Glasul Bucovinei, mai 1924 (Anul 7, nr. 1535-1558)

1924-05-02 / nr. 1536

Cernăuţi Sat 1 Mai 1924 Număr pentru țărani V tarai VII. Nr 1536 ?« KS tftraai «• tei V, u JgS ABONAMENTUL: an 3S£; lelj p* Va a» 300 lei, pt trei luni 100 tei, pentru zilnic: pe un an 200 lu ri, pe Vi an 129 lei, pe trei luni Numai numărul de. Duminică: pe un an 40 lei, pe 50 lei, pe trei luni 30 Iei. Pentru străinătate pe ua ae 800 lei, pe d/i an 400 lei. Plăţile se fac la sediu! ziarului. tacţiă şi Administraţia .Suţi, Strada Domnească Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. ManacrlaeN kx ■e înapoiază. ANUNŢURI Şl RECLAME se curcuiazâ după tarif şi se primesc Ic nistraţie. Strada domnească No. 33 Pettr« inserate la interiorul ziarului sa urci tun au­torul de judecați la CuriOufi. M­i­mii­­ Înfierii Biserica şi câtşma Dumnezeu ne-a ajutat de-am apucat şi anul acesta sfintele sărbători ale Paştilor. Şi cu toţii am petrecut aceste sfinte sărbători cu bucurie şi suflet vesel, căci această săr­bâtoare este lăsată de Dumnezeu, ca tot creş­tinul, fie bogat ori sărac, fie încărcat de mă­ririle acestei lumi trecătoare, sau om nebă­gat în seamă, fie om căruia­ ursitoarele i-au cântat numai de noroc sau numai de greu şi de nenoroc, ori cum ar fi orice creştin, de Paşti cade-se să se bucure şi să se ve­selească, deoarece în aceea zi a înviat Mân­tuitorul lumii, mântuitorul lumii care a adus oamenilor dumnezeeşti de lui învăţături de iu­bire şi milă, fiecare să iubească pe aproa­pele său ca pe sine însuşi şi să se jertfească făcând bine şi având milă pentru cel nevoiaş şi asuprit, învăţături dumnezeeşti cari ur­mate fiind, ar aduce raiul pe pământ. Şi e un obiceiu frumos al gazetelor ca în preajma acestei zile mari să scrie la loc de frunte despre însemnătatea acestei zile De astă dată însă gazetei noastre să-i fie în­­gâduit din partea numeroşilor ei cititori să scrie unele îndemnuri bune în legătură cu sărbarea sfintelor Paşti, şi după ce a trecu această zi. Am avut prilejul să petrec Paştile ani de-a rândul pe la sate în mijlocul gospoda­rilor şi, doamne, frumos s’au sărbătorit aceste zile pe acolo, unde biserica a ştiut să-şi în­deplinească chemarea, iar cârmuitorii sa­telor au ştiut să ţie în aceste zile cârşmele cu uşile închise, şi nu numai cu uşile cele de din faţă închise, ci şi cu cele de din dos Pe acolo, în biserică ţi-a fost dat prilejul să asculţi şi să vezi o slujbă dumnezeească fă­cută din inimă şi sărbătoreşte, spusă rar şi cu credinţă, aşa că fiecare cuvânt să-l înţe­legi şi să-ţi meargă de-a dreptul la inimă, cu cântări frumoase şi ale preotului şi ale can­torului şi ale corului de plugari, cântări ce te făceau să uiţi cu totul de lumea aceasta şi de necazurile ei. Ţi-a fost dat să auzi şi o predică frumoasă şi plină de învăţături bune şi folositoare sufletului şi trupului, după cum şi se cuvine la o zi mare ca aceasta. Iar cârşmele fiind închise cum se cade şi nu numai de ochii lumii, în toate aceste sfinte zile ale Paştilor n’ai văzut în tot sat ori clătinându-se sau căzând pe jos cu hai­­nele-i de sărbătoare, n’ai auzit vorbă răstită sau de batjocură, cari sunt de obiceiu în gura celor beţi, ci ai putut să asculţi, ori unde te-ai fi întors, numai sfat gospodăresc, vorbe frumoase şi aşezate, căci oamenii erau cu mintea luminată şi trează de cuvintele dumnezeeşti şi înţelepte auzite în biserică, şi cu mintea neîntunecată de băutura diavo­lească. Aşa s’au petrecut şi s'au sărbătorit în unele sate sfintele sărbători ale Paştilor şi aşa ar trebui să se întâmple peste tot locul, ceea ce cu durere însă trebuie să spunem că nu se întâmplă. In unele sate slujba dumne­zeească, precum în toate duminicile, aşa şi în ziua de paşti nu se face în chip sărbătoresc, ci la repezeală şi numai de mântueală. Cele mai multe cuvinte nici le poţi înţelege, parcă n’ar fi româneşti. Iar de predică nici urmă, nici chiar în ziua de Paşti. Slujitorii altarului nu au grija unei slujbe dumnezeeşti făcute cu căldură, credinţă şi însufleţire şi în chip săr­bătoresc, care să înalţe pe cei ce ascultă, şi să le folosească prin predici frumoase, ci au, cum am zice prin pilde, mai mult grija cum să-şi tundă cât mai temeinic oile decât să le păzească, să le apere şi să le îndrepteze. Ast­fel fiind, nu e nici o mirare că în aproape toate duminicile şi sărbătorile de peste an biserici mari în sate mari rămân aproape goale, căci nimic nu e şi nici nu se face ce ar putea să atragă pe credincioşi în ele. Tot aşa în unele judeţe şi de obiceiu, chiar în satele, unde biserica nu-şi îndepli­neşte ch­emarea, şi cârşmele au stat