Gazeta Transilvaniei, mai 1914 (Anul 77, nr. 94-117)
1914-05-01 / nr. 94
Pagina 2, cu flori, cu panglici sau cu benţi ţără-neşti. Braşov în 27 Maiu 1914, Maria B. Baiulescu Presidenta Uniunii f.m. rom. din Ungaria. Delegaţiunile. — Comisiunea de externe ungară. — Intre oratori, cari în şedinţa de Luni a comisiunii de externe ungară au atins şi chestia românească, remarcăm pe contele Apponyi şi pe prinţul Windischgraetz, Apponyi vorbeşte după acelaş calapod vechiu şi uzat. Protestează contra afirmării, că asupra ţinutei monarhiei faţă de România ar avea influenţă politica naţionalistă maghiară. Raportul între monarhie şi România are să se stabilească numai prin cumpănirea forţelor externe de stat. Pare că auzi un glas răguşit, care repeteşte cu mici variaţii, acelaş lucru, aceeaş poveste, de câte ori ii să dă ocazie. Ceva mai cuminte şi mai real a vorbit prinţul Windischgraetz. El constată, că politica externă a monarhiei pentru restabilirea bunelor relaţii cu România, a suferit un eşec trist. Declaraţia ministrului de externe, că raporturile noastre cu România sunt bune şi amicale, nu o putem califica mai favorabil decât declaraţia analogă făcută în criza ultimă faţă de Rusia. Dar aceste raporturi «bune şi favorabile» ne-au costat o jumătate de miliard şi a trebuit să mobilizăm şi să ţinem sub drapel 500 de mii de soldaţi. Se teme că bunele noastre relaţii cu România vor lua aceeaş cale. Ce priveşte situaţia actuală a României, ea este de fapt prima putere balcanică care a dat dovezi despre forţa sa vitală şi capacitatea de expansiune Acţiunea României a avut ca urmare perderea de fapt a influenţei noastre asupra ţărilor din Balcani. Atrage atenţia ministrului asupra încercărilor, ce se fac între statele din Balcani, pentru Înjghebarea unei alianţe română-sârbăbulgară-grecă. Şi aceste se fac sub patronajul Rusiei. împrejurările aceste, cari au rămas neamintite în expozeu, nu vor contribui la îmbunătăţirea situaţiei. Oratorul constată, că în expozeu să ignorează total seriozitatea situaţiei şi din partea sa nu crede, că ministrul Berchtold va putea obţine vreun succes în acţiunea politică externă, cu mijloacele favorite, de cari se foloseşte. Mai atinge chestia românească şi Rakovszky István şi Béla, dar expunerile lor sunt spălăcite şi fără valoare. * In şedinţa de eri s’a continuat discuţia asupra situaţiei externe. Oratorii principali, au fost contele Károlyi Mihály şi Tisza. Discursul contelui Károlyi e o repeţire a celor spuse şi de alţii. Critică expozeului lui Berchtold: e o înşirare de ţâri, cu situaţia lor şi cu câteva declaraţii de şablon. Berchtold vede lucrurile prin o prismă berlineză şi nu observă, sau reface lucrurile, pe care le poţi vedea cu ochii liberi. Revine apoi asupra chestiunii căilor ferate orientale, unde află greşeli fatale. întreabă că în ce stadiu se află chestia aceasta cu privire la Sârbia? Mai spune despre vizita opoziţiei la Petersburg şi Paris. Vizita laPetersburg despre care s’a vorbit numai, a fost supusă unei critice aspre. Dacă s’ar fi făcut, ea ar fi fost o demonstraţie contra politicei triplei alianţe, care stă numai în serviciul imperialismului german agresiv După contele Károlyi a mai vorbit contele Berchtold şi Tisza, dând desluşiri asupra problemelor balcanice pendente. Şedinţa de primăvară a consiliului judeţean braşovean. D-le Director! Aş dori să Vă fac un raport detailat despre şedinţa de astăzi, aş vrea să vă comunic multe, să vă raportez despre „ lupta straşnică“ pe care au dat-o membrii braşoveni în congregaţia de azi. Dar nu pot, n’am ce să spun. Amărăciunea mi-e atât de mare, încât Vă spun sincer că regret din tot sufletul meu momentul, când m’am hotărât să întru în congregaţie. Am