Informatia Bucureştiului, iunie 1959 (Anul 6, nr. 1807-1832)
1959-06-01 / nr. 1807
Pag. a 2-a « Reporterul întreabă... bucureşteanul răspunde Deşi abia simbătă a împlinit... 12 ani, bucureşteanul cu care am stat de vorbă, a mai dat — chiar recent — un interviu. Faptul s-a petrecut cu citeva zile înainte de 1 'Mai cinci,coborind undeva, intr-o gară sovietică, din „Trenul prieteniei“, un reporter i-a pus o mulţime de întrebări la care a răspuns pe larg, deşi era tare obosit... Da, Dorel Capătă, elev in clasa V-a a Şcolii elementare nr. 119 a luat parte la concursul „Trenul prieteniei'' — De 1 Mai la Moscova", organizat de revista „Veac Nou" şi, ciştigind, a vizitat timp de citeva zile Kievul fi capitala Uniunii Sovietice. Firește, \'convorbirea noastră a pornit de la acest eveniment din viața tinărului interlocutor. I. — Cum te-ai gîndit să iei parte la concurs ? R. — Tăticii a fost cu ideea. El mi-aadus acasă un formular pe care l-am completat. I. — Singur? R. — La unele m-a mai ajutat și tăticu... Dar au fost întrebări la care am știut să răspund mai bine chiar decit el... J. — Care, de pildă? R. — La întrebarea: „In ce an va fi racheta cosmică sovietică in punctul cel mai apropiat de Pămint şi la ce distanţă ?". Am scris: „In 1975, la 15 milioane de kilometri". î. — Şi "de unde ai ştiut asta? R. — De la expoziţia ,,U.R.S.S. pe drumul construirii comunismului", de la sala Dalles. I. — Te-ai bucurat mult cînd ai aflat că ai cîştigat ? R. — O, a fost ceva grozav. Nici prin cap nu-mi trecea că am să ciştig ea, nici nu trimiteam formularul — deşi-l completasem — dacă nu-mi aducea aminte o colegă de clasă. Apoi — era intr-o duminică după-masă şi bateam mingea prin curte — cineva mi-a strigat peste gard: „Nu eşti tu băiatul care a cîştigat la concursul „Trenul prieteniei"! Fusese dimineaţă la tragere şi aflase că un elev din bulevardul Mărăşeşti nr. 90 — adică eh — ciştigase. A fost o mare, foarte mare bucurie şi pentru mine, şi pentru mămica şi pentru tătica... I. — Şi te-ai bucurat că ai să vezi Uniunea Sovietică ? R. — Sigur. Vedeţi, mie imi place mult de tot geografia. Şi aveam să văd tot ce învăţasem, de pe hărţi, la şcoală. Şi Niprul, şi Kievul cel vechi, şi Kievul nou cu uzine şi fabrici multe şi, mai ales, Moscova... Apoi, eu sunt pionier, preşedinte de detaşament. Eram fericit că voi cunoaşte pionierii sovietici, despre care ştiam multe de la şcoală, din ziare, din cărţi.. I. — Călătoria a fost inimoasă? R. — Da, tot timpul credeam că visez. In toate gările ne intimpinau pionieri cu flori, cu saluturi (eram 8 pionieri din Rominia)... Am schimbat insigne, cărţi poştale şi vreo 6 cravate pe care le luasem de acasă. I. — Ce ţi-a plăcut cel mai mult la Moscova ? R. — Au fost atitea lucruri frumoase că mi-e greu să aleg. Dar parcă cel mai mult m-au atras sala armelor din Kremlin — cu tot felul de arme interesante — şi parada de 1 Mai de la Moscova. Noi stăteam în faţa hotelului şi vedeam cum trec in faţa noastră mii şi mii de cetăţeni cu flori şi baloane. Ţin minte că deodată s-a ridicat spre cer o rachetă ca aceea despre care scria in ziare — numai că era uşoară ca un balon — Şi avea o coadă mare, roşie... ştiţi, ca focul pe care l lasă in urmă rachetele adevărate. Pe urmă m-a mai interesat mult locuinţa lui Lenin, de la Gorki. Mi s-a spus că acolo s-a organizat primul pom de iarnă și s-au prezentat primele filme pentru copiii sovietici. I. — I-ai cunoscut bine pe pionierii sovietici ? R. — Sigur că da. Despre asta am mai povestit colegilor, la Palatul Pionierilor, unde am fost chemat să-mi spun impresiile din călătorie. Pe 30 aprilie am avut la Moscova o întilnire cu pionierii sovietici ca să sărbătorim 10 ani de la inființarea prunelor detașamente de pionieri romini. A fot foarte vesel și am stat mult de vorbă , iar am schimbat insigne, ne-am dat adresa, am jucat jocuri hazii. Am învăţat şi jocuri noi. De pildă: cine umflă mai repede un balon, sau cine bea mai repede, cu biberonul, lupte dintr-o sticlă... Ei, au mai fost ele multe... I. — Şi le-ai spus toate la Palatul Pionierilor ? R. — Da. Ce-a mai rămas, am scris şi intr-un articol pe care vreau să-l trimit la „Scinteia pionierului", ziarul nostru, I. — Spune, Dorel, cum stai cu invîiţătura ? R.