Gazeta Transilvaniei, decembrie 1911 (Anul 74, nr. 263-286)
1911-12-01 / nr. 263
Pagina 2 GAZETA TRANSiLYAHi«! Nr. 2«B - 1811* acelora, cari sunt azi la cârma trebilor din Ungaria. Camera. In şedinţa de eri s’a discutat mai departe budgetul portofoliului de agricultură. A luat cuvântul şi deputatul slovac Iuriga. A cerut o egală îndreptăţire a naţionalităţilor şi egal tratament. Miniştri anguri In Viena. Prim ministrul Klauen va merge joi la Viena, venind din Semmering, şi va fi primit In audienţă de M. Sa. Khuen vine apoi de la Viena acasă şi va răspunde probabil Sâmbătă la interpelaţia lui Apponyi, referitoare la abzicerea şefului statului major, baron Konrad. — Ministrul de agricultură, contele Serényi a fost săptămâna trecută in Viena, de unde s’a rentors Duminecă. In Viena Serényi a conferit cu contele Aehrenthal şi cu alţi factori, in chestia tratatelor comerciale cu statele străine. Demonstraţiuni antiruseşti in Galiţia. Duminecă şi Luni oraşul Lemberg a fost teatrul unor mari demonstraţiuni antiruseşti. Duminecă se ţinuse un meeting de protestare contra separaţiunei guvernământului Chelm de Polonia rusă. După meeting, un grup mai mare cu studenţi In frunte s’a dus să manifesteze în faţa monumentului marelui poet polon Mickiewicz. S’au rostit discursuri şi s’au intonat cântece naţionale. Manifestanţii au cercat apoi să meargă în faţa consulatului rus dar poliţia i-a împedecat. S’au produs ciocniri, în cursul cărora au fost doi răniţi. S’au făcut mai multe arestări. Luni dimineaţa un mic grup de tineri a început din nou să atace cu pietri consulatul rus. Intervenind poliţia liniştea s’a restabilit. Cu toate aceste poliţia a luat întinse măsuri pentru a împiedeca repeţirea demonstraţiunilor, echipajul vasului de războiu »Sao Gabriel« şi de regimentul 16 de infanterie. Conspiratorii aveau de gând să atace garnizoana Capitalei in timpul nopţii. Conspiraţia fiind descoperită la timp, vasul de răsboiu »Sao Gabriel« a fost trimis în apele insulelor Azore. Cu toate că ordinea a fost restabilită, totuşi o mare agitaţie domneşte în public. — Localanzeiger— publică ştirea din Teheran, că o armată de 50,000 soldaţi turci a trecut în Persia de Nord, unde va rămâne până după evacuarea regiunei de extre trupele ruseşti. Ştirea — a cărei confirmare oficială lipseşte Încă — o proceră ce i-o face unul din cei mai serioşi elevi, învăţătorul Radu Prişcu în N-rul din Aprilie — Maiu al »Vetrei şcolare«, consacrat aproape întreg memoriei lui Dr. P. Şpan. »Puţini bărbaţi de specialitate s’au distins la noi ca adevărate personalităţi pedagogice şi au contribuit cu energie şi cu spor la dezvoltarea noastră culturală-pedagogică. Şi între aceştia, cel puţin pentru noi cei mai tineri, este şi profesorul Dr. Petru Şpan. Acest profesor, după pedagogul herbartian Ioan Popescu, care poate fi socotit ca regeneratorul pedagogiei la noi, a fost acela, care pătruns de adevărata lui chemare, a continuat activitatea începută de I. Popescu cu zel de apostol, luptând din răsputeri cu graiul viu şi cu condeiul, timp de aproape două decenii. Acest profesor distins, bărbat cu vaste cunoştinţe, bine orientat în câmpul pedagogiei noastre şi străine şi în curent cu rezultatele cele mai nouă ale pedagogiei germane, a fost de lipsă să ni-i răpească moartea tocmai acuma, când — în împrejurările grele de astăzi — aveam mai mare trebuinţă de îndrumările lui? Greu se va umplea golul, ce l-a lăsat acest bărbat, pe cât de harnic, pe atât de nepretenţios muncitor în câmpul puţin lucrat al pedagogiei noastre. Mângăerea ce ne aiai rămâne este că de aci încolo ne va servi ca modelul bărbatului, de la care putem învăţa ce este munca cinstită şi sârguinţa desăvârşită. (Va «*»«,). dus o vie senzaţie In cercurile diplomatice. Dacă faptul s’ar adeveri, actul Turciei e de natură a provoca complicaţiuni internaţionale. — Agenţia Reuter află din Hankau,că armistiţiul