fost atât de naiv. In curăţenia sufletului meu visam o luptă plină de entuziasm, o încăerare strajnică de principii, o atitudine superbă din partea Românilor Şi când colo mi-a fost dat să vad un spectacol din cele mai triste, din cele mai revoltătoare. Un moşneag, acelaşi iar acelaş domn prezident, a dat o reprezentaţie care a umplut sala întreagă de ilaritate. Vă spun sincer, că erau mulţi, cari nu regretau că n’au fost la reprezentaţia de ori a circului. D-l Lengeru a substituit de minune acest circ, dar pe spatele noastre. Nici cel mai rafinat duşman al nostru n’ar fi reuşit să ridiculizeze chestiunea românească cu mai mult succes ca d-l Lengeru. A vorbit începând dela Adam, dela Gelu, dela Mariot, dela Tuhutum, dela Notarul anonim, dela dexteram dantes ş’a trecut în galop prin toate răspântiile istoriei noastre. Ştiţi vorbirea aia veche, reeditată de circa 8—10 ori pe an — la congregaţie, la consiliul comunal, la adunări poporale, la consfătuiri intime, la toate etc. etc. In loc de o ţinută demnă, care trebuia să urmeze, am avut o amară desiluzie. La hârtiile venite de la Cluj s’a dat un „răspuns“ din partea noastră, care nu iertat să vază lumina tiparului căci ne-ar face pentru totdeauna de ocară. * Solicitaţi d-le Director organizarea clubului nostru, cereţi-o fără încetare, căci altcum prestigiul elementului românesc din comitatul Braşovului se va întuneca până întraatât, încât vom fi nu numai luaţi un râs de adversari, ci ignoraţi şi batjocuriţi. Pentru vremuri nouă cereţi oameni noui, la faţa viforului opuneţi puteri tinere pline de vigoare, în faţa sistemului blăstâmat opuneţi piepturi şi braţe oţelite; detronaţi odată pe Măria sa Uzul, dacă vreţi, canoi să mai avem vre o importanţă, la ora douăsprezece. Ea bate rar, sinistru. Mă cutremur de bătăile ei, pare ceasul din urmă al neamului meu. Ascultaţi-mi rugarea d-le Director, căci eu altfel nu mai sunt dispus să iau parte la şedinţele congregaţiei. Un membru al consiliului judeţean braşovean. * găt ori, 186 pâini, că chipul Preacuratei s’a mişcat pe trăsăturile îndurerate ale Maicii Domnului s’a furişat o scânteie de viaţă şi de pe buzele împietrite s’a auzit o şoaptă: »Adu-mi o jertfă demnă de durerea mea neţărmurită, ca lacrimile mele împietrite să curgă lin şi rana inimei mele amorţite să sângereze şi chinurile să-mi aline» Când tânărul se deşteptă din visarea sa, soarele se ridicase sus pe cer şi razele lui arzătoare făcuseră să amuţească orice viaţă. El însă nu observă nimic din toate acestea. Faţa îi ardea, pe buze îi flutura un zâmbet fericit, şi cu paşi uşori el se grăbi spre Neapole. A doua zi, în dimineaţa plină de soare, fetele veniră din nou, şi din inimi curate, nevinovate, cântară »Ave Maria». Sopranul curat ca argintul al gingaşei blonde, forma un contrast fermecător cu altul puternic al răpitoarei brunete. Ele afliră tot în locul acela, pe tinărul cu plete negri şi cu fruntea lată. El insă nu îngenunchiase acum înaintea crucei, ci stând culcat pe pajişte, îşi preumbla încoace şi vne de ochii plini de foc, ţinând în mână o foaie albă de hârtie, pe care erau scrise semne ciudate. Pe față i se revărsase o astfel de strălucire. Încât blonda Laura era cât pe ce să uite a depune buchetul ei de roze la sinul Madonei, iar bruneta Lucia privia uimită pe tinărul radios de fericire, curorile se depărtară aproape codindu-se, iar Laura îşi luă de la sin bucheţelul de flori parfumate de portocal, şi pe ascuns, îl aruncă la picioarele tinărului. Astfel se întâlniră zi de zi aceşti trei tineri şi nici ploaia, nici furtuna nu-i împiedeca. Privirea Laurei era tot mai dulce şi mai duioasă, salutul ei timid, vocea mai tremurătoare, iar pe faţa tinărului se sălăşluise un estaz