Gazeta Transilvaniei, august 1912 (Anul 75, nr. 169-191)
1912-08-01 / nr. 169
Pagina 2 să nu facă greutăţi conducerii armatei în chestia inzestrărei armatei cu tunuri de oţel. Situaţia în Turcia. Consiliul de miniştri turc a hotărât, ca să permită frecventarea cluburilor politice recunoscute, cu condiţia de a nu face manifestaţiuni. Consiliul a decis asemenea să se permită şi circulaţia după miezul nopţei. Un ordin la fel a fost trimis şi la Salonic. In acelaşi consiliu de miniştri s-a deliberat şi asupra telegramelor trimise de Ibrahim Paşa privitoare la situaţia în Albania şi la desideratele arnăuţilor. După ştiri autentice Ibrahim Paşa ar fi de părere că cererile albanezilor, fiind îndreptăţite, trebuesc satisfăcute. Externe O bombă a explodat Duminecă seara în oficiul poştal austriac din Salonic. Localul a fost deteriorat dar caietele poştale au rămas nevătămate; doi funcţionari au fost răniţi. Autorii atentatului sunt necunoscuţi. Autorităţile au luat măsuri severe şi străzile au fost numaidecât ocupate milităreşte. O anchetă a fost descrisă. O altă bombă, dar mai mică, a explodat într-un vagon de tramvai ce se înapoia la depou. Aceste atentate se aduc în legătură cu agitaţia tinerilor Aurei. — Intr'o adunare ţinută Duminecă la Sofia de societăţile macedonene de binefacere, la care au luat parte bărbaţi politici din toate partidele politice, au fost rostite cuvântări violente în contra purtărei turcilor faţă de populaţia bulgară din Macedonia, cerând ca guvernul bulgar să ia o atitudine fermă faţă de Turcia. S’a ales un comitet însărcinat să organizeze întruniri la Sofia şi în alte oraşe din Bulgaria. — Ministrul de externe al Franţei, loin care a sosit alaltaeri la Beterítof, fiind primit cu deosebte onoruri La amiazi a fost primit în audienţă de Suveranii Rusiei, cu care prilej Ţarul i-a conferit ordinul «Alexandru Newsky». La prânzul dat în onoarea ministrului Poincaré au participat miniştrii Kohowzew şi Sasanov. Duminecă după amiaz a avut loc în onoarea lui Poincaré la tabăra de la Krasnoie Selo o revistă în faţa împăratului, a marilor duci şi a miniştrilor. Seara s’a dat un prânz la marele duce Niculae Niculaevici, şi apoi o serată de gală la teatrul de la Krasnoie Selo, la care au asistat Ţarul şi marii duci. In decursul zilei Poincaré a conferit cu ministrul de externe Sasanov, apoi cu prim-ministrul Kokovzew. Ministerul finanţelor dezminte zvonurile, după care guvernul rus Stări medievale. — La moşiile lui Károlyi Gyula. — Cu acest titlu „Az Est“ publică de la corespondentul său din Sătmar un tablou caracteristic al stărilor îndobitocite dela noi. Cele ce ni se arată în acest tablou ne interesează nu numai ca cetăţeni ai patriei, ci în special şi ca Români, căci scenele ce se descriu să petrec în un sat românesc. Dacă, durere, n’ai şti ca ai înaintea ta trista realitate, ai crede că ceteşti scene de roman din evul mediu. Dăm act în traducere fidelă corespondenţa lui „Az Est”. In partea sudică a comitatului Sătmar, în o vale păduroasă se află părăsită comuna Soconzăl (Kisszekond), pe teritorul căreia este proprietatea de mai multe mii de iugăre a cotiţilor Károlyi. Soconzălul nu are staţiune de cale ferată. Mai aproape se află localitatea Ardud (Erdőd), de unde satul Kârolyieştilor este la o depărtare de 19 km Dela Ardud până la Soconzăl nu este drum, regulat, în toate părţile noroiu, bălţi, rozoare. In comuna aceasta stăpânii dela antistia comunală au o adevărată autonomie. Nu ţin cont de lege, o calcă şi calcă împreună cu legea şi pe om, dacă aceasta o recer interesele şi siguranţa moşiei grofeşti. Sâmbăta trecută, în 10 i. c. în curtea primarului din Soconzăl era de faţă o mare mulţime de oameni. E tristă ziua aceasta în vieaţa oamenilor din Soconzăl, căci in fiecare săptămână în ziua aceasta se face judecată în sat şi atunci aproape tot satul e mânat şi adunat în curtea primarului, ca