— Eu învăţ bine. Am avut numai 9 şi 10. Dar acum am parit-o la teza de matematică. Am greşit un calcul și am încurcat problema. Am luat un 4... Dar am p omis că mă îndrept. Altfel, mă fac de ruşine in faţa detaşamentului... I. — Şi ce activitate depuneţi voi, în cadrul detaşamentului ? R. — In primul rind am strius fier vechi. Şcoala noastră a strius mult fier vechi, citeva sute de kilograme. Pe urmă avem lingă şcoală un lot cu panseluţe şi alte plante pe care il stropim si-l privim de buruieni. Mai avem si un parc pe care l-am hiat in grija noastră. Sunt inscris si in cercul de automecanică de la Palatul Pionierilor. — Iţi place să citeşti ? R. — Sigur că îmi plac?. Chiar acum am terminat „Copiii muni lui de aur" de Al. Mihu şi mai înainte am citit cartea ,,Copiii căpitanului Grant", de Jules Verne. I. — Dar la cinematografie citii ? R. — In ultima vreme n-am prea avut timp. I. •— Și cu sportul cum merge ? R. — Toată ziua hal mingea Sitii în echipele de fotbal și de volei ale clasei. Acum două zile m-a înscris tovarășa profesoară de sport la un curs de înot. I. — Și echipele clasei cîștigă ? R. — Bună acum clasa noastră, a V-a B, a pierdut la fotbal. Dar sper să-i batem curind pe cei de la A. Ieri am văzut primul meci de fotbal din viața mea și mi-am ridicat nivelul tehnic... GRAZIELA VINTU CUM ÎNCEPE o pasiune Ce-i lipsea lui Bătrineanu ? Nimic. Ca profesor, cu funcţia de conducător al cercului de telecomunicaţii de la Palatul Pionierilor avea toate motivele să se declare mulţumit. Elevi zeloşi — destui. Umpleau în fiecare dimineaţă încăperea lungă înţesată cu tot felul de obiecte — de la clasicul telegraf al gărilor de provincie, pînă la modernul televizor. Dacă ar fi să recapitulăm pe scurt activitatea cercului, ar trebui să notăm că nişte copii de o şchioapă, care auziseră vag de tot de leikon, liţă, rotor şi alte piese electrotehnice, au construit o centrală telefonică automată în stare să deservească cercurile Palatului, că nişte băieţaşi ceva mai mari (savanţi în principiul lui Arhimede) au construit emiţătorul staţiei de radioemisie a cercului. Faimoasa Y03KPA cu prestigiu inegalabil în lumea celor mici (1010 legături cu radioamatori din toată lumea!). La toate acestea, ar trebui să mai adăugăm şi faptul că doi dintre membrii mai vechi ai cercului — Amalia Partin şi Ion Stănescu, cu cărţi de vizită (QSL-uri) răspîndite pe toate meridianele — sunt azi tehnicieni foarte buni la „Radio-Popular“. Să nu fie mulţumit Bătrineanu ? Dimpotrivă. Intr-o zi, mare zarvă la Palat. — Ai auzit ? — Ce? — La cercul de telecomunicaţii... Ascultă semnalele sputnikului. Asalt în masă al curioşilor cu pantaloni scurţi la radiostaţie. Un cerber de 16 ani, incoruptibil, cu degetul pe buze, barînd intrarea. — Im-po-si-bil. Vorbește sputnikul. Liniște ! Curioșii au stat pe afară într-o tăcere plină de reculegere, regretînd amarnic că nu s-au înscris la telecomunicații. La lansarea celui de al doilea și al treilea sputnik, lucrurile s-au petrecut la fel. Ce mai: cercul de telecomunicații devenise vedeta nr. 1 a Palatului. Asta n-ar fi fost grav: un pic de celebritate totdeauna e binevenită. Mai ales cînd ai 12 ori 14 ani, cînd visezi isprăvi unice de eroism. Dar, s-a iscat un vînt de răzmeriță chiar în cerc. — Copii, astăzi o să vă explic despre telefonul Bell... Inchipuiască-şi oricine situaţia lui Bătrineanu: să fii profesor, să anunţi o lecţie şi ascultătorii să se foiască pe scaune, trăgînd cu coada ochiului la radiostaţie! — Aşadar, telefonul Bell... — Tovarăşe profesor, cum vorbea sputnikul ? — Şi cum zboară, tovarăşe profesor ? — Se mai întoarce ? — Cum a transmis semnalele ? — Puneţi-ne banda de magnetofon, să ascultăm... S-a ales praful de lecţia lui Bătrineanu. A „virat“ , le-a explicat din cite citise în ziare ce şi cum e cu sputnicii, a pus banda de magnetofon, au făcut audiţie. Şi o ploaie de întrebări : de ce aşa şi nu altfel ?; ce fel de instalaţii de telecomunicaţii există pe bordul navelor