Informatia Bucureştiului, aprilie 1974 (Anul 21, nr. 6399-6424)
1974-04-25 / nr. 6420
Pagia 2-a r Chiar şi atunci cînd se pare că nu mai e nimic de aflat, oamenii, redescoperind adevărurile ştiute (dar prin propria lor experienţă, prin viaţa trăită) se descoperă pe ei... — Ce înţelegeţi dv. prin datorie, tovarăşe Marin Dima ? —■ Viaţa şi munca de fiecare zi , de cînd te scoli, pînă cînd te culci. Dacă eşti om, fii om. Fă-ţi, adică, în toate împrejurările, faţă de tine şi de ceilalţi, datoria de om, vîntul şi onoarea noastră, a brigăzii, a mea, şi că ori le sînt „ca un tată*, cum zic ei, ori să nu-mi mai spună aşa, că mă fac de ruşine, şi nu-i frumos, prin d-aia le-am pus meseria în mină... După o discuţie ca asta, Ion Fetecău, cîteva zile, nu şi-a mai scos capul din pămînt. Acum e un exemplu nu numai pentru brigadă, ci pentru toată secţia. D-asta zic că sentimentul datoriei se mai şi cultivă ! Un altul (zic eu „altul", dar mi-e drag ca şi copilul meu) spunea că el e... sportiv. „Ce „Sportiv !*. „Şi ce-i cu asta ?“. „Ce să fie, eu mă ocup de sport !“. „Măi, fir-ar să fiel —şi treaba?...“ Cum, ne-cum, ce-a fost la mijloc vă închipuiţi şi dv., fapt e că după o vreme m-am dus la secretarul de partid şi i-am spus : „Pe băiatul ăsta am putea să-l primim în partid*. Şi băiatul — dar ce băiat ! — a fost primit cu unanimitate de voturi. Asta e Dumitru Ne-am angajat noi, în cinstea lui 1 Mai, să terminăm cu cinci zile mai devreme revizia laminorului de 6 toli nr. 2. Un colos , demontat-reparat-montat, mii de piese, zeci de mii de tone de utilaje. Băieţii s-au uitat la mine : „Putem, nea Dima ?*, „Putem !" Şi am cîştigat o producţie, pentru uzină, de vreo 3 000 tone de laminate. — Aţi început cu a doua întrebare, poate unde v-a fost mai la indemîna, de la „dat" „la datorie“... Dar prima ? — Ce-am adunat ? Nu ştiu cum să vă spun, dimineaţa, cînd deschid fereastra, eu respir tot cerul, şi-i simt al meu. Mă simt un om fără cele 11 insigne de fruntaş — tot atîtea galoane de nobleţe omenească aşezate cronologic, fără întrerupere, din 1962. Ceea ce, biografic, înseamnă 11x365... Paul Lampert Moto: „Care ţi-este datoria? Cerinţa zilei“. „Ce este datoria ?* Întotdeauna mi-au plăcut întrebările naive, prin eternul lor omenesc. .. „Ce este datoria, ce cată sa fie ?“ Cele II galoane de noblețe omenească — E prea frumos pentru a fi atît de simplu... — Cînd ti-a intrat In singe, e simplu. — Unii spun, cînd definesc stările devenite firești, câ lucrurile se petrec ca și cu banii : dacă-i ai, îi ai, dacă nu, nu... — Poate, dar nu cu toate... Una e datoria, cînd e vorba de bani, și de asta trebuie să scapi cit mai repede, alta e datoria, ca sentiment, și asta se cultivă ! Vreau să spun că de ea nu trebuie „să scapi", ci, dimpotrivă, s-o faci să crească... — De exemplu ? — Văd pe cite un tînăr că stă rezemat de banc. „Ce faci ?“ „Păi, am terminat treaba pe ziua de azi I*. „De ce nu te apuci de cea de mîine ?". Unii se mai supără, dar cînd le explici cu răbdare, omeneşte, că „Cincinalul în patru ani şi jumătate* înseamnă că azi nu poţi lucra numai pentru azi, ci şi pentru mîine, că e In Joc culancu, care acum e şi organizatorul grupei sindicale. — Ar mai fi şi exemplul personal, nu numai al altora... — E o vorbă din bătrini : „Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul“. Toate faptele omului trebuie să izvorască din respect faţă de sine şi de semeni. — L-aţi citit pe Anton Pann ? — înţeleptul ca un proverb ?... Ehei, nu-i mică datoria, cînd simţi, ca ei, că ce-ai adunat de la lume trebuie să dai lumii înapoi. — Ciţi ani de meserie aveţi ? — Din 51 de viaţă, 37 de muncă. — Şi —■ apropo de cel citat — ce-aţi adunat ? Ce-aţi dat ? — Grea întrebare... O să mai discutăm noi, după ce-oi ieşi la pensie. Deocamdată simt că am mari datorii față de tineret. Mă bucur ca una, care a fost și în gindul lor, am terminat-o cu bine, liber. Asta e mult. Dar ce v-am spus poate să vi se pară o figură de stil... — Nu, deloc. Cunosc oameni cărora ie place să spună că seara, cînd pun capul pe pernă, dorm. Și asta mi se pare că spune acelaşi lucru, dacă ne referim la sentimentul datoriei indeplinite, căruia — după atîtea ipostaze în care v-aţi prezentat —i-aş găsi şi eu echivalentul în starea de deplină sănătate morală. Şi dv. dormiţi bine ? — Perfect ! — Iar cînd vă sculaţi ? — încep datoriile ! ...Aşa gîndeşte un om care, luîndu-şi ziua ca etalon şi făcînd în fiecare zi ceea ce îi dictează simţul datoriei, este — de 11 ani — fruntaş în întrecerea socialistă: lăcătuşul, muncitorul specialist, şeful de brigadă, comunistul Marin Dima de la „Republica". Un loc anume din casa lui este panoplia titlurilor pe care i le con- Ce lucrări de artă achiziţionează (şi vinde) Consignaţia? Fără să facem bilanţul galeriilor şi al celor ce expun în ele, am fost surprinşi să constatăm că numărul sălilor în care expun diletanţii, după bunul lor plac, este considerabil. Am început numărătoarea cu magazinele Consignaţiei şi vitrinele atelierelor de rame. Numai în cinci magazine ale Consignaţiei se aflau peste 300 de tablouri dubioase ca valoare artis- Pt acte de vedere tică, semnate de nume necunoscute, pe care nu îndrăznim să le considerăm aparţinind artiştilor amatori, deoarece aceste tablouri poartă pecetea prostului gust profesionalizat. Ceea ce adesea găsim la Consignaţia este „fabricat“ în acelaşi spirit şi de aceeaşi mină „meşteşugărească", o producţie în serie a unor peisaje în genul cărţilor spoştale ilustrate, dulcegi, cu abundenţă de verde şi roz, cu un desen primitiv şi naiv , care introduce aici un gust îndoielnic, ce deformează sensul unei juste educaţii estetice Acceptarea unui asemenea gust a eliminat din magazinele Consignaţiei tablourile valoroase. Acestea au început să fie concentrate în case particulare, care le anunţă celor interesaţi prin intermediul micii publicităţi. Astfel de magazine „particulare“ dictează preţurile susţinând că au avut iniţial consultări cu preţuitorii Consignaţiei. Ar fi desigur cazul să ne întrebăm şi cine sunt aceşti preţuitori, ce profesiune şi calificare au ei şi cum stabilesc preţurile, deoarece în consignaţie evaluările sunt uneori flariante, alteori neconcludente asupra valorii obiectelor prezentate. Consignaţia şi-ar putea îmbunătăţi sistemele de evaluări, atît printr-o mai organizată consultare a specialiştilor muzeelor, printr-un mod mai real de acceptare sau de respingere a ofertelor care in mod normal nu trebuie să vină de la producători, cit şi prin organizarea de licitaţii pe genuri de lucrări, prin expoziţii speciale, prin organizarea de sucursale ş.a.m.d. In acelaşi timp, Uniunea artiştilor plastici şi, îndeosebi, Asociaţia artiştilor plastici amatori din Bucureşti ar trebui să se sesizeze şi să militeze pentru selecţia valorilor şi, eventual, pentru realizarea unei săli de expoziţii-magazin, în care artiştii amatori să se poată manifesta şi să expună operele lor, fiind feriţi de ispitele nefaste ale comercializării artei şi ale alterării rolului lor social şi artistic. MIRCEA DEAC ot un act de conştiinţă reprezintă şi AFIŞUL, POLITIC DIN R. P. UNGARA numeros reprezentat în rotonda Ateneului român. Artişti mulţi, acoperind peste o jumătate de secol de luptă in numele progresu INFORMAŢIA BUCUREŞTIULUI Cu ce ,, măsură operează responsabilul ? Răsfoim condica de sugestii şi reclamaţii a magazinului alimentar cu autoservire din piaţa Gării Obor. Intr-o însemnare, referitoare la atitudinea necuviincioasă a vînzătoarei Aurica Niţă, în locul măsurilor luate, responsabilul notează : ,Se atrage atenţia consumatorilor..." O altă însemnare atrăgea atenţia asupra comportării casieriţei şi vînzătoarei care verifică mărfurile cumpărate. La rubrica măsuri, acelaşi responsabil scrie : „Să fie în continuare exigente...