oile în staul. Cam pe la 9 ore dimineaţa sosesc în curtea primarului cai bureştri cu sersamuri strălucitoare, trăsuri domneşti, elegante şi din ele se coboară solgăbirăul, şpanul, încredinţat cu administrarea pădurilor groteşti, advocatul curţii groteşti şi iagherul (vânătorul) mare şi iagherul mic. Domnii întră în odaia primarului, îşi desfac hârtiile şi totodată din pivniţă se aduc sticlele cu vin şi între păhare ţin domnii judecată asupra poporului năcăjit. Solgăbirăul ceteşte delicvenţii pe rând de pe o listă, cari apoi sunt lăsaţi să între unul câte unul înaintea luminatelor feţe ale Măriilor lor, încep a judecata. Primul delicvent — strigă aspru solgăbirăul — Argyilan (Ardelean) Iuon, *) Locuitori 537, dintre cari români 473, ceialalţi evr. şi ung. parohie gr. cat., (Dicţion. numirilor de localităţi, de Silvestru Moldovan şi Nicolau Togan, 1909), să între. Să iveşte pe uşă un om de 68 de ani, cu haine sprenţoase, cu faţa plină de întristare. Vina lui este, că o capră ce o are și el bietul s'a băgat în pădurea grofilor Károlyi și a mâncat câteva firicele de iarbă. — Tu eşti Argyilan luon? Bătrânul răspunde cu glas tremurător: — Eu sunt, domnule. — D’apoi frăţioare — continuă solgăbirăul — nu ştii ce spune cântecul: să nu mergi puică în pădure? Ce e cu isprava caprei? Grăieşte, dar iute. Bătrânul vrea să răspundă, dar spanul ii taie vorba: — Nici un cuvânt, bitongule, că te joc ! Arghilăn luon se retrage la o parte. Solgăbirăul porunceşte pandurului să i-1 aducă în faţă. In hârţuială bătrânul să rostogoleşte la picioarele solgăbirăului. — Argyilan? Iuon — enunţă solgăbirăul sentenţa — este osândit pentru transgresiune de pădure la o amendă de 12 cor. (Capra nu plăteşte atâta. — Red.) Să ştii, că de nu plăteşti banii, îţi trag pielea de pe tine. Acum pleacă, bătrân ticălos. — Să vie celalalt — sbiară solgăbirăul, dând cu pumnul în masă. Intră doi copii, de câte 8—10 ani Andreica Anuţ şi Fekete János. Vina lor e, că la marginea pădurii au prins un puiu de căprioară şi s’au jucat cu el. — Nelegiuiţilor, aţi voit să furaţi căprioare. Pedeapsa 50 cor. Căraţi-vă ! Băieţii voiau sâ spună ceva, dar au fost îmbrânciţi afară. Vine acum la rând un om palid, bolnăvicios, Vasil■ clopotarul de la biserică, un bătrân de 76 de ani. A fost bolnav toată iarna şi primăvara. N-a avut cu ce să încălzească, şi-a pus pe toc rând pe rând gardul şi când n-a mai fost din gard, nevastă sa a adus câteva găteje din pădurea conţilor Károlyi. Din pricina aceasta stă înaintea grofilor la judecată. Spanul dă cu pumnul în masă: — Vorbeşte Vasil ! Vasil grăieşte cu vocea înecată: — Măriile voastre, am fost bolnav toată iarna. — Nu suntem curioşi de aceasta — se răstesc domnii. Bătrânul clopotar îşi îndreaptă trupul şi cu ochii încruntaţi răspunde : — Doar n am voit să fac cruce de mormânt! Solgăbirăul îl pedepseşte : 12 coroane. Dacă nu plăteşte, trebue să presteze lucru. Şi aceasta merge aşa in Socozăl, în fiecare Sâmbătă, de dimineaţa până seara, în mijlocul pădurilor de 10 mii de jugăre ale lui Károlyi Gyula, unde poporul e silit să muncească, ca să nu moară formal de foame, pe câte 60 de fileri pe zi. Tablou ! Şi judecătorul aduse judecată. Cei patru orfani aveau să fie aruncaţi în drum, iar sărăcăcioasa colibă cu petecul de pământ aveau să fie vândute. Sărmana mamă la publicarea sentinţei izbucni într’un sdrobitor hohot de plâns şi ca ameninţată de o mare primejdie sări la pruncii săi, îi strânse la piept ca pentru a-i apăra de atacul unui duşman puternic, aducător de groază. Pieptul i se cutremura de durere, de jale, de milă, de desnădejde... »Copii mei, copii mei«... izbucni într’o supremă îndurerare ş’apoi nu s’a mai auzi nimic. Totul era tăcut. întreagă sala era un mormânt... Mă uitam prostit la tabloul, care mi se desfăşura în faţă intr’o coloare neagră, sinistră. Un moment am simţit, cum cătuşele inimii îmi cad