ceresc. Sosi apoi Martie, cea mai fermecătoare lună a Sudului. Verdele proaspăt al fiorilor cari se deschideau şi boarea călduţă, făceau aierul şi mai îmbătător ca altă dată. Laura nu observa, că tinărul, cu tot aierul împrospătat de primăvară, era din ce in ce tot mai slăbit, pasul lui tot mai greoi şi obrajii tot mai cufundaţi, căci o roşeaţă înşelătoare, ca o suflare, îi acoperise faţa, iar în ochii lui întunecaţi lucea un foc ciudat. Intr’o frumoasă zi apoi, ei le zise şoptind: »Mâne vă aduc un imn de laudă întru preamărirea Preacuratei Fecioare. Il veţi cânta voi cu glasul vostru dulce şi frumos, pentru ca astfel să aducem cu toţii o jertfă Fecioarei? Ea mi-a cerut aceasta, şi in schimb mi-a promis o răsplată mare. Ajutaţi-mi, o, ajutaţi-mi, să-mi împlinesc făgăduinţa ! Cantaţi Dumineca vitoare cântul meu la pioarele Mân- tuitorului şi veţi fi martore la acea minune, pe care Fecioara mi-a promis-o lui Lucia dadu din cap in semn de aprobare, iar Laura întinse tinărului mâna sa, şi o lacrimă grea cazu din ochii ei minunaţi, negri ca noaptea. In ziua de 10 Martie, într-o Duminecă, ei se întâlniseră pe inserate înaintea statuei sfinte. Laura îl sprijinea pe tânărul elălet. Pe brațul ei atârna o cunună de viorele. Mântuitorul privia serios spre grupul drăguţ ce se afla la picioarele Lui. Tânărul căzu în genunchi înaintea Celui răstignit, işi ridică mânile albe ca de ceară spre El, şi cuprins de estaz, esclamă: «Sfântă şi îndurerată Maică, Indură-te şi primeşte jertfa mea !» Atunci la spatele lui răsună, dar ca o minime şi sublim, cântecul: «Stabat Mater Dolorosa Juxta crucem lacrimosa Dum pendebat filius». Nici o adiere nu mişca frunza arborilor ; pace de evlavie şi linişte adâncă sălăşluia peste tot, ca şi când chiar şi natura ar fi amuţit la auzul acestui cântec sfânt şi măreţ, atât de adâncă şi înălţătoare era durerea lăuntrică, ce tremura în aceste glasuri. Tânărul rămăsese ca împietrit. Nemişcat, într-o aşteptare agitată, privirea îi era aţintită asupra Madonei. Şi când de pe buzele însufleţittror cântăreţe răsunară cuvintele : «Quis est homo, qui non fleret, Christi Matteni si videret In tanto supplicidi» faţa îndureratei Mario se însufleţi şi expresia durerii nemăsurate dispăru din trăsăturile ei. Pace şi linişte cerească strălucea pe frumoasa faţă, lacrimile grele căzură la vale, inima străpunsă incepu să sângereze şi picături curate şi fierbinţi începură a cădea pe capul tinărului. Durerile trupului slăbit alinară, din pieptul lui bolnav se auzi un oftat adânc și o oboseală dulce îl cuprinse. El căzu în brațele Laurette, un zâmbet de fericire îi sbură pe faţa transfigurată şi — Pergolese Giuvannii Batista era mort !... Statua sfântă s-a dărâmat de mult. Tufe de iasmin și de alve acoper astăzi locul .. Nemuritorul şi tinărul măiestru, al cărui suflet inspirat a compus requiem-ul «Stabat Mater», se odihneşte acolo, pe colina răcoroasă şi liniştită de la Vescorato. Pe movila unde a fost însă crucea, se ridică un moromânt, aproape ruinat, umbrit de cipreşi trişti. Sub el se odihneşte inima curată şi iubitoare a blondei Lauretta, pe care Madona o promisese ca răsplată tinărului. Candid C. Mustea. G£A ZEŢA TRANSILVANIEI. În comisia centrală electorală nu s'a ales nici un singur român, nu numai pentru că aşa au voit adversarii noştrii, ci şi pentru că d-l „prezident“ nu s’a interesat de loc de membrii cari aveau să fie luaţi în listă — ceea ce i-a reproşat prefectul însuşi. Dăm această scrisoare fără alt comentar, decât că dorinţa d-lui membru al consilului judeţean, organizarea clubului nostru comitatene, se va face în cel mai scurt timp. Alegerile parlamentare in Franţa. Făcându-se alaltaeri şi alegerile în balotagin noua cameră