* (Chipurile, să vorbească tot atît de urît cumpărătorilor). Asemenea „măsuri“ abundă în condică. Asta înţelege oare responsabilul prin simţul datoriei ? N. C. Pentru care n-aveți, ca sa spun asa, responsabilitate directă ? — Ba aveam ! Nici nu vă închipuiți ce chinuitor e să vezi cum 5 sau 10 oameni migălesc la o piesă atitica de mică, să vezi cum ore de muncă sa irosesc cu randament scăzut E drept, frămîntarea asta n-o găsesc scrisă In regulamentul de „La fabrică nu vii doar aşa, ca să-ţi faci vechimea în muncă . Să recapitulăm, tovarăşe Ion Berteanu. Deci dumneavoastră singur aţi conceput, proiectat şi executat aici, la Electroaparataj, 9 maşini şi dispozitive care au adus întreprinderii mari economii de forţă de mrencă şi de materie primă (funcţionarea doar a uneia dintre maşini echivalează cu 160 000 lei economii anuale — n. r.). Cum aţi reuşit toate aceste lucruri, mai bine zis ce v-a determinat pe dumneavoastră — mecanic de întreţinere — să fiţi preocupat de lucruri care nu figurau în obligaţiile de serviciu, ordine interioară. Omul are insă şi altfel de obligaţii, în primul rînd faţă de el. La fabrică nu vii doar aşa, ca să-ţi faci vechimea în muncă. Dacă eşti aici, răspunzi de tot, eşti angajat în toate. Şi cauţi, te frămînţi să afli rostul tuturor greutăţilor. Şi, la urmă, cînd ai reuşit, cînd vezi cum nişte foste fiare vechi se mişcă şi aduc mii şi mii de lei economii, te bucuri, ăi, cum să vă spun, satisfacţia că ai făcut ceva, că in acea zi ţi-ai împlinit datoria. Val. Voiculescu Fişier social Magnetofonul la el, copilul în provincie... In prezenţa unor tovarăşi de la Serviciul de forţă de muncă al sectorului 7, am stat nu de mult de vorbă cu un tînăr căruia i se oferea un post, pe care el l-a refuzat pentru că.......nu se simte dator nimănui, cu nimic" , nici măcar părinţilor care îi întreţin copilul intr-un oraş de provincie, iar lui îi trimit periodic (declară el) şi importante sume de bani, ca să aibă băiatul cu ce trăi în Bucureşti... Noroc şi de soţie, care i-a adus „zestre“ apartamentul şi... munca ei de zi cu zi. — Dumneata nu te plictiseşti stînd degeaba, zile în şir ? — Să mă plictisesc, eu ! ? ! — ne întreabă uluit Mircea Dan Racoviţan (str. Valea Călugărească nr. 10). Nu ! Am magnetofonul, mă distrez... Apoi să ştiţi că şi lucrez vara pe litoral... Cînd toată lumea se distrează, eu muncesc. Ştiu nişte limbi străine şi „pilotez“ turiştii. Restul anului, am şi eu dreptul la odihnă. Despre drepturile copilului şi obligaţiile sale de părinte, nici un cuvînt... L. Tîmna ...Dar natura ? — Cum poate fi explicată nepăsarea celor implicaţi în degradarea naturii, pe care o colindă în chip de „turişti” ? Este întrebarea la care am solicitat răspuns tovarăşului Carp Constantinescu, ghid la I.T.H.R.