Glasul Bucovinei, martie 1923 (Anul 6, nr. 1203-1229)

1923-03-22 / nr. 1221

Pag. 2 uite trecutul neamului nostru,­­Ovaţii). Nu puteam noi atunci, în cap ca şeful nostru de azi (Ovaţii) să lăsăm să treacă momentul cel mare şi să stăm la o parte ca nişte ticăloşi. Au mai fost acei vitezi ostaşi (Ovaţii. Senatorii se ridică în picioare in semn de veneraţie) cari s’au jertfit pentru mărirea patriei. (Vii şi entu­­siaste aplauze). Constituţia pe care o discutăm este monumentul de recunoştinţă pe care îl ridicăm sufletelor care ne privesc de sus. (Ovaţii). Facem apel la toată suflarea cinstită să vie, să conlucreze la această operă pentru ca ea să fie cât mai bună, mai complectă şi mai temeinică. (Vii aplauze) Oratorul discută apoi chestiunea constituţionali­­tăţii parlamentului şi dreptul său de a legifera Constituţia. Noi avem şi Constituţie şi avem şi dreptul de a înfăptui o nouă Constituţie. (Vii aplauze). Şi noi cei din vechiul regat, ca şi cei din Ardeal, din Basarabia şi din Bucovina suntem cu toţii aleşi pe principiul constituţional. Unitatea naţională n’a putut să facă să cadă Constituţionalitatea Statului român. (Vii aplauze). (In acest moment soseşte d-l Ion I. C- Brătianu, căruia senatul în picioare ii face ovatiuni entusiaste). S’a zis că noi nu putem fi o adunare constituanta. Dar adunarea constituantă nu suntem numai noi, ci și adunările alese de la 1919 încoace. Cum a fost aleasa adunarea din 1919. Tot pe cale de decret-lege. Con­vocările de atunci le făcea guvernul, în care figurau şi acei cari ne contestă noua constituţionalitate ca d-nii Ştefan C. Pop, Vasile­­Goldiş, Pelivan. D-sa do­vedeşte că toţi cei cari nu recunosc constituţionalitatea actualului Parlament, recunoşteau constituţionalitatea Parlamentului din 1919 care era ales în aceleaşi con­­diţiuni ca şi cel de azi. Se mai spune însă că noi am fost aleşi prin ale­geri falsificate. Aci este locul să spun că d-lor fac ca vulpea care nu poate ajunge la struguri şi spune că sunt acri. (Aplauze). In chestia bisericească spune că cuvântul de „întâietate“ dată B­sericei ortodoxe, are acelaşi scris cu cuvântul de „dominantă“ din vechea Consttituţie. In ceea ce priveşte minorităţile oratorul spune că li se garantează toate libertăţile. Ceea ce cer d­ lor sunt privilegii, lucru ce nu putem acorda. Oratorul sfârşeşte spunând: După cum Mitro­politul Primat a încheiat cuvântarea sa cu cuvintele „pace vouă“, eu voiu încheia cuvântarea mea cu alt dicton: Dă Doamne minte celor ce n’au, căci ea nu se cumpără şi nici nu se vinde şi fericit este cel ce are această mare comoară. (Vii şi entusiaste aplauze. Senatul ovaţionează pe d-l ministru). Discuția generală se închide. ■ ■— ' • • • • ■'■■■ ■■■■■— ■ I II» .. O lămurire Primim următoarele: Domnule Director, Referitor la articolul publicat aseară în ziarul «Glasul Bucovinei», întitulat „Insinuări“, vă rog să binevoiţi a publica următoarele: Ştirea cu privire la manifestaţia grupului de studenţi antisemiţi, cari au ars ziarele in împrejurările cunoscute, am transmis-o telegrafic la Bucureşti, fără nici un comentar. Comantariile apărute, nu-mi aparţin. Mulţumindu-vă pentru cele de mai sus, rog să primiţi asigurarea deosebitelor mele consideraţiuni. S. Grişeanu