Inainte, ianuarie 1972 (Anul 29, nr. 8343-8366)

1972-01-28 / nr. 8364

2 Din documentele vremii se constată că cetățenii ora­șului nostru au cinstit, așa cum se cuvine, sărbătorirea celor 50 de ani de la Unire. Astfel, la 21 ianuarie 1909, Primăria urbei Craiova di­fuzează în oraș o adresă ce purta nr. 428. Documentul începe cu afirmații că actul unirii este „cel mai măreț pentru istoria de pînă astăzi a neamului nostru“, căci „de la începutul chiar al exis­tenței lor ca națiune, românii au întîmpinat cele mai mari nevoi și încercări“. Strămo­șii noștri însă „au luptat cu bărbăție și credință nestră­­­mu­tată într-o soartă mai bună“, fiindcă au fost susți­nuți de „iubirea de neam și de moșie“. In finalul do­cumentului, cetățenii orașu­lui sunt chemați să-și aducă prinosul lor de recunoștin­ță pentru faptele „bărbaților însemnați, care grăbiră prin devotamentul și energia lor mersul evenimentelor pen­tru realizarea unirii“. Ex­primarea recunoștinței cetă­țenilor orașului Craiova „va încredința pe toți românii că aici, ca întotdeauna, domnește peste toate inimile focul sfînt al iubirii de pa­trie“. O dată cu documentul a­­mintit, Primăria urbei Cra­iova a difuzat și o­­,Progra­mă pentru serbarea zilei de 24 IAnuARIE 1909 ÎN URBEA CRAIOVEI 24 ianuarie 1909, a 50-a ani­­versare a Unirei Principa­telor“. Din aceasta, pot fi amintite următoarele mani­festări : „In seara zilei de 23 ianuarie, la orele 9, va avea loc o retragere cu facle și muzică“, „revărsa­tul zilei de 24 Ianuarie va fi salutat, în acest oraș, cu 21 salve de artilerie“, iar un cortegiu „va parcurge stradele Lipscani, Alex. Lahovary, Pasul nr. 4, str. Cuza Vodă, Justiții, Unirei, unde va avea loc defilarea“. Menționăm că străzile Cuza Vodă și Unirei sînt tipărite cu litere groase, întrucît ele primiseră acest nume chiar atunci. Un spectacol, dat la Teatrul Național de Liga Culturală, urma către să completeze atmosfera de înălțare sufletească, prin care cetățenii Craiovei au știut să cinstească cei 50 de ani de la Unire. Elementele pitorești și inedite ale acestei mari sărbători — așa cum se des­prind din documentele citate — prezintă un interes deo­sebit prin raportarea la momentul istoric respec­tiv. In pofida încercărilor unor cercuri oficiale de a arunca uitare asupra actu­lui Unirii, craiovenii și-au manifestat deschis, și la acest prilej, vibrantele lor sentimente patriotice, cin­stirea cuvenită acestui im­portant eveniment istoric. Conf. univ. dr. ION PATRAȘCU După 1866, monstruoasa coaliție a așternut un văl de uitare asupra lui Alexandru Ioan Cuza, asupra epocii sale mărețe de regenerare a țării. Prin 1866, ziarul „Românul“ al lui C. A. Rosetti și alte gazete mai mărunte criticau vehement reformele domnitorului A­­lexandru Ioan Cuza iar „Democrația“ lui Cortdiano Popescu de la Ploiești se deda la atacuri furibunde împotriva fostului său prim ministru, Mihail Kogălni­­ceanu. Apoi s-a așternut tă­cerea. Presa, literatura, re­vistele literare, nu au mai relatat nimic, ani de-a rîn­­dul, despre unire, despre primul domnitor al Româ­niei unite. Ion Creangă își publică povestea „Moș Ion Roată și Vodă Cuza“ în anul 1883, într-un almanah românesc care apărea la Viena, fapt care este revelator pentru atitudinea pe care