sdrobite de nu ştiu ce putere ascunsă. In ochi mis’a ivit o lacmasă. Dar în momentul următor înţelegând că această lacrimă venea ca o dojană — mă smulsei din situaţia asta, care nu-aii mai putea fi simpatică, îmi relua aerul de nepăsare şi plecai. O clipă parcă mă cercă un nou sentiment. Mă uitai la client, care tocmai rânjia cinic. Mi-era scârbă de el ca şi de mine . .. Triumful însă înăbuşi curând aceste sentimente şi ne jenaţi ne făceam socoteala cum aveam să valorăm moştenirea .. . Nu ne mai aduceam aminte, că în rolul nostru nu eram decât nişte animale sălbatice şi nici-o conştiinţă nu ne mustra pentru omorul ce-l săvârşisem... * Ecce homo! — prietine. Nu-i făcut acest animal, ca să facă dreptate. El este fiara cea mai egoistă, firea lui e fătul împrejurărilor, iar dreptatea n’o poate face o fiinţă, care ţine ca să-şi asigure existenţa chiar şi prin cele mnei criminale mijloace. Mi scârbă şi astâzi şi poate mai mult ca oricând de acest om. Dar ezistenţa mi legată de el şi până când voi fi condamnat, ca să trăesc, va trebui să joc rolul lui ... Tot ce regret e, că nimic nu e exagerat în acest rol. * Cetind aceste rânduri tu prietin drag vei surâde ... »Fantazie e totul ce-mi scri — vei zice — tu niciodată nu vei putea juca un astfel de rol.« Poate să ai dreptate. Căzut până aici, eu poate aș înceta de a mai fi. Scârba m’ar înăbuși, m’ar ucide. Dac spune-mi prietin drag, care-i tipul adevărat al tagmei noastre, cel descris de mine sau tipul vizionar pe care-1 făuresc gândurile tale nevinovate, când acestea aleargă spre depărtatul tău prietin ? Solus, ar vroi să se folosească de prezența primului ministru francez Poincare la Petersburg spre a încheia un nou împrumut. De asemenea se desminte de cercurile oficiale ruseşti şi ştirea dată de ziarele streine, că chestia Dardanelelor va fi ridicată in convorbirile diplomatice de la Petersburg. Aşteptaţi la OCTOMVRIE, până se va deschide: „Filiala fabricei de mobile din Marosvásárhely“ Până atunci nu cumpăraţi mobile, căci nicăiri nu puteţi cumpăra aşa bune, frumoase, ieftine şi durabile. a d-lorz érsely în Braşov, Strada Porţi Nr. 60. j1 GAZETA TRANSILVANIEI. Din Bosnia. — Tendinţele panmaghiare in provinciile anexate. Dieta provincială a Bosniei şi Herţegovinei e amânată de aproape două luni, din cauza rezistenţei pasive a partidelor politice bosniece, contra tendinţelor de expansiune ale monarhiei în afacerile publice şi în primul rând contra proectului căilor ferate, pe care ministrul comun de finanţe Bilinsky ar vrea să-l impună parlamentului. Probabil, că la toamnă adunarea provincială să fie iarăşi amânată prin noui dispoziţiuni, căci presa naţionalistă a pornit o agitaţie foarte îndârjita, contra ungurilor mai ales, cari vreau să-şi revindece drepturile lor particulare «istorice» asupra celor două ţări balcanice. Politica de expansiune inaugurată prin înfiinţarea unei şcoli ungureşti la Sarajevo, care deşi stă goală, reprezintă «vitalitatea ideii» în Balcani, şi continuată cu decentralizarea funcţionarilor din Budapesta la oficiile publice de aici a trezit revolta chiar şi a celor mai moderate elemente din Bosnia. Azi opinia publică a ajuns la convingerea, ca monarhiei nu i se poate permite nici o ingerinţă în afacerile publice ale celor două provincii. Planul cu colonizare a cinci mii de săcui în Bosnia a fost amânat pentru vremuri mai liniştite, după ce guvernul unguresc s-a încredinţat, că ziarele sale subvenţionate nu pot să poarte lupta cu presa naţionalistă, care-şi face datoria semnalând toate abuzurile de putere săvârşite de guvernul provincial, în care au fost introduşi acum doi ani şi doi unguri, sub pretextul reorganizării. »Bosnische Post« ocupându-se în numărul său din urmă cu tendinţele panmaghiare şi situaţia excepţională a provinciilor, scrie: — că autonomia Bosniei şi Herţegovinei nu atârnă de bunăvoinţa ungurilor ca cea a Croaţiei. La