Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1971 (Anul 4, nr. 1119-1197)

1971-10-24 / nr. 1139

Pag 2­ ­1 D­D­D a­G­G­G­G­a­ a­a­G DGo G0 Q0 nOO aG Dooo D GoQ Q Q D G O «••••«»•••••••••••••••••••ei Investigaţii la 1.000 km altitudine... Din totdeauna, starea vremii l-a preocupat pe om. Cu milenii în urmă îndrăzneţii corăbi­eri se întrebau, înainte de a porni pe întinsul necunoscut al apelor, dacă „cerul“ îi va ajuta cu „vînt bun la pupa“. Locuitorii zonelor bîn­­tuite de uragane pustii­­toare, deşi au învăţat din experienţă să se fereas­că din calea lor, au fost şi mai sînt încă surprinşi de urgii. Regiuni întinse ale globului suferă şi astăzi imense pagube din cauza calamităţilor na­turale. Toate acestea au făcut ca, în zilele noastre problema cunoaşterii e­­voluţiei vremii să cape­te o importanţă deose­bită. Dar cum poţi face in­vestigaţii eficiente în­­tr-un atît de vast dome­niu cum este oceanul aerian, care se înalţă deasupra scoarţei teres­tre la 1.000 de km, cum pot fi urmărite nenumă­ratele fenomene petre­cute în acest imens strat atmosferic şi mai ales cum pot fi prevăzute formele lor de manifes­tare şi locul unde se vor produce ? La toate aces­tea oamenii de ştiinţă au un singur răspuns: prin­­tr-o largă colaborare in­ternaţională. Concluzia aceasta s-a materiali­zat prin înfiinţarea li­nei organizaţii meteo­rologice specializate, a cărei arie de activitate a cuprins mai întîi con­tinentul european, iar în prezent întreaga lu­me, încă din 1878 cînd a fost creată Organizaţia Meteorologică Interna­ţională, la care s-a afi­liat, de la început şi ţa­­ra noastră, s-au obţinut rezultate încurajatoare. Eficienţa tot mai mare a „avertizărilor“ meteo­rologice furnizate de a­­ceastă instituţie, ca şi nevoia imperioasă de a institui un „control ge­neral“ asupra mişcărilor atmosferice au dus la crearea, în 1950 a Orga­nizaţiei Meteorologice Mondiale, o instituţie a­­filiată la O.N.U., care numără astăzi 108 ţări membre. In programul său vast, ca şi aria în care-şi desfăşoară activitatea au fost înscrise teme privind nu numai sta­bilirea prognozei, dar şi asigurarea securităţii transporturilor aeriene şi navale, extinderea cercetărilor în zonele polare şi ecuatoriale, observarea fenomenelor geofizice,, lupta împotri­va­­zgomotului, a poluă­rii atmosferei şi apelor etc. în acest din urmă domeniu rolul organiza­ţiei devine din ce în­ ce mai însemnat ţinnînd cont de gradul ridicat de nocivitate al mediu­lui înconjurător în zilele noastre. Cercetări aten­te au demonstrat, de pildă, că industria con­temporană „aruncă“ în atmosferă, în fiecare an, peste două milioane to­ne de cărbune, sub­­for­mă de particule, iar aşa numitul „smog“ — nori de bioxid de car­bon, formaţi din gazele emanate de motoarele cu explozie — fac ade­vărate ravagii în centre­le umane aglomerate. Pentru rezolvarea a­­cestor multiple preocu­pări sunt folosite mijio­­­ce de cercetare şi ob­servare din cele mai moderne, inclusiv sate­liţi meteorologici şi cal­culatoare electronice de ultimul tip. In ceea ce priveşte or­ganizarea acestei activi­tăţi în ţara noastră es­te de remarcat faptul că, în ultimul timp spe­cialiştii români îşi aduc o contribuţie tot mai mare la