Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)
1920-09-15 / nr. 195
V Distrugerea spiritului de familie Pom, Septemvrie 1920. Sleirea financiară pricinuită de îraboîu a făcut ca preocuparea conducătorilor statelor să fie aproape numai procurarea de noul resurse băneşti. După o viaţă de deficite, acoperite prin expediente, iată-ne ajunşi la epoca scadenţelor şi obligat, pentru a ne consolida creditul, să ne angajăm venituri regulate care să poată face faţă tuturor îndatoririlor bugetare. Una din cauzele care fac ca reul românesc să fie încă scăzut, este, în afară de sereluarea exportului, şi faptul că trăim încă sub regimul provizoratelor. România nu a putut până acuma să desăvârşiască reorganizarea ei financiară. Dar revenind la goana ca ducem cu toţii după mijloacele care să ne procure mai cu uşurinţă parale, voiu arăta un mijloc lesnicios, şi ban în aparenţă, preconizat de an Francez. Financiarul acesta, d-l Aristide Weber crede a fi găsit modul cel mai sigur de a aduce banii cam acum zac în pungile cetăţenilor, de-a dreptul în tezaurul statului. Combinititatea financiară de circ este vorba, constă în crearea da câte Stat aunei mari întreprinderi de rentă viageră. Subscriitorii ar primi în tot timpul vieţii o doboadâ de 8.70^ până la 11.05, după vârsta la care urmează au înceapt serviciul rentei. Altfel, prima cotă este stabilită pentru o rentă ce ar avea să fie servită la 50 de ani, iar a doua pentru o rentă de plătit la 90 de ani. Renta aceasta nu ar fi constituită în modul întrebuinţat de societăţile care se ocupă cu acest soi de operaţiuni, ci sub forma anul imprumut de Stat. La moartea credi-renţierului, copilul subscris ar reveni Statului. Autorul combinaţiunii insistă, spre a ne convinge de avantagiile imense pe care împrumutul în rentă vigeră le-ar aduce, și Statala), care s’ar libera de împrumut fără a fi silit să mai deburseze nici un ban, deci fără a mai greva budgetul, precum și subscriitorilor cari ar trage an profit pe care nici o companie particulară nu li l-ar putea da. Nu trebuie uitat că aceste subscrieri ar fi scutite de orice imposit, astfel ca, In realitate, renta plătită de Stat ar fi și mai mare. Astăzi companiile de asigurare nu pot da mai mult de 6.18 la suti la 50 de ani fi 7.84 la sută la 60 de ani. Răspunsul ce se poate da d-lui Weber este foarte simpla. Prin adoptarea nonei combinaţiuni, Statal ar aduce, într'o vreme când legăturile între membrii aceleiaşi familii sânt prea slabe, lovitura de graţie. Spiritul de familie ar deveni inexistent, sau mai bine zis, prin Îndemnat Statala!, ar ajungi să se slăbească şi mai mult. Propunerea împrumutului plătibii în rentă viageră echivalează cu aceea de a frustra pe moştenitorii de sânge ai subscriitorului. Ori nu acesta e rolul Sfatului, El trebuie si caute a desvolta simţul prevederii. In ipoteza dlnui Weber, Statei ar fi acela care ar sfătui pe bogătaşi să desmoştenească indirect pe succesorii lor. Tatăl nu ar mai lăsa nimic fiului său şi toată dragostea care cimentează astăzi legăturile de familie ar dispărea pentru a asigura tatălui ca venit sigur şi va trăia mai iesnicios la cursul vieţii lui. După moartea lor, întâmplă-se orice s’o Întâmpla. Prezentul e totul și nanus pers®«Ba ta trebal© că te praocepe. Din flricare, cu toate marii» avantaj!! «1» noului sistem, nu credem ca, în cazui improbabil când o asemenea aberajtane sr fi adoptată de Parlament, s’ar găsi mulți oameni ca mintea întreagă cari sa subscrie. Vorbesc de cei osti an o familie pentru care trăesc şi pentru care se străduise să ago■isiască o avere. Sfătui d-lui Weber este în contradicţie flagrantă cu sacrificiile dezinteresate şi lăudabile pe care poporul francez le-a făcut spre a apăra pământul Patriei. Dacă soldaţii cari şi-au dat vieaţa, fără cea mai mică ezitare, pentru asigurarea prosperităţii şi viitorului Franţei, ar fi raţionat cum raţionează dl Weber în materie financiară, astăzi Franţa ar „fi fost nimicită, fiindcă fiacare ostaş şi-ar fi zis : ce-mi pasă ml® da viitor, prezentul singur mă interesează şi din moment ce ea, personal, nu voi trage nici un profit din sacrificiile es fic, mai bine mă lipsesc*. Franţa ar fi ."rămas fără nici un apărător, şi astăzi d-1 Weber, în loc să facă apologia împrumutului ingenios, achitat in renta viageră, ar fi deplâna slăbirea spiritului de patriotism, care, nu mare, nu e decât imaginea fidelă a legăturilor familiale.. Finanţele trebuesc reorganizate, aceasta nu poate fi pus la îndoială. Trebuiesc însă găsite mijloace care să nu distrugă temelia însăşi a orgaisiaţiei sociale. Propunerea ce semnalez este, fără exagerare, o nouă latură a bolşevismului. Averea particulară întră în tezaurul Statului într-un mod indirect, lăsându-ţi iluzia că mai eşti proprietar , iar cetăţenii nu mai există decât ca indivizi izolaţi, străini de orice raporturi de familie. Familia care singiră face forţa popoarelor, a tot ce ne-a mai rămas, la ardoarea financiară din zilele d® după război, deslipindusse cu desăvârşire de orice alte gânduri, autorul proiectului ingenios al acestuiîmprumut, a nesocotit orice alt principiu. Răspunzând d lui Weber, un publicist francez i-a spus, cu foarte mare dreptate : „Fracezii de după război vor şti să facă să tu înture, în toate domeniile vieţii, formula sînnătoasă, graţie căreia Franţa va trăi şi va străluci de apurari . Viaţa fiecăruia din noi este pentru ceilalţi.* Egoismul exagerat ce se degaje din proiectul împrumutului de rentă viageră este o formulă disolvantă pe care adevăraţii Francezi nu o pot primi. Sistemul succesiunilor, aşa cum este stabilit de legiuitor, porneşte de la principiul conservării bunurilor familiale Numai cu modul aceata se poate, pe de-o parte asigura prosperitatea unei ţări, munca fiecăruia din noi nsoprindu se la bariera scurtă a vieţii individuale, şi pe de altă parte, păstra averea care face bogăţia Statului, căci bogăţia fiecăruia dinte cetăţeni alcătuieşte puterea de producţia şi de rezistenţă a ua®i naţiuni. Adoptarea egoismului d-lui Weber ne-ar hotări să mărginim activitatea noastră la operele a căror desăvârşire nu cere un termen mai lung decât acela al mijlociei vieţii omeneşti. Spre binele general, puţini sunt cei cari cugetă ca autorul noului geB de împrumut. .. al 1W95 Mereurl 15 Septeimrie m întemeiată i» 1838 de Georga tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oîigai ile v Ales A 1 |'.s U fost In sfârc să susţină singuri statul (Istoria Iran Redacţia Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, sa. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, i. Ionică 6 A fost în stare să susţină singuri statul (Istoria Transilv I s 1 o » € i o p t? ţ f l 5 n 81, ' I «? ft if y ,, ■ %. ** y/o0/‘9 feawfcw rf* intacţi»: for ffpdwi&p p®spQnmb.lt : M> JBwst^. j ^Concesiunea anunţurilor şi abonamentelor: Prima Agenţie Română de publicitate GH. ILIESCU Bucureşti, s. Ionici 8. ABONAMENTUL Trei Iwnâ S«Ce luai Un sa t!»lt^!Ba33m.mWKiKWn! Lei 30 Lei 60 Lei 120 Pentru streinătate abonament îndoit TELEFON: BRAȘOV 226 Guvernul renegaţilor Guvernul îşi continuă fără ruşinare opera de rehabilitare morală a renegaţilor şi maghiarizaţilor de pe vremuri. După întronarea în fotoliul de prefect a arhi-mangristului Popa şi după plasarea Ioneştilor prin ministerele din Bucureşti urmează acum — după cum aflăm — „rehabilitarea* faimosului Burdea-paşa, lingăul tiszaist de pe vremuri. Cică i s’a oferit un post înalt în ministerul de interne din Bucureşti. Ştirea o dăm deocamdată cu rezerva cuvenită, deşi nu ne-ar prinde mirare — după antecedentele amintite — ca ea să corăspundă adevărului. Ne întrebăm însă, cum se împacă conştiinţa dlui ministru Goga — sfetnicul generalului — cu aceste numiri, când la Cluj în faţa miilor de studenţi întruniţi în congres, le-a vorbit cu atâta revoltă sufletească despre „cumpărarea conştiinţei orii de pe vremea regimului maghiar şi a neutralităţii vechului regat, afirmând că sufletul românesc a rezistat la toate grelele probe la