N. R. Rămâne deci să se explice ziarul »Dim­i­­neaţa«. * OLASUL BUCOVINEI Cronica României Noui Universitatea populară din Chişinău a hotărît să organizeze o serie de şezători în suburbiile oraşului. Şezâtorile au început la 27 Februarie şi au con­tinuat în fiecare Duminică. Până acum au vorbit P. Halipa despre rostul învăţăturii, I. Zaborovschi des­pre ţara noastră, I. Negrescu, Liviu Marian şi Nuşi Tuliu. * Şcoala Normală de băieţi din Orheiu a fost distrusă­ de un incendiu. * Românii din Banatul sârbesc au înfiinţat par­tidul naţional român sub conducerea părintelui Oprea de la Vârşeţ, dr. Novac şi dr. Jianu. Din terenul ex­­propriabil din Ardeal şi Banat a fost expropriat 83 la sută. Se speră că până la 1 Mai, lucrările de ex­propriere în Ardeal să fie terminate. * Dintre ţăranii din Ardeal au luat parte la răz­­boiu cam o jumătate de milion. Dintre aceştia au că­zut pe câmpul de luptă peste 80 de mii, răniţi au fost la 60 de mii, sunt 40 de mii de văduve şi vreo 80 de mii de orfani. * Liceul «Marianum» din Cluj, unde se făcea o acţiune iridentă şi dăunătoare intereselor româneşti va fi probabil desfiinţat de către ministerul instrucţiunii publice care a ordonat o anchetă severă. * Gimnaziul Premonstratenzilor a fost închis pen­tru totdeauna de către ministerul instrucţiunii, deoarece era un cuibar de propagandă şovinisto-iredentistă . Alegerile congresului preoţilor din Basarabia au decurs liniştit. Congresul a ales şase preoţi ca delegaţi în ma­rele colegiu care va alege nouii episcopi. , ■■■—■---------------------- • • ------------------— O moţiune Adunarea studenţimii de la Facultatea de Teolo­gie din Cernăuţi a trimis I. P. S. S. Mitropolitului Primat Dr. Miron I. Cristea, Preşedintelui Sf. Sinod, Şeful bisericii noastre precum şi d-lui Ministru al Cul­telor, Onor. Facultăţi de Teologie din Cernăuţi, I. P. S. S. Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bucovinei Dr. Vladimir Repta şi P. S. S. Episcopulului Rădăuţilor Dr. Ipolit Vorobchievici următoarea moţiune: Bise­rica ortodoxă română, ca biserică naţională, s’a năs­cut, a trăit şi a suferit odată cu poporul nostru; ea i-a fost adăpost şi mângâiere în timpuri de răstrişte şi tot de ea se leagă şi cele mai frumoase amintiri din trecutul neamului românesc. Deci considerăm ca o lipsă de respect faţă de ceea ce au venerat strămoşii noştri—atingerea dreptu­rilor bisericii noastre,—din ori şi­ce motive şi consi­­deraţiuni (faţă de alte confesiuni) s’ar face această jignire, care find atât de dureroasă, poate fi şi foarte dăunătoare. Biserica noastră n’a încetat a fi ceeace a fost înainte de împlinirea visului naţional şi dacâ’n trecu­tul sbuciumat graiul şi îndemnul ei ne-a nutrit mereu în suflet nădejdea acestor zile, poporul român va ve­dea cu adânca durere această înjosire a bisericii stră­moşeşti faţă de alte biserici de care nu-l leagă nimic Cerem deci cu insistenţă, ca să fie menţinută şi în noua Constituţie expresia «biserică dominantă» din vechea Constituţie de la 1866, fiind încredinţaţi, că prin aceasta — fără a răpi ceva vreunei confesiuni şi fără a ştirbi câtuşi de puţin libertatea cultelor, — ne apă­răm un drept sfânt al demnităţii Bisericii noastre. Preşedintele