cercetarea i­­mensului ocean aerian, datorită unor mijloace tehnice de mare eficaci­tate pe care le au la dispoziţie. La Institutul de me­teorologie şi hidrologie de la Băneasa, de pildă, a fost dată în folosinţă, recent o modernă staţie de recepţionare a ima­ginilor transmise de sateliţii meteorologici. Ea poate reda fotogra­fii ale stratului aerian pe un careu cuprins în­tre Golful Persic, Sibe­ria Centrală şi nordul Oceanului Atlantic, cu ajutorul staţiei putîndu­­se obţine informaţii ul-­­trarapide despre forma­ţiile noroase şi mişca­rea maselor de aer , din­ această imensă zonă. La fiecare trecere a sateli­tului prin zona aminti­tă staţia recepţionează 3—4 imagini, ceea ce înseamnă cu­ 15 —20 de fotografii pe zi. Răspîndite în întreaga lume, centrele şi punc­tele de observaţii a fe­nomenelor produse în marele înveliş al scoar­ţei terestre — atmosfera — confirmă estimările specialiştilor O.N.U. ca­re arată că, în raport cu investiţiile făcute pen­tru dotarea serviciilor meteorologice, în ţări dezvoltate din punct de vedere economic avan­tajele sunt, în medie de 20 la 1. In acest raport mediu aeronautica atin­ge proporţia de 10 la 1, iar agricultura — cel mai mare beneficiar al meteorologiei — impre­sionanta relaţie de 100 la 1. Cu toate că prognoze­le stabilite în prezent nu au încă o totală e­­xactitate, serviciile in­contestabile pe care le aduce ştiinţa meteoro­logiei omului, mediului său înconjurător vor fa­ce ca în viitor „veghea meteorologică mondia­lă“ să cunoască o şi mai mare dezvoltare, prin colaborarea strînsă din­tre savanţi, completată continuu cu tehnica cea mai modernă de obser­vare, cercetare şi calcul a fenomenelor petrecute în atmosferă. COSTICA TIMIŞ li­c­ it­a G­G­D D G­D­D D G­D G­D G­GB ÎMPOTRIVA PIRATERIEI AERIENE Măsurile de securita­te împotriva răpitorilor, de avioane devin­ din ce în ce mai perfecţio­nate pe aeroporturile din Republica Federală a Germaniei. Astfel, se experimentează actual­mente la Stuttgart — Behiterdingen, un detec­tor realizat în Finlanda (ilustraţia noastră), care acţionează pe bază elec­tromagnetică şi face să se aprindă o­ lumină ro­şie, de îndată ce obiecte de metal intră în raza ID sa de acţiune. Dat fiind că orice pasager care călătoreşte în străinăta­te trebuie să treacă prin acest aparat în formă de ou, nu este de presupus că vreun pirat al aerului va mai reuşi să aducă la bordul u­­nui avion o armă, ori o bombă. Alte aeroporturi au renunţat şi ele la în­delungata şi neplăcuta vizită corporală, insta­­lînd în schimb noul a­­parat, cu titlul experi­mental. Deocamdată, „a­­larm­a“ a fost declanşată la Stuttgart de brichete, chei şi anumite biju­terii. P! I cm i=21 mmmmmvssrmKzif i DD DD D D G D G D DtMD D D D D D DD D D D D D D D GD Im mm a u LA BtCOmiCE In primele zile ale a­­nului 1945. Batalionul 7 vinători de munte pă­trunsese, după lupte grele, pe teritoriul Ce­hoslovaciei. Era un ger cumplit, iar zăpada de aproape un metru făcea foarte anevoioasă înain­tarea noastră prin defi­leul dintre Carpaţii Albi şi Carpaţii Mici, aşa-nu­­mită poartă strategică a Moraviei. La toate aces­tea se adăuga rezistenţa încăpăţînată a inamicu­lui pe artera de comu­nicaţii Morava—Brno. Din tranşeele sale