care a fost supus? Cum se împacă numirile de-alde Popa, Ionescu, Burdea etc. cu frazele rostite la Cluj în faţa tinerimei de câtre reprezentantul guvernului? Aşteptam, şi cu noi aşteaptă o lume întreagă, un răspuns grabnic şi lămurit, ca să ştim odată cu cine avem de-a face. Deocamdată atâta! Din lumea bolşevicilor In Rusia sovietistă domneşte o oligarhie restrânsă Partidul conservator** al d-lui general Averescu Sub înşelare şi propagandă fals democratică se ascunde organizarea unui partid reacţionar. — O nouă destăinuire doveditoare. —* Profesorul Culiştr, autor al câtorva lucrări de soartă asupra dreptului public englez lum şi asupra dreptului internaţional, sosit zilele trecute din Rusia la Chişineu, a făcut ziarului „Novoe Slovo“ următoarele interesante declaraţiuni asupra stărilor din Rusia sovietistă: Bolşevismul nu e socialism Profesorui Cuilser începe prin a-și arăta surprinderea că pressa locală discută cu seriozitate asupra bolșevismului, socotindu-l ca o ramură a socialismului. Afară de nume și lozinci socialista în Rusia sovietistă nu există „nici un gram ds, socisdrim". Gospodăria sătească siu un caracter individual precum şi industria măruntă. Industria mare este distrusă afarâ de Industria militară. Prin comune despre colectivism sau comunizca nici nu poate fi vorba. Munca forţată — Sociaîizm militar Există în realitate numai sistemul forţat de împărţirea maurii «sitei vorbied, sociamul minilsr care a avut loc în toate ţările din timpul războiului şi care s’a desvoltat mai ales în Rusia unde a’s păstrat până aatăzi din pricină că războiul continuă Saca. Acest sistem este străbătut de cea maî mare inegalitate. Precum pe terenul aprovizionării cetăţenilor tot astfel şi in alte direcţii. Pe când simplul cetăţean primeşte numai a opta parte de pâne pe zi, persoanele privilegiate au la dispoziţia lor toate bucătăţile până prepeliţă şi şampanie. Cetăţeanul care are nevoie de a-şi vedea soţia greu bolnavă aşteaptă cu săptămânile dearândul spre a căpăta un loc îa tren şi isprăveşte prin a călători pe scoperigul vagonului. Dr persoanele privilgîiţte călătoresc cu tot confortul. Este permis să se ies o fată de pe stradă şi să o trimită la muncă forţată, la distanţa de sute de klm. Muncitorii de la fabrici şi căile friats sunt obligaţi sub cele mai mari pedepse la muncă, pe când persoanele priviriginte sunt scutite de muncă. In fine in loc de o inegalitate neorganizată, sidemul bolşevic a întropat In Rusia sovietistă o imegalitate organisată. Robii de Stat. Acesta! sistem economic corespunde și sistemul politic. Nu există nici o didactarâ n proletariats!®!, deoarece proletariat nici n’s mai rămas. « Există un grup mic de „muncitori* care pe încetul se transformă in robi da stat. Eate dictatura partidului comunist și nu a unui partid, ci a unci noul nobilimi. Şi mai exact încă a unui ordin religios-militar cum este ordinul cavalerilor de Malta sau a Teutonilor. Intrarea in această corporaţie superioară atârnă de Comitetul localnic şi această intrare se îngreunează tot mai mult din cauzft că membrii acestei corporaţii nu doresc să împartă avantajeie lor cu totii pretendenţi, la fine ca Rusia sovietistă domaesta o oligarhie redusa, un orre restrâns. încă dela alcătuirea Lîgi Poporului, opinia publică a fost rău surprinsă da prezenţa în jurul generalului Averescu a dementelor neacţionare. Casada’a cunoscut cu d-l Argetoianu ceta acela care conduce de fapt organizaţia politică fi Legii — a fost o adevărata decepţie p.'fitru marţi, foarte mulţi dintre intelectualii cari îşi puseseră nădejdea în dl general Averescu. Faţă de impresia produsă, agenţi, d-lui Aristoiana răsspândeau vestea că d-sa nu e reacţionar,ci un democrat convins. Ce fel de democrat este d -a s'a văzut, când prin toate mijloacele iadrumează partidul nou al poporului spre reacţionarism păstrând încă o faţă falsă de democratism. Reformele pa cari le pregătesc acum comisiunile parlamentare sunt această mască ; de fapt, cu mijloacele de bătaie