-Bucureşti: — Nu o dată mi-a fost dat să întîlnesc asemenea elemente, cu adevărat răufăcătoare. Unor rezervaţii de flori şi plante li se aduc prejudicii din cauza unor turişti inconştienţi. Orice stricăciune produsă aici, în mijlocul naturii, este o stricăciune cu multiple implicaţii. Cultivarea naturii trebuie să înceapă cu aşezarea pe alte baze a naturii din noi... G. M. l Nikita Magaloff - un poet al pianului n lumea Internaţională a muzicii, Nikita Magaloff este de aproape patru decenii un nume consacrat. Nenumăratele sale turnee întreprinse pe toate meridianele i-au adus faima unuia din marii pianişti ai epocii noastre, întărită şi de o discografie impresionantă. Titular al clasei de virtuozitate a Conservatorului din Geneva, ca urmaş al lui Dinu Lipatti, el s-a afirmat totodată şi ca un distins pedagog, printre discipolii săi numărîndu-se mulţi pianişti de renume. In mod firesc, prezenţa lui Nikita Magaloff ca solist Intr-un „concert de concerte“ al Radioteleviziunii, dirijat de Emanuel Elenescu, a atras un numeros public, doritor să obţină un contact nemijlocit cu arta unui maestru de asemenea anvergură. Prima impresie, in Concertul nr. 2 de Brahms, a fost însă intrucîtva derutantă : impetuozitatea şi elanul combativ cu care ne-au obişnuit în aceste pagini o seamă de alţi pianişti celebri au cedat locul unei maniere de interpretare predominant lirice, cu uri tuşeu sensibil şi subtile momente de „rubato“, oarecum îndepărtate de exigenţele masivei scriituri brahmsiene din acest monumental concert. Ne-a cucerit însă, fără rezerve Andantele, desfăşurat într-un climat senin, intim, ca o muzică de cameră, iar apoi Finalul, plin de graţia jucăuşă. Aceeaşi lumină spiritualizată a caracterizat şi Interpretarea dată de Nikita Magaloff Concertului nr. 4 In Sol major de Beethoven. In care din nou Andantele a fost străbătut de o delicată poezie, In timp ce părţile extreme şi-au revelat cu claritate structura formală. In ciuda aparenţei unei libertăţi improvizatorice. Micro-recitalul de „bis"-uri — cu pagini din Schubert, Paganini-Liszt şi Chopin — oferit în Încheierea serii ca urmare a aplauzelor insistente ale publicului, ne-a dat explicaţia definitivă a marelui renume al pianistului oaspete. Tuşeul său de o delicateţe aproape imaterială. Infinitatea de nuanţe a paletei sale coloristice, cîntul său lipsit cu desăvârşire de emfază ne-au convins că Nikita Magaloff este capabil să încarce fiecare frază muzicală cu o căldură discretă şi cantabilă. Nu avem de-a face act cu tipul de pianist atletic, autoritar, care domină de la înălţime materia sonoră, el mai degrabă cu un rafinat poet al sunetelor. Este o figură de maestru al pianului mai rar Intîlnită în zilele noastre, dar poate tocmai de aceea cu atît mai valoroasă și mai cuceritoare. E. ELIAN Expoziţiile străine organizate la ii prilejuiesc nu numai satisfacestetice, dar şi binevenite pobilităţi de comparaţie. Astfel avem prilejul să cunoaştem opera unuia dintre artiştii reprezentativi ai Poloniei de astăzi, TADEUSZ KULISIEWICZ. Un măr impresionant de desene şi gravuri, ,puse în sala de expoziţie a Ateneului mân, definesc o personalitate vie, actă, evoluînd cu siguranţă şi dezinvolta de la o formă de expresie la alta. gravuri in lemn tributare expresiasmului (din anii ’30), un desen de analism tragic — acuzaţii aduse războiu- i, în schiţe sumare de atitudine net din lungul unei existenţe care l-a mailiarizat pe artist cu tipurile, obiceiul şi peisajul european, american şi tental, se dovedeşte tot atît de precis entetic şi spontan. înţelegem în această are varietate a mijloacelor de expres nevoia imperioasă a artistului de a întotdeauna martorul momentului, oprimîndu-se în forma cea mai adecată. Prin alegerea subiectelor, prin itudinea sa, Tadeusz Kulisiewicz a încris în grafica poloneză o pagină de coriință politică. O plăcută surpriză ne-a oferit am- S pla panoramă a GRAVURII COMTEMPORANE DIN TURCIA. Preprticuparea faţă de gravură, ca şirganizarea învăţămintului artistic, numără în această ţară doar cîteva zecie ani, în care s-a parcurs un drum cît de fructuos, incit astăzi se poate orbi de un sincronism al graficii turce cu aceea din restul Europei. Modernă a viziune şi ca folosire a celor mai ,dar variate tehnice gravura turcă ■ste marcată, încă, din fericire, de anestrala pasiune pentru decoraţie şi penru minuţia detaliilor. Cu asemenea date coala turcă poate fi sigură că-şi va păstra un loc bine definit, cu o personalitate aparte, in marea familie a fravurii contemporane. T lui social, duc arta afişului de la exprimarea unor aprige deziderate sociale pînă la confirmarea marilor victorii ale contemporaneităţii, viguroase, expresive, mobilizatoare, aceste afişe definesc ■ o şcoală în care recunoaştem toate marile cîştiguri ale acestui gen, supus unei evoluţii rapide şi spectaculoase î n sfîrşit, pentru a completa turul nostru de orizont, în Galeria Glateea. ASTA NIENISTO şi KARI JUHANI TOIONEN, pictori din Finlanda, se opresc asupra cite unui singur subiect, punîndu-i în lunmină virtuţile printr-o execuţie de o minuO Tadeusz Kulisiewicz — o pagină de conştiinţă politică • Afişul politic din R. P. Ungară — sinteza unei jumătăţi de secol • Gravura contemporană din Turcia — pasiune pentru decoraţie şi minuţia detaliilor @ Doi pictori din Finlanda — variaţiuni pe teme date, ţie fără cusur. Tema unică a pictoriţei Asta Nienisto este un măr văzut in ipoteza de pom sau fruct, iar a colegului ei este un crîmpei de peisaj de un verde viu, cu care realizează, asemenea unui compozitor, „variaţii pe o temă dată” Expoziţia are meritul — în afara calităţii sale artistice — de a ne da o imagine a uneia din faţetele picturii contemporane finlandeze. RADU IONESCU Din expoziţia „Afişaj politic din RPUngară îl reproducem pe cel intitulat *Trăiască ! MaM*« Mîine seară, pe programul 1, filmul „Marea mascaradă“, al regizorului american Billy Wilder. Pornind de la un accident intr-o mină — acţiunea filmului prezintă o virulentă critică la adresa InduatHei, care foloseşte drept materie primă orice, şi care se numeşte „publicity" — reclama, în sistemul societăţii întemeiate pe profit. In distribuţie, nume mari : Kirk Douglas, Jean Sterling, Robert Arthur. Tot mîine seară, dar pe programul 2, un alt film în consecventa serie dedicată copiilor şi tineretului : „Băieţii de pe strada Pall“. Ecranizarea romanului cu acelaşi nume al lui Ferenc Molnár, în regia lui Zoltán Fabri, filmul a fost distins cu medalia de argint la Festivalul de la Moscova, în 1909 — secţiunea filmului pentru copii. Distribuţia cuprinde cîteva nume cunoscute ale filmului maghiar : Mari Töröcsik, Sándor Pécsi, László Kozak. • La librăria »»Dacia*, prof. dr. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, membru corespondent al Academiei, prezintă astăzi lucrarea lui Dan Lăzărescu, tipărită de Editura Univers, „Introducere In shakespearologie“, apariţie cu totul inedită în literatura de specialitate de la noi. „Mulţumesc, tovarăşe medic“ de Apel telefonic pentru redactorul serviciu: — Sînt Dumitru Butoi şi locuiesc In calea Victoriei nr. 112. Vreau să vă povestesc o întîmplare, aparent lipsită de importanţă şi, ascultîndu-mâ, veţi Înţelege de ce am apelat la dv. Nu cu mult timp în urmă, soţia mea a intrat, neaşteptat, în stare de comă. Am anunţat Salvarea şi a venit un medic , pe atunci nici nu-i ştiam numele. După ce i-a făcut o Injecţie, a recomandat ferm internarea. A doua zi, a telefonat să întrebe cum se simte soţia mea, iar după ce ea a fost internată la neurochirurgie, la spitalul Dr. Gh. Marinescu, a vizitat-o de cîteva ori, interesîndu-se de evoluţia stării de sănătate. Uimit de omenia pe care acest medic a dovedit-o chiar dincolo de obligaţiile sale profesionale, de responsabilitatea cu care înţelege să-şi facă datoria, m-am interesat cum se numeşte. Am aflat : dr. Colţ. Vreau să-i mulţumesc. . . c. Scenă din baletul „Primăvara“ de Cornel Trăilescu