cosmice? etc. etc. Şi asta în fiecare zi. Te scot din fire copiii cu „de ce“-urile lor. Pe Bătrineanu, nu. A citit ziarele număr de număr, şi-a făcut conspecte, a imprimat pe bandă de magnetofon conferinţele de specialitate de la radio. Aşa a mai potolit curiozitatea copiilor. Dar cum să-i aduci înapoi la telefonul Bell ? Aici, Bătrineanu a „virat“ de altă manieră. — Dacă nu ştiţi telefonul Bell şi telegraful, credeţi că o să ajungeţi radişti pe sputnici ? Şi iată cum, deşi la numai doi paşi se află faimoasa radiostaţie care a ascultat vocea sputnikului, Dunca Vasile dintr-a Vl-a şi Sfetcu Nicolae dintr-a Vll-a, desfac răbdători mădularele vechiului telefon. Necazurile lui Bătrineanu s-au sfîrşit. Deunăzi, la Palat, Dunca Vasile şi Sfetcu Nicolae meştereau cu letkonul, cu un patent şi şurubelniţă la o machetă, un post de radiodifuziune. Creaţia cercului, de 1 iunie. — Cînd o să fim radişti, zicea unul. — Pe planetă, nu ? l-a întrebat celălalt. Aşa începe, poate, o viaţă şi o pasiune : cu un letkon, un patent şi o şurubelniţă. A. SANDU ORIZONTAL: 1) Jucăria preferată a fetiţelor — „...de pionier", poezie de Marcel Breslaşu. 2) N-a fost trecută în catalog — „Strada mezinului" de Lev Kassil. 3) Băutură — învăţătură este principala lui ocupaţie — Locotenent. 4) N. — E dulce, dar şi... amăruie, uneori cu vanilie ,alte ori cu alune. 5) Loc la teatru, dar nu rezervat — Raportul dintre lungimea cercului şi diametru. 6) Mişcare convulsivă şi repetată a unuia sau a mai multor muşchi — In Giurigiu I — Agudă. 7) Pomadă — Creatorul aventurilor lui Pinochio, vestitul prichindel de lemn — Posed. 8) Serveşte — Odinioară (ab.) — Numeral nehotărit. 9) Cunoscut pedagog sovietic, autorul romanelor „Poemul pedagogic" şi „Steaguri pe turnuri“. 10) ...Cazimir, autoarea unor volume In versuri pentru micuţii cititori — Personajele principale ale unei opere literare. 11) Lupta pentru apărarea acestui bun al întregii omeniri înseamnă lupta pentru un viitor luminos al tinerei generaţii — Netulburat, liniştit — Soare. 12) Lampa străbunicilor — Un elev merituos care primeşte sprijin material din partea statului. „Copilărie VERTICAL : 1) Cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosinzene, ele incintă copilăria— Realizatorul unor filme de desene animate admirat de cei mici și de cei mari. 2) „...din copilărie" de Ion Creangă — Pahar pentru bere. 3) Frate cu bradul — Discuta cu barosul intr-o poveste a lui Creangă — Prietenă. 4) Sufix latin — Clor — In parcuri, in zile însorite, sint pline de cete gălăgioase de mici vizitatori. 5) Locuitori de origină germană din Transilvania — Mare scriitor sovietic, autorul romanelor „Copilăria mea", „Im. stăpin", „Universităţile mele". 6) Sărbătoritul nostru la 1 Iunie — Oraş in Norvegia. 7) Alcătuiesc scoarța pămintului — Pronume — Din ebonit / 8) Acolo — Talentatul interpret, de numai patru ani, din filmul rominesc „Mingea". 9) Pămint mocirlos (regional) — Ca la 7 orizontal. 10) A povesti — Scriitor englez, autorul volumelor: „David Copperfield“ și „Aventurile lui Oliver Twist". 11) Consoane — Ștrandul copiilor de la sale — întreprindere din București. 12) Notă muzicală — Oferit — Cele de curs sunt mai scurte — 13) Statu Palmă Barbă... unul din personajele basmelor noastre populare — Intim, prietenos. M. RADULESCU 66 Ne vorbesc creatorii silindu-ne în ziua de 1 iunie, ne-am adresat cîtorva creatori din diferite domenii artistice, cu următoarea întrebare: „Ce surprize le pregătiţi copiilor?". Octav Pancu-Iaşi — scriitor: „Acum lucrez la corectarea şpalturilor romanului pentru şi despre copii, intitulat „Cartea cu ochi albaştri“, care va apare în curind. De asemenea, am predat editurii volumul „Albă ca zăpada şi cei 7 ani de acasă", o culegere de povestiri noi şi vechi. Mihai Stoian — scriitor: ,,Am predat pînă acum editurii două volume : „Unde ne duc paşii" — roman pentru copii şi „Poveşti — de la fereastra mea“, o culegere de povestiri. Totodată, am scris special pentru ziua de 1 iunie o povestire intitulată „Poveste pentru toţi copiii lumii", ce se va transmite chiar astăseară la radio, în cadrul emisiunii „Bună seara copii!