Gazeta Transilvaniei, mai 1911 (Anul 74, nr. 95-117)

1911-05-01 / nr. 95

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 95.—1911 port şi ridicaţi oarecum deasupra celorlalţi prin funcţia ce o aveau. In cazul cel mai bun ne ascultau ce-i drept cu atenţiune şi oarecare complacere făgăduindu-ne chiar votul, pentru ca la alegeri să voteze cu omul stăpânirii In comune de acelea însă, unde alegătorii români formau o ceată oarecare compactă şi unde un vorbitor isteţ a reuşit ca să răpească cu sine şi massa mare a sătenilor, fanatizândchiar pe femei, acolo ţinuta alegătorilor români a fost mulţumitoare. Pentru că se manifestă şi aci eterna lege a sufletului colectiv, care se formează prin contopirea şi armonizarea miraculoasă a miilor de cugete şi de simţiri într-o singură cugetare şi într-o singură simţire. Când în fiecare comună românească vom avea nu 4 5, ci cu sutele de alegători români, ne va fi mult mai uşor a-i câştiga şi însufleţi pentru candidatul naţional, mai ales că şi stăpânirii îi va fi mai greu să cumpere şi să deoblige sutele şi miile de alegători dintr-un cerc. Iată de ce nu trebuie să ne temem de sufragiul universal, ci din potrivă să-l aşteptăm cu dor, căci de la influenţa tot mai pronunţată a masselor mari în politică noi nu ne putem aştepta decât la bine. Congregaţia comitatului Făgăraş. Din raportul despre adunarea generală municipală din Făgăraş mai dăm următoarele în rezumat*. La raportul vicecomitelui Alexandru Belle, membrul Dr. N. Şerban cere desluşiri : a) care e motivul, că mai multor preoţi din comitat, mai ales, membrii ai congregaţiunei li s’a detras relatul de cuartir şi multora şi congrua? b) pentru ce administraţia comitatului nu propune la locurile competente, că şcoalele confesionale române din comitat să fie împărtăşite de ajutor de la stat? c) pentru ce nu se aproabă concluzele reprezentanţelor comunale, când acestea votează, din aludiu, oarecare sumă pentru salarizarea învăţătorilor confesionali? La raportul vice-comitelui vorbeşte şi membrul Dr. Şenchea, cerând intervenirea administraţiei pentru a se câştiga terenuri de păşunat, pe teritoriile comunelor. Răspunzând vicecomitele Alexandru Belle, declară, că despre detragerea relatului de cuartir şi a congruei preoţilor nu are nici o cunoştinţă. Referitor la faptul, că la unele concluze comunale despre ajutoare la salarizarea învăţătorilor, d-1 alişpan cum încâlceşte răspunsul, promite că pe viitor va ţinea cont de chestie. Iar cu privire la chestia câştigărei de terenuri nouă pentru păşunat, suierată de Dr. Şenchea, d-1 vicecomite A. Belle răspunde, că în sensul propunerei făcute anul trecut de Dr. Şerban, a şi făcut dispoziţiunile necesare conchemând două consfătuiri, cari s-au şi ţinut participând propunătorul şi o mare parte a intelectualilor români din comitat. Lucrările consfătuirilor sunt acum în curgere şi despre rezultat va raporta proximei adunări municipale. Răspunsurile s-au luat la cunoştinţă. Camera. In şedinţa de ori a camerei s-a încheiat discuţia asupra budgetului ministerului de agricultură. Mai în urmă au vorbit ministrul Serenyi şi referentul Pap Géza, reflectând la vorbirile de mai înainte. S-a votat apoi budgetul în general şi după o mică discuţie şi în special. Pentru azi s-a pus la ordinea zilei budgetul ministerului de honvezi. Lupta pentru votul universal. Mâne, Duminecă, se va ţinea în Caşovia o mare întrunire poporală, convocată de partidul social-democrat. La întrunire va lua parte şi dep. Justh, însoţit de mai mulţi membrii ai partidului său, şi va vorbi despre votul universal, egal, secret şi pe comune. Despre guvernul român. »N. Fr. Pr.