pe libret de Alecu Popovici, aflat în repertoriul Operei române mult dorită, în fine, o versiune românească la baletul Carmen de Bizet-Scedrin și-a primit consacrarea în premiera Operei române. Semnătura lui Oleg Danovschi revine a doua oară în această stagiune, pentru a consolida renumele excelentului colectiv de balerini al primei noastre scene, renume care începuse să fie umbrit de rutină şi de lipsa unui entuziasm creator. Cu Carmen, Oleg Danovschi îi redă toată strălucirea, în dimensiunile unei vitalităţi artistice de laţg ecou. Căutările coregrafului, în direcţia expresivităţii dansului poetic şi dramatic, sunt aici puternic reliefate de trăirea autentică a muzicii; se simte că un limbaj viguros se impune, replică actuală a tradiţiei. Alternanţa de „super-spectacol“ hispanic, cu clocotul dramei unor destine, polifonia de voci pe planul stilurilor, manierelor expresioniste de redare, compoziţiilor de grup, culorilor ambianţei, pledează pentru o viziune barocă, încărcată de sensuri, mai bogată uneori decît permite receptivitatea publicului. Din această complexă imagine — care este fidelă fără să copieze capodopera lui Bizet — rezultă un spectacol puternic, adresîndu-se privitorului cu o cuceritoare francheţe. Carmen este totodată un mare succes interpretativ, „înger şi demon“. Magdalena Popa vibrează asemenea uunei viori ale cărei strune sînt atinse de arcuşul magic al legendarului Paganini. Mîinile cîntă melodii, unduirile trupului plutesc în zborul sunetelor, privirile pot fi fascinante. Premiera coregrafica la Opera româna Carmen dure, duioase, paşii o poartă spre iubire sau ură, cu pasiune, cu flacără. Acest rol, în care triumfaseră Mala Peseţkata şi Alicia Alonsa, este pentru Magdalena Popa o culme. Poate nu s-ar fi împlinit însă totul atît de impresionant, fără telurica personalitate a lui Ion Tugearu, care face din Don Jose o torţă a iubirii şi durerii, într-un dans ce refuză frumuseţea, dar nu şi perfecţiunea exprimării. Apariţia episodică a lui petre Ciontea — lumină într-o atît de sumbră povestire — echilibrează drama, fixează „între tot şi nimic“ puncte de sprijin. In completarea spectacolului, premiera de balet cuprinde şi două numere de recital care, fără vilă, pălesc în comparaţie cu Carmen. O paloare nu lipsită totuşi de farmec în idila romantică din Invitaţia la vals de Weber, dansată de Aurora Rotaru cu fragilitate şi puritate adolescentină. De fapt, ambianţă pe care Marin Boieru — un nume mai nou pe scena Operei, ■— ca partener, o subliniază cu elanurile sale de Cherubino Pentru celălalt număr de recital — suita Carnavalul de Schumann — impresiile sînt mai difuze, căci multe lucruri rămîn abia rosgrigorelite, părînd mai simple decit muzica. Apariţii graţioase — Gabriela Gheorghiu, Cristina Savu, Aglaia Raduţiu, Luminiţa Dumitrescu —, linii executata cu poetică efuziune — Gheorghe Cotovelea — sau elan — Adrian Gheorghiu, Mihai Ciortea —, momente de ansamblu plăcut armonizate, deşi mai există dificultăţi de sincronizare, iată ce se poate păstra din această suită. Şi, o excepţie : monologul dramatic al lui Ştefan Bănică (Pierrot), singura ipostază în care cele spuse de muzică sunt trăite, prin dans, la un nivel mult mai tensionat. Siguranţa desenului dă decorurilor şi costumelor Paulei Brîncoveanu eleganţă şi fluenţă, păstrind un stil al teatrului romantic, alei potrivit cu literatura şi muzica timpului, iar execuţia muzicală a acestor dificile lucrări pentru orchestră depăşeşte pretenţiile oricărui meloman Oleg Danovschi a ştiut să-şi aleagă cele mai bune Înregistrări, iar opera românăe» un excelent maestru de sonorizare. Iată tot atitea argumente pentru a semna o cronică entuziastă la un