o avea presa acelui timp față de fostul domnitor. Marele po­vestitor nu a găsit loc pen­tru povestirea sa în nici o revistă românească. Craiova, în această perioa­dă de la sfîrșitul veacului trecut, cînd în mod voit mo­­ M­IREA șierii și burghezia lăsau să se aștearnă uitarea peste epoca de glorie a țării din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, apare ca o deschiză- ALEXANDRU IOAN CUZA ÎN MEMORIA OLTENILOR toate de drum : în presa locală apar articole și po­vestiri despre Unire, despre Vodă Cuza, iar editurile vor tipări cărți. In 1884, apare la Craiova o cărticică intitulată „Cuza Vodă și călugării“ în care se împletește adevărul cu legenda Și este relatat actul secularizării averilor mănă­stirești. Broșura va cunoaș­­te, într-un scurt timp, trei ediții. In anul 1887, tot în Craiova este tipărită o nouă carte despre epoca lui Cuza cu titlul „Două istorioare prea frumoase din viața lui Cuza Vodă“. In carte sunt cu­prinse povestirile „Moș Ion Roată și Vodă Cuza“ de Ion Creangă și ,,O povestire relatată avansare“, de M. Schtwarzfeld, precum și un grupaj de versuri de Dimi­­trie Bolintineanu reunite în ciclul „Hora lui Cuza Vodă“. Folclorul — care a cu­prins o bogată creație refe­ritoare la primul domnitor care a dat pămînt țăranilor — a fost valorificat amplu, tot la Craiova, prin folclo­ristul Petre Danielescu, care a publicat, în anul 1909, cînd se împlineau 50 de ani de la Unire culegerea „Alexan­dru Ioan Cuza în tradiția populară. Povești și anecdo­te“. Culegerea lui Petre Danielescu cuprinde amin­tirile unor oameni din vre­mea lui Cuza Vodă dar și numeroase legende care cir­culau în întreaga țară, îndeosebi în Oltenia, locul de unde folcloristul le-a cules. Prof. I. RUSU ȘIRIANU PROIECTOR LASER Monumentul căpitanului Cook ridicat în Australia în cinstea descoperitorului acestui continent și care are o înălțime 18 m, nu este iluminat cu proiectoare electrice tradiționale­­ de­ci de o instalație laser cu heliu și neon. Această sursă de lumină folosește mai puțină energie decît un aparat de radio iar lumina proiectată este vizibilă de la 35 km chiar și în ploaie sau ceață. Cheltuielile necesare pentru asigurarea unei asemenea iluminații sunt de 10 ori mai mici decît dacă ar fi fost folosite proiectoare obișnuite. §| ORIZONTAL : 1) Poartă veche — Jiul. 2) Plasă — Ba­ =­­ Ion. 3) Un caz din cinci (pl.). 4) Formație în potcoavă ! 8 E — In lungime ! — încălțăminte pentru înaintași. 5) Măsură g­i de siguranță pentru a opri înaintarea — Face un joc de §§ II înaltă clasă. 6) Lume multă în tribune (mold.) — Purtată 3 B înainte ! 7) înaintaș — Palmier — Se ridică la joc. 8) Joacă g U la Arad — Realizatori de goluri. 9) Scor mare la „U“ Dra­­g­o iova (pl.) — Extremă stînga ! 10) Opresc înaintarea Răpi­­g jj dului — A scăpa de pedeapsă. 11) Primele participante H­e la cuplaj ! — Acțiune caracteristică pregătirilor de toam­­ni­­­nă — Bara din dreapta. 12) Meci nejucat — Joc de zile g U mari. §­­U VERTICAL : 1) Tușă In cantonament. 2) Apărători — g ) Acțiune imediată. 3) Ramură — Una din tușe. 4) Cerc — g ) Nemilos. 5) Galerie — Stare neplăcută. 6) Vreme nepotri­­g­ă­vită pentru joc — Scoase din poartă! 7) încheieturi. 8) 3 ) o notă jumătate — Slăbire. 