intre imperiali şi revoluţionari a fost prelungit pe încă 15 zile. „Novoje Vremja« află din Peking, că presa chineză este foarte indignată contra Austriei, pentru că consulatul austriac din Tientsin a predat autorităţilor chineze pe mai mulţi revoluţionari, cari s’au refugiat la acel consulat, şi în urmă au fost executaţi. Discursul ministrului C. C. Arion, rostit la şedinţa festivă a »Societăţii scriitorilor români«, întrunirea de astăzi îmi dă prilejul ca să cunosc »Societatea Scriitorilor Români«. Pe unii dintre scriitori, am plăcerea să-i cunosc personal, pe cei mai mulţi am fericirea să-i cunosc din operile lor. I-am cetit pe toţi, căci am voit să văd ce produce în timpul de faţă geniul şi talentul românesc, şi-am făcut-o, nu numai ca ministru, dar ca un prietin a tot ce e frumuseţe, gândire, artă şi ideal. Eu, domnilor, am asupra dv. un avantaj, vîrsta, ce-i dreptul, un avantaj negativ, pe căre i regret. Sunteţi o societate tînără, sunteţi cu toţii scriitori tineri. Eu vă invidiez tinereţea, şi-şşi schimba cu bucurie portofoliul meu ministerial cu tinereţea dv. Un portofoliu ministerial e o sarcină grea, şi ca să nu fie o sarcină grea, trebue să împărţi din el cu cei ce-ţi sunt dragi. Io afară de moneda oficială a bunăvoinţei, vă dau prietinia mea. Dac-aşi fi şi ministru de finanţe, s-ar revărsa harul lui Dumnezeu asupra dv. Am căutat întotdeauna să simţiţi, că în ministrul instrucţiune aveţi un adevărat prietin, că sunteţi primiţi mai cu căldură, că e o strânsă legătură sufletească între noi. Dacă n-am avut talentul să ţin un condei, am avut la minte destulă lumină ca să vă înţeleg, şi în inimă destulă căldură ca să vă iubesc. Vă aduc tuturor mulţumirile mele; mulţumesc şi celor ce m-au vrut preşedinte, atât ca prieten cât V/ U JJ ^UiWKtMM vuv y. ____ v _ vrut numai ca persoană... Să vorbim acum şi de-ale noastre. In calitatea mea de prezident, referindu-mă la cele spuse de d-l Emil Gârleanu, îmi iau titlul de cenuşăreasă, iar d-v. domnilor scriitori, să vă pierdeţi condurii, ca să câştigaţi un Făt frumos, şi acel Făt frumos să fie talentul, geniul... căci aveţi cu toţii o misiune. Noi, domnilor, trăim intr-o epocă de tranziţie. A fost în viaţa poporului nostru o epocă mare — epoca de la 1848. Fuseseră oarecari licăriri mai înainte, dar lumina vie a fost numai la 1848, o epocă eroică, când expansiunea sentimentelor şi patriotismul au fost de ajuns, ca să lumineze totul în această ţară. Epoca aceasta s-a incheiat cu fapte mari ca unirea, reformele sociale sub Cuza, Constituţia, războiul de independenţă; această epocă eroică s-a închis, dar ne-a rămas şi nouă destul de lucru: să refacem clădirea, să clădim. Oamenii cari trăiesc în epocile de tranziţie sunt adesea ori sacrificaţi, nu au nici gloria întemeietorilor, nici bucuria civilizaţiei depline, pe care o prepară. De aceea, epoca aceasta de construire e foarte grea, însă, palatul naţiunii noastre trebue să fie măreţ, un palat grandios şi trainic din marmoră, cu oglinzi cari să resfrângă lumini fermecate, cu lustruri cari să aprindă miile de lumini, cu tablouri de frumuseţe rară... Aceste lucruri minunate, aceste podoabe frumoase, dv. le veţi face. Aci stă misiunea celor ce aleargă după ideal... Tot cel ce mănueşte un condei, făureşte limba. Limba pentru noi Românii e în timp şi în spaţiu, sufletul neamului nostru. In timp, vorba exprimă o emoţie, o mişcare a inimii, o gândire, o mişcare a creerului. Aceeaşi emoţie şi aceeaşi gândire, îmbrăcată în vestmântul cuvântului, o transmitem din generaţie in generaţie, urmaşilor noştri. Limba e de asemeni legătura sufletească în spaţiu. Noi, domnilor, şi trebue să ne mândrim cu aceasta, suntem unicul popor unde tot ce e românesc, de la Tisa până la mare se înţelege cu aceleaşi cuvinte, vorbeşte aceeaşi limbă. Şi atunci vedeţi domnilor, graniţele pot să cadă, latre fraţi nu mai sunt frontiere. E numai simţire şi