Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1972 (Anul 5, nr. 1430-1508)

1972-10-01 / nr. 1430

Pag. 2 100 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei generale a lucrătorilor din România (1872) înfierbîntat de flacăra revolu­ţiei populare din 1821, călit sub stindardul lui Bălcescu şi Avram Iancu, luminat în timpul lui Cuza de marile idealuri de u­­nire şi prosperitate, poporul ro­mân se ridică tot mai activ îm­potriva cruntei exploatări feudale şi pentru afirmarea socială, e­­conomică şi politică. Secolul al XIX-lea înscrie, la scurte in­tervale de timp, evenimente ce vor rămîne neşterse în istoria luptelor sociale şi populare. Printre acestea se află şi cele legate de organizarea proletaria­tului din România, respectiv înfiinţarea asociaţiilor munci­toreşti, un moment remarcabil constituindu-l Asociaţia gene­rală a tuturor lucrătorilor din România, de la a cărei primă întrunire, se împlinesc 100 de ani. Cuvine-se, aşadar să ne o­­prim asupra condiţiilor ce au fa­vorizat intensificarea mişcării muncitoreşti din ţara noastră, precum şi a însemnătăţii or­ganizării muncitorilor, a ur­mărilor pe care această organi­zare le-a avut asupra luptei celor ce muncesc, împotriva a „tot ce e rău şi vătămător lucrătorilor“ — aşa cum se arăta în primul număr al „Uvrier“-ului­­— ga­zeta asociaţiei. Se ştie că formarea statului naţional român face să sporeas­că resursele pentru dezvoltarea forţelor de producţie, reformele cu conţinut burghez favorizează creşterea producţiei de măr­furi, iar o dată cu dezvoltarea capitalistă îşi face tot mai mult simţită prezenţa, în viaţa socia­lă, muncitorimea. O dată cu naşterea clasei muncitoare, apare şi lupta sa îm­potriva exploatatorilor, deter­minată de situaţia deosebită a proletariatului. Condiţii de muncă deosebit de grele, exploa­tarea la maximum, lipsa unor reglementări care să stăvilească abuzurile patronilor, au ascuţit această luptă. De exemplu­­ ziua de muncă oscila între IS­IS ore, salariile se aflau în scădere, femeile şi copiii erau salarizaţi într-un mod inferior bărbaţilor, lipsea orice asistenţă sanitară, precum şi măsurile de protecţia muncii. Aceasta, în timp ce rata profitului era, la sfîrşitul secolului XIX, de 192 la sută. Paralel cu dezvoltarea producţiei maşiniste se naşte şi creşte armata industrială de rezervă — şomajul. Iar la toate acestea se adaugă lipsa drepturilor politice, restricţiile de tot felul. O atare situaţie determină mai întîi acţiuni spontane de re­zistenţă ale muncitorilor împo­triva exploatării, pentru ca apoi să apară primele forme de or­ganizare a clasei muncitoare. Istoria mişcării muncitoreşti consemnează grevele din 1868 a muncitorilor din Brăila, con­flictele de muncă din 1869 de la căile ferate, greva croitorilor din Cluj (1870) pentru ca, în 1872 să intre în grevă muncitorii de la Regia monopolurilor de tutun din Bucureşti, muncitorii portu­ari din Galaţi şi alţii. E adevărat că asemenea acţiuni aveau un caracter spontan, dar ele şi-au adus o contribuţie substanţială la procesul de organizare a muncitorilor. Pentru a rezista lipsurilor şi asupririi impusă de situaţia lor de exploataţi, mun­citorii trebuiau să se organizeze. Ca prime forme ale organizării, întîlnim asociaţiile de ajutor re­ciproc, organizate pe ateliere sau fabrici, ori pe categorii de muncitori. Scopul lor­­ din co­tizaţiile membrilor sau donaţiile unor persoane să acorde aju­toare în caz de lipsă de lucru, boală, bătrîneţe sau deces. In­­trucit singura condiţie de par­ticipare o constituie contribuţia cu mijloace materiale, în aceste asociaţii intrau şi patronii, toc­mai în scopul menţinerii munci­torilor sub influenţa lor. Nu rare ori