9) Lovitură laterală (box) — g ) Se dau cu părerea ! 10) Capitală europeană — înaintaș g la centru. 11) începe partida — Acamache, Ghiță, Răducanu. g B 12) Se repartizează fiecă­rui jucător — Ies din atac g g Cuvinte rare i BIT, PALM, TALA, ION PATRAȘCU — Galicea Mare — Dolj g SPORT * 1 Sculptorului Ion Vlasiu, care a scris volumul de poezii „Drum spre oa­meni“ Cartea ta pe care­ acum o sameni Am parcurs-o-ncet, pe lingă vatră . Și-am văzut că drumul tău spre oameni Duce numai între cei de piatră... p­rietenești III I IIII I I I III I I II ÎNAINTE SP­ARTA IN CRAIOVA Organizatorii decorației festi­ve a centrului orașului nostru cu prilejul Anului Nou 1972, au fost bine inspirați de a-i dota împodobirea (pe latura scuarului statuii lui A. I. Cuza) cu un pa­nou static, care oprește atenția vizuală a trecătorilor la cea mai minimă schimbare a punctului dinamic al retinei, provocînd mișcări mobile ale desenului inițial , un simplu desen al unor multi-concentrice cercuri, ce, spre mirarea privitorului, se mișcă în volute, schimbînd sen­sul întîi direcțional și desenul devenind viu ! Este vorba și aci de un efect fizic al retinei, binecunoscut și în vechimea apropiată or târ­zie (Czentochowa , coloana lă­­crimîndă a fostei basilice Sf. Sofia cospolitană etc.), pravos­­lavnicii folosindu-i în trecut întru convingerea naivilor, for­­țînd falsul pînă la lăcrimare, în sinea lui fizică, un simplu efect retinian, care nu a scă­pat îndemînării artiștilor , Ra­fael Sanzio folosindu-l în fai­mosul său tablou Madona Six­­tină, o sală a muzeului din Dresda, sub privirea căruia privitorul este urmărit în orice colț al sălii unde el s-ar mu­ta, pentru a o rătăci. Acest efect retinian, practic, a fost exploatat și de fotografi cînd încemînarea lor a ajuns o artă , de un Reutlinger, de un Somări­va or de un Henri Manuel, în același scop de si­mulare a privirii care urmă­rește­­ efect însușit recent și de industria imprimeriei prin deplasarea, nu a privitorului, ci a obiectului de privit. încă din secolul trecut efectul a a­­tras atenția științei, care a dat o explicație fiziologică ce eli­mină total psihologia privito­rului (V. La Vision de Dr. J. Noel Edit. Dein. Paris 1935) arta grafică publicitară, afișul, gră­­bindu-se să și-l apropie­­ de­pendențele arhitecturii — deco­rațiile interne și externe mu­rale — l-au folosit, la rîndul lor, de asemenea, Geniul artizanal, al lui Va­sarely, minoritarul din Transil­vania noastră, la începuturile lui, și d­upă ce München și prin trecuse prin Bauhaus-ul Weimarian, s-a fixat în dog­matica neoplasticismului pro­povăduit încă din lu­lO de Piet Mondrian, pe temeiul rapor­turilor dintre liniile simple, orizontale oi verticale, și pe simplitatea culorilor curcubeu­lui, în căutarea aprigă a unui echilibru constant al lor — dar și a îndepărtării formei de la natural — înspre îndreptare­a lor către abstract, dînd astfel viață a celei ce se va numi : arta opticală, în prescurtare op-arta, care nu va întîrzia să revoluționeze, în întîiul rînd arta afișului, și, următor, ceea ce va fi „design“-ul, — actuala mare vîlvă industro-comercială și în general decorația. Op -arta va apare pe timpul vijeliosului vîrtej al ismelor din a doua și a treia decadă a se­colului, neducîndu-i majorității o