Glasul Bucovinei, februarie 1926 (Anul 9, nr. 2027-2049)
1926-02-02 / nr. 2027
! Măsuri în vederea alegerilor comunale București, 31 (Rador) — In vederea alegerilor guvernul a hotărât să ia măsuri ca să împiedece frauda și abuzurile. Noua lege administrativă va fi strict aplicată. -----------------------••••---------------------- GLASUL BUCOVINEI Adunările Naţionale Constituante Senatul Şedinţa dela 30 Ianuarie 1926 Şedinţa se deschide la orele 4 d. m. Prezidează d. Tony Iliescu. Pe banca ministerială sunt prezenţi d-nii miniştri: Al Constantinescu, general Mărdărescu, Al. Lapedatu şi G. Cipăianu. D. Preşedinte Tony Iliescu, rosteşte apoi în calitate de vice-preşedinte al Senatului elogiul defunctului preşedinte al Senatului Mihai Pherekyde. D-sa insistă asupra puternicei personalităţi a lui Mihai Pherekyde, a distinselor sale calităţi şi a deosebitului său tact. Rareori, spune d. Tony Iliescu, un om a putut întrupa atâtea calităţi- Pierderea sa este ireparabilă şi pentru ţară şi pentru partiaj pe care l-a onorat. In încheiere, d. Tony Iliescu cere şi Senatul admite, să adreseze familiei expresiunea imensei dureri pe care o resimte la pierderea ilustrului său preşedinta. D. Preşedinte Tony Iliescu de cetire apai numeroaselor telegrame de condoleanţe trimise Senatului cu prilejul mortei preşedintelui său, atât din streinătate cât şi din ţară. D. D. Arţareanu, propune să se aşeze în incintă bustul lui Mh. Pereky Je. D- Trandafirescu, în numele partidului ţărănist, se asociază la regretele întregului Senat. D. C. Angelescu, în numele partidului naţional, conturează personalitatea defunctului care a fost un mare român. D. Al. Constantinescu, ministrul agriculturei arată că a fost desemnat de d. preşedinte al consiliului, suferind, să citească cuvântul sau autorizat azi, in şedinţa solemnă. Cu adâncă durere, în numele guvernului şi al partidu ui naţional liberal mă unesc în senţiminte cu Senatul pentru a plânge pierderea lui Mihail Pherekyde şi a slăvi memoria lui. Intr’o lungă şi mănoasă viaţă, bărbatul de Stat a luptat in rândul fruntaşilor pentru neatârnarea şi organizarea Statului Român, pentru propăşirea şi întregirea neamului. Acestei opere i-a consacrat el o minte luminată şi o inimă caldă, slujind cu credinţă şi cu bărbăţie ţara sub drapelul partidului între ale cărui principii şi acţiune văzuse el salvarea şi consolidarea ei, inclinându-i neîntrecutele lui însuşiri de claritate, de realitate şi de hotărâre. Numele lui Mihail Pherekyde evocă astfel mai bine de o jumătate de veac din cea mai rodnică şi mai glorioasă fază a istoriei naţionale. Activitatea lui politică, de seama din primele clipe, începe în principatul român încă vasal în ajunul războiul Independenţei şi se încheie după înfăptuirea Constituţiei României Mari. La interval de mai bine de 40 ani el avusese neasemuita cinste să înfăţişeze pe rând coroana de oţel Regelui întemeietor şi regelui întregitor de neam. România, în slujba căreia şi-a obosit minunatele puteri îi va înscrie cu recunoştinţă numele în cele mai frumoase pagini ale istoriei sale. Senatul şi Camera suroră va consacra amintirea aceluia care va rămâne deapururea pildă pentru conducerea desbatenlor parlamentare prin tactul, prin nepărtinirea şi prin autoritatea lui. In curs de trei generaţii conducerea partidului naţional liberal are bucurat de sfatul cugetului său pătrunzător şi înţelept, de ajutorul energiei sale bărbăteşti fără şovăiri sau fără violenţe. Plângându-l astăzi se va făli pe veci că l-a avut pe Mihai Pherekyde printre cei mai demni fruntaşi ai săi. D. Al. Constantinescu, ministrul agriculturei, se asociază la propunerea d-lui Artăreanu de a se face un bust şi a se bate o medalie care să slăvească memoria lui Mihai Phrekyde. Senatul admite în unanimitate. Şedinţa se ridica în semn de doliu, la orele 5 d. a. ----------------------------------------------------- SITUAŢIA EXTERNA Guvernul Luther a ajuns la o răspântie. Cancelarul a pus parlamentului chestia de incredere, formulând liniile de conduită in politica externă a guvernului. Guvernul e decis să sprijine din răsputeri Intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor. Socialdemocraţii au primit cu satisfacţie declaraţiile guvernului despre politica externă; naţionaliştii însă au venit cu o moţiune de neîncredere in guvern. In cazul, când guvernul Luther va rămânea in minoritate, se presupune că parlamentul va fi dizolvat şi se vor fixa alegeri