de joc a legilor, ori câte reforme s’ar face, guverne de felul acestora vor fi călcate în picioare după sistemele Hustiste până ezi. Nu trebue să ne ducem prea departe la amintirile tuturor. Am avut o lege electorală democratică : guvernul a ştiut să şi bată joc de ea, modificând-o prin decrete-legi şi atunci când a aplicat-o a trecut formal peste toate dispoziţiunile ei democratice. Nu făurirea legilor buna fericesc o ţară, ci aplicarea lor cinstită şi conştiincioasă. Partidul politic care va respecta legile democratice ale ţărei şi va aplica cu conştiinţă dispoziţiile lor, lărgind drepturile mulţimilor la conducerea statului carei partid este într’adevâr democrat Guvernul ,elit din partidul Poporului şi apoi guvernul de colaborare cu d-l Taka Ionescu nu sia arătat că acest respect și aplicarea cinstită nu există szi, ci dimpotrivă s’au împrumutat toate apucăturile politicianismului corupt în guvernarea tarei. Nu poate fi democrat un guvern și partid cu astfel de activitate. O nouă mărturie însă avem, din cel mai competinte loc, că generalul Averescu împreună cu reacţionarii din partidul poporului înţelege să ducă şi mai departe aceasta politică. Instinctele sale se potriVHGC tendinţelor reacţionare şi căzăcismul convingerilor politice ce profesează, ni-l desemnează ca pe un reacţionar înrăit. „Drepturile mulţimilor*, „pământ ţăranilor*, „cinste şi legalitate* sunt vorbe de păcălit milioanele de ţărani cari crezuseră un moment, în acest general mare, der pa atat de mischin polhician. Mărturia ne vine iarăşi dela d-l Matei Cantacuzino, fost ministru de justiţia la guvernul Averescu, fost unul din fruntaşii Ligei Poporului, de care era mândru generalul. Dl Matei Cantacuzino spune într’o scrisoare pe cara a trimis-o ziarului „Adevărul*: „Am fost din capul locului, şi am rămas încă astăzi, potrivnic ideii formărea unui partid propriu zis în jurul acţiunei politice întreprinse ,de d-nul general Averescu pentru că, în gândul întemeietorilor acestei acţiuni, alcătuirea în partid trebue să urmeze după prealabila concentrare a forţelor populare şi democratice, care corespundea cu menirea imediată a ligei şi cu nevoile imperioase aie împrejurărilor creiate de război“. Aceasta era clar coisiurea Ligii Poporala?, misiunea acţiune! politice a d-lui gaceral Averescu, însăşi d-l I. Mihalache, conducătorul paiftidului ţărănesc, îa discursul său , discuţia Masajului îa Cameră zice, în această privinţă : „ Organiisaliunea partidului ţărănesc a txeis paralel ca organniza,lunea Ligii poporului. Socoteam că vom ajunge poate chiar în o singură organimpune, făcăndu m ilusia că în Liga Poporului nu vor putea să încapă acele elemente cari au fost stâlpii dă granit ai clasei conducătoare reacţionare." Ce-a făcut însă d-l general Averescu din acţiunea sa politică ? S’a lăsat dus de instinctele stric conservatoare, de formalism şi de afeturile d-lui Argetoianu, căzând pe psuta politicianismului fără «scrapole. Partidul Poporului, abia format, nu şi causait® programul, dar mai als adevăratele iateaţiaai aie conducătorului lui Unul din sfetnicii d-îal Averesca ,ne apune Insă el*r, precis, cara sunt aceste in tenţi st ui cari confirmă acuzaţiaaile p© cari partidei® politice democratice ie-aduea generalului. Tovărăşia la guvern nu şeful partida!»! conservator, d-l Take Ionescu a fost prinsa demascare. Şi dl Matei Cantacuzino spune în scrisoarea da car ® vorbeam : „Din toți membrii Ligei, am fost cel mai statornic adversar al oricărei alianţe cu partidul conservator şi n’am intrat în guvernul prezidat de generalul Averescu, la care ştiam că trebuie în curând să participe şi de Take Ionescu, decât după ce dintr'o convorbire cu acest din urmă mă convinsesem că eram de acord asupra necesităţei ca orientarea guvernului să meargă spre stânga. Iar nici cum spre reconstituirea sub o formă nouă a partidului conservator. Şi adaogă, cu toată gravitatea situaţiei următoarele : „Lipsa unei orientări hotărîte în direcţia pe care o credeam singură