viață decît a scurtului timp al enunțării lor, precum fură inițial : orfismul, rayonismul, arta secției de aur, ovoidismul lui Brâncuși etc.; iar următor, cele moarte — năspînde ca : minimalismul, conceptualismul, arta verde, arta săracă, ca și aceea lansată în New York de Marcel Duchamp „cel mai modest geniu al secolului“, cre­dinciosul prieten al lui C. Brâncuși din S.U.A.: arta gata făcută pentru folosit „De-a ga­ta“ (Reade-Made). Tot aci, din recent, înflorește, părînd a fi prins rădăcini durabile, o artă a formelor „de sub lințolii și ce sub prelate“ prezentate în­tinse pe orizontală sau drepte pe verticală, de brăileanul no­stru Cristu, în expectativa unui nou sens al naturalului, a adică o inversă a neo-plasticis­­mului lui P. Mandrian și al colegilor săi olandezi , valabilă viziunii și celor ce ea sugerea­ză de sub vălul ce acoperă (V. Opus International nr. 22 din ianuarie 1971 , text de J. J. Léveque p. 44—45 și 69—70). Prin Vasarely, care „a găsit un alfabet nou al culorilor p­­re­­cum și al formelor, îngăduind zeci de mii de inserări și de interferări instantanee „arta încetează de a fi acel mod de a cunoaște la care se advine doar prin inutila inițiere sub greul calabalîc al învățăturilor abstracte , arta trebuind să de­vină o spontană participare a maselor, „o pîine ce toate zi­lele a simțurilor de bine și frumos“ o adevărată artă so­cială prin o acceptivitate cvasi­mstantă. ""Ar Este pentru întîia oară cînd publicul craiovean, prin panoul mai sus-amintit se întîlnește cu o mostră aproximativă artei opticale , azi victorioasă a și prin sub-aplicațiile ei prac­tice pretutindeni. Istoria epo­cii noastre va ține seama de ea, locul op­ artei nelipsind din viitorul artistic al mileniului ce vine. Laolaltă cu exemplarul apro­ximativ al artei mobilelor (Al. Calder) deja existent în curtea Muzeului de artă din Craiova (V. „înainte“ din 26 februarie 1971 p. 2), împreună cu dezi­deratul ei unui tot­ aproxima­­tiv exemplar, o mostră a artei electronice realizată de Nicolae Schöffer (V. „Ramuri“ nr. 7./970) și el pornit din preajma lui C. Brâncuși și care este atît de apropiată de năzuințele so­cialiste de pretutindeni — și în al treilea rînd de un panou static părelnic celui (dar în mai bine) despre care ne-am ocupat mai sus, toate trei măr­turii de artă ce prvunesc ferm viitorul neîndepărtat, trebuie să figureze în spațiul disponi­bil intern ori extern al Muzeu­­lui artelor din Craiova. V. G. PALEOLOG critic de artă 11111111111 Un savant român frustrat de Premiul Nobel român. N. C. Paulescu făcuse experiențe cu extracte pancreas­tice înainte de 1916 , studiile sale fiind întrerupte de războiul prim mondial, au avut, totuși, un deosebit ecou în rîndul specialiștilor, îndeosebi în Franța (publicase și lucrările ) „Originile glicogenului“, în 1913; „Glicogenul în diabietul prin extirparea pancreasului“ și „Glicogenul în diabetul fio­­rizinic“, ambele în 1920). Sa­vantul român își prezintă defi­nitiv lucrarea fundamentală pri­vind insulina in iunie 1921 („Pancreina...