pretenţiunile ce a ridicat guvernul unguresc faţă de Viena în chestia posesiunii provinciilor, un membru al partidului constituţional croat răspunde printr’un lung articol publicat în »Hrvatska Zajednica«, atrăgând atenţia bosniacilor asupra primejdiei, cari îi ameninţă din partea Ungariei, căci fără îndoială aceasta va încerca, şi cât mai curând, să clarifice situaţia politică din Bosnia şi Herţegovina. Când vor ajunge lucrurile aici, partidele din adunarea provincială nu vor mai avea nici un rol hotărâtor, şi primejdia s’ar putea înlătura numai dacă toate popoarele conlocuitoare se vor concentra într’o singură tabără. Apelul acesta al presei va găsi răsunet mai ales în mijlocul populaţiei sârbe, care recunoaşte din păţania celor nedincoace de Dunăre, ce soartă i-ar aştepta sub oblăduirea ungurească şi înţelege, că sub forma dualistă autonomia lor nu va fi consacrată niciodată. Interesul populaţiei din Bosnia e să trăiască in bună prietenie cu ţările băştinaşe. Ia faţa acestei reacţiuni, care compromite tot mai mult lupta de cucerire culturală a Bosniei de câtre Ungaria, aceasta a hotărât să uzeze de orice mijloace. Se poate aştepta chiar disolvarea dietei provinciale, fapt, care nu urmăreşte altceva decât amuţirea spiritului de revoltă trezit în mijlocul populaţiei vreme de patru ani de zile, şi salvarea guvernului său satelit din situaţia în care se află. Din România. Agitaţia viticultorilor. Podgorenii din judeţul Iaşi sunt intr’o mare agitaţie din cauza că recolta viilor din anul curent este cu totul compromisă. Aceasta, în urma ploilor abundente, cari au căzut în judeţ şi din cauza cărora strugurii au fost distruşi de criptogamele crescute pe butucii de vie. Faptul acesta face ca la expoziţia ce se va deschide în Iaşi, ln luna Septemvrie a. c. viticultorii să nu poată participa. Prutul ameninţă să se reverse. La prefectura de Iaşi a sosit ştirea, că apele Prutului au crescut din nou mari şi ameninţă cu revărsarea. Ia ultimele două zile Prutul a crescut din nou cu un metru şi jumătate. * Ştiri mărunte. In prezenţa ministrului Pangrati s’a inaugurat Duminecă cu o solemnitate deosebită podul de peste Siret din deptul Adjudului-Vechi destinat a lega de acum înainte şi mai mult relaţiunile dintre locuitorii judeţelor Tecuci şi Putna.* Ministerul de domenii a fost meunoştiinţat de Eforia spitalelor civile, aşezămintele Brâncoveneşti şi epitropia Madona Dădu din Craiova, că pe baza legei bunurilor de mână moartă oferă Statului spre cumpărare un însemnat număr de moşii spre a fi împărţite la săten.* Furtuna, care a bântuit în judeţul Gorj în ziua de 26 Iulie a făcut mari pagube precum şi trei victime omeneşti, În comuna Sădăneşti vijelia a fost grozavă. Acoperişul unui pătul a fost aruncat asupra proprietarului C-tin Poenaru şi alţi doi săteni pe care l-a rănit mortal. Proprietarul a fost adus cu automobilul în oraş, unde după puţin timp a murit, iar cei 2alţi răniţi se află în agonie. Turneul tenorului Ionel Rădulescu. Cernăuţi, 11 Aug. n. 1912. Cunoscutul tenor liric român, Ionel Rădulescu, se află de câteva săptămâni îni mijlocul nostru, propagând dragostea faţă de cântecul românesc artistic în toate oraşele mai mari româneşti din ţara Fagilor. Simpaticul cântăreţ român a fost primit pretutindeni cu multă căldură câştigând inimile noastre in sbor. Până acuma a concertat cu mult succes în oraşele Cernăuţi, Suceava, Câmpulung, Storojineţ şi Vatra Dornei, iar zilele viitoare va mai concerta în orăşelele Suceviţa, Rădăuţi şi Gura Humorului. Din venitele concertelor sale d-l Rădulescu a dăruit o parte pentru şco Nr. 169-1912, rile româneşti din locul, unde a concertat. După absolvirea turneului său în Bucovina d-l Ionel Rădulescu va trece la toamnă în Ardeal, unde deasemenea va face un scurt turneu artistic jertfind o parte din venitele concertului pentru ajutorarea nenorociţilor fraţi români, rămaşi