bine fortificate se­ dezlănţuie asupra noastră un foc ucigător. Trebuia totuşi să-i străpungem apăra­rea şi să dăm asaltul decisiv pentru ocuparea comunei Bogonice. In timpul pregătirii şi desfăşurării acestei lup­te, caporalul T.R. Vasile Cadaru, înlocuitorul co­mandantului de pluton, rănit in ajun, avea să fie pentru ostaşi o ade­vărată pildă de eroism. Tiris, el trecea pe la fie­care cuib de armă auto­trăgători. Cuvintele erau simple şi clare : — Susţineţi puşcaşii cu foc continuu ! Tra­geţi necontenit! Cu un curaj fără sea­măn puşcaşii noştri s-au năpustit in zorii zi­lei asupra fasciştilor, a­­coperiţi de focul neîntre­rupt al armelor automa­­ bile de cronica urmele de gloanţe din mantaua sa. In dimineaţa aceea tulbure şi rece ii spriji­neam cu foc pe puşcaşii de sub comanda lui Cada­ru. Ii vedeam cum se a­­propie in salturi de ina­mic. La un moment dat, cînd mai aveau puţin pi­uă la tranşeea duşmană, caporalul se oprise şi scoase siguranţa grena­dei sale, aruncînd cu putere înainte. In acea Clipă un glonţ hitlerist i-a străpuns partea stingă a pieptului. Şi-a adunat ultimele puteri şi a strigat : — Nu vă opriţi,­ îna­inte, copii, înainte !... In acel asalt deosebit de sîngeros, fasciştii au fost complet nimiciţi. Dar victoria parcă nu ne bucura ca altădată, Il pierdusem pe caporal, l-am săpat mormîntul acolo, printre stînci, în împărăţia vulturilor, lă­­sînd pe pămîntul înghe­ţat, un semn de omagiu, casca lui de oţel. AUREL CAMPEANU fost voluntar în războiul antifascist­ie, care semănau pră­păd în poziţia duşmană. Cadaru fusese preţuit in calitate de comandant de grupă şi se dovedea tot atît de priceput şi a­­cum, cînd in încleştarea decisivă preluase co­manda plutonului. Ceva din firea lui veselă şi neînfricată se transmi­sese întregului pluton. Ostașii îl priveau cu în­credere și știau că de multe ori caporalul tre­cuse pe lingă moarte. O­dată, îmbărbătîndu-i pe dovedeau, printre altele, DO­D ippop­a­a­ilaaaaaai­laai ia­con­jai lanai lai Pachidermi rari Shita şi Pandur se prezintă foarte degajaţi publicului. Parcă ar fi conştienţi de valoarea pe care o reprezintă, fiecare din ei cite 100.000 mărci vest-ger­mane. Rinocerii blin­daţi indieni fac de mult parte dintre rarităţile grădinilor zoologice. In patria lor au dispărut aproape cu totul. La o­­ra actuală, pachidermii din Hamburg sunt cele mai preţioase animale ale grădinii zoologice „Hagenbeck“. Shita s-a născut aici acum patru ani, fiind crescută cu biberonul. Pandur a văzut lumina zilei în Elveţia, dar trăieşte de trei ani împreună cu Shita, iar în 1974 se aş­teaptă ca impozanta pe­reche să aibă urmaşi. Rinocerii indieni al că­ror număr este apre­ciat în prezent la circa 500, pot atinge o lungi­me de 3,75 metri şi o înălţime de 1,70 metri. Colecţionarul de. .. limuzine La moartea unui magnat american s-a consta­tat că avea 30 de limuzine personale. Ce-i trebuiau atîtea ? E lucru evident Ca Soarele ce-mprăştie lumina , Flăcîndu-i eleganţa şi luxul, evident, O dată cu costumul, schimba şi limuzina Să spunem, bunăoară, avea cheful Pe hipodrom să meargă la un derby. Şoferul, cunoscîndu-şi bine şeful, Scotea Packardul de culoarea ierbii. In schimb, în timpul iernii, pe ninsoare Cerea