“). Tot în iunie 1921, N. C Paulescu înaintea­ză Arhivelor Internaționale de Fiziologie din Liège un dosar cuprinzînd rezultatele distincti­ve ale experiențelor sale. Desco­perirea sa are un larg răsunet și stîrnește interesul întregii lumi medicale — fapt ce-l de­termină pe profesorul fiziolog dr. Ernest L. Scott din New York asupra să-i solicite drepturile descoperirii pentru S.U.A., ceea ce, printr-un act de mare patriotism, savantul român refuză, pentru ca în a­­prilie 1922 Ministerul Industriei și Comerțului din România să-i acorde (cu nr. 6254) brevetul de invenție : „Pancreina și proce­dura fabricației sale". La un an de la apariția lucrării lui N. C. Paulescu, fiziologii canadieni Banting și Best, din Toronto, își publică rezultatele experiențelor lor privind insulina și diabetul. La indicele biblio­grafic figurează și lucrarea sa­vantului român, din care Ban­ting și Best extrăseseră „esen­ța“ lucrării lor. Mai tîrziu, după ce obținuseră (Banting și Best) Premiul Nobel pentru „desco­perirea“ insulinei și pentru „bi­nefacerile“ aduse omenirii (a se citi­­ pentru descoperirea lui N. C. Paulescu) fiind între­bați dacă au cunoscut lucrarea savantului român, au răspuns afirmativ, însă „erozarea“ s-ar datora unei traduceri ! Frust­rat de Premiul Nobel, savantul român s-a stins, profund mîhnit, in 1931. La recenta aniversare a 50 de ani de la descoperirea insulinei (descoperire de care beneficiază peste 11 milioane de diabetici din lume) s-a stabilit adevărul cel mare, acela că descoperitorul insulinei a fost savantul român N. C. Paulescu și lui i se cuvenea Premiul Nobel (după cum a recunoscut și Institutul din Uppsala în 1969­­). I. D. P. în La 8 noiembrie 1869 se naște București Nicolae C. Paulescu, adevăratul descoperi­tor al insulinei ! Descoperirea savantului român constituie unul dintre cele mai de seamă evenimente înregistrate de istoria medicinei universale în secolul nostru. Recenta aniver­sare a semicentenarului de la descoperirea și aplicarea trata­mentului cu insulina pe indivi­zii diabetici a pus în adevărata lumină cercetările savantului In fotografia alăturată — un „Instantaneu amical“ , actorul Valeriu Dogaru — prețuitul in­terpret al rolului lui Tudor Vladimirescu în piesa „Zodia taurului“ — pozînd alături de ar­tistul plastic amator Anton Barbu. Aceasta, după ce... „pozase“ în fața... caietului cu crochiuri ale sculptorului aflat în documentare. In momentul de față, sculptorul Anton Barbu, din Panaghia Dolju­lui — despre a cărei neobosită și rodnică activitate am informat cu timp în urmă cititorii noștri — lucrează la finisarea unei lucrări monumentale care-l reprezintă pe Domnul Tudor în tumultul luptei. Pentru ca această lucrare să fie cu adevărat o reușită, artistul a făcut studii susținute, cercetînd un bogat material — studii, stampe etc. In același timp, plăcut impre­sionat de interpretarea dată de actorul V. Dogaru, i-a solicitat a­­cestuia cîteva folositoare ore de studiu. Pe Anton Barbu îl pasionează cu deosebire subiectele istorice, SCULPTORUL DIN PANAGHIA marile figuri ale neamului nostru. După impunătorul monument al lui­­ Mihai Viteazu (care merită să-și afle cît mai curând un potri­vit loc de expunere), a realizat o interesantă sculptură care-l repre­zintă „pe dreptul domn muntean Vlad Țepeș“ și un bust al lui Nicolae Iorga, reușind să redea în chip inspirat fizionomiile celor două ilustre figuri. In curs de realizare se află un grup sculptu­ral „1907“ și o