deschise, până şi în ziua întâia de Paşti. Şi, o, doamne, cât de urît era, să vezi chiar în această mare şi sfântă şi oameni beţi şi cu vorbe urîte su­­duindu-se unii pe alţii. Oare când cârmuitorii satelor noastre se vor învăţa să se desbare de a fi tumăniţi de cârşmarii cari ştiu să-i ieie cu vorbe bune şi cu dăruşaguri ? Şi ast­fel să întâmplă lucrul ne­mai auzit, ca şi când ciobanul ar încheia frăţie cu lupul, cum să şi împărţească şi să-şi mănânce mai bine oile?! Foarte frumos a fost de Paşti a­­nul acesta, în judeţul Rădăuţilor, unde prin stăruinţa d-lui prefect al Rădăuţilor, toate cârşmele în toate satele au fost închise cu mare pază. Şi de bună seamă, că tot aşa a fost şi prin alte judeţe, de pe unde încă nu ne-au venit ştiri mai cu de-a măruntul. Prin alte judeţe însă nu a fost aşa şi ar trebui şi pe acolo lucrurile să se îndrepteze. Astfel a­­vem ştiri că în unele sate din judeţul Sucevii, cârşmele au stat deschise, chiar în Duminica Paştilor, de bună seama că fără ştirea şi peste capul d-lui prefect de Suceava, pe care-l ştim om cu atâta inimă pentru binele poporului. Din cele văzute şi auzite de cum s’au sărbat anul acesta prin satele noastre sfintele sărbători ale Paştilor, două lucruri trebuie ce­rute cu toată stăruinţa pentru binele poporu­lui. Preavenerabilul consistor să ceară dela preoţii săi să facă în toate duminicile şi sârbăto­rile slujbele dumnezeeşti cât mai frumos şi mai sărbătoreşte, să sprijine, precum şi se în­­mplă în unele locuri, corurile de plugari, cari înfrumuseţează aşa de mult în unele sate slujba dumnezeească, încât aceste coruri să se înfiinţeze în toate satele, şi preoţii să fie ţi­nuţi să predice în fiecare Duminică şi sărbă­toare, iar cei ce nu vreau sau nu pot predica să fie opriţi de a sluji. Aceasta pe de-o parte, iar pe de altă parte ministerul de interne şi toţi domnii prefecţi să păzească cu cea mai mare asprime legile pentru închiderea cârşmelor şi înfrânarea beţiei. Şi cei ce nu bagă în seamă aceste legi să fie pedepsiţi fără nici o cruţare. Vasile Grecu. Straja e la locul ei Bolşevicii după ce au co­borât pe pământul Rusiei raiul — ţie-se de capul lor aşa rai — în care oamenii trăesc mai râu ca în iad­ au început să-şi iasă şi mai mult din piele. La sfatul de la Viena au avut obrăznicia să spue că nu recunosc alipirea Basarabiei la Patria­­mamă, pentru că ei ar avea oarecari drepturi asupra acestui pământ. Ei nu cunosc sau se fac a nu cunoaşte istoria, care mărturiseşte că Basarabia este din vechime pământ românesc. Mai înainte vreme s'au găsit şi printre Ruşi scriitori cari să spue că Basarabia este românească şi că între România şi Rusia va fi numai atunci bună înţelegere, când Basarabia va fi dată înapoi României. Azi bolşevicii vorbesc altfel Totuşi ei spun că nu vor putea face războiu din pricina Basarabiei. Despre aceasta noi nu avem nici o grijă. Bolşevicii caută să lucreze pe ascuns îm­potriva noastră. Ei au înfiinţat pe pământul lor cuiburi de spioni, cari lucrează să ne ia Basarabia. Spionii aceştia au găsit în ţara noastră, rătăciţi, pe cari i-au răscumpărat cu bani pentru planurile lor. Spionii ruşi şi au găsit uneltele lor între rândurile comuniştilor din ţara noastră. Comuniştii aceştia au mers aşa de departe în orbirea lor, încât voiau să cheme armata roşie, adică a bolşevicilor, să scoată Basarabia de sub stăpânirea româ­nească. Planurile lor au fost scoase la lumină, şi atunci li s’a înfundat. Aminteri întreg norodul românesc, din vechiul Regat, Transilvania, Basarabia şi Buco­vina, s’a ridicat ca un singur om împotriva poftei nesocotite a sovietelor. Stăpânirea românească a dat un răspuns scurt şi limpede bolşevicilor. Când primul ministru al ţării domnul Ion I. C. Brătianu a vizitat de curând Basarabia, s’a abătut o zi şi la Tighina. Mergând la Cetatea care a fost zidită de­ Ştefan cel Mare pe ţărmul Nistrului, de pe cea mai înaltă ri­­dicârmă, privind spre Rusia, a rostit urmă­toarele hotârîtoare cuvinte: Ne întreabă vecinii noştri dacă avem drepturi în Basarabia, dacă putem să stăpâ­nim şi să păstrăm acest pământ strămoşesc? La această întrebare eu n’am decât un răs­puns scurt: „Prezent“. In răspunsul acesta scurt al d lui Ion I. C. Brătianu se cuprinde sufletul întreg al neamului românesc. Concertul Bazițiu. Sâmbătă 3 Main c, orele 8 şi jum. seara marele cântăreţ de operă Baziliu, care este bine cunoscut publicului din Cernăuţi, dă în Teatrul Naţional un concert cu un program ales şi foarte bogat. Onor. public este invitat a da acestui distins cântăreţ tot concursul. Biletele la librăria „Ostaşul Român“.

Next