Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1972 (Anul 5, nr. 1275-1351)
1972-06-23 / nr. 1345
Pag. 2 „Sipetul“ nestematelor folclorice nu se va goli niciodată. — O întrebare dublă: de cînd cîntaţi şi cine v-a insuflat dragostea pentru melodia populară ? —■ De cîntat, cint de cind mă știu, dar muzică populară am început să cint „în mod serios", din 1953. „Rampa de lansare" a fost Festivalul Mondial al Tineretului de la Bucureşti. Atunci am început cum se spune, „de jos", cîştigind toate fazele concursului de selecţie şi stârnind interesul juriului central. Dragostea pentru cîntecul popular mi-au insuflat-o părinţii mei — oameni simpli, dar talentaţi rapsozi populari. Bineînţeles că la formarea mea ca interpretă a contribuit mult şi mediul folcloric din Mărginimea Sibiului, unde se găseşte şi satul Topircea, în care m-am născut şi am copilărit. — Repertoriul dv. este inspirat, de altfel, aproape exclusiv din doinele şi cîntecele ciobăneşti, fiind un repertoriu păstoresc prin excelenţă ... — Intr-adevăr, aşa este, pentru că, după cum spuneam, farmecul folclorului din locurile natale a avut o mare contribuţie asupra formării mele. Zona folclorică din Mărginimea Sibiului — prin excelenţă păstorească — este de o bogăţie rară şi de o frumuseţe — aş zice — inegalabilă. Dar asta nu înseamnă că repertoriul meu nu cuprinde şi cîntece din alte regiuni ale ţării. Mă fascinează, de exemplu, doina bănăţeană, pentru că acolo, in Banat, la orchestra populară din Caransebeş, condusă de Lazăr Cernescu mi-am început cariera de profesionistă. Doinele bănăţene, cum sunt: „Lungi drumul şi bătut", ,,Cine n-are dor pe vale“, „Dragu-mi la umbra deasă" etc. fac parte din repertoriul meu permanent, fiindu-mi dragi şi mie şi spectatorilor. — Ştiu că vă bucuraţi de o popularitate deosebită în rîndul iubitorilor de muzică populară. Cum aţi reuşit să v-o cîştigaţi ? — N-aş putea să mă plîng ! Oamenii mă iubesc şi asta cred că din cauză că repertoriul meu „a prins" peste tot, în toată ţara. Cîntecele mele sînt îndrăgite din Maramureş şi pină în Dobrogea pentru că în foarte multe din ele oamenii îşi regăsesc ceva din ei. Este explicaţia succesului attor interpreţi: gîndiţi-vă la regretata Maria Tănase, la Achim Nica, la Ion Cristorea- 11 , sau, mai recent, la fraţii Petrăuş — răsfăţaţii spectatorilor ! Popularitatea unui interpret, se explică prin personalitatea lui, prin sensibilitatea şi originalitatea interpretării, dar şi prin ceea ce interpretează. — Dv., cum vă reîmprospătaţi repertoriul ? — Poate n-o să mă credeţi, dar aceasta pentru mine este cea mai simplă problemă.. V-aţi fi aşteptat, probabil, să vă spun că-mi iau magnetofonul şi pornesc prin ţară. Nu! Cîntecele îmi vin singure acasă! Şi unii vin aşa de multe, incit şi acuma mă aşteaptă la Bucureşti zeci de melodii pe care n-am reuşit încă să le prelucrez şi să le valorific. La mine acasă vin o mulţime de oameni — ciobani din Mărginimea Sibiului, din Banat şi din alte regiuni, cu „traista" plină de astfel de comori. Vin cu fluierul şi cu trişca şi-mi „zic" atitea ci niece, incit rămîn uimită şi mă gindesc de unde le tot scot ! Cu adevărat este că folclorul românesc este de o bogăţie şi de o varietate ce nu-şi are egal. Sipetul acesta de nestemate folclorice româneşti pare făcut astfel incit să nu se mai golească niciodată ! — V-aş ruga să vă exprimaţi o părere despre muzica uşoară românească şi despre corespondenţa sa cu muzica populară. — E o chestiune puţin mai delicată, dar am să-mi spun părerea în mod deschis. Eu cred că, cu excepţia citorva compozitori care creează şi a citorva interpreţi care lansează (şi care pot fi număraţi pe degete!), muzica noastră uşoară este slabă. Se compun cîntece „de duzină“ in care nu găseşti nici melodie, nici vers. De aceea, categoric, muzica populară este superioară cu mult celei uşoare. Poţi oare compara o răpăială asurzitoare de tobe sau nişte stridenţe ale trompetei, cu unduirea doinei, care îţi umple ochii de lacrimi, sau cu trilurile săltăreţe ale unei învârtite ? Dar versurile? Scrieţi, vă rog : „Presărate-s stele-n nor/ Eu îs numai dor şi dor/ Presărate-s în nor stele/ Eu îs numai dor şi jele ...