noul. * Senatul Statelor Unite a votat intrarea Americei în Curtea internaţională de justiţie de la Helga, cu 68 voturi contra 26. * La 27 ianuarie au început la Paris, sub preşedinţia lui De Monzk, ministrul lucrărilor publice, negocierile franco-sovietice cu privire la reglementarea datoriilor Rusiei față de Franța. * Regele Angiei a aprobat numirea lui Robert Hy de Grey ca ministru plenipotențiar și trimis extraordinar al Angliei în România. ---------------------#•••-------------------- Naţionaliştii se opun la intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor Berlin, 29 (Rador). — Reichstagul a terminat joi discupunea asupra declaraţiunii guvernamentale. Ultimul orator, naţionalistul extermist Henning, a anunţat cea mai aprigă opoziţie a partidului său din cauza declaraţiunii pentru intrarea necondiţionată a Germaniei în Societatea Naţiunilor. In cele din urmă Henning a fost exclus din şedinţă pentru declaraţiuni ofensatoare la adresa cancelarului. Socialiştii şi partidul economic proclamaseră într’o şedinţă că se vor abţine dela voi. Pentru cazul ă se va respinge votul de încredere, cancelarul Reichului obţinuse împuternicirea preşedintelui Reichului de a dizolva Reichstagul. No. 2027 Falsificări neruşinate Din Mănăstirea-Humorului primim următoarele rânduri : Mănăstirea-Humorului, la 27 Ian. 1926 Domnule Director, »In ziarul »Dreptatea* din 17 ianuarie 1926 a apărut o telegramă de aderentă din Mănăstirea-Humorului, pe care figurează şi numele meu. Declar că n’am subscris nici când aşa o telegramă şi nici n’am împuternicit pe nimeni să mă subscrie. Protestez în contra acestui abuz de numele meu“. Rog, publicaţi această declaraţie. Maftei Hashbotă -----------—---------••••■■........................... Consiliu de miniştri In ziua de 29 Ianuarie c. s-a întrunit un consiliu de miniştri la locuinţa dlui primministru I. I. C. Brătianu şi a hotărlt ca congresul bisericesc să se întrunească la 3 Februarie c. Apoi consiliul a fixatprogramul de activitate al parlamentului pentru săptămâna viitoare. Senatul va începe discuţia proectului de organizare a Bucureştiului, iar camera va discuta in secţiuni reforma electorală, astfel încât să înceapă discuţia publică chiar în cursul săptămânii viitoare. ----------------------------------------------------- întrevederea dintre d-nii Briand şi Chamberlain Paris, 29 (Rador). — „Hyvas“ află că d-nii Briand şi Chamberlain au examinat la întrevederea ce au avut o, în special chestiunea dezarmării Germaniei şi au stabilit ca Reithul trebue sa execute in întregime toate obligaţiunile privitoare la dezarmare. In cazul acesta aliaţii vor recunoaşte bunăvoinţa Germaniei şi vor restrânge eectivele de ocupaţie în Rhenania, care actualmente mind de 75 000 oameni vor putea fi reduse la 60 000, fără a atinge siguranţa trupelor. Ambii miniştrii au fost de părere că intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor şi reprezentarea ei în consiliul Ligei va determina desigur şi pe guvernul polon să revendice un loc permanent în consiliu. Franţa sprijină această revendicare, justificată prin importanţa crescândă a populaţiei poloneze, prin poziţia ei geografică de primul ordin în orientul european şi prin colaborarea ei la acordurile de la Locarno. Se pare ca Anglia nu face o opoziţie ireductibilă acestei revendicări. Ambii miniştrii au examinat apoi chestiunea falsificării bancnotelor franceze în Ungaria şi au fost unanime asupra oportunităţii unei propuneri la Liga Naţiunilor, pentru stabilirea de convenţii internaţionale reprimând mai sever falsificările de bani. Calendarul „GLASUL BUGOVINEI“ e ca mai potrivit dar Litere, Artă, Ştiinţă Literatura prezentului Cine compară starea de lucruri literare la noi de după râzboiu cu cea de -nainte nu poate să fiu constate un lucru îmbucurător: în ciuda crizelor de tot felul (criza poeziei lirice, criza criticei etc.) literatura ocupă un loc tot mai proeminent în viara noastre publică. Oricât de puţin încă s’ar ceti, lumea râufoeşte mai mult şi se interesează din ce în ce mai cu aviditate de opere şi scriitori. Premii naţionalii şi nenaţionale stimulează şi pe artist şi pe cetitor cu mirajul unor sume adesea deajuns de ispititoare. In sfârşit edituri tot mai pretenţioase înalţă cartea românească uneori la prestigiul estetic al cârei apusene şi aceasta nu e fără repercusiune asupra prestigiului scrisului Însuşi în faţa publicului. Ne putea întreba atunci care sa fie caza acestui