Inainte, aprilie 1973 (Anul 30, nr. 8728-8752)

1973-04-01 / nr. 8728

¥ ftlbVi­­AS jü c R' W/ ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN DOLJ AL P.C.R.­­1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL XXIX Nr. 8728 DUMINICĂ 1 APRILIE 1973 6 PAGINI 30 BANI . La fabrica d­e transformatoare, planul trimestrial la producția marfă a fost depășit cu 7,7 milioane lei . Colectivul atelie­rului forje va da peste plan 80 de tone piese pînă la sfîrșitul trimes­trului Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România­ — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independenta a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revoluționare, democratice ale poporului român, ale forțelor progresiste, patriotice, ale comuniștilor — de care sînt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obținute pe calea revoluției proletare și a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite), îngăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoa­re, țărănimii, intelectualității, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului popor, precum și vechilor militanți comuniști, socialiști, revoluționari și democrați cele mai calde felicitări, precum și urarea de a ține mereu sus steagul socialismului și comunismului în România. (Aplauze puternice, Prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului poli­tic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupețind nimic, nici chiar viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, pentru progre­sul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înfloritoare. ÎNCEPUTURILE ORGANIZĂRII CLASEI MUNCI­TOARE, ALE RĂSPÎNDIRII MARXISMULUI ÎN ROMANIA, CREAREA PARTIDULUI POLITIC RE­VOLUȚIONAR AL PROLETARIATULUI CU OPT DECENII IN URMĂ Dragi tovarăși, Istoria mișcării muncitorești din România este strîns le­gată de dezvoltarea generală economico-socială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbă­rile petrecute în relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în compa­rație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvolta­rea economică a țărilor ro­mâne a fost mult timp frî­­nată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedi­­cînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de produc­ție capitaliste. Totodată, influență profund negativă a­­­­supra evoluției economico-so­­ciale a țării a avut-o domi­nația străină de sute de ani, pe care a fost nevo­it s-o su­porte poporul român și, care, a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe ma­selor largi muncitoare, a îm­piedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresului social și economic. Abia către sfîrșitul secolului XVIII și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, o dată cu dezvoltarea activității manufacturiere a industriei, relații de pro­­i­ducție de tip capitalist. Acest proces devine mai evident că­tre mijlocul și în a doua ju­mătate a secolului al XIX-lea determinînd și, totodată, dez­­voltîndu-se, sub impulsul u­­nor mari mișcări sociale, cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezo-democra­­tică de la 1848—1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenței de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioadă în­deosebi industria extractivă, industria metalurgică și in­dustria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltării economiei Ță­rilor Românești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a ca­pitalului străin, care acapa­rează ramuri principale ale industriei naționale. Penetra­ția capitalului străin — în­deosebi german, francez, bel­gian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează Ro­mânia în străinătate, de creș­terea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ulti­mului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii in­dustrii care își desfășurau ac­tivitatea în Muntenia și Mol­dova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliș­tii străini. O situație asemă­nătoare exista și în Transil­vania, unde capitalul străin era precumpănitor in indu­stria