spectacol care va fi multe stagiuni căutat de public. CONSTANTINESCU ORS - CITADifis (Urmare din pag. I) Industrială Militari. La staţia pilot de la „CESAROM“ se gîndesc noile modele şi se realizează, de la glazurată la arderea în cuptor. Pentru casele noastre , gresii glazurate şi decorative, degradeuri care imită marmura — chiar acum, fierbinte, îşi ocupă locul în panou cel de-al nouălea model de placă de gresie realizat integral luna aceasta de muncitoarea Elena Nicolau. Şi tot aici îl întîlnim pe tehnicianul Ştefan Niţescu, se ocupă de realizarea atelierului pentru pregătirea sitelor de decor , care se amenajează prin forţele proprii ale întreprinderii. • Noutăţi la atelierele cooperaţiei meşteşugăreşti In complexul de ateliere al cooperaţiei meşteşugăreşti bucureştene (pînă nu de mult, insuficient folosit) se concentrează diverse mici ateliere răspîndite pe cuprinsul oraşului. Astăzi, şi-a organizat aici fabricaţia cooperativa „Chimica** (au început să se producă articole cosmetice, esenţe* alimentare, vată tehmogenă etc) ; cooperativa „Mobilă şi tapiţerie’* şi-a organizat producţia şi în schimbul II (se confecţionează în spaţiile acesteia îndeosebi mobilier pentru export) ; în curînd, se vor muta şi o serie de ateliere ale cooperativei „Tehnometalica“, alături de cele de ceramică de la „Arta aplicată“, de jucării de la „Arta lemnului“ ş. a. Şeful serviciului producţie al U.C.M.R. ne informează că, pînă în prezent, în cadrul complexului de ateliere se lucrează pe o suprafaţă totală de 11430 mp; în curînd, în toate spaţiile construite şi dotate cu utilaje de înaltă tehnicitate, se vor putea realiza diverse produse de serie mică la un ridicat nivel calitativ. • De 7 000 de ori, drum bun! La această oră peroanele şi sala de aşteptare ale autogării din Militari cunosc o mare afluenţă. Este şi firesc, din moment ce de la această mare poartă a oraşului, peste 10 000 de salariaţi se întorc acasă, în comunele Învecinate. Un fapt îmbucurător , cercetînd graficele de parcurs ale biroului de mişcare, constatăm că autobuzele circulă cu regularitate de ceasornic, fără întîrzieri. „Pe ruta Bucureşti — Bolintin — ne spune impiegatul Ion Băjenaru, unde sînt aproape 7000 de călători, mașinile noastre circulă din 10 în 10 minute, în loc de 15 minute cit era intervalul pînă nu de mult. Am fost dotaţi cu 10 autobuze noi (în total avem 69) , s-a introdus un nou traseu (Bucureşti — Bucşani) şî deservim în prezent 27 de trasee. O mare atenţie acordăm convenţiilor (curse speciale, contractate cu întreprinderile), în aşa fel ca nici o maşină să nu circule cu întîrziere. De altfel, nu s-au înregistrat reclamaţii de la întreprinderi, aşa încît ne simţim obligaţi ca şi de-acum înainte serviciile să meargă... ca pe roate. După meci Pe terenull de handbal al întreprinderii CESAROM, 22 de fotbalişti îşi string mîinile cu sportivitate , s-a încheiat ----------- un meci în care echipele de la secţia mecano-energetică şi cea a personalului tehnico-administrativ şi-au disputat intâietatea pentru ultimele faze ale Cupei 1 Mal — competiţie organizată de Întreprindere în cinstea apropiatei sărbători. De pmnun acord, căpitanii celor două formaţii au insistat să... ne dăm rezultatul meciului. Maistru! Ţiprea Cornel şi tehnicianul Vlahei Ion — căci despre ei este vorba — ne-au invitat la finală. Pînă acum, un cîştigător cert : sportul de masă. • Oaspeţi la clubul IREMOAS O construcţie modernă, sală de 500 de locuri, stagiune cu spectacole susţinute de majoritatea teatrelor bucureştene — cîteva însemne pe cartea de vizită a clubului IREMOAS. Maistrul Marian Chiţulescu ne introduce în atmosferă . Acum, seara, aici, la club, după orele de muncă, cîteva ore