“, sau „Codrule cînd le-am trecut/ Eram tinerel şi crud/ Iară cind m-am înturnat/ Eu bătrin şi tu uscat..." şi comparaţi cu textele de muzică uşoară ... Ce să mai vorbim : cit vom fi pe lumea asta, cîntecul popular nu va putea fi egalat de muzica uşoară, nici invers, nici în melodie ! Şi asta pentru că primul este creaţia întregului popor ! Tocmai de aceea, acesta este cîntecul care ne defineşte pe noi , românii în raport cu celelalte popoare. Şi tocmai de aceasta Alecsandri, după cum se ştie, dar o repet cu plăcere, a numit poezia românească „o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un litiu de glorie pentru naţia română ... !“ Consemnare de Ilie ŞANDRU, de la Subredacţia din Topliţa, a ziarului „Informaţia Harghitei" Interviu cu interpreta de muzică populară LUCREŢIA CIOBANU — RS Karancsi Sándor, plastician cunoscut publicului nostru atit din expoziţiile personale, cit şi din cele colective, îşi face din nou apariţia în faţa iubitorilor de artă din Miercurea-Ciuc, cu un grupaj de lucrări realizate în tehnici dintre cele mai variate, la Galeriile de artă ale Fondului plastic. în imagine, vă prezentăm una din lucrările de metaloplastie ale lui Karancsi Sándor, -St Dans românesc, interpretat de formaţia de dansuri a sindicatelor din Odorheiu Secuiesc Foto Al. Szakács HARGHITEI Un maestru neîntrecut al satirei, un critic necruţător al societăţii burgheze La invitaţia contemporanilor de a-şi sărbători în ţară aniversarea a 60 de ani de la naştere, Caragiale le răspundea cu o fabulă, a cărei morală suna „după prea amară viaţă, nu fi lacom la dulceaţă“, scoţînd în evidenţă, încă o dată, raporturile marelui dramaturg cu societatea în care a trăit. Aceasta a avut în persoana scriitorului unul din cei mai fideli şi atenţi observatori, nescăpîndu-i nici un aspect peniţei sale care a desenat chipurile şi sufletele strîmbe ale indivizilor unei societăţi la fel de diforme moral. Pentru a diseca racilele societăţii, Caragiale alege specia literară cu cea mai largă şi mai rapidă putere de pătrundere a ideilor , piesa de teatru, pe care o ridică la o înaltă ţinută artistică. De la comedia ,,O noapte furtunoasă“ (1879), la ,,D-ale carnavalului“ (1885), prin faţa spectatorului se perindă o întreagă galerie de personaje tipice ! Caţavencu — demagogul, Trahanache — ramolitul, Jupîn Dumitrache — soţul încornorat, Pristanda — servilul. Fiecare însă vrea să pară altceva decit este. Mai toate personajele sale cu rol politic, afişează patriotismul, dăruirea pentru interesele naţionale, dar acestea nu sunt decit vorbe goale ; cu toţii urmăresc doar cele mai meschine interese personale. Metodă cu tradiţie in literatura română, onomastica personajelor este folosită de Caragiale cu multă măiestrie, numele eroului său, sugerînd caracterul personajului care-l poartă. Pasionat observator, Caragiale şi-a completat seria de caricaturi, în „momentele“ şi schi-S. L. Caragiale — 60 de ani de la moarteţile sale, fiind, şi în această direcţie, un neîntrecut al genului. Nu a scăpat nici un colţişor al vieţii sociale de ascuţita pană a scriitorului, imortalizînd funcţionarul fără orizont, lipsa de educaţie în familiile burgheze, proxenetismul conjugal, lichelismul. Datorită sarcasticelor sale observaţii, marele dramaturg a fost acuzat de impietate faţă de naţiunea română. Alături de răspunsul său la această acuzaţie (prin care arată că el a urmărit doar defectele unei societăţi nu şi ale unei naţiuni), se poate