construcțiilor de mașini, chimică, textilă, de celuloză și hîrtie, capitalul autohton investit în societățile indu­striale pe acțiuni avînd o pon­dere de sub 10 la sută. Urmă­rile penetrației capitalului străin, ale exploatării bogății­lor țării de către trusturile occidentale au fost amplifi­cate de faptul că în acea pe­rioadă, pînă la cucerirea in­dependenței de stat în 1877, Țările Românești plăteau în­că­ bir — în bani și în pro­duse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțelor de producție, în re­lațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dez­voltării capitaliste — se pro­duc modificări importante în structura de clasă, în rapor­tul de forțe sociale și politi­ce ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție economică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, demo­cratic. Clasa cea mai nume­roasă a societății era țărăni­mea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea pro­prietății feudale, în realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter demo­cratic, care reprezenta o pu­ternică forță progresistă țării. Paralel cu dezvoltarea a industriei creștea tot mai mult rolul social și politic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, co­merciale și implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obi­ective ale dezvoltării societă­ții noastre. Specificul desfă­șurării revoluției burghezo­­democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei intere­se de clasă o determinau să intensifice exploatarea mase­lor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea. Societatea româ­nească cuprindea, de aseme­nea, categorii de mijloc — mici meseriași și negustori — precum și pătura intelectua­lă, interesată în dezvoltarea democratică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a tinerei clase a proletariatu­lui industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletaria­tul devine tot mai mult pur­tătorul­­ idealurilor celor mai revoluționare ale maselor populare, exponentul aspira­țiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvol­tarea patriei pe calea pro­gresului, spre făurirea unită­ții naționale, cucerirea inde­pendenței de stat, spre o via­ță liberă și demnă.­­Aplauze puternice, prelungite). Exploa­tarea nemiloasă a muncito­rilor de către capitaliștii au­tohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care acțio­nau pentru transformarea României într-o sursă de ma­terii prime, de forță de mun­că ieftină și de piețe de des­facere a produselor lor, accen­tuează contradicțiile de cla­să din sinul societății româ­nești de atunci, impulsionea­ză mișcarea muncitorească, l­n contextul dezvoltării ge­nerale economico-sociale a ță­rii, al schimbărilor care au loc în raportul de forțe po­litice, lupta proletariatului are drept scop principal eli­berarea sa și a maselor mun­citoare de exploatare și asu­prire, căpătînd, totodată, și un caracter național, patrio­tic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și su­veranității țării, la salvgar­darea dreptului sacru al po­porului român de a se dez­volta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut: greve și demonstrații care a­­veau drept scop cucerirea u­­nor drepturi economice, sa­tisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Im­portante campanii politice au fost inițiate de clasa munci­toare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor liber­tăți democratice indispensa­bile desfășurării luptei de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în țărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pen­tru păstrarea ființei noastre naționale, pentru neatîrnarea țării — și care, în noile con­diții, se afirmă viguros, ală­turi de muncitorime, ca o importantă forță revoluționa­ră. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînito­­rilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represi­ve. Aceste răscoale au consti­tuit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă și frater­nitate intre țărănime și miș­carea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răscula­ților, a victimelor opresiunii burghezo-moșierești. In această perioadă, în Ță­rile Românești se afirma o puternică pleiadă de intelec­tuali progresiști animați de ideile înaintate ale timpului și care își consacră cu abne­gație energia slujirii intere­selor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate și neatârnare a pa­triei, cuceririi unor largi drepturi și libertăți democra­tice pentru masele muncitoa­re. O­ caracteristică esențială a mișcării muncitorești­ din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de înce­put al existenței lui, proleta­riatul și-a pus problema or­ganizării , ca o clasă, înțelegînd că aceasta este o condiție ho­­tărîtoare pentru desfășurarea cu­ succes a luptei politice împotriva claselor exploata­toare, pentru realizarea țeluri­lor sale revoluționare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc. Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut și s-au dez­voltat forme de organizare muncitorească, cum sînt aso­ciațiile profesionale de întra­jutorare — organizații ce-și propuneau la început reven­dicări cu caracter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice din clasă. Aceste organizații se consolidează și se înmulțesc, jucînd un rol tot mai impor­tant în lupta maselor munci­toare. Un moment deosebit de important în­ dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înființa­rea, în 1872, deci cu mai bi­ne de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tu­turor lucrătorilor din Româ­nia care-și propunea, pentru, prima dată în istoria noastră, unirea muncitorilor din în­treaga țară. Acest eveniment marchează începutul organi­zării de clasă pe scară națio­nală a proletariatului român. O dată cu dezvoltarea și intensificarea organizării cla­sei muncitoare au apărut și au început să se propage tot mai larg în țara noastră idei­le socialiste. De altfel, încă socialismul utopic pătrunsese în Țările Române, cîștigînd adepți în rîndul unor inte­lectuali preocupați de găsi­rea unor căi noi de dezvolta­re a societății, și care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falan­sterul de la Scăieni — Pra­hova, creat în 1835 din ini­țiativa lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo-demo­­cratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revolu­ționară din Occident au înles­nit de timpuriu cunoașterea programului Internaționalei întemeiate de Marx și En­gels care a avut o puternică influență asupra dezvoltării luptei revoluționare din Ro­mânia. In 1869, la Timișoa­ra, ia ființă o secție a Inter­naționalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la București, Iași și în alte orașe, la în­ceputul deceniului al VlII-lea al veacului trecut, au desfă­șurat o largă activitate pro­pagandistică, editînd o seamă de publicații ca : „Socialis­mul“, „Contemporanul“, „Da­cia viitoare“, „Emanciparea“, „Revista socială“, „Drepturile omului“ și altele, prin inter­mediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletariatului, al maselor muncitoare, precum și al unor cercuri de intelec­tuali progresiști. Ideile de bază ale întemeie­torilor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în România în mod nemijlocit, prin publicarea în limba ro­mână a unor lucrări ca „Dez­voltarea socialismului de la utopie la știință“, „Originea familiei, a proprietății private și a statului“, „Manifestul co­munist“, „Capitalul“ și altele, la puțin timp după apariția lor. In felul acesta, militanții socialiști, partea înaintată proletariatului român, au pu­­­tut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată epocii, cu teoria socialismului a științific. In cadrul procesului de uni­re a mișcării muncitorești cu socialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema fă­uririi partidului politic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, în presa so­cialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea creării u­­nui „partid muncitoresc“, unui „partid socialist“, a „par­­­tidului marxist al muncitori­mii“. Un moment deosebit de important în evoluția po­litică spre realizarea acestui țel al clasei noastre munci­toare l-a reprezentat publica­rea, de către C. Dobrogeanu- Gherea, în anul 1886, a lucră­rii „Ce vor socialiștii ro­mâni ?