de destindere. Repetă formaţiile de taraf şi muzică populară, cea de muzicuţe, de muzică uşoară, brigada artistică. Prilejul : mîine vom participa la faza de preselecţie, pe sector, în cadrul trofeului „Arenele romane“... Spectatori în ...avanpremieră, asistăm : muncitorul Gheorghe Zaina cîntă la vioară, tînăra Mariana Lungu, de la „armături“, interpretează cîntece populare, în cîntecul din muzicuţă al lui Marin Badea se pun mari speranţe. • Dialog la... o sticlă cu „Ci-co“ La Fabrica de băuturi răcoritoare, la un pahar de „Ci-co“, proaspăt ieşit din Itala de fabricaţie, avem o discuţie cu tov. Niculae Aivăncesel, şeful unităţii : — Cum v-aţi pregătit să faceţi faţă solicitărilor bucureştenilor ? — Am terminat revizia celor două linii de fabricaţie în condiţii excelente, aş putea spune ; în acest timp, nu s-a oprit producţia. S-au înlocuit 32 de repere , piese pe care ar fi trebuit să le importăm, dar s-au economisit peste 150 000 lei valută, datorită realizării acestor piese de către industria noastră constructoare de maşini. Am primit un ajutor preţios din partea colectivului de la IREMOAS, de la CESAROM , le mulţumim, dacă îmi îngăduiţi, pe această cale. In primul trimestru a-au produs în plus, faţă de sarcinile de plan, 780 000 litri de băuturi rftreinteorate eceastă lună (pînă la ora actuală), a-au fabricat 100 ooo de litri peste prevederi. Bineînţeles, pe măsură ce solicitările vor spori, vom lucra la SntrwwM capacitate ; în trimestrul n avem sarcină aă producem 3 350 OM Htrt, Ur In trimestrul III — pesta « mlhUMl de tetri. Vom putea a stări OMOfl mwml Capitalei, livrtnd totodată „ei-O»* |t bl MM orașe. e scrisoare pe zi „Pădurea şi ştrandul Cernica mi se par dintre cele mai frumoase zone de agrement ale bucureştenilor. Asta-vară, mai ales sîmbăta şi duminica, împreună cu colegii, am frecventat aceste locuri. Nu însă întotdeauna. In orele de mai mare aglomeraţie, serviciile oferite aici au fost corespunzătoare. Mă refer îndeosebi la capacitatea ştrandului, ca şi la prestaţiile pus© la dispoziţie , de cooperaţia meşteşugărească şi alimentaţia publică. Oare şi în această vară carenţele se vor repeta A __ MIHAELA GROSU, studentă AsE ING. MARIN MIHAIŢA, directorul „Exploatări — lacuri“ (ICAB). „Pentru sezonul estival al anului, ştrandul şi lacul Cernica se prezintă în bună măsură schimbate. De altfel a şi început să funcţioneze debarcaderul (complet renovat), cu un număr suficient de ambarcaţiuni. In ştrand s-au făcut noi amenajări : s-a mărit capacitatea plajei cu încă 5 000 de locuri ; se fac ultimele finisări la noi terenuri sportive ; s-a construit un bazin de înot ; a sporit numărul duşurilor ; s-au amenajat noi alei şi au fost extinse plantaţiile de pomi. Cernica ne oferă condiţii mai bune de agrement ? Cernica mai oferă pentru această vară o nouă zonă verde, ce însumează nu mai puţin de 20 000 mp“. ALEXANDRINA OJOC, director comercial IAPI - Segarcea“ : „Şi in ce priveşte alimentaţia publică sunt de semnalat noutăţi. Astfel, s-au reamenajat colibele (s-a înlocuit răchita acoperişurilor), s-a reînnoit mobilierul terasei restaurantului, care a început să funcţioneze, bine aprovizionată, ca şi cabana „Porumbiţa”, din pădure, care oferă băuturi răcoritoare şi preparate de grătar. De asemenea, cele 33 de căsuţe ale campingului sunt iluminate electric“. LUCIU PURCAREANU, merceolog la cooperativa ,,Deservirea“ : „La intrarea în ștrand se află în toi pregătirile unei tonele spaţioase a cooperativei noastre care va oferi în acest sezon numeroase obiecte pentru închiriat (bărci pneumatice, saltele de apă, aparate de înotat sub apă etc)“. N.R. : Aşadar, condiţii mai bune pentru un DODas plăcut la Cernica. P. Dinescu