adunării: Emilian Breabănu, stud. teol. an. IV. Citifi „Glasul Bucovinei** No. 1221 Situaţia externă Contrapropunerile turceşti au sosit la Paris şi la Londra. Marţi, la 20 Martie, a început la Londra conferinţa experţilor francezi, englezi şi italieni, cari vor examina propunerile turceşti. Tratativele cu turcii vor avea loc la Constan­­tinopol şi guvernul din Angola va fi reprezen­tat de către Adnan-bey şi generalul Reffet . Turcii în contrapropunerile lor pretind totala desfiinţare a capitulaţiunilor şi sânt contra străinilor sub orice formă. Turcii mai cer in­sula Vita, care aparţine Italiei; de Caragaciu nu se mai pomeneşte, chestiunea Mosulului e amânată pentru mai târziu * Milena, fosta regină a Muntenegrului, a murit la Nisa. * In regiunea Treves se semnalează acte de sabotaj la căile ferate și liniile telegrafice. Sabotajul macazurilor a provocat o ciocnire intre trenuri de trupe și trenuri cu material, cauzând mai multe răniri şi moartea unui militar. Rezistenţa pasivă germană continuă. Franţa a dublat numărul contingentelor în teritoriul ocupat. Guvernul din Berlin a interzis supuşilor germani plata taxelor vamale sau altor taxe ridicate de puterile de ocupaţie. De­­asemenea a interzis cumpărarea sau livrarea de mărfuri prin ajutorul licențelor liberate de aliaţi. * Guvernul sovietic ucrainean print- o notă adresată puterilor aliate cere dreptul de auto­determinare pentru Galiția orientală. *■ Anglia e decisă să nu intervie în con­flictul franco german şi dacă guvernul german doreşte să supuie un plan pentru plata repa­­raţiunilor ar face mai bine să-l adreseze direct guvernului francez şi belgian. INFORMAŢIUNI UNIVERSITARE Cursuri de popularizare. — Miercuri în 21 şi joi în 22 cr. d. prof. agr. Dr. V. Grecu va ţine la Uni­versitate­ o conferinţă populară, în care va vorbi des­pre „Sfârşitul imperiului bizantin“ (cu proiecţiuni lu­minoase), începutul la orele 6. d. m­. CULTURALE Centenarul naşterii lui Iraclie Porumbescu va fi prăznuit şi la Cernăuţi printr’un paras­tas oficiat la catedraă din iniţiativa P. V. Consistoriu mitropolitan. Parastasul acesta va avea loc în Sâmbăta lui Lazăr (31 Martie st. n.). ARTISTICE Foiţa Eminescu elev (Cursul popular universitar din 16 şi 17 Faur) (Urmare şi sfârşit.) Să insistăm asupra faptului că la începutul anu­lui 1866 (ni se pare foarte plausibilă precizarea : după apariţia elegiei închinate lui Pumnul I) — Eminescu sau Eminovici, pentru ultima dată Eminovici acum, trimite câteva »poezii« revistei «Familia«. Iată ce ne comunică Iosif Vulcan (Mihail Eminescu în »Familia« 1885, 14. »Înainte de 20 de ani, într’o dimineaţă de Februarie a anului 1866, redacţiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conţinea poezii, pri­mele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mi­hail Eminovici. Comitiva poeziilor ne mai spunea că autorul lor este numai de 16 ani. ... Publicarăm cu plăcere acele inspiraţiuni ju­venile ; prima apăru în No. 6 al Familiei din anul acela­­). Redactorul insă îşi permise o mică schimbare. Numele Emin­ovici nu-i suna bine, căci avea o termi­­naţiune slavă , romaniză dar numele, modificând ter­­minaţiunea şi astfel poeziile acelea apărură în foaia noastră sub numele Eminescu. Autorul