“ în care era susținută și argumentată temeinic ne­cesitatea organizării partidului politic al proletariatului. Toto­dată, se sublinia, ca obiectiv politic fundamental al acestui partid, lupta revoluționară pentru cucerirea puterii în stat și instaurarea dictaturii proletariatului. „Poporul, proletariatul — scria Constantin Dobrogeanu- Gherea — ajungînd la pute­re, după revoluția socială pro­letară, va întrebuința dicta­tura de clasă ca mijloc pen­tru a-și întări domnia, pen­tru a organiza formele de viață ale societății socialiste“. După cum se vede, socialiștii români și-au pus încă de la început, în mod just, drept cerință obiectivă a trecerii la făurirea orînduirii socia­liste, problema instaurării pu­terii clasei muncitoare, a­xercitării dictaturii proletari­e­­ntului ca formă de dominație împotriva claselor exploata­toare, a tuturor forțelor osti­le societății eliberate de ex­ploatare ca o condiție a fău­ririi socialismului. (Aplauze puternice, prelungite). Această concepție privitoare la modul de realizare a transformării revoluționare a societății și-a pus cu putere amprenta încă de la început asupra întregii lupte revoluționare a proleta­riatului din România și partidului său politic. Lucr­­a­rea la care m-am referit poa­te fi considerată pe drept cu­­vînt primul program al mișcă­rii revoluționare, marxiste din țara noastră. Luînd cunoștin­ță de conținutul său, Friedrich Engels scria socialiștilor ro­­m­âni : „Cu mare plăcere am­­ văzut că socialiștii din Româ­nia primesc în programul lor principiile de căpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna într-un mănunchi de luptători mai pe toți socialiștii din Eu­ropa și America — e vorba de teoria prietenului m­eu, ră­posatul Karl Marx“. De altfel, după cum se cunoaște, Marx și Engels au acordat o aten­ție deosebită studierii istoriei României, dezvoltării ei eco­nomico-sociale, evoluției miș­cării muncitorești revoluțio­nare din țara noastră, înte­­meindu-și unele concluzii teze teoretice și pe cunoaște­ri­rea realității societății româ­nești din perioada respectivă. Clasicii marxismului au pri­vit întotdeauna cu simpatie lupta eroică desfășurată de poporul român pentru elibe­rarea națională și socială, pentru unirea într-un singur stat național, pentru scutura­rea jugului asupririi și domi­nației străine. Ca pe întreg teritoriul ță­rii, ia amploare și mișcarea muncitorească din Transilva­nia. O expresie elocventă spiritului politic revoluționar a­­l proletariatului din această provincie este făurirea în 1890 a organizațiilor Partidului So­cial-Democrat din Transilva­nia. In această epocă se in­tensifică legăturile dintre so­cialiștii români de pe ambele versante ale Carpaților, se creează legături tot mai strîn­­se între proletariatul din Mun­tenia, Moldova și Transilvania. Mișcarea muncitorească ce se dezvoltă concomitent în toate provinciile românești își propune ca unul din țelurile importante ale programului ei revoluționar realizarea unită­ții naționale a poporului no­stru. Socialiștii scriau în revis­ta cu un nume deosebit de semnificativ — „Dacia viitoa­re“ : „Nu vom avea o zi, un ceas de odihnă pe cit timp un frate de-al nostru va ge­me în lanțurile sclaviei și vom lupta necurmat, aștep­­tînd cu nerăbdare și credință în viitor fericita zi cînd, mî­­nă-n mină, vom putea striga liberi și împreună : „Trăiască România“. (Aplauze puternice). Primii pași importanți în direcția organizării politice a proletariatului a fost înfiin­țarea în 1887 la București, Iași și în alte orașe din ța­ră a cercurilor­­ muncitorești, transformate apoi în cluburi muncitorești, cu un număr în­semnat de membri. Acestea și-au propus ca principal o­­biectiv pregătirea Congresului socialist ce avea să statueze înființarea partidului politic muncitoresc. Evoluția economi­că, so­cial-politică și ideolo­gică a societății