Glasul Bucovinei, iunie 1929 (Anul 12, nr. 2959-2982)
1929-06-01 / nr. 2959
^Pag. 2 GLASUL BUCOVINEI Nelegalităţi, batjocuri şi abuzuri la sate Din Dorna Candrenilor D. Spânu-Zănoagă a luat păşunea Candrenenilor Din Dorna Candrenilor primim următoarea scrisoare: Abia acuma înţeleg oamenii cui au dat voturile la alegerile generale şi nu mai văd lumea de necaz că naţional-ţărăniştii îşi bat joc de ei. Iată despre ce este vorba. Pentru oamenii din Candreni s’au expropiat de la Fondul bisericesc înainte de mai mulţi ani 2 complexe de pământ şi anume Suhardul şi Vulpoiul, în întindere de 318 hectare cari se găsesc în comuna Dorna- Candrenilor. De fapt în Candreni nici nu sânt alte terenuri pentru a se putea face împroprietărirea celor 240 de oameni. Sătenii din Candreni dela expropriere încoace au folosit în fiecare an aceste terenuri. Acuma ce să vezi ? Părintele Spânu Zănoagă a pus ochii pe aceste terenuri şi s’a învârtit pe la Consilieratul Agricol din Câmpulung, izbutind spre marea noastră mirare să puie mâna pe ele. Imediat şi-a aşezat pe aceste terenuri aderenţii şi rudele din Coşna cu vitele la vărat. Toţi acei care au vărat până acuma vitele pe Suhardul şi Vulpoiul, au fost lăsaţi de izbelişte şi batjocură. Cu câteva zile înainte de urcarea vitelor la muntele de consilier agricol Secela a mers la părintele Spânu Zănoagă acasă în Coşna, deşi în aceeaşi zi înştiinţase telefonic primăria din Candreni ca oamenii să-l aştepte la primărie la orele 4 după masă, şi a aşezat vitele Coşnenilor în acele 2 complexe menite pentru împropietărirea oamenilor din Dorna-Candrenilor. Din Coşna d. Secelea a înştiinţat comuna Candreni ca oamenii să-l aştepte a doua zi. A doua zi însă d-sa a telefonat ca oamenii din Dorna- Candrenilor să vie la Coşna, să-i împace cu o bucăţică de teren. Oamenii au mers la Coşna, ca să afle că n’au unde văra vitele, spre marea lor durere. A treia zi o delegaţie de săteni din Dorna l-a aşteptat pe d. consilier agricol Secelea, care a venit împreună cu părintele Spânu Zănoagă de la Coşna, şi l-a întrebat de ce li se face Candrenilor această mare nedreptate. Părintele le-a răspuns că doară au primar să îngrijească de ei. Ba, părinte, au zis Candrenenii, primarul acesta ni l-aţi pus d-voastră cu sila. Primarul nostru este Ursu, care totdeauna a căutat de nevoile noastre. Părinte, e dreptate aceasta să ne ei păşunea? D-voastră doară aţi cumpărat pentru Coşna muntele Zănoagă în întindere de 1000 hectare. Sau aţi socotit că e mai bine să-l arendaţi la nişte negustori din Borşa ? Părintele Spânu Zănoagă a tăcut ca peştele în borş. Neavând încotro, gospodarii din Candreni au hotărît să plece la Bucureşti la ministerul de agricultură să caute dreptate, însă cine ştie cum vor îmbla şi-acolo. Mai mulţi Candreneni No. 2959 rişurile caselor din sat sunt ciuruite de gloanţe. De când îi gerent nemernicul de Ucrainei, împuşcăturile acestea se repetă aproape în fiecare noapte. In sat nu mai este nici ordine şi nici o rânduială. Gospodarii o duc numai într’o groază, ştiind că viaţa le este în primejdie. S’au tras focuri de armă chiar şi în locuinţa notarului Toma Paulencu, spărgându-i-se şi geamurile de cătră derbedei. Vai de capul oamenilor! Halal de gospodărie naţional-ţărănistă. Din Jucica-veche Un gerent naţional-ţărănist trage cu arma în casele