compoziție „Drum spre pace“. Toate aceste lucrări sunt de dimensiuni mari și tratate într-o tehnică originală, folosin­­du-se betonul armat. In urma analizei atente a pro­iectelor, factorii de răspundere ai comunei Goicea au hotărît să-i în­credințeze acestui talentat sculptor amator execuția unui monument reprezentînd legenda întemeierii comunei. Anton Barbu întruchi­pează cu măiestrie transhumanța turmelor de mioare și ale celor trei păstorițe — Ciuta, Goicea și Doljeana — pe aceste meleaguri de Dunăre, întemeind așezarea cu urmași la fel de harnici și de chibzuiți — <i Goicii. Lucrarea va avea o înă­lțime de aproape patru metri și va fi realizată în aceeași tehnică a betonului armat. Se pare că acest început de colaborare cu inimoșii prețuitori ai frumosului din Goicea va căpăta continuare, artistul prezentîndu-le recent un proiect de monument „Omagiu eroilor“, care se impune, de ase­menea, atenției generale. Neobositele căutări de afirmare­ creatoare ale sculptorului din Panaghia au un drum ascendent. Strădania sa permanentă, dăruirea cu care cercetează și lucrează me­rită să fie încurajate și sprijinite mai mult ca pînă acum de foru­rile însărcinate cu îndrumarea creației artistice locale. Repetăm, așadar, în Panaghia trăiește și hărnicește un artist amator, care — avînd sprijin în înțelegerea și aportul efectiv al devotatei sale soții, Tabita Barbu — a pornit, cu vrednice puteri, pe cărările spi­noase ale artei. AL. DIANU Lui Constantin Cuza, pentru volumul „Prințul de aur“ Aspiri la frunzele de laur, La faimă ca din anecdote... O fi el prințul tău de aur Dar ți-a adus numai... bancnote. Lui Ion Tudor, pentru versurile din volumul „Tîrziu cu umbre“ Ai scos cartea, precum știu, Cu poeme nepoeme ; Tu în titlu-i zici „tîrziu“. Dar eu cred că... prea devreme! Rodicăi Ojog — Brașo­­veanu, autoarea volumu­lui „Enigma de la man­sardă“ Credeam că titlul nu-i himeră (Și-am citit cartea)... Cînd colo­na autoare se referă Și-i exprimat în pur argot... Lui Iosif Petran, pentru volumul de teatru „Pere­ții albi“ Cînd cu pixul, pe-ndelete, Coala albă o desmierzi, Pe pereți (sau pe perete) Nu poți da decît... cai verzi. Lui Ion Aramă, care a dat la lumină volumul „Rapsodia albastră“ Albastră susții că se cheamă Dar nu-i culoarea adecvată: O rapsodie de Aramă B­roșcovană sau... bronzată ! GR. ȚEPEȘ Dragul și mult iubitul meu Tănăsică. .. A trecut un an de cînd nu ne-am văzut... Un an de la onomastica mea, pe care am petrecut-o împreună în stil „di granda“ — știi, cum spunea nevastă-ta. Mi-aduc aminte și acum cînd ați venit cu trenul, cît erați de obosiți și cît de bine v-ați simțit apoi, toată noaptea... Dar ce petrecere, ce antren,, dragă Tănăsică ! Și di­mineața, cînd după, ciorba de potroace am ieșit în curte cu lăutarii să jucăm „hora mire­sei“, că avea Minică, cumna­­tu-meu, ...