“. C. Sinea — directorul Teatrului Tineretului. „Ne-am preocupat de organizarea unor spectacole dedicate Zilei internaţionale a copilului. Chiar azi după-masă vom prezenta în sala noastră un spectacol de balet pentru copiii raionului Tudor Vladimirescu şi, concomitent, un colectiv de actori vor prezenta în sala căminului cultural „Barneîi Berea“ un spectacol cu două piese intr-un act, intitulate: „Cum semeni aşa culegi“ şi „Se împrăştie norii“. Itinerar muzical al unor copii -cîntareţi Sînt 150 de copii, fetiţe şi băieţi. Unii dintre ei au deprins abia literele alfabetului ori tabla înmulţirii, în vreme ce alţii cunosc emoţiile examenelor ,,de-a Vlila“. Copii bucureşteni, care bat mingea, se duc la cercurile de la Palatul Pionierilor şi-l citesc pe Jules Verne. De două ori pe săptămînă, insă, lasă joaca, şcoala, cărţile de o parte şi, într-unul din modernele studiouri ale Radioteleviziunii învaţă să cînte pe trei voci după complicate partituri ale lui Constantin Bobescu, Şostakovici sau Schubert. Poate i-aţi ascultat şi dumneavoastră, fie uneori deschizînd aparatul de radio, fie dintr-un fotoliu din solemna sală a Ateneului R.P.R. Este vorba de corul de copii al Radioteleviziunii. • E adevărat că în ultima vreme, copiii—cîntăreţi n-au mai dat spectacole. Şi aceasta, pentru că abia de cîteva zile s-au întors dintr-o călătorie din Republica Democrată Germană şi se pregătesc pentru alta, în Republica Cehoslovacă. Buchetul acesta de copii, cu voci cristaline şi aptitudini muzicale deosebite, cuprinde în „palmaresul“ său, de vreo zece ani încoace, cîteva călătorii peste hotare. In 1951, la Berlin, la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, (de unde, de altfel, s-a întors cu titlul de laureat); în 1957, la Düsseldorf, la întîlnirea corurilor de copii şi tineret din R.F. Germană; iar în 1959 — la Weimar, Eisenach şi Erfurt, unde a luat parte, alături de coruri de copii din R.D. Germană, R. Cehoslovacă, R.P. Polonă, R.P. Bulgaria şi R.F. Germană, la festivalul intitulat „Cint pacea“. Întorşi din proaspăta călătorie, dirijorii corului şi cîţiva copii ne-au înfăţişat filmul acestui festival, care, închinat păcii, a cuprins într-un imens cor glasurile a aproape 500 de copii.Nu este vorba doar de o figură de stil: într-adevăr, cele cîteva sute de copii din cîteva ţări europene, adunaţi la festival au cîntat, într-un singur glas, cîntecul „Rugămintea copiilor“ pe versuri de Bertolt Brecht, — emoţionant apel la apărarea păcii în lumea întreagă). Nu vom înşira toate amănuntele aflate. Copiii români au cîntat într-o vastă sală din castelul Wartburg din Eisenach, într-o grădină înflorită a unui vechi palat din Weimar, pe treptele unei catedrale din Erfurt şi, acompaniaţi de dangătul grav al clopotului din mausoleul ridicat în memoria victimelor fascismului, la Buchenwald. Dar trebuie subliniate atenţia, simpatia şi entuziasmul de care s-au bucurat micuţii soli ai muzicii din ţara noastră. Pretutindeni, aplauze, ,,bis“-uri, flori... Un băiat din cor a strîns, într-un carneţel dăruit de un german, o mie de semnături ale auditorilor entuziaşti ; o fetiţă a schimbat nu ştiu cite cravate de pionier; o alta are o adevărată colecţie de insigne... Sînt, toate acestea, cele mai noi mărturii ale admiraţiei de care se bucură — în inimile tuturor celor care, cum spun versurile lui Brecht din cîntecul sutelor de copii de la festivalul de la Weimar, nu doresc ca „viaţa să fie o pedeapsă“ — arta unor copii care cresc liberi şi fericiţi în patria lor. G. P. Sesiuni ale sfaturilor populare raionale Raionul Tudor Vladimirescu Probleme sanitare şi de prevederi sociale întruniţi în cadrul celei de a VllI-a sesiuni a sfatului popular al raionului Tudor Vladimirescu, deputaţii au luat in discuţie problemele ocrotirii sănătăţii populaţiei din cuprinsul raionului şi activitatea desfăşurată în domeniul prevederilor sociale. Raportul comitetului executiv pe a-ceastă temă a subliniat importantele îmbunătăţiri aduse sectorului medico- sanitar prin aplicarea H.C.M. 1365, care a contribuit la îmbunătăţirea asistenţei medicale