Glasul Bucovinei, martie 1923 (Anul 6, nr. 1203-1229)

1923-03-24 / nr. 1223

Pag. 2 partide au făcut multă sfadă şi multă larmă de om nechibzuit în Sfatul Ţării. Din opoziţie numai aceste două partide s’au ridicat împo­triva Constituţiei. Stăpânirea nu le ia în seamă. Ea îşi vede mai departe de lucru. Săptămâna aceasta s’a închis discuţia în­de­obşte asupra Constituţiei. Şi Camera şi Senatul au spus, cu ocaziunea aceasta, că ţin socoteală de Con­stituţia alcătuită de guvern. Ţărăniştii şi naţionaliştii au făcut mare zorbă în Sfatul Ţării, când Camera şi Senatul şi-au spus cuvântul asupra Constituţiei Dar toate ţipetele lor nu l- au ajutat nimică. Când au văzut că cu fapta lor neomenească nu pot izbândi nimic, s’au făcut foc și pară Ca să se desfoaie, au luat hotărîrea să se retragă din Parlament, adică să nu iee parte la lucrările lui. Nu i nici o pagubă, că s’au dus. Mânia lor îi fără pricină și nici n’o bagă în seamă nimeni. Curat vorba ceea: s’a mâniat văcarul pe sat. Acum în Sfatul Ţării a început discuţia pe articole a Constituţiei. Senatul a votat până acuma 60 de articole, iar Camera vre-o 20 Lu­crările merg bine. Joi s'a adus în Cameră bu­getul Ţării, adică socoteala bine cumpenită a cheltuelilor şi veniturilor Statului. Bugetul îi al­cătuit pentru nouă luni şi face suma de 15 miliarde lei. Ministrul de finanţe d. Vintilă Bră­­tianu este meşterul care a croit acest buget Statul va căuta ca cheltuelile lui să nu fie mai mari decât suma arătată în buget. Om chib­zuit şi priceput este d. Vintilă Brătianu; el­ pă­zește cu mare grijă, ca un bun gospodar, ba­nul Statului. ■■■■ I - ■■■-—— • • • ...... ■ Adunările Naţionale Senatul şi-a­ deschis şedinţa la ora 3 şi zece minute sub preşedinţia d-lui Ferechide. Pe banca mi­nisterială sunt d-nii miniştrii: Al. Constantinescu, Banu, Cozma şi general Mărdărescu. Se continuă cu votarea pe articole a proiectului de Constituţie. Senatul votează articolele 31 — 76 din proiectul de lege pentru schim­barea mai multor circumscripţii rurale din ţară. D-l pre­şedinte ridică şedinţa la orele 9 şi zece minute seara. Şedinţa viitoare mâne. La Cameră şedinţa se deschide la ora 3 şi jum. sub preşedinţia d-lui Orleanu. Pe banca ministerială sunt d-nii: ministru-preşedinte Brătianu şi miniştrii Mârzescu şi general Moşoiu. Se citeşte şi se aprobă sumarul şedinţei anterioare. La ordinea zilei este con­tinuarea discuţiei pe articole a Constituţiei. Aceasta se votează până la articolul 16. Şedinţa se ridică la ora 6 seara, în şedinţa Adunărilor Naţionale de Miercuri, 21 Martie crt., continuă, fără stingheriri, discuţia pro­iectului de Constituţie. Senatul a votat 60 articole din Constituţie dând chestiunii bisericeşti o Deslegare, care mulţumeşte biserica română şi conştiinţa întreg neamului românesc. Biserica ortodoxă va fi, ca şi în trecut, biserica dominantă (stâpânitoare) iar biserica romano­­catolică şi cea unită va avea întâietatea faţă de cele- GLASUL BUCOVINE! lalte culte (credinţe), în Adunar­ea Deputaţilor s-au votat 23 articole din Constituţie, admiţându-se ca in­­cetaţenirea să se facă tot de Corpurile Legiutoare. Preotul Drăghici, deputat ţărănist, care a aruncat în Adunare o sticlă (şip) cu gaze sulfuroase (de pucioasă), a fost dat afară pe 30 zile» In Capitală este liniștea cea mai mare. --------------------• «• | -------------------­ Onorurile dela Bucureşti date lui Dimitrie Onciu Joi i s’au adus răpăusatului Onciu la Bu­cureşti cele din urmă onoruri. La parastasul dela biserica Mihai-Vodă au fost de faţă primul-mi­nistru , I. I. C. Brătianu împreună cu cei­lalţi miniştri, adjutanţii M S. Regelui şi A. S. R. Principele Moştenitor Carol precum şi foarte multă lume. S-au ţinut mai multe cuvântări, arătându-se cine a fost Dimitrie Onciu. La Universitate a vorbit studentul Cian, la Academie profesorul de universitate d. Pârvan, iar la gară , ministru Nistor. Si­criul a pornit joi seară la Cernăuţi, unde a sosit ori Vineri înmormântarea are loc în Cernăuţi Sâmbătă la orele 10 dimineaţă. .o. 1223 Veşti din lume Ce-i cu pacea între Turci şi Greci? Turcii au răspuns