Mustangul alb ca şi caimacul, Iar limuzina neagră la culoare Pentru recepţii. (Se-asorta cu fracul !) Ca omul ce ţinea la etichetă Şi-n plus, după părerea lui, integru Cînd se ducea să joace la ruletă, Pornea-n maşina roşie cu negru. Dar la înm­ormîntare, lumea bine A spus de bogătaş : — Ce om calic ! Intre mulţimea lui de limuzine Să n-aibă tocmai un auto­ dric ! V. D. POP­A Primele băi de mare Du­pă legendă, prima baie în apa mării este aceea pe care o menţio­nează Homer în „Odi­seea“, cînd Ulysse o sur­prinde pe Nausica, fiica regelui Alpinou, înotînd. După documente is­torice oamenii au în­ceput să facă băi în mare abia în secolul al XVII-lea şi încă şi a­tunci numai cu autori­zaţia specială a unui medic care indica pa­cientului său „thalaso­­terapia“. O astfel de recoman-* daţie a primit din par­tea medicului său, în a­­nul 1789. Şi regele George al III-lea al Angliei, care, ca să in­tre în mare, a dat or­din să i se construias­că un fel de pavilion rulant, ce putea să fie tras în apă pînă la a­­dîncimea convenabilă. Totul se făcea cu cere­monial. In momentul în care regele intra în apă, muzica intona imnul naţional. Atît muzican­ţii cit şi însoţitorii re­gelui trebuiau să intre îmbrăcaţi în apă, singu­rul care avea privilegiul de a se dezbrăca fiind suveranul. Cit despre plajele des­chise publicului, ele au apărut abia în secolul al XIX-lea.. S. ADAM I ^ c~h| ro i­n \ iai Din viața păianjenilor • Modul de procurare a hranei diferă de la o specie de păianjeni la alta. Cei sedentari îşi construiesc plase-cap­­cană şi aşteaptă sosi­rea insectelor. Păianje­nii vagabonzi călăto­­resc şi vînează aruncînd asupra prăzii, ca pe un laso, un fir adeziv care o imbolizează; alţii se ascund în corolele flo­rilor, unde aşteaptă vic­­timele, insectele atrase de nectar. • Este deosebit de in­genios modul în care îşi construiesc locuinţa unii păianjeni subte­rani din ţările calde. A­­ceasta are forma unui tub lung de 20 cm., pe care păianjenii îl ten­­cuiesc cu pămînt şi sa­livă, apoi îl capitonea­ză cu „mătase“ produ­să de ei. La capătul tu­bului se află un căpă­­cel, „uşa încăperii“, prins cu fire de măta­se, care se închide şi se deschide la nevoie. lat­ai aai Ü laai iatai LOCURI PITOREŞTI OCROTITE, CU GRIJI ŞI RESPECT Meleagurile româneşti, vestite prin frumuseţi a­­le naturii sau făurite de mina omului, atrag un mare număr de vizitatori şi prin părţile Odorheiu­­lui Secuiesc. „Am fost gazda a mii de turişti din ţară şi străinătate“ , mărturisea reporte­rului, la capătul sezonu­lui estival din acest an, muzeograful Ipo Ladis­­lau, şeful secţiei de ştiinţele naturii de la muzeul municipiului. Care sînt, în fond unii „magneţi“ ce atrag aici pe atîţia oameni din fluxul turistic ? Am ţi­nut să-l ascult în con­tinuare pe acelaşi inter­locutor. — Ocupîndu-mă de ştiinţele naturii — se confesează muzeograful, originar din partea lo­cului — pot spune că, împreună cu numeroşii prieteni ai muzeului nostru, simţim la tot pasul, în deplasările pe teren, satisfacţia şi mîndria în faţa atîtor locuri pitoreşti, a m­o­numentelor naturii, o­­crotite cu grijă. Aşa se explică de ce muzeul din Odorheiu Secuiesc este foarte bo­gat­­ la acest capitol (şi nu numai la