acordată oamenilor muncii, la consolidarea şi reprofilarea util- i taţilor sanitare etc. Unul din importantele rezultate care au urmat aplicării acestei Hotărîri îl reprezintă creşterea circumscripţiilor sanitare care deservesc populaţia raionului, de la 19 la 30. In ceea ce priveşte consolidarea bazei materiale a asistenţei medico-sanitare, raportul comitetului executiv a relevat faptul că an de an fondurile destinate in acest scop au crescut în mod substanţial. Astfel, din aceste fonduri, la spitalul de boli contagioase nr. 2 au fost construite încă 2 noi pavilioane, la spitalul Bernat Andrei a fost complet renovat blocul alimentar, şi s-a amenajat o spălătorie mecanică; au fost efectuate lucrări de reparaţii şi curăţenie generală la spitalul Bernat Andrei, spitalul Elena Pavel, policlinica Coşbuc, policlinica Bradului, circumscripţiile sanitare nr. 60, 61 A, 65 B şi altele. Importante sume au fost alocate pentru medicamente şi pentru rezolvarea altor nevoi privind sănătatea populaţiei. O intensă activitate s-a desfăşurat de asemenea în ceea ce priveşte educarea personalului medico-sanitar în spiritul devotamentului faţă de bolnavi, creşterea nivelului educativ sanitar al populaţiei. La aceste acţiuni o contribuţie însemnată au adus-o şi activiştii sanitari obşteşti, mobilizaţi şi îndrumaţi de către deputaţi şi membrii comitetelor de stradă. Atît raportul comitetului executiv, coraportul comisiei permanente de sănătate cit şi discuţiile deputaţilor au scos in evidenţă lipsurile care mai continuă să persiste în acest sector de activitate. Deputata Nicolae Georgeta a subliniat necesitatea intensificării muncii de educare a surorilor dar spitale care nu dovedesc întotdeauna o atitudine corectă faţă de bolnavi; deputatul Israel Bacalu a semnalat necesitatea înfiinţării unei secţii de hidroterapie la una din unităţile sanitare centrale ale raionului; deputatul Ioan Păru a cerut urgentarea lucrărilor de reparaţii la baia Căţeiu, care funcţionează in prezent cu un singur duş etc. Tot în cadrul celei de a Vlli-a sesiuni a sfatului popular al raionului Tudor Vladimirescu a fost prezentată o informare privind realizările obţinute pe baza hotărîrilor luate de către cea de a VlI-a sesiune a sfatului popular raional. Raionul 1 Mai Pentru buna întreţinere a fondului de locuinţe Recent a avut loc în raionul 1 Mai cea de a VIII-a sesiune de deputaţia sfatului popular al raionului, dedicată analizei modului cum se desfăşoară repararea şi întreţinerea fondului de locuinţe. Din raportul comitetului executiv, din coraportul comisiei permanente de deputaţi pentru gospodăria locativă ca şi din discuţiile unor numeroşi deputaţi participanţi la sesiune, a reieşit că în ultimul timp, ca urmare a reorganizării activităţii de întreţinere şi reparare a fondului de locuinţe, se remarcă o îmbunătăţire calitativă simţitoare a lucrărilor. In acest an se vor executa în raionul 1 Mai lucrări de reparaţie în valoare totală de peste 13 milioane lei. Numeroşi cetăţeni sprijină activ munca de întreţinere a locuinţelor, in primele patru luni s-au obţinut, datorită aportului locatarilor, economii în valoare totală de 140.000 lei. Participanţii la discuţii au citat cu indignare numele unor locatari care refuză să-şi achite obligaţiile de chirie şi întreţinere pentru locuinţele pe care le ocupă, printre care I. Rădulescu din calea Floreasca nr. 43, Eftimie Luca din str. Mozart 91, Const. Gheorghe din str. Armenească 17, dr. Urumberg Israel din str. M. Eminescu 254 etc. In discuţii s-a subliniat că prin alegerea noilor comitete de bloc subdirecta îndrumare a sfatului popular, se întăreşte controlul acestuia asupra fondului de locuinţe, bun al întregului popor, şi se înlătură de la administraţia imobilelor elementele necorespunzătoare, neinteresate în buna întreţinere a fondului de locuinţe. S-a arătat de asemenea că este necesară o intensă muncă de lămurire cu cetăţenii pentru îngrijirea imobilelor, în care locuiesc, pentru executarea de mici reparaţii prin utilizarea resurselor locale, pentru antrenarea locatarilor în vederea înfrumuseţării imobilelor, astfel