gospodarilor Am arătat ce pacoste de om este gerentul Ucrainei din Jucica-veche. Vom mai povesti câteva isprăvi de-ale acestui gerent naţional-ţărănist care s’a hodinit destul în puşcărie în viaţa sa. D. prefect Neamţu care are mare slăbiciune pentru gunoaiele satelor, a disolvat consiliul comunal din Jucica-veche ales în toată regula şi a încredinţat pecetea derbedeului Alexandru Ucraineţ. Acesta cum s’a văzut cu pecetea primăriei în traistă, a adunat o bandă de haimanale de pănura sa şi a pornit noaptea prin sat, chiuind, zbierând şi împuşcând, de credeau gospodarii că-i revoluţie. In noaptea aceea, gospodarul Semen Butca a avut mare noroc că a scăpat cu viaţa. Deasemenea şi directorul şcolar d. Nicu Jemna era cât pe ce să fie omorît cu focuri de armă trase de banda gerentului naţional-ţărănist. In ziua de 6 Mai, gerentul naţional-ţărănist Ucraineţ s’a dus mort-beat la hora tinerilor şi a aranjat o mare blăstămăţie, înarmaţi cu cuţite şi bai®nete, gerentul păcătos şi nepoţii săi Nicolai Douhaniuc, Sandec Ucraineţ şi Paulo Haideciuc au tăbărât ca nebunii asupra unor flăcăi să-i taie. Flăcăii au scăpat cu viaţa, fugind în casa gospodarului Gavril al lui Ioan Butca. Văzând una ca aceasta, gospodarii din Jucica veche se întrebau cum de prefectul Neamţu a putut să puie gerent pe un nemernic ca Ucrainei. In noaptea de 6 Mai, derbedeul-gerent şi-a strâns mai mulţi derbedei şi a luat-o razna prin sat, răcnind ca ieşiţi din munţi şi trăgând focuri de armă în casele gospodarilor. Se zice că atunci s’au tras peste 300 de gloanţe. Acope Din Uideşti Cum a ajuns gerent cumătrul d-lui prefect In comuna Uideşti a fost ales de cătră gospodari primarul Pantiuc, care s’a pus vârtos pe muncă pentru folosul comunei. In comună era ordine şi gospodarii erau mulţumiţi. Venind ţărăniştii la cârmă cu „ordinea şi dreptatea" lor, prefect al judeţului Suceava a ajuns d. Todiraş, care are un cumătru în Uideşti. Cumătrul acesta al d-lui prefect este dealtfel un nume, pe care satul nu-l băga nici într’o samă. Odată cu rumăneala naţional-ţărănistă, a cutezat să scoată capul la lumină şi cumătrul din Uideşti al d-lui prefect Todiraş. Cumătrul aflând că în casa primăriei primarul Pantiuc a adunat prin chivernisire cam peste 100 de mii Lei, şi-a zis: trebuie numaidecât să pun eu mâna,pe primărie. Şi cumătrul d-lui prefect Todiraş a început a bate drumurile la Suceava, stăruind să i se dea conducerea primăriei din Uideşti. D. prefect Todiraş răzimându-se pe „dreptatea şi legalitatea" naţional-ţărănistă, a hotărît într’o bună zi, fără să aibă vreo pricină şi fără să facă o cercetare, disolvarea consiliului comunal din Uideşti. Astăzi cumătrul d-lui prefect îi gerent în Uideşti şi ajutat de haimanale a început să isprăvească banii satului. Gospodarii fruntaşi sunt cu toţii foarte nemulţumiţi că sub stăpânirea naţional-ţărănistă, o rămăşiţă a satului a ajuns gerent, numai fiindcă îi cumătru eu d. prefect Todiraş. Oare când se vor sfârşi batjocurile acestea nemaipomenite pe care naţional-ţărăniştii le fac la sale. Gerentul din Uideşti mătrăşeşte banii comunei pentru alcătuirea bandelor de „voinici", iar d. prefect Todiraş este foarte împăcat că l-a putut face gerent pe cumătrul d-sale. Citiţi „Glasul Bucovinei" Forţă Cuvântarea rostită de d. Dr. Ambros Comoroşan la serbările de