indicată mi-a impus de a mă retrage “ Aşa da?, dar Matei Cantacuzino a’a retras şi din pricina ci partidul poporului nu se îndrepta spre stânga, spre democrate, ci generalul Averescus, cu d-nul Argetoianu şi ceilalţi, urmăresc consolidarea unui partid conservator, sub formă nouă, sau cum spuneam noi sub mască democratici. E E uşor de înţeles, de ce ţin la această mască. Având de a lupta cu partidele opoziţiei naţionale cari deşteaptă massere de la oraşe şi ţară la viaţa cleştii democratică, partidei generalului Averescu trebuse să aibă cu ce păcăli mulţimea ţăranilor, după ce i-a înşelat cu numele unui general adormat de milioanele de ţărsat. Lumină insă se face. D-l Matei Cantacuzino, mâna dreaptă a generalului, la pornirea acţianei sale politice întru început, jiacul ada să facă o mărturie că se încearcă o înșelare a poporului la cars d-sa aa ma pat ia fi părtaș. 99 Constatări politice. Congresul studenţesc Cluj, 13 Sept. 1920. Duminecă la ora 10 dim. s’a deschis în sala Teatrului Naţional congresul studenţesc, de faţă fiind ministrul Goga, generalul Anastasia şi site notabilităţi precum şi vre-o 2000 studenţi soriţi din toate colţurile ţării. Congresul s’a deschis de către studentul Paşcariu, preşedintele centrului studenţesc din Cluj, care a expus situaţia studenţilor români ardeleni şi datoria ca trebuie să aiba studenţimea în prezent. Studentul Iscobescu, în numele studenţilor din Cernăuţi, arată nevoile studenţimii din Bucovina, Centre Iaşi, arata, prin reprezentantul lui studentul Labasca, din ce punct de vedere trebuise privite noile nevoi studenţeşti. Studentul Vintilă Popescu, din centrul Bucureşti, expune rolul studenţilor bucureşteni în răsboiu şi invicenţa lor asupra declarării răsboiului. Primarul oraşului urează studenţii mei In numele Clujului bună venire. D. ministru Octavian Goga, spune că e timpul reîntoarcerei în tranşee a culturel In lupta pentru răspândirea românismului. In numele armatei vorbeşte d-l general Anastasia. Dana Pipoş, directoarea tictului „Regina Maria* relevă rolul ca trabuc să-l joace strudentele. D. V. Ciofiee vorbeşte despre astleiul şi poezia românească ca factori de luptă. D. O. Prie, secretarul general de la culte, vorbeşte despre păstrarea culturei româneşti. Rectorul V. Dumitriu, încheind şirul cuvântărilor arată că generaţia actuală e fericită, trecând aceste vremuri, li îi revine onoarea de a pregăti pe cele viitoare. Cu această ocazie s’au expediat telegrame regelui, reginei, Academiei române, dlui Iorga, preşedintele »Ligei Culturale«. După eşîrea din sala Teatrală! Naţional, studenţii au jucat hora un trel în jurul statue! lui Matei Corvin. După amiază au avut loc alergări şi felurite sporturi la arenele din parcul oraşului, la cari au participat şi echipe româneşti, săseşti şi ungureşti. Se anunţă din Fiume : Proclamarea regenței Italieneşti în Carnaro a provocat cel mai mare entuziasm. Mulţimea după ce D’Anunzio a făgăduit solemn păstrarea itelienității Fiumelui, a purtat în triura pe comandant, proclamându-l prim-regent. Războiul ruso-polon O nouă victorie polonă. Sain-Paol, 13. (Din Varşovia) Comunicatul arată că Polonii su ocupat prinsurprindere Kowali, Caznica şi câteva staţii de cale ferată păstrându-le. S-au capturat vre-o 3300 prizonieri, 55 mitraliere, 4 tunuri, vagoane de muniţii, provizii, 2 tenuri blindate. Reprezentantul poloa pe lângă Letonia a notificat lui Cicerin că guvernul polon acordă toata libertatea de comunicaţie. Lituania propune conferinţă pentru aplanarea diferendului. Ziarele scriu că până acum s-au refugiat în Prada orientala vreo 153 mii soldaţi bolşevici cu 30 mii cai. „Daily Telegraph“ află din Helsingsfors că ziarele anunţă o nouă revoltă ukrainiană. Aceştia stăpânesc Ekaterinoslav. Nikoliev nu are comunicaţie cu bolşevicii Odesa fiindu-le tăiată. Zurich. — Din Varşovia se anunţă că trupele bolşevice care operează în direcția Vladimire au suferit o mare înfrângere. Polonezii au ajuns pe țărmul răsăritean al Pagului.