ca ele să contribuie la schimbarea aspectului Capitalei noastre în cinstea celei de a XV-a aniversări a eliberării patriei noastre. Să crească marei (Urmare din pag. I-a) prunc smuls morţii, in care vor creşte peste ciţiva ani vise şi plajiuri, va deveni om. Şi unde se petrec asemenea fapte? In fosta campioană de odinioară a mortalităţii infantile în care erau număraţi cu totul 114 medici pediatri la o populaţie de 4.000.000 de copii şi in care doar două naşteri din sată aveau loc in maternitate. Statistica nutriţiei Dar să ne întoarcem la comentariil doctorului Bana. „Se pare că în păturile mizere ale populaţiei noastre orăşeneşti — scria el — problema alimentaţiei prezintă un aspect foarte grav. El işi găseşte expresia in ce priveşte alimentaţia copiilor mici. Mijloacele materiale nu permit mamei să cumpere nici lapte, nici zahăr, aşa incit după ce in primele luni laptele a fost diluat cu ceai simplu, se administrează copilului alimente mestecate in prealabil in gura mamei". Şi ocupîndu-se de copiii de virstă şcolară, pedantul statistician continuă: „Intr-o serie de cercetări pe care le-am întreprins asupra unui număr de 833 copii de şcoală de la periferia Bucureştiului, am constatat la toţi un grai avansat de subnutriţie: 29,7 la sută din aceşti copii nu mincau decit o dată pe zi..“ Cînd am citit aceste mărturii inspăimîntătoare, petrecusem tocmai In ajun o dimineaţă la creşa şi căminul de copii ale fabricii de încălţăminte „Kirov". Instituţia aceasta, geamănă cu zeci de alte case ale copiilor răspîndite prin oraş, este instalată într-un colţ liniştit din incinta fabricii, într-o clădire albă şi spaţioasă. I-am urmărit pe copii cum işi beau dimineaţa ceaşca de cacao cu lapte, cum se ungeau neindemînatici pe toată rotunjimea obrajilor dolofani şi rumeni cu unt şi marmeladă, i-am urmărit in jocurile şi exerciţiile lor, i-am vizitat in dormitoare, acolo unde cei mai neajutoraţi încă de virstă, stau întinşi sub plăpumioare roz. „Am colindat în acele zile prin multe locuri. La Palatul Pionierilor am fost martorul repetiţiilor micilor artişti pe scena impunătoarei săli de festivităţi, pe stadioane l-am văzut întrecîndu-se pe recordmenii anilor ce vin, i-am urmărit făcind primii paşi către carte, i-am văzut la colţurile de distracţii, avîntîndu-se cu ochi strălucitori . In văzduh, alunecind vertiginos pe tobogane... Copiii aceştia care se întorc de la şcoală sărind într-un picior, trupuşoarele acestea fragile care se călesc incet dar trainic sub razele soarelui, năzdrăvanii aceştia care fac pozne şi descoperă lumea, sunt ziua de minie a ţării. Iată de ce de 1 Iunie, urăm: La mulţi ani copilului nostru. Să crească mare! Să crească sănătos ! Să crească întreg! Să crească om ! Demn de lumea comunistă pe care o statornicește poporul călăuzit de partid. Au fost trase la sorţi câştigurile la concursul „Cartea cu premii“ La 31 mai a avut loc tragerea la sorţi a cîştigătoriilor la concursul „Cartea cu premii“, organizat de Direcţia difuzării cărţii din Ministerul Invăţămîntului şi Culturii. Iată principalele premii distribuite: 15 motociclete „K 58“ şi 10 motorete „Simson“ au fost atribuite lozurilor cu nr. 07226 din fiecare din cele 25 de serii. Un televizor „Record“ a fost cîştigat de posesorul lozului nr. 05052 seria Iii, un frigider „Pinguin“ nr. 18980 seria XXV, un acordeon „Periniţa“ nr. 14321 seria VIII, un aragaz cu trei ochiuri și butelie nr. 11403 seria XVI, un aparat de radio „Balada“ nr. 09750 seria XIV, o mașină de spălat rufe nr. 13329 seria XX, iar un aspirator de praf „Racheta“ nr. 17520 seria XVIII. Excursiile în străinătate au revenit lozurilor cu nr. 06745 din toate cele 25 de serii, după cum urmează: excursia pe itinerarul București-Kiev- Moscova pentru seriile V, X, XV, XX, XXV, iar excursia în R.P. Bulgaria pentru seriile celelalte. De asemenea au fost distribuite 15 biciclete „Carpati“, cîștigate de lozurile nr. 01433 din seriile I, III, V, VII, IX, XI, XIII, XV, XVII, XIX, XXI, XXII, XXIII XXIV, XXV, şi 10 ceasuri de mină „Pobeda“ lozurilor cu acelaşi număr (01433) din celelalte serii. Cite un aparat de