funcţiile de conducere ale asociaţiilor se aflau în mîi­­nile lor. O astfel de organizaţie va lua fiinţă la Braşov, în 1846, urmată de „Casa comună de ajutor de boa­lă şi călătorie a tipografilor din Timişoara“, (1851), „Casa de ajutoare şi prevedere a lucrăto­rilor tipografi“ din Bucureşti (1838—1859), condusă de C.A. Ro­­setti şi apoi de Ion Ionescu de la Brad. Fără a avea un carac­ter de clasă aceste asociaţii şi altele, au întărit, însă, spiritul de solidaritate, unirea muncito­rilor, deziderat ce era exprimat chiar pe frontispiciul gazetei muncitoreşti „Analele Tipogra­fice“ din Bucureşti­­ „Unirea este putere“. Pe aceeaşi linie ziarul „Uviierul“ începe să mi­liteze pentru o organizaţie a muncitorilor din întreaga ţară, pentru a „dărîma răul şi injus­tiţia ce de mult timp bîntuie clasa lucrătorilor“. Iată un prim început de ma­nifestare a conştiinţei de clasă. Proiectul statutului noii orga­nizaţii a fost publicat în „Uvrie­rul“, iar, la adunarea muncito­rilor, din 1/13 octombrie 1872, ţinută la Ateneu, acest proiect a fost aprobat luînd fiinţă, cu această ocazie „Asociaţia gene­rală a tuturor lucrătorilor din România". Era prima adunare convocată în vederea organizării muncitorilor. In cuvîntarea ţi­nută cu acest prilej, muncitorul tipograf N.D. Rădulescu, secreta­rul biroului adunării, cerea mun­citorilor ca să-şi îmbunătăţeas­că viaţa prin ei însăşi. Asociaţia avea ca scop întraju­torarea muncitorilor în caz de boală, infirmitate corporală, de­ces şi lipsă de lucru. Dar se pre­coniza şi acordarea de credite pentru înfiinţarea unor unităţi industriale şi trimiterea în străi­nătate pentru specializare­a ce­lor mai capabili meseriaşi. Influ­enţa patronilor era vizibilă, în­săşi statutul prevedea „armoniza­rea“ intereselor statului cu cele ale lucrătorilor, de unde reiese că mai era nevoie de timp pen­tru înţelegerea adevăratelor in­terese ale proletariatului. In a­­sociaţie puteau intra lucrători de orice profesie şi naţionalitate, care se înscriau şi plăteau coti­zaţia, ba chiar şi patronii ce pu­teau face donaţii de la 100 lei în sus. Conducerea era asigurată de un comitet ales de adunarea generală, prin vot secret şi pe timp de un an. Conform statutu­lui, urma ca filiale ale asociaţi­ilor — conduse de comitete spe­ciale locale, subordonate Co­mitetului Central — să ia fiinţă în fiecare oraş. Cu toate că ac­cepta intrarea patronilor, aso­ciaţia reprezintă o formă mai avansată de organizare a mun­citorilor faţă de asociaţiile de ajutor reciproc. Ea nu mai pune accentul principal pe întrajutora­re, ci pe­­unirea muncitorilor; mai mult, deşi admite patrona­jul elementelor exploatatoare, conducerea efectivă a treburilor e încredinţată muncitorilor. Asociaţiile ce vor urma celei înfiinţate în 1872, vor căuta să delimiteze şi mai mult interese­le muncitorilor de cele ale pa­tronilor. Prin ziarul „Lucrătorul român“ , continuatorul „Uvrie­rului“, muncitorilor li se expli­că că sunt exploataţi, că suferă din cauza salariilor mici şi a impozitelor mari, că duc o viaţă materială deplorabilă. Aceasta face ca statul să ia măsuri de împiedicare a organizării munci­torilor şi de persecutare a ele­mentelor înaintate. Nimic nu poate, însă, frina avîntul mişcă­rii muncitoreşti. O asociaţie a lucrătorilor din diferite ramuri ia fiinţă în 1873 la Iaşi; tipo­grafii din Bucureşti înfiinţează, în acelaşi an, societatea „Matei Basarab“, în mai 1873, se con­stituie „Unirea lucrătorilor con­structori români“, în 1879, „So­cietatea generală a lucrătorilor tipografi din România“. Sub influenţa răspîndirii mar­xismului, aceste asociaţii, bazate pe principiul luptei de clasă, se vor dezvolta şi întări, alungind din