acesta), făcîndu-se renumit, tot­odată, pentru varietatea colecţiilor geologice, bo­tanice şi zoologice, în­­cepînd de la rocile vechi mezozoice, sedimentare şi eruptive, pînă la cele mai tinere ale bazinului transilvan şi lanţului neoeruptiv Harghita — Călimani, avem posibi­litatea să prezentăm va­­rietăţi de roci şi minera­­le dintre cele mai inte­resante, cum ar fi : cal­care, jurasice cu amo­­niţi, diferite tipuri de opaluri comune, forma­te prin depunerile ve­chilor izvoare fierbinţi din vecinătate, diatomi­­tele şi alte suite de tipuri de eşantioane. — Curiozităţi de ma­re interes ştiinţific de­ţineţi şi din lumea plan­telor şi animalelor, bo­găţia lor determinînd o nouă organizare, o dată cu lărgirea spaţiului pentru secţia de ştiinţele naturii, de care vă ocu­paţi. — Avem un ierbar cu peste 5.000 de plante, unele găsite şi descrise pentru prima oară aici, în zona noastră. Aşa e cazul plantei numite Sa­­xifraga-Hyrculus, des­coperită întiia dată pe plan mondial în tinovul Livada Harghitei. Sunt şi multe plante insecti­­vore (Drosere, Utricula­­ria şi altele). Ca o plantă veche şi foarte rară, tot o rămăşiţă a erei glacia­re este, de asemenea, co­pacul Tisa care se gă­seşte şi pe Valea Vîrghi­­şului, în masivele cal­­caroase. Alături de aces­ ■­tea, interesul ştiinţific şi turistic e sporit de prezenţa vulturilor de stîncă şi a bufniţelor mari cu urechi — rare in toată lumea, şi aflate pe cale de dispariţie, şi de aceea, foarte ocrotite de noi, cu ajutorul populaţiei. La fel sînt şi alte păsări, reprezentate în muzeul nostru, din rîndul celor migratoare semnalate în tinovul să­rat de la Sînpaul-Homo­­rod, ca: berze negre şi albe, găinuşe de apă, stîrcul purpuriu, funda, cui polar, stîrcul de noapte, corcodei, sturzi de apă şi altele. Păduri­lor din apropiere le sînt sporite frumuseţea şi bogăţia de prezenţa u­­nor animale ocrotite — cerbul carpatin, ursul brun ... — Cunoaştem că foar­te interesante, nu numai pentru cercetători, ci şi pentru simplul turist, şi­ragul celor 40 de peşteri descoperite în surducul Văii Vîrghişului. Le a­­mintim fiindcă vedem că expoziţia permanen­tă ce stă aici la dispo­ziţia publicului, cuprin­de un bogat material descoperit în cercetările făcute acolo de muzeu. — Da, se pot vedea materiale arheologice, paleontologice, — şi speologice adunate, prin­­tr-o muncă migăloasă, răsplătită de ceea ce am găsit — urme de viaţă materială cu certă valoa­­re ştiinţifică : silexuri, ceramică şi alte obiecte ale omului din paleoli­­tic pînă în evul mediu, fosile de mamifere ca : ursul din peşteră, hienă de peşteră, rinocer etc. Unele din peşteri incintă privirea cu frumoase stalactite şi stalagmite. Este curios fenomenul prin care ia naştere un nou sistem de peşteri sub acţiunea apei Vîr­ghişului, care dispare, pe o distanţă de circa 400 m sub calcare me­zozoice. Bineînţeles, conchide muzeograful Ipo Ladis­­lau, cu acestea nu v-am spus totul despre bogă­ţia frumuseţilor naturii ce merită văzute, prin părţile noastre. ȘTEFAN NEAGU D­a­a­a­a­a D­a­a n­u G­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­a­D­a­a­a­a­a­a­a­a­a Da­a Locuinţă în container Recent, o echipă de arhitecţi din Düsseldorf (Republica Federală a