fotografiat „Orizont“ a fost cîştigat de lozurile nr. 10308 seria XXIII şi nr. 19728 seria VIII, cite o bibliotecă (mobilier şi cărţi) de lozurile nr. 19980 seria XX, nr. 01355 seria XXV, nr. 03790 seria XVIII, nr. 19463 seria XXI, nr. 11378 seria XVI, şi nr. 04153 seria XXV, iar cîte un stilou „Garant“ de lozurile din toate seriile (1—XXV) purtind nr. 06688. Au mai fost atribuite patru premii în cărţi în valoare de 500 lei fiecare, 75 de premii în cărţi în valoare de 250 lei fiecare, 250 de premii în cărţi în valoare de 200 lei fiecare, 750 de premii în cărţi în valoare de 100 lei fiecare şi 1000 premii în cărţi în valoare de 75 lei fiecare. Lista completă a cîştigurilor poate fi consultată în toate librăriile şi standurile de cărţi din Întreprinderi şi instituţii. Prezentarea lozurilor cîştigătoare trebuie făcută pînă la 20 iunie a.c. la orice librărie din Capitală şi din ţară, iar lozurile necîştigătoare pot fi preschimbate în cărţi la alegere (la valoarea de 2 lei lozul) la toate librăriile pînă la data de 30 iunie a.c. Manifestări la Casa prieteniei romîno-sovietice A.R.L.U.S. • Azi la ora 17.45, In sala de festivităţi a Casei prieteniei romino-sovietice, are loc o manifestare închinată Zilei internaţionale a copilului. Cu acest prilej, tovarăşa Ana Spiridon, director al Palatului Pionierilor din Bucureşti, va prezenta aspecte din viaţa fericită a copiilor sovietici. Apoi va rula filmul artistic „Detaşamentul lui Vasca Trubaciov“. • Tot azi, la ora 20.30, va avea loc, în grădina de vară a Casei prieteniei româno-sovietice un concert de muzica uşoară sovietică şi românească, prezentarea concertului şi momentele vesele sunt asigurate de Horia şerbănescu Şi Radu Zaharescu. Mîine, la ora 17,45, in sala de festivităţi a Casei prieteniei romîno-sovietice se face prezentarea filmului artistic „Ivan cel Groaznic“ (seria I-a), iar la ora 20, în grădina de vară va fi prezentat un jurnal de actualităţi din C.R.S.S., după care va rula filmul artistitic „Născuţi în furtună“. berliner ensemble : Viaţa lui Galilei de B. Brecht Nemaipomenitele orori ale ultimului război mondial — începînd cu criminalele experimente ale medicilor nazişti pe oameni vii şi culminînd cu teribila explozie atomică de la Hiroşima — au stîrnit în Brecht, pe lingă revoltă, o întrebare fundamentală. Cum au putut ştiinţa şi tehnica să coboare atît de jos, să-şi pună cele mai preţioase cuceriri in slujba atîtor distrugeri, şi care e izvorul acestei grave situaţii ? Temeinic înarmat cu învăţătura marxist-leninistă, Brecht a găsit răspunsul just: ruperea, îndepărtarea omului de ştiinţă de popor, de interesele lui vitale, ca o consecinţă a modului de producţie capitalist. Piesa Viaţa lui Galilei — în care elementul istoric e, evident, un pretext — este o ilustrare şi o argumentare vie a acestui adevăr. Prin ea, Brecht a vrut să atragă atenţia oamenilor de ştiinţă din occidentul capitalist asupra groaznicelor consecinţe pe care le poate avea aservirea faţă de interesele de clasă ale exploatatorilor. Dar de ce a ales Brecht tocmai viaţa şi întîmplările lui Galileo Galilei pentru a-i convinge pe contemporani ? Din două motive, mai cu seamă. Intîi, pentru că Galilei — ilustru confrate al savanţilor de azi — a avut ocazia să deschidă ştiinţei şi omenirii o eră nouă (aşa cum o au astăzi şi savanţii atomişti). Al doilea, pentru că atitudinea lui Galilei sintetizează o întreagă problematică de arzătoare actualitate. Prin observaţiile şi descoperirile sale deschizătoare de perspective, Galilei — susţinător al raţiunii umane — ar fi putut duce omenirea pe calea adevăratului progres, dar s-a dezis, şi-a „abjurat“ concluziile ştiinţifice de bază („pămîntul e în mişcare“), trădînd astfel ştiinţa, trădîndu-se pe sine şi pe oameni, in autodezminţirea lui Galilei, Brecht vede însuşi „păcatul originar“ al ştiinţei moderne: „Bomba atomică este -- atît ca fenomen tehnic, cit şi ca fenomen social — clasicul produs final al contribuţiei ştiinţifice şi al trădării sociale a lui Galilei“. In faţa intereselor de clasă ale feudalităţii, ale papalităţii şi inchiziţiei, Galilei au cedat, a