propunerilor venite de la Aliaţi. Marţi, săptămâna aceasta, a în­­ceput la Londra o conferinţă (stat) între de­legaţii francezi, englez şi italieni, cari vor cerceta ce anume au răspuns Turcii. Aceştia cer, înainte de toate, să se înlăture capitula­ţiile din ţara lor. Ei voesc să micşoreze mult drepturile de care se bucură în ţara lor străinii. Concret acesta vreau ele numaidecât să-l vadă împlinit. Turcii se arata foarte dârzi. Ei mai vreau ca şi insula Vita să între în stăpânirea lor. Insula Vita aparţine acuma Italiei. Boclucul cu privire la Mossul a rămas să se descurce mai târziu. E încurcată de tot neînţelegerea aceasta dintre Turci şi Englezi, — se ştie că raiaua Mossul este a Englezilor ■— de aceea va fi deslegată la urmă Oraşul Constantinopol a fost ales ca loc, pentru tratativele (punerea la cale) între Turci şi Aliaţi. Reprezentanţii (trimişii) Tur­cilor vor fi Adnan Bey şi generalul Reffet. Poate că odată cu sosirea primăverii Turcii şi Grecii vor încheia pace. Dar, la urma urmei, cine ştie ce va fi? Ştie el orişicine că va fi foarte bine, dacă se va face pace. Nu­mai că nu ştim dacă vor ajunge la o împă­care Turcii şi Gmcii. Acum, când se porneşte plugul, ne trebue linişte şi pace, ca să mun­cim cu temei şi nădejde. Ţara noastră nu doreşte decât pace şi voe bună că d-sa a lucrat ca ostaş şi în rândurile şi în numele ostăşimei, când a pornit lucrul. Biserica şi-a făcut la noi datoria foarte frumos odinioară în privinţa îmbu­nătăţirii sufletelor. Şcoala n’a putut înfăptui pe deplin Bibliotecile populare. Prin Casele Naţionale, s’a făcut la noi dovada că ostaşii au început lucrul la timp, au înviorat multe suflete şi au găsit mijloace mai îm­­bielşugate şi mai bine rânduite decât chiar biserica şi şcoala. Fireşte, aceste două aşezăminte au ajutat şi acum, i­ au sprijinit şi sprijinesc pe ostaşi. Dar a­­vântul, inima cu care lucrează acum ostaşii este mai presus de laudă, este ceva nou în lupta dintre în­­tunerec şi lumină, în lumea satelor ! Să mai arătăm şi alte fapte ? Atâţia ostaşi de seamă au primit «răsplata muncii pentru învăţământ», căci au pus umărul pentru clădiri de şcoli. Un Ge­neral a stat in fruntea lucrului de a se ridica biserica neamului, cu casă parohială frumoasă şi cu şcoală primară şi mai frumoasă, şi cu casă de cetire d­in Mă­­răşăştii de-a pururea pomeniţi de-acum înainte, în is­toria Patriei, — iar dincolo, în colţul tot atât de în­sângerat şi glorios al Mârăştilor generalului Averescu, ostaşii au strâns o comoară de cântece populare­­ minunate alcătuiri, în clipe de răgaz, ale vitejilor să­teni cari au în sufletul lor din străbuni putinţa de a rosti gânduri frumoase în graiul înduioşat al poeziilor de ţară. Fără îndoială, nu cunoaştem decât foarte puţine lucruri privitoare la faptele îndeplinite de ostaşi în 1917—1918 pentru ridicarea sufletească a satelor. Cele mai multe se văd din tipăriturile Caselor Naţionale. Mai sunt însă şi altele. Ruhr In Ruhr Francezii şi-au aşezat de-a bine­­lea stăpânirea Germanii sunt necăjiţi foc şi nu se dau îndărăt de loc de la faptele cari pot aduce piedici autorităţilor franceze din Ruhr. Conducătorii germani îndeamnă popo­rul din Ruhr să nu se supună ordinelor franceze şi nici să nu primească lucru de la Francezi. Atâta numai că lucrătorii germani din Ruhr nu prea vreau să asculte de ceea ce spun miniştrii din Berlin şi întră în slujba Francezilor, pentru că aceştia se poartă bine cu ei şi-­ şi plătesc bine. Astfel mulţi lucrători germani îşi câştigă hrană pentru ei şi fami­liile lor de la Francezi. Dar autorităţile ger­mane nu contenesc a se împotrivi Francezilor. Zilele acestea a fost omorît în gara Essen un soldat francez de cătră un german. Se vede câtă ură au Germanii pe Francezi, cari nu fac nimic alta ceva decât să-și caute dreptul lor. Germanul criminal după fapta lui sălbatică a rupt-o îndată la fugă. Pe când fugea, a fost și el omorît de glonțul unei patrule franceze, îndărătnicia Germanilor tot nu s’a mutat. Nu se dau ei să plătească Franţei pagubele, şi pace bună. De altă parte nici Franţa nu vrea câtuşi de puţin să lase din