şi drepturile lor politice, apoi politica încălcării de drepturi şi a întemniţărilor, vor aduce la stricăciune naţiunea maghiară.... Tot acest ziar — zice „Bud. Hil.“ — să ocupă în o scrisoare din Budapesta cu noul parlament ungar şi să miră, că majoritatea „naţiunii“,udecă naţionalităţile, nu sunt repre- zentate decât prin 7 deputaţi. Tar în norul de la 10 August c. a apărut o scrisoare a lui Seton-Wattson, plină de calomnii... Am dat pe scurt mersul articolului din ziarul imperialist, ca cetitorii să se poată convinge cu câtă perfidie, falsitate şi rea voinţă să scrie în chestiuni de naţionalitate în „Budapesti Hhl.“ şi în alte multe ziare ungureşti de aceeaşi pănură. Acesta e altcum lucru vechiu şi cunoscut, dar e bine să se releveze din când în când, ca să se vază cine sunt adevăraţii agitatori ai publicului din Ungaria, cine produce ură şi duşmănie între popoare, calomniând şi clevetind fără baze tot ce nu e maghiar. Este o calomnie din cale afară cutezată, când „Bud. Hil." afirmă, că ziarele mondiale îşi au informaţiile despre stările din Ungaria, de la naţionalităţi. Aceasta o face cu două scopuri perverse: întâiu ca să ne ponegrească pe noi şi a doua să facă publicul maghiar a crede, că respectivele ziare nu prin corespondenţii lor sunt informate, ci îşi au ştirile de la nişte informatori tendenţioşi şi ast- fel cele publicate sunt false. „Bud. Hirl“, ştie bine, că noi nu avem legături cu ziarele mondiale şi nu ne este dată posibilitatea a le ţinea în curent cu stările de la noi. Ştie bine, că aceste ziare îşi au corespondenţii lor, cari văd starea reală a lucrurilor şi nu puin prisma şovinismului şi că ele scriu indignate de aceste stări nedemne şi le osândesc, cum osândesc d. eşi oprimarea Polonilor din Posen şi şovinismul împăratului german. Le ştie bine toate aceste, dar le reface, căci numai aşa poate seduce publicul, până când ingenere acesta să va mai lăsa sedus de astfel de perversităţi. Dar treaba ziarelor maghiare de felul lui „Bud. Hirl.“, dacă vreau să-şi p rfY"teaM ■ . p » * 1 • î, , ca feudalii să pescuiască apoi în tulbure, deşi rău serviciu au făcut şi fac patriei cu d’ar de aceste. Noi revenim la articolul, cu care ne am ocupat. „Bud. Hil.“ îl încheie astfel: „Ar fi, credem, timpul, ca cercurile competente să se lapede de indolenţă şi să îndrepte greşelile trecutului cu privire la informarea corectă a presei din străinătate. Nu credem, că guvernului să nui fie posibil a afla căi şi mijloace pentru informarea dreaptă a publicului din străinătate“. Vedeţi d-voastră de la „Budapesti Hil.“, şi noi credem, că guvernul i »FOILETONUL GAZ. TARNS.« Revedere. — Nuvelă. — (Fine .) II. Se dete jos din trăsură, regretând, că nu trimisese pe cărăuş. Intra în moară, cu aerul unui om grăbit: cine ştie, poate nu-l va recunoaşte ! Răsbătu prin înghesuiala oamenilor harnici, cari se sculaseră aşa de dimineaţă, şi opri o fetişcană, cu înfăţişare de slujnică : — Fetio, mi-ai putea aduce un pahar cu apă? — Aduc, domnule, mintenaş... Dintr’odată, desluşi învălmăşală, icoana ei. — Bună dimineaţa, domnule, —ii răspunse morăriţa cu un zimbet uşor, — da ce pofteşte domnul ?.. — Am cerut copiliţei un păhărel cu apă, cred, că tu vă supăr... — Cum să ne supăraţi, domnule, că , apă avem din darul lui Dumnezeu, ca ia doară... poftiţi înlăuntru. Morăriţa deschise uşa din fund şi-l pofti să între, in vreme ce tânărul încercă să-şi dea seama, dacă tresărirea uşoară a genelor ei lungi, pudrate cu ramură din făina morii, însemna, că femeia îl recunoscuse ? In nouă-zece ani omul se schimbă aşa de uşor; femeile se schimba mai mult, dar ochiul lor e mai ager şi amintirea lor e mai puternică, în amănunte. Să-l fi recunoscut, oare?... Dacă lear fi recunoscut de la întâia încrucişare a privirilor, ar fi trebuit să rămână mai surprinsă, să-i observe uşoara rumenire a obrajilor frumoşi încă, sub aburirea