« publică un articol întitulat: »Activitatea cabinetului Carp în prima sesiune«. Rezumatul articolului este următorul: La început descrie pe larg activitatea parlamentară a cabinetului Carp și se ocupă apoi cu reformele, cari au fost trecute în parlament și cari se vor discuta în sesiunea de toamnă. Una dintre reformele importante este scutirea de dări a micilor proprietari, reducerea şi anularea mai multor dări pe articole de consumaţie, dări cari până acum au îngreunat mult populaţia săracă. Guvernul a repurtat frumoase succese cu ocazia discuţiunilor diferitelor proiecte, şi mai ales cu ocazia discuţiei asupra budgetului, care a fost alcătuit pe baze întinse democratice. Populaţia este mulţumită cu situaţia lucrurilor şi priveşte cu încredere activitatea guvernului, deoarece are încredere în caracterul cinstit şi în politica sănătoasă a d-lui Carp. Prietenul şi colaboratorul lui cel mai bun d-l Maiorescu, ministrul de externe se poate mândri, că în scurta lui activitate prin politica lui pacificatoare a repurtat de asemenea succese frumoase. Politicei d-lui Maiorescu i se poate atribui, că după o întrerupere de 6 ani, relaţiunile cu Grecia au fost din nou reîncepute şi că conflictul şcolar cu Bulgaria a fost aplanat pe cale amicală. In politica României nu se poate observa deloc nervozitate sau încăpăţânare, directiva acestei politice fiind dată chiar covertă la lupta elementului naturei cu geniul omenesc. După 16 minute, chilometrul de drum cât ţine apa agitată e trecut. Maşina respiră uşurată, când în faţă i se întinde luciul apei liniştite, din stânga căreia gara Vârciorova îşi reflectează umbrele pe întinsul ei. Şi aci, ca la Turnu Severin, bubuituri de tunuri şi urale intâmpină familia regală. Alături, de sub curmătura unui deal, râul Bahna îşi varsă apele in Dunăre despărţind-o de pământul ce ne e strein. Cerul nu se luminează de loc. Din faţa-i mohorâtă se preling la intervale lacrimi şiruri ce se pierd în apa tulbure. Vasele îşi văd de drum şi munţii pleşuvi fug în urmă ca nişte năluci uriaşe. Nu departe de Vârciorova, se întinde insula »Ada Kaleh« locuită aproape numai de turci, azi în posesiunea imperiului austriac. Localitatea e renumită prin tutunurile şi viile ei, cu a căror cultură se ocupă mai toată populaţia. De jur împrejur la distanţă de câţiva metri ostaşii austriaci dau onorurile de pe ţărm, în timp ce locuitorii în costumele caracteristice neamului salută aclamând pe Suveranii noştri. Un cor de copii, la semnul bastonului transformat în baghetă al măestrului, intonează un marş de triumf. Munţii se ridică tot mai sus. La poalele de pe malul austriac o şosea bine întreţinută se ţine în tot lungul Dunărei, ale cărei ape şueră lenevite. Ne apropiem de Orşova. Micul port e pavoazat. Iahtul regal se apropie de ţărm pe lângă care trece încet în timpul ce glasul tunului vorbeşte sgomotos pierzându-se în aclamaţiunile continue ale populaţiunei adunate pe chei. Suveranii şi principii moştenitori mulţumesc pentru călduroasa primire întâmpinată, fluturând batistele. Ţărmurile se apropie tot mai mult şi munţii mai toţi pleşuvi drepţi de parcă vor să cadă deasupra vasului, se pierd unii după alţii după cotituri repezi, neaşteptate. Deodată apa se lărgeşte şi în marginile opuse doui munţi la fel »cei doi fraţi« stau de strajă de o parte şi de alta la trecerea vasului. După ei malurile se îngustează din nou; pe malul stâng se văd în zidurile munţilor de piatră urmele lăsate de legionarii romani. Sunt găuri regulat făcute în care oştenii lui Traian au pus traversele pentru formarea unui pod de trecere pe marginea apei. Alături »Tabula Traiană« cu inscripţiile ei lasă amintirea pentru vecinicie a trecerei Romanilor prin aceste locuri. Şi mergem astfel prin şiruri de munţi cari pe măsură ce-şi lasă mai jos vârfurile, se învestmintează în verdele pădurilor de stejari, timp de mai bine de o oară. Pe la oarele 2 jumătate soarele îşi arată cele dintâi raze. Piscurile pleşuve ale munţilor reflectează