pe drumuri în urma inundaţiilor din Bănat, iar o parte pentru fondul ziariştilor din Ungaria. Sunt convins, că şi în Ardeal li se va face artistului român aceiaşi primire caldă ca şi la noi, pe cari ne-a încântat cu prestaţiunile sale escelente. Ca să vedeţi cât de mult a fost apreciat la noi tenorul Rădulescu, iată ce scrie d-l . Tarnovschi în foaia «Vremea Nouă» din Cernăuţi : «A fost o ideie din cele mai nobile hotărâre a tânărului artist entuziast Rădulescu de a colinda, asemenea iubitei pasări călătoare, prevestitoare de tainicele daruri şi mângâieri ale primăverii, toate colţurile românismului aducându-le evanghelia artei, vraja cântecului, care zguduie inima în emoţiile fericirii şi înălţării sufleteşti, ale dorului, înduioşării şi consolării. In vremea, ce colegii săi de la clasa de operă din Viena, Mărcuş şi Crişan, cutreeră ca nişte triumfători, Ardealul Rădulescu ne farmecă cu neîntrecutele mele doine ţerişoara noastră inaugurând turneul său cu un concert în capitala Bucovinei.» L’am auzit cântând, ca cuprins de un vis dulce. Şi m’am trezit cu convingerea că l-am auzit cântând pe cel mai desăvârşit interpret al cântecului nostru popular. Eroii acestor zile din urmă , Vlaicu, Mărcuş, Crişan, Rădulescu, ale căror nume, necunoscute ieri, sunt celebrităţi cunoscute astăzi în toate colţurile românismului, ne procură tot mai mult plăcuta speranţă, că şi noi Românii suntem pe cale de a ne cuceri în lume un loc încălzit de razele aurii ale culturii umane. Aşteptând cu nerăbdare începutul concertului tânărului artist atât de preamărit de foile fraţilor noştri din alte ţări, vedem cum păşeşte deodată pe la orele 9, înaintea publicului, o simpatică figură şi o voce lină, dulce de tenor liric, de o negrăită frumuseţe, se ridică ca o tainică adiere de primăvară evoluând în tonuri când mângăioase şi resemnate ca amintirea unui frumos vis trecut, când jalnice ca izbucnirea discretă a unei biete inimi îndurerate Cel ce nu l-a auzit pe Rădulescu în neîntrecutele sale doine, nu cunoaşte însă pe deplin toată puterea robitoare, care zace in cântecul nostru popular, nu ştie cum se schimbă în realităţi simţite şi trăite o pagină rece de note şi cuvinte ale unor piese ca «Moţul la drum», «Doina ciobanului»,«Foaie verde de bujor» etc. Dar superioritatea artei d-lui Rădulescu, — artă în care am observat deopotrivă stil, adevăr şi arculaţie cât şi o foarte remarcabilă şcoală — s’a vădit în toată spendoarea, ci şi în arii dificile de Tostu, Schubert, Kirchner ş. a. Mai ales sentimentalismul său pasionat însoţit de o fermecătoare gingăşie a fost pus în evidenţă in cântecele italieneşti atât, de superioare celor germane, iar magistrala interpretare a acestor melodii ale fraţilor noştri de origine romană, e o confirmare nouă a adevărului, că ceea ce prin sânge e comun şi una, nu poate fi despărţit şi înstrăinat prin spaţiu şi timp şi împrejurări vitrege...» ŞTIRI. -- 31 Iulie v. 1912. Bursele »Vasile Stroescu« pentru dantelărie au fost acordate — după cum ni se scrie din Sibiiu — d-şoarei liberia Barcianu, conducătoarea atelierului de tesatorie şi broderie din Orăştie şi d-şoarei Cornelia Iosif, absolventă a şcoalei de industrie din Cluj. Concertul Simicel în Făgăraş. Din Făgăraş ni se scrie, că Vineri seara va avea loc acolo concertul artistului pe mandolină Simicel. Rugăm publicul din Făgăraş să sprijinească cu căldură pe acest simpatic şi talentat artist român. Restabilirea liniei ferate între Mândra şi Şerbaia. Direcţiunea căii ferate Braşov-Făgăraş aduce la cunoştinţa publică, că legătură liniei ferate, întreruptă din cauza accidentului între staţiunile Mândra şi Şercaia, a fost restabilită. Cutremurul din Constantinopol a pricinuit, precum reiese din telegramele de eri şi azi, pagube foarte însemnate şi chiar număroase victime omeneşti Din informaţiuni private, numărul victimelor cutremurului ar fi de 1300 de