„dambla“ !... Tu ți­­ne-ai în brațe tăvița cu un purcel și eu încolăcisem calta­boșii calzi­­ pe după ci*... Feri." Timpuri !... Ziceau vecinii noș­tri, că aia n-a fost onomastică, ci nuntă, nuntă in toată regu­la... De fapt, așa și era, că, să socoteala , numai cîntăreața și orchestra m-au costat citeva miișoare. Dar, mă rog, era cîn­­tăreață de la radio, nu fleac... In fond, era și evenimentul în­semnat, că Inaugurăm și casa nouă... Ai văzuți ce casă !... Mi­nică m-a pus de-am spart de zid cinci sticle de șampanie, ca la vapor, că zicea că aduce noroc. Ca așa noroc... Or fi auzit și tu, s-a scris și in zia­re, că mi-au controlat venitu­rile și m-au cat la „iliciți“... Zicea comisia că nu justific vreo sută­ de mii și ceva... Auzi tu! Și că acum trebuie să dau înapoi optzeci la sută, adică înseamnă că s-alege praful de toată „agoniseala“ mea ! Păi de ce, măi, Tănăsică ? Asta e drept ? Ce, am furat ? M-au prins cu ceva ? De ce să-mi ia casa mea ? De ce să dau înapoi, mă, optzeci la sută ? Ce= eu dau rabat la ce-am rea. Uzat cu atîta trudă, dacă am fost gospodar, dacă m-am chi­vernisit, dacă am strîns cu su­doare ban cu ban ca să trăiesc și eu bine și să se mai atingă și alții, săracii, din munca mea ? Invidie, dragă Tănăsică, invi­die și insinuări... D-aia, ca să ne mai „relaxăm" după „năpasta“ care mi-a că­zut pe cap, mai ales că nevas­­tă-mea s-a și îmbolnăvit de nervi și i-a prescris doctorul să mai schimbe aerul, ne-am soco­tit să venim la voi pentru cî­teva zile, de onomastica ta... Sperăm să nu vă deranjăm prea mult Și cred că o să vă facă aceeași bucurie pe care ne-ați făcut-o și voi anul trecut. Da­că ești de acord, trimite-mi ur­­gent o scrisoare. Vă îmbrățișăm pe toți cu multă dragoste și vă dorim un an fericit. Nene Cristache. Am primit scrisoarea d-tale și mărturisesc că noi, toți, am fost foarte afectați de cele în­­tîmplate, deși, ca să­ fiu sincer, și dumneata ești vinovat, într-o oarecare măsură, că ai căzut pe bec... Prea făceai la baira­muri și chiolhanuri, în loc să-ți fi pus cenușă în cap. Nu că-ți fac morală, că sunt mai mic ca dumneata, dar așa, ca ru­de... Acuma, să vorbim drept numai la petrecerea de anul trecut și „ai ars“ dintr-un con­dei șapte-opt mii de lei, că nu cred­i să te fi costat mai puțin masa aia cu purceii, curcanii și păstrăvii care s-aduceau zbă­­tîndu-se pe jeratec, de își dă­deau toți cu coatele, „de san­chi“. Mă rog, eu nu te acuz că ai fi ciupit „ceva“, deși ai avut vreo citeva gestiuni „gra­se“ îa primire. Dar, nu știi, ne­nea Cristache, vorba aia ? Dacă stai lîngă butoiul cu miere... In definitiv, dac-ai ieșit basma curată, de la atîtea revizii și controale înseamnă c-ai fost om cinstit, că altfel... ai fi aștep­tat și acum vreo grațiere... In ce privește casa, nu-ți face singe rău... Faci dumneata asta, sănătos să fii ! îmi pare rău că nu putem face și onomastica mea împre­ună. Noi suntem­ toți... gripați de două săptămîni... Și pe ur­mă, ce să mai veniți la noi să cheltuiți bani cu trenul ?... Oboseală, oboseală și cheltuia­lă, nene Cristache... Mai bine ține de gologani că acum îți trebuie să plătești, nu glumă. Te joci cu... „ilicitul“ ? Așa, că, stați frumușel acasă, că vor­­va aia , cînd e omul sănătos... Vă dorim petrecere frumoasă și să ne vedem... la anul și la mulți ani : Tănăsică P. conf. P. TOMESCU Al­vostru, Cristache HiM Ihi Urfil HilTH i ­■ [UNK] [UNK] [UNK]< ț :• 28 — I 1972X GABRIEL BRATU... „ILI CITEAZĂ“ — Să mă pretez eu la 100 de lei?! Ana, dacă era o mie, două... Iii... ...Cu­ ? — Cu mîinile astea am făcut totul, tovarășe!... — Pentru căsuța asta, pentru mașinuța asta, ani de zile mi-am rupt de la gură... Jk -\ f

Next