trădat. In faţa intereselor de clasă ale burgheziei, cei care au descoperit şi produs bomba atomică, aruncată ulterior la Hiroşima au cedat, au trădat. Iată legătura dialectică şi istorică pe care Brecht o stabileşte între Viaţa lui Galilei şi actualitate. Ce avertisment mai limpede, mai eficace poate fi dat celor interesaţi decît aceste cuvinte din monologul final al piesei: „Eu susţin sus şi tare că singurul scop al ştiinţei este de a uşura viaţa neînchipuit de grea a omenirii. Dacă oamenii de ştiinţă se vor lăsa intimidaţi de stăpînitorii lipsiţi de scrupule, mulţumindu-se să îngrămădească cunoştinţe de dragul cunoştinţelor, întreaga ştiinţă e în pericol de a fi schilodită, iar noile voastre maşini se pot transforma în noi suferinţe pentru oameni“. Descoperirile şi invenţiile în domeniul fizicii nucleare sînt revoluţionare în ştiinţă. Şi descoperirile lui Galilei au fost, la vremea lor. Dar dacă ele nu sînt legate de revoluţia socială, dacă nu sînt puse în slujba realelor interese ale omenirii, ale popoarelor, asemenea cuceriri ştiinţifice nu rămîn decît impulsuri (cum spune Brecht despre Galilei) şi nu autentice revoluţionari, adică factori efectivi de progres al societăţii. Aceasta e lecţia de conştiinţă, de morală, de omenie, pe care Brecht o oferă cu toată vigoarea savanţilor atomişti din apus. Piesa lui Brecht a oferit strălucitului „Berliner Ensemble" prilejul unui spectacol de o calitate artistică deosebită. Şi, trebuie să precizăm din capul locului, din toate punctele de vedere, adică în toate compartimentele artei dramatice şi a montării teatrale. Căci — deşi am fi tentaţi să vorbim întîi de magistrala creaţie a lui Ernst Busch în rolul titular — nu putem să nu remarcăm cu precădere faptul că teatrul berlinez îşi onorează din plin denumirea : este prin excelenţă un ansamblu, adică un tot unitar şi armonios. Disciplina artistică riguroasă, conştiinţa profesională evidentă pînă şi în ultimul detaliu, armonizarea perfectă a tuturor elementelor scenice — regie, decor, muzică, lumini, mişcare şi rostire actoricească etc. — fac din spectacolul brechtîan o manifestare de artă fără cusur, fără greşeală. Prin Viaţa lui Galilei (ca şi prin Mama, cu cîteva zile înainte), ne-am dat seama cum se realizează un prim deziderat al lui Brecht: accesibilitatea şi claritatea fabulei, adică a întîmplărilor ce se perindă pe scenă. Apoi, cel de al doilea deziderat: comunicarea eficace, agitatorică a ideilor, a mesajului piesei. Subliniem meritele unei regii atotcuprinzătoare şi de extremă precizie (Erich Engel), ale decorurilor cu adevărat funcţionale şi perfect armonizate ca linie şi culoare (Gaspar Neher) şi ale expresivului, delicatului comentariu muzical (Hans Eisler). Dintre realizările actoriceşti — toate impecabile — ţinem să relevăm admirabila scenă a rugăciunii Virginiei, fiica lui Galilei (Regine Lutz), compoziţia Cardinalului bătrîn (Wolf von Beneckendorff), chipurile diferenţiate şi expresive din excepţionalul tablou al Carnavalului, precum şi masca împrumutată papei Urban (Ernst-Otto Fuhrmann) sau nobleţea şi consecvenţa în caracterul lui Andrea (Ekkehard Schall). După toate acestea, ce se mai poate spune despre Ernst Busch, inegalabilul interpret al lui Galilei ? Că i-am admirat firescul mişcărilor şi timbrul unic al vocii, limpezimea dicţiunii ? Că ne-a uimit măiestria cu care şi-a gradat rolul, marcîndu-i evoluţia ? Că mediul lui Galilei, ca şi gîndirea şi simţirea acestuia, au devenit mediul natural al actorului, înseşi gîndirea şi simţirea actorului ? Vom afirma, într-o singură frază, că prin interpretarea lui Busch am trăit o seară în prezenţa lui Galilei, că l-am cunoscut pe Galilei şi că, mai ales după monologul final, am înţeles întreaga uriaşă răspundere a omului de ştiinţă faţă de omenire şi istorie. In toate acestea vedem încununarea virtuţilor unui teatru, al cărui turneu în ţara noastră lasă o amintire de neşters. Amintirea unui exemplu de artă teatrală de înaltă ţinută, pusă în slujba celui mai înaintat ideal al omenirii, triumful socialismului și al comunismului. FLORIAN POTRA ERNST BUSCH văzut de DRAG