n’a protestat, ba a adoptat însuşi acest nume şi semnă apoi aşa toate poeziile şi scrierile sale in viitor. Astfel fu introdus numele Eminescu în literatura noastră; scriitorul acestor şite i-a fost naşul« — încheie Iosif Vulcan. Nu vom închide acest parantez de precizare fără de a mai semnala o foarte interesantă infor­maţie, informaţie neglijată până acum de cătră isto­riografii lui Eminescu. In citatul articol Amintiri despre Eminescu din »Neamul românesc literar« An. 1 1909, 686, ardeleanul Aug. B. Sînceleanu pretinde că »Eminescu, înainte de a colabora la Familia, publi­case mai multe poezii în Aurora, foaie beletristică ce apărea în Oradea-Mare, supt direcţia lui Iustin Pop­­oiu«. — »Pe vremea aceea« — zice Sînceleanu — «eram prin clasa a V-a la liceul din Blaj şi eram a­­bonat la Aurora, în care începuse Eminescu a publica poezii. .. . Nu-mi mai aduc aminte subiectul celor poezii . .., dar ceea ce-mi amintesc foarte bine este că ele mă fascinau şi că admiram cu deosebire linelea De altfel el era admirat de toată lumea, — vorbesc de elevi — din Blaj, şi aceasta cu atât mai mult, că se spunea că poetul acela e un băiat tânăr.« — Nu cu­noaştem această Auroră de la Oradea-Mare şi n’o cu­noaşte nici repertoriul Nerva Hodoş şi Al. Sădi Io­­nescu, Publicaţiunile periodice româneşti 1913. Ce fel de poezii vor fi fiind aceste pretinse prime versificaţii ale lui Eminescu ? Cum le-a fi iscălit el ? Desigur, Eminovici!(??).... Sau avem poate a face numai cu nişte insuficiente informaţiuni ale lui Sîncelea­nu!?. .. — Iată întrebări cari rămân să fie lămurite de cercetări ale viitorului! Expoziţia unui pictor bucovinean. — Dăm cu plă­cere ştirea frumoasă că artistul nostru E. Maximovici va deschide în curând în unul din saloanele Ateneu­lui din Bucureşti o expoziţie a tablourilor sale. Fapt cert insă şi singurul fapt cert cunoscut din scurta petrecere a lui Eminescu la Cernăuţi, după moartea lui Pumnul, e acel act de hotărire: trimiterea unui mănunchiu de versificaţii Familiei lui I. Vulcan. Şi faptul acesta fu oare ca o prevestire a celor ce trebuiau să urmeze: In lupta cu îndem­nurile de toate zilele, de a şi isprăvi şcoala, Emi­nescu era să nu se deie biruit decât altor, cu mult mai poruncitoare îndemnuri, poeziei !.... înfrăţit cu poesia deci, certat de toţi ai săi, or­fan de ocrotitorul său Arune Pumnul, dispare din Cer­năuţi odată cu primăvara anului 1866. Nimeni dintre colegii săi n’a ştiut când a plecat şi încotro o apucase. Abia mai târziu se răspândi zvonul că petrece în Ar­deal (Stefanelli, 44) — în Blajul lui Pumnul!... Iar «Fa­milia» din 14 August 1866 aducea următoarea che­mare a Bucovinei din partea unui pribeag definitiv cufundat în vâltoarea rătăcirilor de bună voie: La Bucovina. N’oi uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ţi romantic, munţii în lumină, Văile în flori Râuri resăltânde printre stânce liante, Apele lucinde’n dalbe diamante Peste câmpii ’n zori. Are sorţii mele plângeri şi surise îngânate’n cânturi, îngânate’n vise, Tainic şi uşor, Toate-mi trec prin gându-mi trec pe dinainte, Inima mi-o fură, şi cu dulci cuvinte îmi şoptesc de dor. 1) Versificaţi? Ce-aş avea............(?), apărută la 25 faur 1866 ??

Next