rîndurile lor elementele pa­tronale. Creşte tot mai mult conştiinţa de clasă a muncitori­lor, se grăbeşte procesul de trans­formare a clasei muncitoare din clasă „în sine“, în clasă „pentru sine“. Afirmîndu-se ca luptător con­secvent pentru rezolvarea inte­reselor sale şi interesele genera­le ale poporului român, clasa muncitoare va duce, tot mai de­parte, lupta pentru organizarea sa, pentru unirea muncitorilor, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă, mai a­­les, cînd va avea în fruntea sa un partid­­ ferm, pentru elibera­rea completă a poporului de sub exploatare, cucerirea puterii­­ po­ntice şi făurirea noii orînduiri, a progresului şi bunăstării tuturor celor ce muncesc. Prof. F. MUREŞANU Un pas important pa calea organizării mişcării muncitoreşti din ţara noastră (Urmare din pag. I) tul, consolidarea temei­nică, in biografiile oa­menilor care se împle­tesc, se îmbogăţesc cu noi fapte şi frumuseţi în contextul generos al unui principiu al rela­ţiilor socialiste — în­trajutorarea tovără­şească, dată de comu­nitatea de interese. Nenumărate sunt dru­murile vieţii unite sub acelaşi înţeles moral al muncii in comun. Ne-au venit in minte aceste citeva gînduri în urma unei vizite făcute la Filatura de lină pieptănată din Miercurea-Ciuc. La re­­­­comandarea comitetului V.T.C., am stat de vor­bă cu trei tinere mun­citoare : Paulina Mihoc, Pall Elisabeta şi Tereza Barat. Sunt trei nume care in nici o altă îm­prejurare n-au stat alături, trei tinere care nu s-au cunoscut înain­te, trei uteciste care îndemnate de aceeaşi chemare a datoriei, de­ţin recorduri însemnate in secţiile respective. Fruntaşe in producţie, bucurindu-se de ace­eaşi înaltă apreciere din partea colectivului şi a conducerii, cu o con­duită exemplară, ele devin un simbol al e­­lanurilor tinereşti, al încrederii in forţele proprii, insuşindu-şi i­­deea că oricine se poate mai mult şi mai bine. Citeva din succesele lor: Paulina Mihoe, la secţia ringuri, îşi depă­şeşte zilnic norma cu împreună aproape 10 kg fire, iar cifra cu care se mîndreşte mai mult şi care nu va ră­mîne izolată este 89,6 kg fire realizate, faţă de 73 kg cit era norma. Pali Elisabeta, de la secţia sculuit, realizea­ză de regulă norma ca­­re-i revine in proporţie de 110 la sută, iar Te­reza Barat a ajuns pi­­nă la 114 la sută, in secţia de preparaţie. Poate că, totuşi, pen­tru cine nu cunoaşte munca ce o au de fă­cut aceste tinere, lim­bajul cifrelor să nu fie prea elocvent, insă vă­zute la lucru, convin­gerea unei fuziuni per­fecte între om şi maşi­nă devine proprie fie­căreia. Le-am întrebat despre un secret al succeselor. Acelaşi răs­puns : întreţinerea e­­xemplară a agregatului, eliminarea timpilor morţi, a intirzierilor şi absenţelor nejustifi­cate, preluarea schim­bului din mers, astfel ca odată cu ora de pro­gram, primele fire să se toarcă pe complica­tele angrenate. Se mai cuvine a spu­ne că aceste trei ute­ciste nu sunt cazuri , sin­gulare în filatura de lină. Sunt multe altele despre care s-ar putea scrie la fel de frumos. Toate alcătuiesc același mănunchi de biografii care, împreună, se îm­pletesc in marea simfo­nie a muncii, se împli­nesc sub semnul ace­leaşi fericite convin­geri că fiecare este o parte dintr-un întreg, al unei cantităţi pe ca­re o poate face mai de­plină. Clipe de destindere Dialoguri Intre pensionari — Vai, ce mă dor oasele ! Se schimbă vremea... — Ce te face să crezi? — Am lucrat peste treizeci de ani la ... In­stitutul Meteorologic ! La fotbal — Tăticule, de ce ju­cătorul acela din fața careului are tricoul por­tocaliu aprins ? . . — E stopar... mătu­rător ! Atenţie ! întrerupeţi distracţia că văd pe cine­­ va venind, probabil avem