fâşii de argint viu; apele sclipesc un moment şi iarăş norii îi ascund faţa luminoasă. Peste puţin ne apropiem de Drencova, punctul estrem al excursiunei regale. Apele se lărgesc, munţii îşi pierd din ameninţarea lor sălbatică. In această unică localitate pe pontonul pavoazat se dau onoruri Suveranilor cari trec cu vasul până -n dreptul satului sârbesc Dobrocruci. Vasul virează, se învârteşte aproape pe loc şi-şi ia drumul înapoi. Drumul în josul apei e mai uşor, iahtul lunecă repede. De astă dată soarele luceşte în toată splendoarea, e aprins, arzător, prevestitor de ploae nouă. Trecem prin aceleaşi poziţiuni pline de farmec, înfrumseţate acuma de decorul unui cer de un albastru limpede, sclipitor. De coverta iahtului Suveranii şi principii nu-şi satură privirea de frumosul peisagiului, a naturei aproape sălbatice. La oarele 7 fără un sfert ne oprim câteva minute în T.Severin, unde se face primirea oficială. De aci la Crivina, vasul îşi ia reşedinţa de noapte, de regele Carol. Această politică a avut ca urmare faptul, că relaţiile dintre România, Grecia şi Bulgaria au devenit amicale, fapt, care aduce servicii atât păcii din Orient, cât şi intereselor de stat şi naţionale ale României. Această situaţie a lucrurilor din România dă un astfel de caracter relaţiunilor ei cu statele din Balcani, care corespunde directivei politicei externe a statului român şi care contribue la menţinerea păcei în Balcani. Actualul guvern conservator poate privi cu încredere viitoarea lui activitate, fiind asigurat de stabilitate pentru mai mulţi ani, ceea ce face posibil, ca guvernul să-şi execute programul. Intre reformele, care vor fi votate în sesiunea de toamnă sunt: Cumpărarea de către stat a proprietăţilor de mână moartă şi distribuirea lor ţăranilor. Acesta este un proiect social şi economic foarte important. Apoi proiectul asigurărei meseriaşilor şi îmbunătăţirei soartei lor ; proiectul reformei administrative; îmbunătăţirea căilor de comunicaţie; noua lege industrială şi altele. Acestea toate sunt reforme, cari, sunt de absolută nevoie pentru progresul şi desvoltarea statului român. Tratative cu naţionalităţile- ziarul »Magyarország« de azi scrie următoarele: iUud. url. în lupta contra votului universal e cuprinsă atât de mult de patimă nesăbuită, încât orbită total scrie şi de şi cele mai mari absurdităţi şi neadevăruri. Aşa este şi ştirea, ce o dă acum, că Justh Gyula a iniţiat tratative cu conducătorii partidului naţionalist şi că a ajuns cu ei la o înţelegere«. Aviz acelora din publicul nostru, cari şi azi cetesc cu predilecţie — poate şi abonează — încă ziarul imperialist »Bud. Hir!.« Cuvânt românesc în cameră. Discursul dep. Dr. Ştefan C. Pop, rostit in şedinţa din 9 Maiu ». (Urmare şi fine.) Această stare nu se poate suferi mai departe. Drept aceea rog pe d. ministru, în a cărui competinţă cade această chestiune, să întrevină prin autorităţile şi organele sale, ca stările aceste ruşinoase să înceteze. Ce va zice poporul de acolo, când vede, că o societate străină, care nici drept de apă nu are, poate proceda intr-un mod atât de revoltător? ! S’a introdus un simulacru de procedură contra societăţii, directorul a şi fost pedepsit la o sută de coroane, insă nu s’a putut executa sentinţa, de oarece d. director s’a dus în ţara lui în Germania, unde sentinţa nu se poate executa, iar în locul lui a venit alt director. Astfel tratează cu Românii o societate străină, care din munţii noştri duce în tot anul 2 milioane de venit curat! Veţi răspunde poate cu aceea, că această societate dă lucru la mai mulţi lucrători. Cu altă ocazie voiu arătă cura se exploatează aceşti nefericiţi, de astădată mă mărginesc a constata, că poporul n’are nici un folos dela această societate, din contră această societate ruinează ţinutul acela cu desăvârşire. Aceste