Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 729-806)
1970-09-18 / nr. 796
Pag. 2 In viaţa cultural-educativa ne trebuie oameni entuziaşti! Importanţa pe care o are Casa de Cultură sau căminul cultural în cadrul unei localităţi este binecunoscută. Rămîne doar ca cei ce coordonează activitatea culturală a unei localităţi, să aibă spirit de iniţiativă, să ştie să atragă în jurul lor cele mai pregătite cadre de pe raza localităţii respective (profesori, medici, activişti culturali etc.). Vlăhiţa a trecut în rîndul oraşelor la o dată relativ recentă, fapt ce a impus ca şi căminul cultural de aici să fie ridicat la rangul unei case de cultură. Exigenţele culturale impuse de un oraş sunt mult mai complexe. E tocmai ceea ce nu a reuşit să înţeleagă pînă acum conducerea casei de cultură din Vlăhiţa. Ca prim interlocutor l- am ales pe tovarăşul Török Antal - secretarul comitetului orăşenesc de partid. ..Viaţa culturală a oraşului nostru - ni se spune - este la pămînt ! E trist, dar adevărat". Surprinşi de categorica afirmaţie, am cerut să ni se explice mai larg cum stau lucrurile. Avem în oraşul nostru forţe capabile să desfăşoare o activitate culturală la nivel corespunzător cu cerinţele care se impun. Există în oraş mulţi oameni cu un nivel de pregătire ridicat, dar nu reuşim in nici un fel să-i determinăm să participe la viaţa culturală a oraşului. Obţinem din partea lor doar promisiuni. Majoritatea cadrelor didactice, inginerii, tehnicienii, salariaţii oferitelor instituţii, manifestă o totală nepăsare faţă de orice acţiune iniţiată sau întreprinsă de casa de cultură. Din partea lor ne-am fi aşteptat la un sprijin mai substanţial, ştiut fiind că meseriile pe care le profesează, merg mină în mină cu misiunea de educatori şi propagatori ai culturii şi ştiinţei. Va trebui să căutăm oameni mai entuziaşti, care să muncească cu plăcere în această activitate frumoasă, dar şi grea Directorul casei de cultură, Székely Dezideriu (vinovat şi el de stările de fapt existente în munca cultural-educativă la Vlăhiţa), cu care am stat de vorbă în continuare, a fost în măsură să ne dea cîteva exemple concludente de acţiuni nereuşite . Cîndva a existat aici o fanfară ,am avut o brigadă artistică, am organizat o formaţie de dansuri şi am înfiinţat o echipă de teatru, care au participat la unele concursuri şi festivaluri , astăzi nu mai avem nimic din toate acestea in lipsa unor organizatori pricepuţi, a unor instructori şi metodişti cu dragoste faţă de muncă, formaţiile s-au dezmembrat Vrem să subliniem faptul, că intenţionat nu am vorbit de antrenarea sau participarea tineretului la viaţa cultural-artistică a oraşului, deoarece, din discuţiile purtate, am ajuns la concluzia că problema este privită intr-un fel aparte, curios - am putea spune ! Sunt văzuţi, tinerii - asta e impresia noastră - ca o entitate de care nu te poţi apropia prea uşor, pentru că nu înţeleg rostul activităţilor culturale, pentru că rişti să ţi se spulbere cele mai bune intenţii pe care le ai faţă de ei. Şi exemplificările curg: nu participă la spectacolele organizate de casa de cultură, decit dacă acestea sunt susţinute de artişti profesionşti; nu participă la simpozioane sau alte manifestări festive, nu participă nici chiar la serile de dans organizate pentru ei. Mărturisim că, surprinși de „acest" tineret am cerut pentru început părerea directorului liceului din localitate, tovarășul Máthé Dionisie, care ne-a spus că e necesar ca U.T.C.