uşoară a ramuri fainii... Inima începu să-şi mulcumească bătăile neastâmpărate, şi în vreme ce nevăstuţa îmbujorată la faţă, iie ducea paharul cu apă, el privea ţintă la cei doi băieţi, cari se răscoliseră din pachtul lor, privindu-i cu ochii căscaţi. O fetişcană măricică îşi trecea cu sfieală mânuţele goale prin şuviţele negre. Privi îndelung la ea, şi-i zimbi apoi cu multă dragoste. — Domnule de aici, — întrebă roorariţa, potrivindu-şi năframa? — Da, de aici dincolo de deal... Adecă surit de mai departe, dar am un prietin bun și mă duc să-i văd, un prietin de-l chiamă Gheorghe, şi vreau să-l vad, că e bolnav... Şi o privi cu încordare pe sub gene. Până aci nu îndrăznise să o privească mai cu deadiasul, căci prea i se părea i inimoasă și prea semăna cu icoana, pe i care o purta într’un tăinuit colț asu-i fiefului. — Un domn de-ia ce Gheorghe, zise morăriţa, — şi eu am cunoscut unul.. . — Ai cunoscut? — Da, domnule, unul de-a învăţat apoi legile şi s’a făcut protacăt... — Şi l-ai mai cunoaşte să-l vezi? — Eu cred, că l-aşi cunoaşte şi dintr’o mie... — Vezi, jupaneasă, toată lumea spunea, că el samănă cu mine, — Am fost prieteni aşa de buni, — ce zici d-ta? El îl privi pătrunzător, apoi zise cu un zimbet hotărât: — Poate că seamăni... dar acela era mai altcum... mai... — Mai frumos ? — Nu mai frumos, dar altcum... Tânărul se ridica, mulţămindu-i pentru păhărelul de apă. Strecură în mânuţele băieţilor câte-o monedă de argint, apoi întinse mâna morii resei. — Mulţam, jupâneasă, pentru osteneală... Apoi grăbi înspre căruţă. Cocişul dormita pe capră şi caii tresăriră în lături, când simţiră scuturarea căruţei. — Mână, baciule! Işi întoarse încă odată privirea înspre moară, ca din întâmplare, şi bagă de seamă, cum morăriţa îi trimitea o privire pătrunzătoare, ca o lance... Iii. Degeaba ! Era tot frumoasă morăriţa ! Au trecut ani de atunci; ostenelile şi truda lui, la studii, lăsaseră brazde adânci pe faţa lui, dar ea rămăsese tot aşa de frumoasă, mai frumoasă încă... îşi amintea, cu năcaz, că ea nu-1 recunoaşte, îmaginându-şi, ca se preface numai. Dar era totuş cu neputinţă, să nu poată surprnde o tresărire, cât de uşoară a genelor, când ea i-ar fi recunoscut într’adevăr. Nu-1 recunoaşte, fără îndoială. Şi o mâhnire adâncă i se lăsă pe suflet. Vedea bine, că vremea tric-ne,e alte valuri curgeau pe gârle '...tur poate afla — dacă vrea — căi şi mijloace, pentru a informa altfel publicul european şi iată deci un caz mai rar, când cădem de acord cu d-nii de la arest ziar arhişovinist, dar... este la mijloc un „dar“. Pe când „Bud. Hil.“ cere, ca guvernul să facă informaţii false, prezentând stările de la noi în culori trandafirii şi nereale, noi cerem ca guvernul să fie loial şi just, să rezolve echitabil chestia de naţionalitate, când apoi nu vor mai apărea în ziarele mondiale „calomnii" de felul celor semnalate mai sus. Întâlnire de miniştri. Din ischi se anunţă, că azi, Sâmbătă soseşte acolo ministrul de externe Aehrenthal. Duminecă va fi primit în audienţă de M. Sa, iar în 29 c. merge la Salzburg, unde are a se întâlni cu San-Giuliano, min. de externe al Italiei. La întâlnirea aceasta vor fi de faţă marchizul Avarna, ministrul rezident al Italiei la Viena şi Mérey, ambasadorul austro-ungar la Roma. La 31 August ministrul San-Giuliano se va prezenta M. Sale în Ischl. ArtoricAţ dalmaţiene în csntra trisaiipi. Cu ocazia onomasticei împăratului magistratul oraşului Spalato — după cum anunţă „Kel.-Ert“, — a interzis arborarea stindardelor cu emblema Croaţiei-Slavoniei-Dalmaţiei, din motiv, că aceasta ar simboliza uniunea Ungariei cu a Dalmaţiei. Banul Croaţiei va abzice, — după cum anunţă foaia partidului de drept »Narodna Ohrana«, din Esseg, — la caz, că nu va succede formarea unui partid guvernamental unitar. Ca urmaș al lui Tomasici se amintește fostul fispan al comitatului Szerém, Hideghéty Imre.