chestii sunt foarte însemnate şi atunci când cer dela ministrul agriculturei sanarea acestor rele, îi cer numai îndeplinirea datoriei, pentru că în sfârşit, totuş e prea mult, ca o societate străină sâ-şi facă mendrele in dauna ţăranilor noştrii, să-şi aroage drepturi, ce nu-i compot, să învenineze ape curgătoare, fluvii întregi, să ruineze întregi ţinuturi, să nimicească ape şi pământuri roditoare ne- ai supăraţi de nime ! Recomand mai departe în binevoitoarea atenţiune a d-lui ministru râurile mai mici, văile şi pâraele, cari încă cauzează enorme pagube. Sunt unele ţinuturi, într’altele chiar şi în cercul meu, unde stările sunt insuportabile. Amintesc numai paraul Cighirului în comitatul Aradului, a cărui vale este aproape permanent sub apă, faţă de aceasta calamitate poporul este neputincios. Pe cale administrativă se constată, că locuitorii de ani de zile sufăr paguba de zeci de mii. Se și trimet plânsuri la ministru, acesta dimite la ucazuri comitatului şi se pune la cale o procedură birocratică, fără însă de a se face ceva pentru sanarea răului. Rezultatul final e, că oamenii din an în an sărăcesc, se ruinează. In astfel de cazuri, când ministrul pe caie oficioasă este avizat şi pus în cunoştinţă de cauză, nu este suficent de a parlamenta cu comiatul, ci ar trebui să saneze fără amânare, să-şi trimită organelor sale la faţa locului, ca să întreprindă raimaşurile de lipsă. De ani de zile se plâng locuitorii acestor sate fără nici un rezultat, glasul lor nu este ascultat. Nici apele vâlcelelor, nici cele ale râurilor unde locueşte îndeosebi poporul meu, nu sunt îngrijite, ori abia în felul, despre care însuşi d. ministru a recunoscut că e numai literă scrisă. O chestie importantă a resortului de agricultură este a. n. acţiune săcuiască. Mărturisesc, că nu aprob nici un fel de privelegiu, fie tot insul faurul sorţii sale, iar statul acolo să se ingereze cu puterea sa, unde reclamă trebuinţa iminentă. Insă, dacă s’a pornit odată acţiunea săcuiască, atunci aceea să se extindă peste toate ţinuturile de aceeaş categorie. In comitatul Turda-Arieş s’a pornit acţiunea acum câţi- va ani, dar abia in ţinuturile cele mai bine situate, ţinutul muntos, cercul Câmpea|^ adineori zugrăvit, nici azi nu este împăr-ăI tăşit de nici un fel de ajutor. Astfel de procedură poartă nota favorizării şi nu încape cu dreptatea şi egalitatea drepturilor. Cu bucurie iau la cunoştinţă promisiunea d-lui ministru, că acţiunea o extinde şi peste comitatul Hunedorei, îl rog însă să o extindă aşa, încât să-i vadă toţi folosul şi îndeosebi locuitorii munteni să se împărtăşească cu binefacerile ei. Ştiu, că e o chestiune foarte delicată şi colegii mei deputaţi o să zică poate, înmormântarea d-nei Constanţa Dr. Popp. Şi Cruda şi nemiloasa moarte iară a secerat în zilele trecute din societatea românească din Sibiiu, — deşi aceasta nu e aşa de mare, — o jertfă. Şi de astă-dată a fost luată din familia d. Medic-Colonel Dr. Ioan Popp, care şi-a pierdut pe mult iubita sa soţie Constanţa abia în vârstă de 52‘/2 ani. Constanţa Dr. Popp a fost născută’ în anul 1858 dintr’o familie fruntaşă din Răşinari — din familia Dancăş- Cioran, — s’a căsătorit în 1878 şi a trăit în cea mai fericită căsnicie aproape 33 de ani. Răposata era o soţie de model, — o mamă, cum rar găseşti în lumea de astăzi, îşi iubia soţul şi copilaşii până la extrem, ar fi fost în stare să-şi deie în tot momentul şi viaţa pentru ei, peste tot era o femeie credincioasă, nobilă, blândă şi drăgălaşă nu numai cu ai ei, ci şi faţă de oricine, era şi o româncă bună, încât ori şi cine, care a cunoscut-o mai de aproape niciodată nu o va uita. Până In al 50 an al vieţii a fost tot m fldeauna sănătoasă, înainte de 2 ani ducâsul pe fica sa într’un pensionat din Swițera la întoarcerea spre casă vizitând și Vene-