control... HARGHITEI SPORT - SPORT - SPORT - SPORT Derbiuri judeţene în divizia C Avancronică la etapa a VII-a După disputarea pri­melor şase etape, a în­ceput să se cristalizeze ierarhia echipelor în clasament. Echipele din judeţul nostru se com­portă mai bine decât în campionatul trecut, două dintre ele — Minerul Bălan şi Textila Odor­­heiu Secuiesc situin­­du-se între fruntaşele întrecerii, iar celelalte trei echipe : Viitorul Gheorgheni, Mureşul Topliţa şi Unirea Cris­­turu Secuiesc aflîndu-se în mijlocul clasamentu­lui. In judeţul nostru, etapa a VlI-a este do­minată de două con­fruntări pur harghitene. Mai într, Minerul Bă­lan va întîlni Textila Odorheiu Secuiesc. Par­tida se va disputa la Bălan. Gazdele com­­portîndu-se bine în a­­cest campionat, avînd şi avantajul terenului propriu, au prima şan­să, insă oaspeţii — cu mulţi jucători valoroşi in­formaţie — pot răs­turna calculul hîrtiei. Un alt derbi va avea loc la Cristuru Secu­iesc, unde echipa loca­lă, Unirea va întîlni pe Mureşul Topliţa. Gaz­dele, cu o echipă tînă­­ră, luptă pentru obţi­nerea ambelor puncte în partidele disputate acasă. Topliţenii, care joacă din ce in ce mai bine, vor încerca să ob­ţină cel puţin un re­zultat de egalitate, ceea ce ar fi un succes pen­tru ei. Jocul promite mult ca spectacol ! A cincea echipă din judeţul nostru, Viitorul Gheorgheni are o mi­siune foarte dificilă pe terenul echipei Fores­tierul Tirgu Secuiesc. Gazdele, care intenţio­nează să facă totul pentru menţinerea locu­lui fruntaş în clasa­ment, nu prea iartă e­­chipele oaspete. Dar ju­cătorii din Gheorgheni, care sunt specialişti în obţinerea rezultatelor neaşteptate, pot să in­firme şi ei în această partidă socotelile gaz­delor. Dintre celelalte par­tide din grupa noastră se anunţă interesante şi meciurile: Lacu Ursu Savata — Oltul Sfîntu Gheorghe şi Gaz metan Mediaş — Viitorul Tîr­­gu Mureş. L. KOVÁCS Agenda săpt (Urmare din pag. 1) tima decadă a lunii oc­tombrie, pentru a nu împiedica buna desfă­şurare a lucrărilor de­­recoltare şi a se putea face un bilanţ mai cu­prinzător al rezultatelor obţinute în agricultură. In centrul atenţiei s-au impus, în această săp­­tămînă, lucrările de strîngere a recoltei. In judeţul nostru, cartofii, principala cultură, au fost recoltaţi de pe a­­proximativ 35 la sută din suprafeţele cultiva­te, însemnate forţe fiind mobilizate — inclusiv azi, duminică — în ve­derea încheierii acestei acţiuni în timp optim. Ca şi în săptămînile precedente, pe întreg cuprinsul patriei noastre socialiste, oamenii mun­cii obţin succese remar­cabile in efortul lor de a îndeplini înainte de termen sarcinile ce le revin în actualul cin­cinal. Numeroase co­lective de muncă din ju­deţul nostru, alăturîn­­du-şi realizările obţi­nute de întregul nostru popor în întîmpinarea aniversării jubiliare a proclamării Republicii, au raportat înfăptuirea înainte de termen a planului pe primele trei trimestre, realizarea a­­ceasta fiind obţinută şi pe ansamblul industriei judeţului, încă de la data de 22 septembrie. TAROM anunţă Cu începere de la 1 octombrie a.c., pînă la 31 martie 1973, intră în vigoare noul orar al curselor interne, deser­vite de aeronavele în­treprinderii de transpor­turi aeriene române „Tarom“. La elaborarea noului grafic s-a urmărit sta­bilirea unor legături mai lesnicioase cu mijloace­le de transport ferovia­re rutiere şi navale, pre­cum şi sporirea numă­rului de zboruri zilnice. Astfel, în Capitală şi municipiile Timişoara şi Arad s-au înfiinţat trei curse zilnice, cu o­­rele de plecare şi în­toarcere dimineaţa, la amiaza şi seara, iar la Oradea dimineaţa şi seara. De asemenea, traficul aerian de călă­tori pe ruta Bucureşti — Cluj a fost suplimen­tat cu o cursă care se efectuează dimineaţa. ... Creierul superelectronic de tipul „maxi­­forte" își concentrase undele memoriei incer­­cind o reîntoarcere in timp. Butoanele aduseră acele indicatoarelor peste cifrele ce, înșiruite, dădeau anul 1­973. Exact cu o sută de ani in urmă, finind seama că ne aflăm cu 73 ani după sărbătorirea celui de-al II-lea mileniu al erei noastre. Şi, adunînd dispersate amintiri despre oa­meni şi stări de lucruri din anii de sfîrşit al celui de-al treilea sfert de veac al secolului douăzeci, le dictă atomo-magneto-ecranului, pentru ca racheto-turiştii aflaţi in drum spre campingul din Marte să-şi mai alunge plictisea­la, audio-vizionindu-le. Asta, insă, numai după ce Asociaţia Encefalelor Profilate pe Istorie ii refuzase colaborarea demonstrîndu-i că aseme­nea însemnări nu pot îmbogăţi cu nimic cunoş­tinţele ex­terranilor cu privire la acei ani. Dar, să căutăm şi noi lungimile de undă pe scara trecutului îndepărtat cu 100 de gradaţii, depănind, prin faţa telescoapelor memoriei a­­mintiri din vremuri ce au fost şi despre mo­ravuri ce au fost. AU FOST. Ce bine că le putem indica la timpul trecut ! -­ „Mă aflam — îşi începe povestirea creierul superelectronic — la începutul celui de-al una mie nouă sute şaptezeci şi trei­lea an de la naşterea lui Hristos, — cum se spune, trecu­seră vreo două sute şaptezeci de ani de cînd Petru cel Mare tăiase bărbile boierilor şi-i tun­­sese, şi se scurseseră doar citeva luni de cinci Reîntoarcere în TIMP presupusa echipă olimpică susţinuse vestitul meci din iulie, cu cea din ţara lui Hamlet, acceptând din întrebarea prinţului din Elsinor, doar ultima alternativă la „a fi sau A NU FI“. Paşii — pe atunci perna de aer se află încă la stadiu de experiment — m-au purtat prin ju­deţul Harghita. Mai precis, m-au instalat la Oficiul de înregistrare a reclamaţiilor, din ca­drul I.G.O. Miercurea-Ciuc, intrucît cu un alt mijloc de calcul nu mai pridideau. Dar exe­cutam şi calcule de probabilitate privind tem­peratura camerelor şi apei din apartamente. Un timp am înregistrat pierderile de la Între­prinderea viei şi vinului, furturile de la U.E.I.L. Topliţa. Mai eram pus să calculez veacul cînd pantofii de tenişi vor ajunge şi în magazinele oraşului şi cînd I.O.R.C.I. va astupa găurile săpate în curtea blocului de pe strada Gării 6 bis. Uneori, eram folosit la sondajele de opinii privind spectacolele pe care casa orășenească de cultură avea să le organizeze in deceniul viitor, ori trebuia să calculez marele număr de ore­­de muncă patriotică efectuate de vestitele brigăzi ale tineretului, fotografiate, un marş voios, în primele zile ale primăverii. Prin mine, cumpărătorii voiau să afle cite magazine de „electrice“, cite din cele cu stofe, cite­ din cele cu articole pentru noii născuţi etc, vor fi închise „din cauză de boală“, „pentru inventar“,, „pentru preluarea mărfii ş.a.m.d. Şi mai ales cut timp. Străinii încercau să ghicească calea cea mai scurtă spre cabanele şi locurile turis­tice din jur, iar Autobaza T.A. calcula ci­ţi oameni pot călători pe un loc. Eram pus şi la încercări mai grele , bunăoară să calculeze re­zistenţa nervilor celor din blocurile aşezate in apropierea căii ferate, precum şi volumul de cunoştinţe însuşite la orele de practică de că­tre elevii liceelor. Trebuia să fac pronosticuri privind anul cînd ospătarii croitorii, coaforii vor lua in serios lozinca afişată in multe locuri „bacşişul ne dezonorează“, iar pentru filialele diferitelor asociaţii trebuia să calculeze tonele de hirtie necesare pentru consemnarea bogatei lor activităţi. Aşadar eram suprasolici­tat şi la Miercurea-Ciuc, ba şi în întregul