numai cugetare in tot neamul românesc. Idealul e să perfecţionăm această limbă, şi instrumentul e în mânile dv. Daţi-ne o limbă românească perfectă şi forme perfecte româneşti, căci mai a Ies în epoca de astăzi, talentul la noi trebue să fie talent naţional. Rolul scriitorilor nu-i altul, decât perfecţia limbii, căci limba noastră e frumoasă, e dulce, mlădioasă pentru vers, sonoră şi virilă pentru a fi rostită la tribună şi pentru a exprima pe deplin cugetarea •••• Limba e de asemeni un mijloc, un instrument de cugetare. Cu cât el e mai precis, mai perfect, cu atât ideia şi emoţia e mai precisă, mai perfectă. Menirea aceasta au înţeles-o bine cei de la 1848, şi de aceia au fost mari, fiindcă au început o literatură naţională. Cel mai mare poet înainte de Eminescu este, cred eu, Grigore Alexandrescu. Când eram tînăr, 11 învăţasem aproape în întregime pe din afară. Alexandrescu mai in toate poeziile sale ca: »Anul 1840« sau »Umbra lui Mircea la Cozia« şi altele, exprimă sentimente patriotice. Admiraţia mea pentru acest mare poet, e mai ales fiindcă dădea cugetărilor sale fine şi profunde, chiar când nu erau patriotice, o formă naţională admirabilă. Aşa de pildă, fabula »Cânele şi căţelul. »Cât, îmi sunt de urâte unele dobitoace« etc., sau „Boul“ şi »Viţelul« sau altă fabulă, — toate sunt atât de româneşti, încât nu ni le putem închipui traduse in franţuzeşte sau în nemţeşte. Forma admirabilă românească, pierde în traducere savoarea, frăgezimea de limbă, farmecul acesta cu totul românesc. Tot astfel »Sburătorul« lui Eliade Rădulescu sau Alexandri în versul acela de-o puternică şi adâncă tristeţă : Profund eram în lume tu singură şi em... Toate sunt frumuseţi atât de româneşti, încât nici o limbă în afară de a noastră, nu le poate cuprinde. Toţi cei dela 1848, toţi cari au cugetat şi au luptat atunci, toţi făceau versuri. Această epocă a fost mare, căci atunci s-a dat cugetărilor o formă românească. Cei de astăzi, cari sunt mari scriitori, sunt mari nu fiindcă se inspiră din senti-----4.. umane generam, sit inspiraţiei lor o formă românească, o exprimare naţională. Continuaţi domnilor, mergeţi înainte pe această cale, mina e inepuisabilă. Daţi forme tot mai româneşti şi mai frumoase, îmbogăţiţi literatura şi limba.Vă înţeleg amărăciunea şi vă cunosc lipsa, în care trăiţi chiar când vă ascundeţi sărăcia sub aparenţa eleganţei... Vă înţeleg, şi de aceia privirile mele de ministru s-au coborât pentru dv., eu ca persoană m-am înălţat, însă privirile unui ministru întotdeauna se coboară asupra celora din jurul său. Cu prezenţa mea , am dat o consacrare oficială, vă dau mai mult: existenţa legală, vă dau recunoaşterea ca persoană morală. Faceţi şi dv. pe aceste timpuri de carteluri — cartelul intelectualităţii. Negustorii fac carteluri ca să câştige, dv., cartelaţi-vă ca să nu perdeţi. La aceasta vă voi ajuta. Activitatea nici unuia dintre scriitori nu trebue să-i fie stânjenită de foame, căci această activitate ajută activitatea naţională, pentru mărirea şi fericirea patriei noastre, a pune in armonie datoriile ei ca naţiune cu interesele comunităţei europene. Raporturile de încredere între Serbia şi puteri sânt bazate înainte de toate pe convicţiunea noastră cu privire la dispoziţiunile puterilor faţă de chestiunile existenţei noastre naţionale şi ca stat, iar compensaţiunea noastră consistă in înplinirea datoriilor faţă de marea comunitate europeană, adică dând asigurări că vom fi un element sigur în echilibrul european în orientul mai apropiat şi că vom răspunde cererilor civilizaţiei. Acesta este programul fundamental şi ireductibil al politicei noastre externe. Privesc cu optimism viitorul nostru. Formula Balcanii popoarelor balcanice este adoptată ca o axiomă de pluralitate a puterilor europene, cari nu au interesa exclusive In Balcani. Ea este adoptată de puternica Rusie ca încoronare a politicei sale secundare, ca