franceză se compune din următoarele grupări parlamentare: 81 conservatori, 69 progresişti, 31 aderenţi ai asociaţiei din stânga, 60 republicani ai stângei, 236 radicali şi sociali radicali, 30 socialiştiradicali, 102 socialişti unificaţi şi un independent. Cabinetul Doumergue are în noua cameră 350 aderenţi, o majoritate impozantă care-i va da putinţa să-şi realizeze fără multe greutăţi programul de muncă. Din cercul Branului, Comisia de examinare a cetăţenilor trecuţi de 24 ani, care nu posed atestate şcolare de cel puţin 4 clase primare, îşi va începe activitatea în localul preturei din Zerneşti în ziua de 6/19 Mai a. c Cetăţenii interesaţi să se anunţe fie în persoană fie în scris la primpretorul cercului până la acest termin, căci cei ce s’ar anunţa mai târziu nu vor fi admişi la examen. Este de recomandat, ca din fiecare comună să se anunţe deodată pe o listă toţi cei ce doresc a face acel simplu examen, având sa se în- semneze pe aceea listă la fiecare persoană local, anul, lâna şi ziua naşterii. Afacerea această să o ia asupră şi preotul şi învăţătorul local. Acei, cari au absolvat clasele IV, V şi VI primare să-şi ceară fără amânare atestate dela direcţiunea şcolară din loc, cari se estradează libere de taxă şi de timbru. —Dac— Adunarea comitatului Braşov. Adunarea de primăvară a comitatului Braşov s’a ţinut ori sub presidiul fişpanului, contele Mikes. Din hotărârile aduse de această adunare reţinem următoarele: Cercurile de votare. S’au stabilit cercurile de votare Împreună cu sediul acestora în cele trei cercuri electorale ale Feldioarei, Săcelelor şi Ghimbavului precum urmează : In cercul electoral Feldioara: 1) cercul de votare Feldioara cu comunele Feldioara (sediul), Rodbav, Măeruş Apaţa şi Crizbav. 2) Cercul de votare Hărman cu comunele Harman (sediul) Prejmer, Bod şi Sân-Petru. In cercul electoral al Săcelelor: 1) Cercul de votare Satulung cu comunele Satulung (sediul), Cernat, Turcheş şi Bacifalu. 2) Cercul de votare Zizin cu comunele Jizin (sediul), Tărlungeni şi Purcăreni. In cercul electoral al Ghimbavului : 1) Cercul de votare Ghimbav cu comunele Ghimbav (sediul) Râşnov şi Cristian. 2) Cercul de votare Codlea cu comunele Codlea (sediul), Hălchiu, Vulcan şi Noul. Tratativele cu contele Tisza. in ce priveşte curendele în chestia tratativelor contelui Tisza cu Românii adunarea comitatului le-a luat la cunoştinţă în convingerea că primministrul Tisza a urmărit cu prileju tratativelor sale binele cetăţenilor patriei. Singurul orator la acest punct a fost d-l adv. Lengheru. Diverse. Apelul înaintat de d-nii Dr. O. Tellmann şi Dr. N. Mănoiu in contra hotărârei aduse în cauza penzionării fostului căpitan de poliţie Farkas s’a respins, acceptându-se cunoscuta decizie a consiliului comunal prin care fostul căpitan de poliţie Farkas a fost penzionat şi amendat cu o sumă de 1000 cor. — S’au aprobat mai multe alegeri efeptuate la comunele comitalului. Alegerea viceprimarului din comuna Tărlungeni se nimiceşte şi se ordonă o nouă alegere. Nr. 94—1914. Cronică Pariziană. — Literatură electorală. — III. De o lună aproape zidurile Parisului au o înfăţişare de carnaval. Afişe de toate culorile şi de toate dimensiunile atrag atenţia trecătorilor. Sunt afişele electorale ale diferiţilor candidaţi. Cetirea lor este un întreg studiu de psihologie. In aceste afişe candidaţii prezentă programele lor, îşi arată întreg trecutul politic şi solicită voturile cetăţenilor. Aceste afişe au un vocabular restrâns, liricul şi eroicul abundă ca şi în literaturile primitive. Stilul electoral este bogat în implorări şi imprecauţiuni, apeluri la teroare, strigăte de alarmă contra unor mari pericole. »Spectrul reacţiunei mascate«; »echivoc strimb«; »hidră clericală«; »presiune neruşinată«; »inchiziţie fiscală«; etc.... Grupurile politice iau denumire de animale: »căsătoria crapului cu iepurile« etc .