la Alba-lulia Fraţilor Ardeleni, Unirea tuturor Românilor a fost prevestită şi pregătită de poeţii şi scriitorii noştri. In anul 1857 V. Alecsandri spune : E scrisă ’n ceriuri sfânta Unire ! E scrisă ’n inimi cu foc ceresc! O! Românie! l’a ta mărire Lucrează braţul dumnezeesc ! Şi într’adevăr braţul lui Dumnezeu a lucrat la Unirea noastră, căci la izbucnirea războiului mondial era întrebarea: cu cine să meargă România? Cu puterile Centrale sau cu Antanta? Dacă ne întovărăşeam cu unii, ne surâdea Basarabia, cu ceilalţi, Ardealul şi Bucovina. Şi iată că braţul lui Dumnezeu a lucrat la Unirea noastră şi ne-a hărăzit şi una şi alta. Intr’o inspiraţie dumnezeească Regele Ferdinand şi sfetnicul său Ionel Brătianu au hotărît la timpul potrivit intrarea României în războiu alăturea de Anglia cea puternică, de Franţa cea glorioasă şi de Roma cea vecinică. Astfel Unirea geografică a făcut-o soldatul român, iară cea sufletească o facem noi, noi pregătiţi sufleteşte încă din copilăria noastră, de părinţii, de învăţătorii şi de preoţii noştri, cu cântece şi cu poezii, de cari şi azi ne aducem aminte: Frăţietatea este fântâna, din care curge fluidul sfânt Daţi luni şi june cu toţii mâna Fiţi în frăţie pe acest pământ ! Pe cararea înflorită, care duce la fântână In ştergar şi în catrinţă, merge o sprintenă Română, Ea la brâu-i poartă furca şi la sân un puişor, Cu guriţa lui lipită, de al laptelui izvor. * Mult e dulce şi frumoasă, limba ce-o vorbim, Altă limb’ armonioasă, ca ea nu găsim. * Pe o stânca neagră, într’un vechiu castel, Unde curge ’n vale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra Domniţă Albă şi rotundă, ca o lebediţă, Căci în bătălie soţul ei dorit, A plecat cu oastrea şi n’a mai venit. Latina gintă e regină Intr’ale lumii ginte mari, Ea poartă ’n frunte-o stea divină, Lucind prin timpii seculari. Din învăţătorii noştri amintim azi pe marele dascăl ardelean Aron Pumnul. El ne-a învăţat la liceul din Cernăuţi, care azi în cinstea sa poartă numele său, limba şi literatura română. El ne povestea ce merit neperitor pentru naţiune aveau bărbaţii din Ardeal, Banat şi Ungaria : Petru Maior, Samuil Micul (Clain), Gheorghe Şincai, Dumitru Ţichindeal, Gheorghe Lázar şi alţii, cari cu inimă curată românească făceau pe pionierii românismului, ţinând pururea vie flacăra naţională. Cu sfinţenie trebue să amintim azi şi numele lui Simion Barnuţiu, în jurul căruia la Blaj în ziua de 3 15 Mai din anul 1848 patruzeci de mii de ţărani ascultară şi fremătară şi strigară... şi cerură dreptate! Şi acum, fraţilor Ardeleni, termin, adresându-vă cuvintele poetului Justin Popescul: . Ardealule frumoase, la tine acum ţinteşte Privirea de speranţă a ’ntregului popor! Arată dar la lume, că sânul tău nutreşte Fii demni de un lucrnte, de un dulce viitor. Voi Ardeleni acuma păşiţi cu toţi ’nainte ! Păşiţi într’o unire, la Iunie dovedind, Că pieptul vostru astăzi, de-un dor numai s’aprinde^ De-a ferici poporul, ce azi e pătimind! * Au nu vedeţi aurora, ce-atât de strălucită In mantaua-i aurie pe ceruri s’a ivit ?! Au nu priviţi stindardul, stindardul propăşirii Pe-a muntelui spinare în aer legănat ? ! * La fapte dar cu toţii, voi inimi generoase! Juraţi că veţi da mâna, sub el a vă uni! Aşa pe-a noastră urmă, măreaţă, glorioasă Cereala Românime voioasă va ’nflori!