cea mai bună garanţie a marilor sale interese balcanice. Sânt convins, că această formulă va învinge şi că va fi primită de puterile, cari încă au de ţintă tendinţe speciale exclusive, căci această formulă împacă cel mai bine interesele lor. Să ne punem de acord, noi, toate statele şi popoarele balcanice, să fim solidare până la ultimele limite ale ţintei şi siinţelor noastre. Dacă vom putea izbuti, vom putea privi cu încredere viitorul, căci, deşi astăzi situaţia pentru statele şi popoarele balcanice e foarte grea şi foarte critică, poate că viitorul nostru nu a fost niciodată într-o atât de mare măsură în mânile noastre. După acest discurs, primit cu vii aplauze, Scupştina a votat budgetul pe anul 1912 cu 76 voturi contra 55. Balcanii popoarelor balcanice! Un discurs al ministrului de externe al Serbiei. In şedinţa de alaltaeri a Scupstinei min.preş. Milovanovici a rostit un discurs mai lung cu privire la politica externă a Serbiei, din care reţinem următoarele părţi: ...Politica Serbiei nu este legată de Rusia şi de tripla alianţă precum i s-a imputat şi încă şi mai puţin nu poate fi legată de Austro-Ungaria şi de tripla alianţă. Aceste două grupări au probleme mai importante de urmărit decât problema balcanică şi ca consecinţă caută să nu aibă de membrii statele balcanice. Ele determină atitudinea lor după cum au sau nu intenţiuni de expansiuni în Balcani şi după cum statele balcanice sunt sau nu apte să trăiască independent. Decât să se impună acestor grupări este preferabil pentru Serbia să le dea dovezi de hotărârea sa şi de aptitudinele sale de a-şi păstra independenţa şi de a răspunde cerinţelor unui stat modern, de Statistica Românilor în Bucovina. Cernăuţi, 28 Nov. 1. 1911. In sfârşit încep să pătrundă oficios de tot unele ştiri despre rezultatul ultimei numerături a poporului. Ne-am arătat altă dată mirarea noastră, că întârzie atât de mult publicarea datelor aşteptate cu multă nerăbdare de toate popoarele Austriei, căci aceste date nu sunt numai cifre seci ale statisticei specialiştilor, ci ele reprezintă în limba lor mută întreaga politică naţională şi culturală a popoarelor din Austria, în ele Se cuprinde progresul şi regresul, toate sbuciumările celor zece ani din urmă. S’a spus că prelucrarea datelor din punct de vedere statistic nu e terminată. Acuma pare că s’a terminat. Dar şi acum domneşte o taină nepătrunsă asupra lor, dovadă că nici ziarele guvernului nu publică date complete ci numai fragmente. Iţi face impresia că se sondează parcă opinia publică lansându-se in mod neoficial unele cifre. Această tactică în publicarea cifrelor recensământului făcut Înainte de un an ne dă de gândit şi ne arată că pregătirea lor pentru publicitatea largă a întâmpinat mari greutăţi. Ştirile ce le-am primit din isvoare inoficiale arată că cifra Românilor bucovineni se ridică după numărarea făcută la finea anului 1910 la 273.254 suflete. Aceasta este cifra „prelucrată“. Noi avem adecă indicii, că numărul nostru ar trebui să fie, dacă nu s’ar fi făcut „suprarevizuirile“ cu jandarmii în cele raai°multe comune mixte, iar în altele nu s’ar fi revizuit rezultatele de două trei ori fără motive legale, numărul nostru, credem, că ar fi trebuit să fie 300.000 suflete, dacă nu şi mai mult. Dar aşa cum este trebuie să spunem spre liniştirea conştiinţei noastre, că putem fi mulţumiţi. Munca şi stăruinţa tuturor factorilor naţionali a făcut, că adevărul a aflat restabilire măcar în parte. Ceea ce în trecut pierdusem prin indolenţa noastră şi vitregia vremurilor am câştigat în parte prin munca şi stăruinţa noastră şi în ciuda împrejurărilor nefavorabile, credem, că de aici rezultă o învăţătură sănătoasă pentru viitor şi pentru toate chestiunile mari naţionale. Cifrele recensământului de la 1910 sunt următoarele: Le dăm în comparație cu cele de la 1900. 190. 1910 Români . . . 229.018 273.254 Ruteni .... 297.798 305.101