adăuga faptul că atunci cînd eroii săi sînt oameni din popor tonul autorului se schimbă. Singura dramă a lui Caragiale „Năpasta“, prezintă fermitatea de caracter a oamenilor din popor, puterea de trăire sufletească a ţăranului, răspunzînd astfel şi acelora care considerau că omul simplu este incapabil de sentimente puternice. In proză, zguduitoare sunt nuvelele „O făclie de paşti“ şi „Păcat“, în care, cu deosebită măiestrie, este gradată încordarea dramatică, creşterea tensiunii, cu momentul culminant bine punctat, deznodămîntul lăsînd în sufletul cititorului sentimentul că peste viaţa personajelor a trecut un cataclism. Deşi ultimii ani ai vieţii şi i-a petrecut la Berlin, Caragiale a fost profund impresionat de răscoala din 1907. Pamfletul „1907 din primăvară pînă în toamnă“, reprezintă, în acest sens, o formă de atac direct la adresa celor vinovaţi de uciderea a 11.000 de ţărani. Personalitatea scriitorului, de la moartea căruia se împlinesc 60 de ani, se completează dacă adăugăm intensa activitate de gazetar şi de director al Teatrului Naţional. Amintirea lui Caragiale este amintirea unui artist cetăţean, care mai mult ca mulţi alţii, a trăit în mijlocul vieţii politice a timpului său, creînd una dintre cele mai complete fresce sociale ale societăţii burgheze. C. IULIU mmmmmmmmmmmmm In acest an, peste 1700 de elevi din judeţul nostru îşi vor petrece vacanţa în tabere de odihnă. în selectarea elevilor care pleacă în tabere, există anumite criterii rezultate bune la învăţătură, purtare ireproşabilă, evidenţierea în activitatea obştească. Pentru a veni în ajutorul elevilor cu posibilităţi materiale mai reduse, Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului acordă pentru fiecare bilet, o sumă egală cu jumătate din valoarea lui, restul sumei fiind în sarcina părinţilor. Există posibilitatea, în funcţie de salariul părinţilor, ca elevul să achite doar 20 la sută dincostul biletului, sau să-l obţină chiar gratuit. Cercetînd o listă de 10 elevi propuşi pentru tabere, la Liceul nr. 2 din Miercurea- Ciuc, am constatat, cu surprindere, că opt erau fiii unor salariaţi cu venituri lunare mari, doar doi copii beneficiind de reducere. In afară de aceasta, unul dintre elevi, Pop Marian, avusese grave abateri disciplinare in cursul anului, lucru reflectat in nota la purtare, iar în altă listă am descoperit o elevă, Elena Voşloban, ameninţată să fie corigentă. La întrebarea, de ce în selectarea elevilor pentru tabere nu se ţine seama de criteriile stabilite pentru a se da posibilitate la mai mulţi elevi buni la învăţătură, să plece la odihnă, binemeritată, Mathe Palma, secretara organizaţiei U.T.C. din şcoală, ne răspunde că această situaţie s-a creat datorită faptului că pentru biletele primite trebuia să verse la Inspectoratul şcolar judeţean o anumită sumă de banii şi din cauza aceasta a propus elevi, care, după salariul părinţilor, plătesc integral biletul. Scuza, însă, nu este justificată cu nimic, deoarece pentru cele 24 bilete pe care le-a primit şcoala, s-au încasat cu aproape 30-30 de lei mai mult decit trebuia să se depună la Inspectoratul şcolar. Desigur, folosindu-se această sumă, mai mulţi copii puteau beneficia de reducere, bucurîndu-se de fondurile băneşti acordate lor prin Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului. Se conturează în faţa noastră o evidentă situaţie de superficialitate şi comoditate. Motivarea că alţi elevi n-ar fi vrut să meargă în tabără nu este reală, pentru că e greu de crezut ca un adolescent să nu vrea să petreacă in mod plăcut două săptămîni de vacanţă. Şi chiar dacă acceptăm motivul mai sus menţionat, se pune întrebarea: ce au făcut cadrele didactice spre a-i convinge ? Selecţionarea (în cazul de faţă nici nu poate fi vorba de aşa ceva), elevilor s-a făcut formal. Sîntem siguri că