început — cel puţin — de lansare a literaturii noastre. Desigur primul stimulent îl putem pune în sarcina unor succese, uneori destul de răsunătoare, ale scrisului nostru peste graniţă. In afară de Elena Văcârescu şi contesa de Noailles, nume de frumoasă distincţie în 11ratura franceză, prinţesa Bibescu, autoarea lui Le Perroquet vert şi Panait Istrati cu amintirile lui — adesea scandaloase, e drept — din portul Brăilei, au relevat streinilor pe scriitorul român ca pe un element bine dotat chiar atunci când nu scrie în limba ţarei natale. In Anglia o colecție de Nuvele româneşti, din prozatorii noştri verhi şi noi, începând cu Creanga şi Caragiale şi sfârşind cu I. A. Basarabescu, tradusă in englezeşte de o scriitoare care a trăit la noi, a repurtat acum câţiva ani un succes neaştetat, plimbând tipurile vieţei noastre intre India şi America. Din poeţi s’a tradus multicel în ungureşte şi nemţeşte, iar în idiş a apărut o planturoasă antologie a poeziei romane, vechi şi noi, se zice destul de îngrijă. In vreme ce o casă germană traduce întreaga operă a lui Istrati în nemţeşte, Ion, fericitul roman al lui Rebreanu se pregâteşte deasemeni pentru o ediţie germană, iar la Londra a apărut de câteva luni, întovărâşita de o presă cât se poate pe bună, romanul macedonean al lui Marca Beza, Doda, din pna atentă a traducătoarei acelor Roumanian Short Stories amintite. In vreme ce la Paris, unde actorii români se bucurau de o vetrţă faimă, a păşit cu succes mare, pe scena franceză, drama de debut a lui Mihail Sorbul : Patima Roşie. De curând, în sfârşit Legătura Roşie a lui Emanoil Bucura a fost recomandată de un juriu prezidat de în aşi Majetatea sa Regina, şi cu 5 voturi faţâ de 3 întrunite de Scrisorile unui răzeş ale lui Cezar Petrescu, la Paris, pentru premiul revistei franceze „Femina“. E o expansiune deci, într’un fel sau altul, a literaturei noastre peste graniţă, care, fără să putem indedui că va lua proporţiile faimei literaturei ruse, de pildă, ne fixează un ochi lumei ca un popor bine înzestrat iiterariceşte şi artistic. Aceasta nu mai puţin ne recomandă nouă înşine şi, lucrul se vede în încrederea pe care o acordă tot mai mult cărţi româneşti, cetitorul care înainte de război nu „daigna“ sa deschidă decât cărţi franţuzeşti. Dar sunt şi cauze pur interne, organice chiar, care contribuesc la n abilitarea literaturei noastre şi împăcarea ei cu publicul mare, e, in primul rând avântul prozei. In întreaga Europă poezia trece prin criză acută . E o sincopă a lirismului de care nu îl salvează nici şcoala mistică vienezâ în frunte cu Rilke nici câţiva poeţi englezi, ca Davies sau Bunden. Nu suntem deci decât în nota fatală a vremei d;*câ afară de câteva nume printre care trebue să cităm pe poetul bucovinean Rotită, restul poeţilor noştrii se sbat după o Muză farditâ şi încorsetata. In schimb însă proza noastră — se pare că veacul întreg literar, e un veac al prozei — care lincezea în câteva nuvele in amintiri e drept geniale, înainte de război, a atins nu ştiu ce pământ fericit că, la fel cu Antheus, a căpătat forţe revelatoare. Primii ani de după război marchează la noi apariţia romanului. Cu greu s’ar putea spune câ el exista înainte de război. Artificiosul Dan al lui Vâh.ţa nu contează. Admirabila „Viaţa la ţară“ a lui Duliu Z .Hifirescu, e cu lungimi şi tipuri interesante o somptuoasă nuvelă numai Lipsea vieţei noastre din trecut acea lăture pur socială, care e însuşi aluatul din care se plămădeşte romanul. După război insă ne-am adaus cu pături sociale nouă, cu probleme sociale, cu tipuri de naţii şi extracţii feluite. Din acest nou aluat a ieşit Ion, primul roman adevărat al nostru, i-au urmat Pădurea Spânzuraţilor şi Adam şi Eva de aceiaş, continuând dicânu egalând succesul romanului de debut. Dar ceia ce mai als a făcut Ion a fost desvoltarea gustului şi încrederii în romanul românesc, atât în public cât şi printre scriitori. Rând pa rând M. Sadoveanu, Ion Minuiescu, N. Davidescu, Ionel Teodoreanu, Aderca, Cezar Petrescu s’a dedicat geniului şi scrisul nostru a căpătat un exponent de seriozitate necunoscuţi până atunci. E desigur ceiace a salvat literatura prezentului. E ceiace n’a putut face drama şi poezia. Dar despre cestea cu altă ocazie. Deajuns cu lteratura noastră din primii ani de după râzbri se poate numi — de lene sau de rău — literatura romanului lui Ion, Veneec o moară pe Siret, şi Roşu, Galben şi Albastru. A. Faptă -----------—..... •••a