românești o­­ferea condițiile creării aces­tui partid. Așa cum arăta so­cialistul Constantin Mile în­tr-un articol intitulat „Con­gresul nostru“, „mișcarea soci­alistă din România devenise, după diferite tribcuiri, pur marxistă, atît din punctul de vedere al teoriei, cit și din punctul de vedere al practi­cii“. Lucrările Congresului, care au avut loc la București, în zilele de 31 martie — 3 aprilie 1893, salutate cu entuziasm și urmărite cu profund interes de muncitorimea din întrea­ga țară, au statuat înființa­rea partidului politic marxist (Continuare în pag. a II-a) Cntinuarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU rostită cu prilejul adunării festive din Capitală consacrată împlinirii a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România B DIN NOUA JUDEȚE Ieri, a început în 1 sala Filarmonicii de stat „Olte­nia" — Craiova concursul cultural-artistic al liceelor de muzică și arte plastice din nouă județe ale țării. In preambulul manifestării, avut loc vernisajul expoziției a de pictură și sculptură la care participă elevi din ca­drul liceelor respective. Cu­­prinzînd peste 150 de lucrări, dintre care foarte multe de o bună valoare, expoziția este deschisă la galeriile „Cro­matic" din Craiova. In conti­nuare de la orele 13,00, s-a desfășurat prima parte a concursului propriu-zis. ■ NOI LOCOMOTIVE IN DOTARE In cursul lunii martie, Re­gionala de căi ferate Craio­va a primit în dotare încă două locomotive electrice de 5100 kW. Se prevede ca pînă la sfîrșitul anului curent, regionala să mai fie în­zestrată cu opt locomotive electrice de 5100 kW, opt loco­motive electrice de 2940 kW, șase locomotive Diesel-elec­­trice și șapte locomotive Diesel-hidraulice. O PENTRU SIGURANȚA CIRCULAȚIEI In scopul îmbunătățirii și fluidizării circulației, forma­țiunile de lucru ale Direc­ției regionale de drumuri și poduri Craiova au terminat recent asfaltarea tuturor tre­cerilor de nivel peste calea ferată din raza de activi­tate a unității. De aseme­nea, s-au executat un număr important de lărgiri podețe, amenajări de intersecții și indicatoare metalice, menite să asigure condiții mai bune de siguranță și confort. a MUZEUL ȘI EDUCAȚIA TINERETULUI La Muzeul Olteniei din Craiova a avut loc o masă rotundă pe tema : „Muzeul și educația tineretului șco­lar și universitar", la care au participat cadre didactice de la Universitate și liceele din municipiu, reprezentanți ai inspectoratului școlar, muzeografi, elevi și studenți. Au fost reliefate preocu­pările lucrătorilor de la mu­zeu pentru ridicarea nivelu­lui de cunoștințe al­e tinerilor, fiind sugerate noi modalități de colaborare intre institu­țiile de invățămint și mu­zeu. 9 O NOUA GRĂDINIȚA Prin grija organelor locale din comuna Izvoare, zilele a­­cestea, în satul Corlate, se va deschide o nouă grădi­niță pentru copiii țăranilor cooperatori. Noua unitate preșcolară va funcționa in­tr-un local al popular, complet consiliului renovat, compus din trei încăperi și dependințele necesare. A­­ceastă nouă grădiniță se va alătura celorlalte două exis­tente în satele Izvoare și Domnul Tudor. a LUCRĂRI EDITORIALE IN CURS DE APARIȚIE * Ps ■­* Luna martie a­­ însemnat pentru lucrătorii Întreprinderii poligrafica"Oltenia" din Cra­iova un mau prilej de a-și aduce contribuția la amplifi­carea activității editoriale, prin cele 45 titluri de carte la care se lucrează, parte din lucrări aflându-se de-a­cum în vitrinele librăriilor. Sub egida editurii craiove­ne „Scrisul românesc", află un curs de apariție la lu­crările :,Revelion 214" de Ior Bodinescu, ,,Perfectul foarte simplu" de Petre Dragu, „De ce plinge mama" de I. D. Sirbu ș.a. ra^liniilmi­ilMiFi in rîndul constructorilor craioveni de mașini și aparataje electrice Puternic avint in îndeplinirea planului la parametrii maximali La Uzina „Electroputere“ — Craiova continuă să se desfă­șoare o susținută activitate pentru transpunerea neabă­tută în viață a sarcinilor reieșite din documentele Ple­narei C.C. al P.C.R. din 28 fe­bruarie — 2 martie a.c. pri­vind realizarea exemplară a prevederilor