sînt copii care nu au fost niciodată într-o tabără. Ce a făcut conducerea şcolii, organizaţia U.T.C. pentru ca ei să profite de minunatele condiţii create ? Stăm de vorbă cu elevul András Sándor, din Miercurea-Ciuc. Părinţii, pensionari, cu un venit care i-ar permite să primească un bilet gratuit pentru tabără. Nu s-a înscris pe listă pentru că nici nu a ştiut de o asemenea posibilitate. Părinţilor elevilor silitori şi cu o purtare exemplară, pentru a-i determina să-şi trimită copiii într-o tabără, contra unei sume mici de bani nu li s-a vorbit. Tristeţea din ochii copilului care trebuie să renunţe la o bucurie la care avea dreptul a trecut neobservată. Inspectoratul şcolar judeţean, conducerea şcolii şi organizaţia de bază a Liceului nr. 2, au datoria de a veghea pe viitor cu mai multă atenţie modul în care se face recrutarea elevilor pentru tabere şi de a combate asemenea practici de comoditate şi inechitate. I. CONDRAT După ce criterii selecţionaţi elevii pentru taberele de odihnă ? ANUL V, nr. 1345 I.P.E.G. HARGHITA cu sediul în Miercurea-Ciuc, str. Gheorghe Doja nr. 6 Angajează — şef serviciu plan — şef serviciu tehnic — jurisconsult — economist în cadrul serviciului aprovizionare — tehnician aprovizionare Condiţiile de angajare sunt cele prevăzute de Legea nr. 12/1971 şi H.C.M. 914/1968. Cooperativa de consum CORUND angajează: „ ȘEF DE UNITATE MANDATAR LA MOTELUL , ARCSD“. INFORMAȚII SUPLIMENTARE LA COOPERATIVA DE CONSUM CORUND SAU I.J.E.COOP. GHEORGHENI, STR. TĂTARULUI NR. 151, TELEFON INTERN 14. Cooperaţia de consum din jud. Harghita recrutează elevi pentru: LICEE ECONOMICE, specialitatea : — evidenţă economică — merceologie cu durata de şcolarizare 4 ani. LICEE INDUSTRIALE, specialitatea : — depanator aparate radio şi televizoare cu durata de şcolarizare 5 ani. ŞCOLI PROFESIONALE, specialitatea : — vînzător în magazine săteşti, ospătar şi bucătar cu durata de şcolarizare de 2 ani. CALIFICARE PRIN UCENICIE LA LOCUL DE MUNCA, cu durata de 3 ani, în specialitatea : — croitor îmbrăcăminte pentru bărbaţi, croitor îmbrăcăminte pentru femei , cu durata de şcolarizare 2 ani, în specialitatea : — cizmar curelar, brutar, tîmplar, cojocar, lăcătuş-sudor, zidar, zugrav, electromecanic, mecanic electrician automoto, tinichigiu, strungar, frigotehnist, confecţioner tricotaje, ţesături covoare, ceramist-sobar-olărie populară, ceasornicar-bijutier. înscrierile se fac prin cooperativele de consum. Informaţii suplimentare se pot obţine la cooperativele de consum, sau la I.J.E.COOP. — Gheorgheni, compartimentul personal-învăţămint, telefon intern 8. Organizația comercială locala Miercurea-Ciuc Str. Petöfi nr. 1, telefon 1128 angajeaza imediat REMIZIERI — pentru transportarea laptelui la domiciliu — pentru vînzarea înghețatei și răcoritoarei Salarizarea conform H.C.M. 914/1968. Grupul şcolar de construcţii TIMIŞOARA R E C R U E A ZĂ B-dul Tinereţii, nr. 11 din toate judeţele tineri între 15—18 ani, absolvenţi ai şcolii generale de 8 ani sau 10 ani, pentru şcoala profesională la meseriile : — lăcătuşi mecanici utilaje de construcţii şi terasamente — mecanici utilaje de construcţii şi terasamente — instalaţii încălziri centrale — instalaţii tehnico-sanitare şi gaze — tîmplari-construcţii — dulgheri-parchetari — operator pentru industria prefabricatelor — tîmplari-mobilă — lăcătuş mecanic — electrician în construcţii şi instalaţii industriale ■— electrician auto-reţele şi agregate — zidar-betonist — zugrav-vopsitor-tapetar — izolator în construcţii • înscrierile se fac în perioada 1 iunie — 5 iulie, 1972. • Examenul de admitere are loc între 6—14 iulie, 1972. • Elevilor reuşiţi la examenul de admitere li se va asigura întreţinerea şi cazarea gratuită. Informaţii suplimentare se pot primi la secretariatul şcolii, în scris sau prin telefon 118 95.