-ul să desfăşoare o muncă mai intensă cu tinerii, să se facă simţită mai mult viaţa de organizaţie la locurile de muncă, pentru că numai astfel acţiunile desfăşurate la nivel de oraş, vor putea fi coordonate, şi vor avea eficienţa urmărită, iar tinerii vor prefera activităţile culturale, pierderii timpului liber. Nu credem că greşim dacă afirmăm că eşecul în faşă al formatoi artistice de amatori, este suficient pentru a spulbera încrederea oricui în calitatea unor programe alcătuite ad-hoc. In ce priveşte fuga de serile de dans „organizate" în sala casei de cultură, nu neam mira dacă s-ar transforma într-o adevărată repulsie. Unele întîmplări neplăcute, ce s-au petrecut tocmai în cadrul unor asemenea seri de dans, ne-au determinat să stăm de vorbă cu şeful miliţiei din oraş, căpitanul Kiss Ludovic, care ne-a declarat : „Munca culturală din oraşul nostru este moartă. Nu putem înţelege ce fac toţi cei care sunt chemaţi să antreneze tineretul în acţiuni frumoase, educative, care să se reflecte în comportarea zilnică, în caracterul acestor tineri Desigur, nu generalizăm, dar faptele unora aruncă o pată ruşinoasă asupra întregului oraş, asupra tuturor tinerilor şi asupra educatorilor lor. Nu, nu putem fi de acord apoi cu felul în care sunt organizate balurile tineretului, care ar trebui să fie în primul rînd seri distractive şi educative. Nu ştim cine dă dreptul unor unităţi ale comerţului de stat (e cazul O.C.L.-ului din localitate — responsabil Vig Marton) să încredinţeze băuturi alcoolice unor cunoştinţe, care se obligă să le facă vînzare în timpul barului. Atita timp cit activitatea organizaţiilor U.T.C. se reduce doar la discuţiile din cadrul şedinţelor, iar cadrele didactice şi toţi cei care răspund de activitatea culturală a oraşului nu îşi îndeplinesc sarcinile cu simţ de răspundere, rezumîndu-se doar la simple lamentaţii, nu ne vom putea aştepta la schimbarea acestei atmosfere, incompatibilă cu cele mai elementare cerinţe ale unei reale activităţi cultural-educative". Suntem total de acord cu această părere, şi aşteptăm ca factorii cultural-educativi ai oraşului să întreprindă acţiunile cuvenite spre a îndrepta o situaţie devenită intolerabilă ! N. ŞANDRU : Refuză intelectualitatea să participe ? • Amintiri, amintiri... © Directorul Casei de cultură un anonim? @ Unde sunt coriştii de la Uzina de fier ? @ Un semnal de alarmă ale cărui ecouri trebuie să se facă auzite efectiv şi la Comitetul de partid al oraşului Vlăhiţa şi la Comitetul județean pentru cultură și artă. VINERI, 13 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I. 13.00. Radiojurnal. 13.22 Din creaţia compozitorului Nicolae Kirculescu. 13.45 Rarităţi discografice : cîntece populare interpretate de George Folescu. 14.00 Roza viaturilor. 14.25 Selecţiuni din opereta „Frumoasa mea” de Loews. 14.50 Orchestra Ansamblului de cîntece şi dansuri din Tîrgu Mureş. 15.00 Concursul şi festivalul internaţional „George Enescu". 15.30 Duet din opera „Madame Butterfly” de Puccini. 15.45 Melodii din filme. 16.00 Radiojurnal. 16.20 Din repertoriul taragotistului Iosif Milu. 16.30 Metodii de curînd lansate. 16.45 Muzică de promenadă. 17.05 Pentru patrie. 18.00 Recital de operetă Nicolae Jăranu. 18.10 Revista economică.18.30 Concertul nr. 2 în re minor pentru pian și orchestră de Mendelssohn-Bartholdy. 19.00 Gazeta radio. 19.30 Din tezaurul folclorului nostru muzical. 20.05 Tableta de seară. 20.10 Microrecital Julie Driscoll. 20.20 Argheziană. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Atenţiune, părinţi. 21.20 Cîntă Slawa Przybylska. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii : Aurelian Andreescu. 23.00 Radiojurnal. 22.20 Sport. 22.30 Jazz. 23.00 Concert de muzică uşoară. 