ju­deţ. In sfere diferite şi pentru trebuie diferite. Astfel, se face că memoria mi-a devenit destul de bogată, fiind în stare, acum, după 100 de ani, să vă povestesc despre acele zile și în­­timplări, ce le-am trăit sau le-am auzit. Așa că simbăta viitoare ne vom intîlni la taifas in pagina a doua ... ,,M(axi) — F(orte)‘ Astăzi, la ora 11, în sala mică a Casei de cultură din Miercurea- Ciuc, are loc vernisa­jul expoziţiei de pictură în cadrul căreia artista Nagy Éva din Cluj, prezintă publicului, ce-­e­­le mai reprezentative ,i­ lucrări ale sale. Expoziţia este deschi­să sub auspiciile Uniu­nii artiştilor plastici din Republica Socialis­tă România, filiala Mier­­curea-Ciuc. Transpunînd pe priză cromatica nuanțată a corolelor, penelul a a­­dus un plus de farmec lujerilor purtători de frumos, prin viziunea proprie a artistei asu­pra gingăşiei florilor. ANUL V. nr 1430 „Cupa speranţelor“ la fotbal In cadrul „Cupei spe­­ranţelor“, meciul dintre Viitorul II Gheorgheni şi Unirea II Cristuru Se­cuiesc, nu s-a disputat, deoarece echipa Uni­rea nu s-a prezentat pe teren. Comisia de dis­ciplină ■ a hotărit, în conformitate cu regula­mentul F.R.F., ca ech­ipa, din Cristuru Secuiesc să plătească suma de 250 lei despăgubire e­chipei Viitorul, şi, tot­odată, a omologat me­ciul cu rezultatul de 3-0, în favoarea echi­pei din Gheorgheni. Dacă, şi la al doilea meci, echipa Unirea nu se va prezenta, comisia judeţeană de fotbal va cere F.R.F. sancţionarea echipei coordonatoare (Unirea Cristuru Secu­iesc), sancţionare ce poate ajunge pină la suspendarea acesteia din divizia C. Intîlnirea Mureşul II Topliţa — Textila II Odorheiu Se­­cuiesc, a luat sfîrşit cu rezultatul de 3—2 (2—2). In etapa viitoare sînt programate întîlniriler Unirea II Cristuru Se­­cuiesc — Mureşul II To­pliţa (ora 13.30) şi Mi­nerul II Bălan — Texti­la II Odorheiu Secuiesc (ora 13). TELEX — TELEX — TELEX SOFIA (Agerpres). — Cea de-a 9-a etapă a Turului ciclist al Bul­gariei, desfăşurată pe traseul Stara Zagora — Pazardjik (129 km), a fost cîștigata de italia­nul Piaccenti în 3 h 16'27“ (medie orară 39,480 km). In acelasi timp eu trecut linia de sosire Szmetterer (Aus­tria), Sinkcin (U.R.S.S.), Kowalski (Polonia), Hri­­soveni (România), Zibi­­rev (U.R.S.S.), Cernea (România). Clasamentul general individual i 1. Ivan Ni­­kolov (Bulgaria) ; 2. Lisz (Polonie) la 4T5“ ; 3. Henke (Cehoslovacia) la 4'34“ ; 4. Hajek (Ce­hoslovacia) la 5'47" ; 5. Trifonov (U.R.S.S.) la 6'39“ ; 6. Cernea (Ro­ mânia) la 6'49“. M. Hri­­soveni se menține , pe locul 8, la 11'23“. Clasamentul general pe echipe : 1. Bulgaria ; 2. Cehoslovacia la 12' 28“ ; 3. Polonia la 13' 48“ ; 4. România la 15'40“ ; 5. U.R.S.S. la 16'34“ ; 6. Olanda la 51'41“. In clasament fi­gurează 12 echipe. Eta­pa a 10-a se dispută pe traseul Pazardjik — Blagoevgrad (161 km), NEW YORK (Ager­pres). — Tînărul tenis­­man american Roscoe Tanner continuă seria succeselor. In cadrul turneului internaţional de la Albany, Tanner l-a învins cu 6—4, 7—6 pe Fred McMillan (R.S.A.) şi s-a calificat pentru semifinalele competiţiei. Astăzi, în cadrul ce­lei de-a cincea etape a campionatului diviziei A la fotbal, pe stadio­nul Dinamo din Capi­­tală se întîlnesc ec­hi­i­pele Dinamo Bucureşti şi F.C. Argeş Piteşti. Partida va începe la ora 15.30. Pe stadionul Republicii, cu începere de la aceeaşi oră, for­maţia Rapid Bucureşti primeşte replica ■ echi­pei C.F.R. Cluj. In ţa­ră se vor disputa urmă­toarele întîlniri : C.S.M. « Reşiţa — Sportul Stu­denţesc Bucureşti ; Pe­trolul Ploieşti — Stea­gul Roşu Braşov ; Fa­rul Constanţa — Steaua Bucureşti ; U.T. Arad — Jiul Petroşani ; A.S.A. Tg. Mureş — Universitatea Craiova. (Agerpres)

Next