maximale ale planului pe 1973. In spațioasele hale, acolo unde se hotărăște de fapt soarta producției, cadrele de specialiști — ingineri, tehni­cieni, maiștri — împreună cu muncitorii se străduiesc să gă­sească și să aplice cele mai eficiente metode de folosire cu maximum de randa­ment a mașinilor și utilaje­lor, a timpului de lucru. Nu­meroase colective de muncă se prezintă deja cu sarcinile de plan pe primul trimestru îndeplinite înainte de termen La loc de frunte în întrece­rea socialistă continuă să se mențină colectivul fa­bricii transformatoare, con­dus de inginerul Nicolae Pă­­dureanu. Am fost informați că planul producției globale revenit pe această perioadă a fost depășit cu 2,5 milioane lei, iar al producției marfă cu 7,7 milioane lei. In mod cu totul deosebit se remarcă succesul înregistrat la produc­ția marfă destinată exportului unde, din totalul producției marfă revenită fabricii, s-a înregistrat o depășire de 30 800 000 lei. Zeci și zeci de vagoane încărcate cu diferite tipuri de transformatoare au fost și continuă să fie expe­diate beneficiarilor din U.R.S.S., Republica Democra­tă Germană, Turcia și din alte țări; încă o dată, se remarcă, în mod deosebit, hărnicia, devo­tamentul, iscusința profesio­nală, totala dăruire a con­tuctorilor de transformator­ AUREL POPESCU (Continuare în pag. a V-a) Sunt pregătite sistemele de irigații pentu a fi gata să intre in fnnctiune ? Din dorința de a ne edifi­ca asupra pregătirii condiții­lor pentru declanșarea neîn­­tîrziată a campaniei de iriga­ții, am invitat, recent, la o discuție în jurul aceleiași mese cîțiva factori de răspun­dere din domeniul irigațiilor, între care ing. Teodor Dran­­ga, directorul I.E.I.L.I.F.G.A. Craiova, ing. Iancu Ilie și ing. Dan Nicolae de la aceeași în­treprindere, ing. Ion Boțilă, directorul Trustului S.M.A. Dolj și ing. Iovan Roșescu, directorul S.M.A. Poiana Ma­re. Red. : Ce lucrări pregătitoa­re trebuiau efectuate în vede­rea bunei funcționări a siste­melor de irigații și ce s-a rea­lizat pe această linie pînă în prezent ? Ing. T. Dranga : In sisteme­le Calafat și Băilești trebuiau executate decolmatări în vo­lum de 51 200 mc, reparate pavete p<e 29 900 mp și con­strucții hid­rotehnice cu o va­loare totală a reparațiilor de 155000 lei, precum și revizui­rea și punerea In stare de funcționare a 19 stații de pompare. In sistemul de la Dăbuleni s-a prevăzut un vo­lum­ total la lucrările de des­­potmoliri canale de 18 900 mc. Pînă în momentul de față, de­­colmatările din sistemele Băi­­lești și Calafat s-au realizat în întregime, ca de altfel și volumul de despotmoliri pre­văzut la Dăbuleni. De aseme­nea, cele 19 stații de pompare sunt revizuite și puse în stare de funcțion­are. Ing. Ilie Iancu: Ținem să precizăm că unitățile benefi­ciare, respectiv cooperativele agricole și complexele zooteh­nice, din volumul de 40 730 mc au realizat, în sistemele Calafat și Băilești, numai 3 500 mc. Din cele 5 560 mp reparații perete n-au realizat nimic, iar la construcțiile hidrotehnice au executat lu­crări în procent de numai 14,1 la sută. Un interes mare în unitățile beneficiare a fost a­­cordat reparării aripilor de ploaie, respectiv a conducte­lor de aluminiu. Astfel, s-au format două centre de sudu­ră în aluminiu la unitățile din sistemele Calafat și Băilești, reușindu-se să se sudeze, de­ja, 6 500 și, respectiv, 4 350 metri conducte în cele două ateliere specializate. Red. : Ce măsuri concrete s-au întreprins în vederea a­­sigurării cadrelor calificate necesare exploatării sisteme­lor de irigații ? Ing. Nicolae Dan : S-au șco­larizat 358 electricieni, 108 a­­genți hidrotehnici și 35 maiștri electromecanici. Prin Casa a­­gronomului Craiova, s-au in instruit 184 ingineri agronomi care lucrează în marile siste­me de irigații. Este sur­prinzător însă faptul că unele cooperative agricole, cum sunt Ing. M. MARIA (Continuare în pag. a V-a) Mecanizatorul Tudor Leu, de la S.M.A. Rojiște, adm­i­­nistrînd îngrășăminte chimice pe terenurile C.A.P. Mîrșani, destinate însămințării cu bor­ceag de primăvară

Next