0.03— 3.00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II. 13.00 Concert de prînz — continuare. 13.30 Cartea ştiinţifică. 13.40 Selecţiuni din opereta ,,Sînge vienez" de Johann Strauss. 14.08 Cîntece populare de dragoste. 14.25 Opera „Don Carlos" de Verdi. 14.55 Ştiinţa la zi. 15.00 Concert de muzică uşoară. 15.40 Publicitate radio 16.00 Radiojurnal. 16.20 Melodii interpretate de Amalia Rodriguez. 16.30 Tribuna radio. 16.45 Cîntece şi jocuri populare. 17.00 Cavalcada ritmurilor. 18.50 — 365 de cîntece. 19.00 Melodii veşnic tinere - muzică uşoară. 19.30 Dezbateri culturale. 19.50 Noapte bună, copii. 20.00 Opera „Boris Godunov" de Modest Musorgski. 23.05 Capodopere ale muzicii pre- SIMBATA, 19 SEPTEMBRIE PROGRAMUL I. 5.05—6.00 Muzica dimineţii. 6.05-9.30 Muzică şi actualităţi. 9.30 Mioriţa. 10.05 Piese instrumentale. 10.30 Din ţările socialiste. 11.05 Te cîntăm studenţie — muzică uşoară. 11.18 Dansuri simfonice. 11.45 Sfatul medicului. 12.00 Arii din opere. 12.15 Melodii de Vasile Veselovski. 12.30 Intîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. PROGRAMUL II. 6.00 Program muzical de dimineață. 7.00 Radiojurnal. 8.10 Tot înainte (emisiune pentru pionieri). 8.25 Suita pentru orchestră „Iberia” de Albeniz. 9.00 Corul filarmonicii din Craiova, dirijor Alexandru Racu. 9.25 Orchestra de muzică populară „Bărăganul" din Slobozia. 9.35.. Cvartetul în » Mi bemol major de Marţian Negrea. 10.05 Radioenciclopedie pentru tineret (reluare). 10.30 Melodii, interpreţi şi ritmuri de pretutindeni. 11.00 HARGHITEI CALENDAR VINERI, 18 SEPTEMBRIE 1831 A murit poetul Vasile Cîrlova (n. 1809). VINERI, 18 SEPTEMBRIE 16.00 Atletism : Meciul masculin România — Elveţia — Italia — Ungaria şi meciul feminin România — Anglia — Ungaria (ziua 1). Transmisiune de la Stadionul Republicii. Pagini din opera „Beatrice di Tenda” de Bellini* 11.20 Prelucrări de folclor de Georgie Vancu. 11.35 Muzică uşoară de George Grigoriu. 1895 S-a născut Leonte Filipescu, militant al mişcării muncitoreşti din ţara noastră. (75 de ani) (m. 1922) 1810 Proclamarea independenţei statului Chile. Sărbătoare naţională. 18.30 Căminul. 19.20 1001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 19.50 Interviul acordat Televiziunii Române de către preşedintele federal al Republicii Austria, Franz Jonas. 21.20 El Sombrero, Producţie a studiourilor de televiziune spaniole. 22.00 Simfonia a IX-a de Franz Schubert interpretată de „London Symphony Orchestra". Dirijor André Previn. Transmisiune din Sala Mare a Palatului de la Concursul şi Festivalul internațional „George Enescu”. 23.00 Telejurnalul de noapte. HARGHITEI LEONTE FILIPESCU (1895-1922) UN MILITANT DEVOTAT AL CLASEI NOASTRE MUNCITOARE Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la naşterea lui Leonte Filipescu, militant devotat al clasei muncitoare din România, fiu credincios al poporului nostru. S-a născut la 18 septembrie 1895, la Bîrlad, într-o familie muncitorească.La o vîrstă fragedă s-a angajat ca ucenic în portul Galaţi, iar în anul 1910 a plecat la Bucureşti. Leonte Filipescu a participat la demonstraţiile şi întrunirile muncitoreşti organizate de Palidul Social-Democrat şi de sindicate în preajma primului război mondial. După intrarea României în război el şi-a continuat activitatea în condiţii din ce în ce mai grele. A fost mobilizat şi trimis pe front, unde a desfăşurat o susţinută muncă politică în rîndurile soldaţilor arătîndu-le că numai pe cale revoluţionară sub conducerea partidului clasei muncitoare, se va ajunge la o viaţă nouă şi liberă. Datorită agravării contradicţiilor sociale după primul război mondial, lupta revoluţionară a clasei muncitoare şi a maselor largi populare a căpătat un puternic avînt. Leonte Filipescu se va situa printre fruntaşii aripii de stînga ai partidului socialist şi va participa act la organizarea grevelor şi demonstraţiilor din Capitală. Leonte Filipescu a participat cu multă însufleţire la organizarea şi desfăşurarea grevei generale din octombrie 1920 suferind în urma represiunii dezlănţuite de guvernul Averescu după încetarea grevei generale, vizînd urmărirea şi arestarea militanţilor revoluţionari. În perioada care a urmat grevei generale toată activitatea lui Leonte Filipescu a fost concentrată în vederea luptei pentru crearea partidului comunist şi afilierea lui la Internaţionala Comunistă, pentru pregătirea lucrărilor Congresului din mai 1921. Din însărcinarea conducerii provizorii a partidului, Leonte Filipescu a desfăşurat o intensă activitate în organizaţiile PCR din Bucureşti şi a îndrumat organizaţiile de tineret din Capitală. Pentru activitatea sa revoluţionară a fost arestat în octombrie 1921 şi implicat în procesul înscenat participanţilor la Congresul I al PCR. Regimul la care a fost supus în închisoare i-a zdruncinat sănătatea. Administraţia închisorii militare a întocmit un plan pentru uciderea lui Leonte Filipescu. La 13 aprilie 1922, sub pretextul că a încercat să evadeze, a fost împuşcat. Sfidînd adevărul , autorităţile au publicat în ziarele vremii, în ziua de 14 aprilie 1922, următorul comunicat : „Joi dimineaţa (13 aprilie - n.n.) a fost împuşcat comunistul Leonte Filipescu, în dreptul cantonului din drumul care duce spre Jilava, din cauză că a încercat să evadeze". Mobilizaţi de partidul comunist, masele muncitoare, toţi oamenii cinstiţi au protestat cu vehemenţă faţă de această crimă odioasă. Lector univ. MIHAI ROGOSCA ZOMUNC Formaţia de cintece şi dansuri a Casei de cultură din Gheorgheni a devenit in ultima vreme un colectiv artistic reputat, aplaudat viu la fiecare apariţie pe scena din localitate sau în împrejurimi în comunele fi satele de pe Mureş Ea a evoluat fi in judeţul Mureş, fi s-a bucurat de o bună primire, iubitorii cîntecului şi dansului din Remetea, Joseni, Sîndominic etc. îi vor avea ca oaspeţi, în curînd. Programul formaţiei este divers, fi se adresează, după preferinţe, unei largi categorii de spectatori. Acesta este de fapt secretul succesului de care vorbeam — varietate, dar şi calitate interpretativă! Instructorul artistic al acestui autentic „ansamblu“ este tinărul Ördög Ştefan, proaspăt venit la „pupitrul" harnicului (dar fi talentatului !) nucleu de artişti amatori. Noul instructor este ceea ce s-ar numi „omul potrivit la locul potrivit“, fi „cazul“ său mi se pare pilduitor pentru alte case de cultură fi cămine culturale, unde nu s-a reuşit găsirea untor oameni pasionaţi, iubitori de frumos, fi unde trec săptămini fi luni chiar, fără a putea consemna vreo acţiune notabilă. Dar să vedem ce conţine reprezentaţia artiştilor amatori din Gheorgheni. Nimic extraordinar! Doar muncă asiduă în cizelarea amănutelor în interpretarea fiecărei melodii, a fiecărui dans. O excepţională armonizare a momentelor, o diversă gamă de genuri, îl „fură“ pe spectator. Cintecul şi dansulsecuiesc din Ciuc sau Gheorgheni, se împleteşte cu perle folclorice româneşti de pe Mureş, Făgăraş sau Bihor; dansuri fecioreşti sunt urmate de piese în care protagoniste sunt fetele, dansuri interpretate de echipe se îmbină cu secvenţe „solo“. Şi din tot acest bogat repertoriu, nu putea lipsi, fireşte muzica uşoară. Şi în acest mod se scurg circa trei ore de bun nivel spectacologic, spre satisfacţia publicului şi spre lauda pasionaţilor artişti amatori. Bine ar fi ca tot mai mulţi să le urmeze exemplul. . . C. COSTIN Renovată, clădirea liceului din Corund, este din nou cuprinsă de voioșia și entuziasmul elevilor. „BRADUL DE ARGINT“ în pragul fazei finale La sfîrşitul acestei săptămîni (între 18 şi 20 septembrie) in oraşul Miercurea-Ciuc se va desfăşura faza finală a festivalului-concurs interjuţean „Bradul de argint". Soliştii şi orchestrele de muzică uşoară care şi-au demonstrat talentul, avînd o evoluţie frumoasă în timpul celor cinci concursuri de zonă, susţinute în această vară la Băile Tuşnad, Borsec, Cristuru Secuiesc şi Miercurea- Ciuc, şi-au dat intîlnire acum, spre a alege Pe cel mai bun, din cei buni oferindu-i şi trofeul — „bradul împodobit cu sclipiri de argint". Pentru a vedea ce pregătiri s-au făcut în acest sens, ne-am adresat tovarăşului Mirk Ladislau, şeful sectorului cultural la Comitetul judeţean U.T.C. - Festivalul „Bradul de argint", a fost iniţiat în anul 1969, organizatori fiind Comitetul judeţean U.T.C., în colaborare cu Comitetul judeţean pentru cultură şi artă şi Consiliul judeţean al sindicatelor. Dovedindu-şi eficienţa, dar mai ales prin bucuria cu care a fost primit de tineretul harghitean, această intîlnire a cîntecului şi ritmului, a devenit tradiţională. Din judeţul nostru vor participa cinci orchestre de muzică uşoară („Apolo” — Borsec, „Artemis" — Gheorgheni, „Saepya” - Miercurea- Ciuc, „Nautilus” - Odorheiu Secuiesc, „Vidra” — Bălan”) şi soliştii selecţionaţi în timpul concursurilor de zonă. Care este regulamentul de desfăşurare a festivalului ? — Orchestrele trebuie să aibă în repertoriu patru piese de muzică uşoară, două româneşti şi două la alegere. Aici intră şi compoziţiile proprii, pe care se pune accent deosebit. Soliştii se vor prezenta cu cîte două melodii de muzică uşoară, una românească şi una la alegere. Participanţii vor fi apreciaţi după o serie de criterii : nivelul artistic al interpretării instrumentale, respectiv vocale, caracterul inedit al repertoriului, calităţile...vocale ale interpreţilor şi ţinuta lor scenică. — Ce componenţă va avea juriul ? — Pentru ca artiştii să fie apreciaţi la adevărata lor valoare am invitat pe compozitorii: Mişu Iancu, Alexandru Herşcovici şi Gáli Árpád. De asemenea, vor mai participa reprezentanţi ai ziarelor locale, reprezentanţi ai Comitetului judeţean U.T.C., ai Consiliului judeţean al Sindicatelor, Comitetului judeţean pentru cultură şi artă. In cursul celor trei zile de concurs, juriul va aprecia evoluţia orchestrelor şi a soliştilor, după care vor fi acordate premii separate orchestrelor, soliştilor vocali şi compoziţiilor proprii inedite. In încheiere aş menţiona că alături de judeţul Harghita la confruntare au fost invitate judeţele : Braşov, Covasna, Mureş şi Neamţ. L. CUSNEVICIU MIERCUREA-CIUC - Cinematograful „Harghita” : Jandarmul se însoară, film franco-italian. ODORHEIU SECUIESC - Cinematograful „Homorod” : Sub semnul lui Monte Cristo, film francoitalian. GHEORGHENI — Cinematograful „Mioriţa” : Prea mic pentru un război atit de mare, film românesc. CRISTURU SECUIESC - Cinematograful „Progresul" Castelul condamnaţilor, film românesc. TOPLIŢA — Cinematograful „Căliman" : Joc dublu în serviciul secret, film italo-spaniol. BORSEC — Cinematograful „Borsec” : Preludiu, film sovietic. BORSEC — Cinematograful „Izvorul” : Elvira Maddigan, film suedez. BĂILE TUŞNAD — Cinematograful „Oltul" : Petrecerea, film american. BĂLAN — Cinematograful „Minerul: Noaptea e făcută pentru a... visa, film italian. VLĂHIŢA - Cinematograful „Fierarul": in fiecare seară la ora 11, film sovietic. CICEU — Cinematograful „Feroviarul” : Operaţiunea „Belgrad”, film iugoslav. PRAID — Cinematograful „Praid” : Freddy şi cîntecul preeriei, film germano-iugoslav. DITRĂU — Cinematograful „Ditrău" : Adio, Texas, film italian. LACU ROŞU — Cinematograful „Lacu Roşu” : Omul care nu poate fi acuzat, film sovietic. ! ANUL III. nr. 796 torA C. DAICOVICIU: „DACICA Studii şi articole privind istoria veche a pămîntului românesc (Urmare din pag. 1) în temeinicia studiilor şi cercetărilor întreprinse metodic şi consecvent asupra unor probleme ce-şi reclamă singure importanţa : Dacia liberă - ţara (întinderea geto-dacilor şi numărul lor), civilizaţia şi cultura poporului geto-dac, statul dac sub Burebista, urmaşii săi şi Decebal, religia geto-dacilor. Este suficient să amintim că mereu ştirile literare antice (greceşti, latine) au fost coroborate cu cercetările arheologice întreprinse în chiar inima statului dac . Munţii Orăştiei. Cine n-ar fi „gelos" — în sensul cinstit, ştiinţific al cuvîntului, pe cel care, continuînd la scară mondială începutul făcut în perioada interbelică de profesorul clujean D. M. Teodorescu, a dezvelit pe rînd: Costeştii, Piatra Roşie, Blidarul, Sarmizegetusa Regia (Grădiştea Muncelului) cetăţile dacilor din munţii semeţi şi sanctuarele lor înconjurate de bezna misterioasă a vremilor a- W puse ? Dacia romană - de a cărei istorie, confundîndu-se adesea pe planul unei largi ideaţii cu întreaga problematică a istoriei Transilvaniei — mîndră şi scumpă parte a pămîntului românesc, acad. C. Daicoviciu a fost permanent îndrăgostit, el i-a dedicat, poate cei mai numeroşi ani de cercetări şi i-a închinat pagini antologice. Şi aici cunoştinţele de epigrafie latină, cercetările arheologice (şi să nu uităm că acad. C. Daicoviciu - din nou motiv de „gelozie" — tot în sensul cumsecade, ştiinţific al cuvîntului - a dezvelit, după lacunarele cercetări de dinaintea şi din timpul primului război mondial - capitala Daciei romane - Ulpia Traiana Augusta Dacica — Sarmizegetusa, a făcut cercetări la Micia şi Porolissum - chei de boltă ale apărării romane în vest şi nord-vest, în Banat, în Secuime, pe întreaga graniţă de est a Daciei romane etc.) l-au ajutat să stabilească adevăruri istorice, să lanseze ipoteze verosimile, întemeiate pe premise autentic ştiinţifice, în ce priveşte organizarea administrativă a Daciei romane, romanizarea Daciei, a populaţiei Daciei romane, punînd în lumină, cu o forţă ştiinţifică de neegalat continuitatea populaţiei autohtone - dacii, în Dacia cucerită de Traian. In urma acestor studii teza totalei dispariții a dacilor din Dacia romană, vînturată cu mult aplomb de învăţatul A. Alföldi, nu mai poate sta în picioare, este neîntemeiată pe fapte, falsă (cf. lucrărilor acestuia Dacie Romani in Transilvania (Dákok és rómaiak Erdélyben), Budapesta, 1940 ; Hu den Schicksalen Siebenbürgens im Altertum, Budapesta, 1944 ; Dia Roxplanen in der Vi’alachei şi altele). Cercetările din ultimele trei decenii au confirmat definitiv, pe cale arheologică, concretă, existenţa dacilor in Dacia romană (v. şi D. Protare, Problema continuităţii in Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii, Bucureşti, 1966). Capitolul : Dacia postromană cuprinde mai puţine studii ca număr, însă dintre cele mai semnificative pentru întreaga carieră ştiinţifică a savantului C. Daicoviciu, legate de problema continuităţii în Dacia (sub romani şi în Dacia romană după Aurelian). Primul este un studiu de anvergură ce a deschis o poartă nebănuit de fructuoasă în abordarea problemelor privind formarea limbii şi a poporului român, diminuînd pînă la dispariţie teza retragerii de către împăratul Aurelian a întregii populaţii a Daciei romane la sudul Dunării (v. expunerea acesteia la R. Roesler „Rumänische Studien, Leipzig, 1871 ; A. Alföldi, A gát mozgalom — etc.) Studiul dedicat monumentelor paleocreştine din fosta provincie Dacia (pătrunderea creştinismului la noi după retragerea aureliană), adîncind cunoscutul studiu a lui V. Pîrvan, a fost confirmat pe deplin de descoperirile ulterioare (v. Istoria României - compendiu, Buc., 1969, pp. 90-92 și Istoria poporului român, Buc., 1970, pp. 97—98). Un ultim studiu din acest capitol (v. Der Ursprung des rumänischen Volkes im Lichte der neusten Forschungen und Ausgrabungen, pp. 544- 558, cf. şi un altul similar publicat în Südosteuropa - Studien, 9, 1967, 21 p.), este dedicat formării poporului român, problemă fundamentală a istoriei noastre naţionale. Capitolul al IV-lea, Varia, cuprinde mai multe studii şi articole, dintre care atragem atenţia asupra celui publicat în revista germană Kliv, privind ocuparea şi organizarea Daciei de către Traian (Dacia capta). Volumul mai cuprinde Bibliografia autorului în care se oglindeşte întreaga activitate ştinţifică a prof. C. Daicoviciu (pînă în 1968, peste 231 de titluri), cu lista periodicelor din ţară şi străinătate unde a publicat autorul, toate însoţite de un binevenit indice general. Suntem aşadar în posesia acestui masiv, valoros şi elegant volum Dacica, cuprinzînd rodul (o parte numai) impresionant al trudei ştiinţifice a celui care a creat şcoala românească de arheologie din Transilvania - şcoala istorico-arheologică clujeană - C. Daicoviciu. Dacica este, fără îndoială, alături de cunoscutele sale monografii: Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj, 1938 (v. şi în 1962) ; La Transylvanie dans l'antiquité, Bucureşti, 1938 şi 1945 (v. şi variantele în I. germană şi italiană din 1943) ; Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Buc., 1954 ; Sarmizegetusa. Cetăţile şi aşezările dacice din Munţii Orăştiei, Buc., 1960 (in colab. cu H. Daicoviciu) şi eleganta Columna lui Traian, Buc., 1966 (în colab. cu H. Daicoviciu), temeliile unei cariere ştiinţifice impresionante, punct de plecare pentru numeroase cercetări viitoare ale numeroşilor colaboratori şi elevi ai venerabilului magistru. înainte de a încheia aceste rînduri, prin care nu am ezitat să ne manifestăm bucuria şi admiraţia faţă de Dacica, faţă de rezultatele competente şi acribia ştiinţifică a profesorului nostru, ţinem să subliniem că de la apariţia lucrărilor din volum acad. C. Daicoviciu a mai publicat numeroase studii şi articole, a condus organizarea şi deschiderea marii noastre expoziţii arheologice din arena internaţională, la Köln (R.F.G.) şi în capitala Italiei, manifestări ce au subliniat încă o dată valoarea universală a civilizaţiei romanilor din România. Dacă Dacica va rămîne o carte de căpătîi pentru toţi cei care vor studia istoria Transilvaniei în antichitate, nu pregetăm a crede că perenitatea sa va fi mai lungă şi fructuoasă decît crede, poate, autorul însuşi, din a cărui experienţă şi acribie istorică, istoriografia românească contemporană va mai avea de înregistrat lucrări şi idei preţioase. Fii binevenită, deci, Dacica, floare rară a gîndirii istorice româneşti şi europene, în grădina culturii româneşti, alături de înaintaşele lăsate nouă tuturor de A. D. Xenopol, N. Iorga, D. Onciul, V. Pârvan, P. P. Panaitescu .