drepturile ei. Ea a întrat în Ruhr, ca să aibă măcar ceva în mână din avutul Germa­niei, dacă aceasta nu se gândeşte să plătească. Am arătat că aproape toate celelalte ţări îi dau drept Franţei. Cea mai mare parte din gazetele Americii sprijinesc Franţa. Germania ştie despre aceasta şi de aceea caută, spu­nând lucruri neadevărate despre întâmplările din Ruhr, să câştige pentru ea unele ţări. Degeaba însă, pentru că planul ei nu prinde. Lumea întreagă ştie că ea-i­ cea vinovată; din această pricină nu va găsi milă la nimeni. Franţa nu primeşte vorba acelor ţări, care-ar voi să intervină (să pue cuvânt) pentru Ger­mania. Franţa a spus-o pe şleau că vrea să stee de vorbă cu Germania, dacă aceasta vine să spue ea singură cu gura ei, nu prin alţii, că doreşte să trateze cu Franţa. Altfel Franţa nu vrea să audă de nimic. In cele din urmă Germania va fi silită să plătească pagubile, dacă va tărăgăna mereu. Dacă Ger­mania nu se va da pe brazdă, supărarea nu-i va folosi nimică. Ea a adus în marele războiu atâtea daune , aproape de mintea omului, deci, ca ea să plătească. A murit o regină Forţa­­ : Ostaşii şi învăţătura poporului Pe vremea războiului, în ce priveşte învăţătura poporului de la sate, ostaşii noştri au desfăşurat o muncă întru totul vrednică de laudă. E o lucrare în care se vede atât de mult dragostea de ţară şi de fraţi, încât nu trebue uitată. Zilnic, prin foi, se ve­deau pe acea vreme fapte ostăşeşti pe acest tărâm al luminării minţii. Aproape de liniile de luptă atâtea sate şi-au căpătat şcoala, casa de cetire, sala de teatru, can­tina şcolară (de adăpostit şi ospătat copilaşii săr­mani), Casa Naţională — va să zică aşezământul de lumină cel mai scump, atât de mult visat înainte de războiu -- şi toate acestea s’au înfăptuit cu truda şi banul ostaşilor în câteva zile de linişte, după focul luptelor. Tot aşa şi alte multe sate, din diferite colţuri ale Moldovei (care, pe vremea aceia de restrişte, a fost sălaşul Românismului, încălzind la sânul ei pe toţi fiii Patriei gata de întregire), vor păstra înce­puturi de acestea ostăşeşti de mare preţ, pentru ri­dicarea celor de jos. D. Colonel I. Manolescu, începând aşezământul Caselor Naţionale, va rămânea nemuritor nu numai prin statornicia aşezămintelor acestora (căci erau atât de trecătoare Casele de cetire şi Bibliotecile popu­­lare până atunci), dar şi prin împrejurarea fericită O ştire sosită din oraşul Nisa, spune că acolo a murit regina Milena a Muntenegrului. Din această pricină Familia Regală Română va purta doliu 15 zile (va jăli pe cea răpău­­şatâ). Muntenegrul a fost o ţară mică, dar plină de oameni viteji. Era toată numai munţi Acolo, pe un munte, armata austriacă Nu e gând, nu e rugare, nu e chemare (pentru binele obştesc, pentru vreo biserică, pentru vreo şcoală, pentru sărâcime, pentru vreo casă de cetire, pentru vreo tipăritură bună şi folositoare, care altfel nu putea vieţui), care să se fi răspândit în acele vremuri şi să nu fi fost ajutate ori duse la bun sfârşit de inima iubi­toare a ofiţerimii şi a soldaţilor. Micul şi neînsemna­tul Dorohoiu, în două-trei luni de zile, începând de la Sf Dumitru 1917, a putut aduna pentru o bibliotecă parohială peste zece mii de lei, prin ostaşi. Prin ei, dacă ar fi fost în frunte vre­un om al oştirii închinat şi mai mult acestui scop — am fi isbutit în alte câteva luni să avem acolo şi o tipografie naţională-creştină pentru folosul Basarabiei de sus. Mare a fost pe acele vremuri grele partea osta­­şimii în îndrumarea lucrărilor folositoare poporului! Şi nu atât banul ostaşilor preţuieşte în aceste lucrări, cât duhul sau cum se mai zice­­ partea morală (sufletească). A pus umărul însăş oastea, însuş poporul. Şi e mare lucru ! M­are şi frumos lucru, căci la temelia lu­crului va fi de acum înainte : amintirea, scumpa amin­tire istorică precum şi chezăşia de vitejie aducătoare de izbândă. In rândul întâiu, armata putea să nu dea acest sprijin nepreţuit. Aşa că, de astădată, in puterea «semnului» os­tăşesc, lucrul va da roadele mult aşteptate. Econ. D. Furtună ■ I —— — — — ——■ ■ e • • • ■ ...... -

Next