Germaniei) a prezentat publicului un model in­teresant, menit să în­vingă metodele tradiţio­nale de construcţie. Turnul de oţel din ilus­traţie este uşor de ridi­cat şi de demontat şi necesită foarte puţin te­ren de construcţie. Pe cele trei laturi ale sale se află şine între care vor fi fixate containere­le, plasate acolo de o macara montată pe aco­periş. Patru pînă la şase containere la acelaşi ni­vel vor forma o locuin­ţă. Containerul fixat di­rect pe latura turnului va conţine: intrarea, bu­cătăria, încăperea băii şi vestibulul. Celelalte containere vor fi livrate fără pereţi intermediari, mărimea locuinţei şi împărţirea spaţiului ră­­mănînd astfel complet la latitudinea locata­rului. Locuinţele de pe o latură a turnului sunt despărţite de un spaţiu de cinci centimetri de aer de cele de la etajul superior, ceea ce contri­buie la izolarea lor a­­custică. In nucleul tur­nului, o construcţie u­­şoară, se află toate con­ductele de aproviziona­re, treptele şi lifturile. a o a a a a n a a a a o D a a o o a a a a a pappaoio ANUL IV. nr 1139 a a D a Q D I a a cacp £=J a cQ n a a I G a D Q Q a Cuvinte încrucişate ÎN PAS CU MODA ORIZONTAL: 1. Capitala europeană a cărei autoritate materie de modă este recu­noscută pe plan mondial — Trecerea în revistă a noutăţilor în materie de modă ; 2. Vine fiecare cu noutăţi pe linie de modă — Mărimea după care se confecţionează îmbrăcămintea — Arta modei ; 3. In frunte . . . la modă — Ţesătură cu fire metalice, pentru toaletele de seară ; 4. Specialitate — Doi, minus zero ! 5. Simbolul chimic al cositorului — Comună în Italia — Croitorul din opera ..Maeştrii cîntăreţi din Nürn­berg“ de Wagner ; 6. Insulă în Marea Egee — în baie ! — Ţesătură poroasă de vară ; 7. Autorul poeziei ,,Rochia de bal“ — Proeminenţă facială — în mare . . . măsură ; 8. Manieră — Apeduct în Elveţia — Folo­sită la cusut ; 9. ,, . . . cu ma­ramă“, tablou de N. Grigorescu — Localitate în R.P. Chineză ; 10. Prefix pentru ureche — Ţe­sătură în carouri mari, de di­ferite culori : 11. Cap de feme­ie ! — Zvîcnit ; 12. Bijuterie — Reglementează normele obliga­torii pentru confecţiile de serie. VERTICAL : 1. Gătite cu rochii frumoase şi somptuoase, aveau în trecut, în perioada Re­naşterii, rolul de manechine — Material pentru costume ; 2. Modista din nuvela ..Tinereţe“ de ,D.R. Popescu — Atribut de baza al liniei modei ; 3. Galben la mijloc . — Veşti ; 4. Panta­loni ţărăneşti — Acela (pop.) — Perete ! 5. Jacheta scurtă, fără mine. — împărat al Romei, despre care se spune că nu-şi îmbrăca niciodată straiele pen­tru a doua oară ; 6. Există şi una a modei, în continuă schim­bare şi adaptare (pl.) — Per­­mis : 7. ,,Croitorii cei mari din Valahia“ de Alexandru Popescu — Originara ; 8. Ea s-a întors ! — Petrecere de seară, pentru care se confecţionează toalete adecvate — Faţa sacoului ! 9. Reformator ceh, ars pe rug (1369—14 le) — Uzează încălță­mintea ; 10. Astfel — Aflat ; 11. Prima parte a zilei, pentru care se recomandă o îmbrăcă­minte simplă și comodă — — Plata la urmă ! 12.­ Se gă­sește unul pentru orice cojoc (pl.) — Haine. Cuvinte rare : 1FIA A EL. MU AI, OTI. A. STOICA 10S, a a a a a a a 1 2 3 1 5 6 7 8 9 10 JHfcy I 3 4 5 6 7 8 9 40 N­^1 a­a

Next