•• Titlurile afişelor variază: »cetăţeni«; »republicani«; alegători; altele au o imprecaţiune scrisă cu litere mari: »jos legea de trei ani"; »Nu voim inchiziţie fiscală«; »Fapte nu vorbe«; »Răspunsul la o calomnie infamă« etc. Expunerea programului se deosibeşte nu numai dela un partid la altul sau dela un grup politic la alt grup politic, ci chiar dela un candidat la altul. Ceea ce pentru un candidat constitue salvarea Franţei, pentru un altul e drumul spre ruină. Pentru a evidenţia mai mult programele, sunt şi afişe ilustrate. Aceasta e şi mai sugestiv pentru mulţime. Dar şi aci nu numai culorile se deosibesc, dar chiar tendinţele sunt contrarii. Socialiştii pentru a arăta efectul »nefast« al legei de trei ani, înfăţişează pe un afiş roşu republica, condusă spre dezastru şi spre prăpastie de cătră un general în mare ţinută. Naţionaliştii au răspuns la acest afiş ilustrat printr’altul în care figurează un mare coif de soldat german dedesuptul căruia e scris: »Orice decât aceasta«. Partzanii legei de trei ani, reacţionarii şi republicanii moderaţi, au editat şi un alt afiş ilustrat, în care Franţa, reprezentată printr’un mic soldat, este atacată de trei soldaţi uriaşi cu priviri fioroase (Germania, Austria, Italia), în al doilea plan arătându se Anglia privind liniştită, iar Rusia fiind oprită de China, nu poate da nici un ajutor. Intr’un alt afiş se vede un deputat, un lipitor de afişe şi o femeie goală, iar jos inscripţia »Adevărul gol este indecent, acopere-o«. Antiparlamentarii au un afiş electoral cu titlul atât de neparlamentar: »Porcii alegători!« iar jos un mare porc spre care se îndreaptă mai multe gâşte cu câte un buletin în gură. Fiecare candidat în afişul său mărturiseşte siguranţa că va fi ales. Astfel într’un afiş stă scris următoarele: »Franţa înţelege a-şi asigura desvoltarea operei sale de progres şi de reforme sociale, întărind bazele unui regim de libertate şi de dreptate care e consacrarea dreptului modern. »In numele tradiţiei republicane şi pentru îndeplinirea acestei opere toţi alegătorii, sunt sigur, îşi vor uni sufragiile asupra numelui meu«. Un altul: »Al doilea scrutin va asigura succesul blocului radical şi socialist, statornicit pentru apărarea republicană şi naţională, apărarea democraţiei contra privilegiilor nobiliare, apărarea muncitorilor contra egoismului înaltului patronat, apărarea patrimoniului laic şi al gândirei libere, care liberează pe indivizi, înalţă condiţiunile sociale şi apropie ora fraternităţei classelor în muncă şi pace«. Numeroase sunt apelurile disperate, iată unul: »Trebuie a ne opune viguros acestei coaliţii a forţelor reacţionare, cari voesc a înfrânge republica. Dacă nu vom înţelege gravitatea momentului, şi vom ignora pericolul, republica va cădea din compromisuri în echivoc, din liniştire în letargie, din stagnare în dare înapoi, până la despotismul clerical şi monarhic. Toate manifestele se termină cu aceiaşi formulă: „ Votaţi pe cetăţeanul... cutare, şi cu acelaşi strigăt: »Trăiască republica«. Chiar monarhiştii, regalişti ca şi imperialişti, cari în alte întruniri au proferat injurii contra republicei şi au aclamat strigătul de »jos republica«, n-au îndrăsnit în numele acestor principii să solicite voturile cetăţenilor şi-şi termină manifestele lor cu acelaş strigăt al tuturor. In nici o parte a Franţei nu s’a semnalat vre-o candidatură făţiş monarhistă. Cât de amuzante sunt unele manifeste în care adeseori nu e nimic altceva decât incoerență! Muncitorul brutar Ferme, candidat în arondismentul XIII afișează următorul manifest: