Lumea, aprilie-iunie 1927 (Anul 10, nr. 2586-2664)
1927-04-01 / nr. 2586
LUME La Proms.&g’ifcs Convorbire is IL is* ministrul lusrrileir pwbsi«2 ii în 113 Anotimp. Oamenii își anotimpozite de predilecție, în care se simt mai bine și se prezintă mai pregnant. Miniștrii au și ei anotimpuri ce nu îi avantajează. Deo pildă d. ministru Petrovici. Toată iarna a fost hăuit. La un moment dat, părea el însuș cuprins de o indispoziție diminuatoare. A venit primavara și ministrul s’a întrenat. A recăpătat puterea de sugestie asupra colegilor, majorității și chiar asupra tineretului. Intr’o singură zi a reușit sa câștige câteva lupte pe cari cât pe ce era să le piardă în cele 5 luni de iarnă. In aceeaș ședință a repurtat succes față de d. A. C. Cuza, față de președintele Camerii și d. ministru Goga — precizând punctul de vedere al guvernului față de aliante studențești, trecând legea celor 34 catedre în forma ei inițială și obținând semnătura Suveranului pe proccsul legii de reformă a învățământului secundar. D. Petrovici se simte—și este mai tare primăvara decât iarna. Acord Dacă o fi să dăm crezare știrilor din sorginte bună, acordul guvernului cu național-țărăniștii, este pe cale bună. Ar intra în guvern 4 naționali. Guvernul care se teme de un singur „cal“ al Troiei, ce va face când va avea în mijlocul lui patru ?... Fatalitate as-am convins și noi de „pericolul evreesc“. Din cauza unui evreu, s’au certat până și corifeii partidului antisemit ! Mai mari intriganți ca acești nepoți și strănepoți ai lui Iaia Noe — nici nu există, mai ales când îi cheamă și Brandwein 1 Pletoră de catedre Dacă am înțeles binecuvântarea d-lui prof. Borcea din Cameră, ar fi să conchidem că la facultatea de medicină din Capitală, sunt aproape mai multe catedre decât studenți, în tot cazul mai multe cursuri decât ore săptămânale puse la dispoziția studenților. Am propune un amendament : înmulțirea zilelor săptămânii și a orelor din fiecare an. Plecarea Megretei In jurul plecării Suveranului se face o discuție care nu mai ia sfârșit, iubitul nostru Rege poate invidia pe cel mai umil cetățean. Oricare din noi își poate căuta de sănătate în voe. Numai Șeful sfatului trebue să suporte rigorile disciplinei politice și constituționale. Plafontul Urcarea amețitoare a Zeului, a adus iar vorba de spargerea plafonului Băncii Naționale.(Aici intr’adevăr ar fi ce sparge, nu este „sec“ cum sunt unele capete de a căror spargere s’a vorbit în Cameră). Ca de obicei suntem sceptici. Mai degrabă am putea sparge, făcând o burtă în cer, decât mișca o cărămidă din plafonul Băncii Naționale. Beathowen revoluționar Shaw n’a putut renunța la spiritul lui paradoxal în judecarea lui Beethoven. L-a clasat ca revoluționar, în opoziție cu Mozart pe care autorul simfoniei a IX-e îl socotea ca aristocrat mai ales în tainicul lui „Don Juan”. In definitiv o zi având dreptate și Shaw, deși ni se pare cam paradoxală părerea dramaturgului englez. Beethoven a revoluționat doar muzica, dar prin revoluția lui a căutat să aducă pace în lume, dând și celor mai umili și săraci, posibilitatea de a se mobila împărtășinduse din bogăția cea mai reală, cuprinsă în armonia simfoniilor celui mai urât dintre compozitorii geniului omenesc. Nimic din re a fost suferință omenească, nu i-a fost străin lui Beethoven. Deși ,surd» nu făcea le sourde ore ideii durerile sepienilor săi. A DI. N. Petrea este cel mai matinal primar pe care l-a avut lașul. Regulat între orele 8 și 9 a. m. se prezintă la biroul sau primăria?, copleșit de îndată de cetățenii numeroși cari își poartă plângerile către primar. Alte dăți, inspectează: Hărnicia lui i-a jucat o iestă dezagreabilă. Ori, la zece, plecase să inspecteze piețele, când dl. C. Meissner, ministrul lucrărilor publice, i-a făcut o vizită.? Habar de griji ministeriale neavând, primarul era în inspecție, iar dl. Gh. Chirica, ajutorul de primar, făcea ministrului onorurile casei. O surpriză când gazetarii au intrat la zece jumătate în cabinetul primarului pentru a lua, ca de obicei, știrile curente, au observat pe dl. Gh. Chirica însoțind o nobilă figură de bătrân, care străbătea cu vioiciune, în lung și în al cabinetui primarului. Dl. C. Meissner Era dl. C. Meissner, despre care se zice că e „bătrânul“ ministru ieșan. „ — D-le Chirica, vă rog să mă prezintați d-lui ministru. — Prezintă-ie singur, replică sonor, un glas timbrat de o pătrunzătoare blândețe. Cu statura mai puțin decât mijlocie, d. C. Meissner își poartă vărsta cu vigoare tinerească. Mai izbitoare însă, decât mișcările mlădioase și neobosite, este fața aureolată de nimbii bunătății și distincțiunei intelectuale. Încoronată de o nea sclipitoare de albeață, fruntea boltită și largă, încadrează o pereche de ochi albaștri, strălucind în limpezimea cristalului. Privirea dulce și senină cu scânteeri de ironie, dă feței venerabile o caldă culoare de amenitare. Ținuta binevoitoare, și simplă ! D. Meissner a binevoit să ne răspundă la câteva întrebări pe care i le am pus. Din răspunsul ministrului, rezultă că bugetele Primăriei și Prefecturei de județ vor fi mărite. Chestiuni eșene — în ce privește subvenționarea Instituțiilor ieșene, am acordat Iașului cea mai mare precădere. Din cele 90 milioane lei, pe care le aveam la îndemâna pentru subvenționarea tuturor județelor României Mari și a diferitelor instituții, am acordat I șutul 5 milioane. Aceasta era tot ce puteam facem deocamdată. Insă am fitervenit pentru a se acorda ministerului de luări publice un credit de 300 milioane Șoseaua Păcurari va fi refăcută imediat ce voi obține acest credit, a cărui acordare e sigură, voi mai aloca o sumă însemnată pentru nevoile ieșene. In afară de ce vom da județului, voi aloca Primăriei Iași o sumă importană pentru refacerea complectă a străzei și șoselei Păcurari. Țin foarte mult ca acest drum să fie refăcut, Primăria Iași, să fie absolut sigură de această subvenție. Despre d. N. Petrea De creditele ce ministerul lucrărilor publice va putea obține, depinde și acordarea altor subvențiuni solicitate cu arzătoare documentație d. N. Petrea. Intervențiile sale stăruitoare au stârnit pretutindeni un viu interes pentru nevoile Iașului și acțiunea sa devotată este urmărită cu vie simpatie. Remanerea După cum am anunțat din timp, d. Meissner a alcătuit veritabila reformă a legei drumurilor și prestațiilor. Intrebândul în ce stadiu se află legea, d-sa a binevoit să ne răspundă . Proectul a trecut la Consiliul legislativ fără nici o atingere. Zilele acestea îi vor înainta consiliului de miniștrii. Dacă vremea o va permite, îl voi mai prezintă Parlamentului chiar in sesiunea aceasta. Economia proectului Tinzând spre desfințarea prestațiilor în natură, ara menținut —deocamdată—2 zile de prestație. In aceste zile însă, prestatorii vor fi întrebuințați exclusiv pentru interesele lor locale și nu deplasați de la un capăt la altul al județelor. . Dispoziții echitabile . Camioanele și vehiculele grele, care produc enorme stricăciuni șoselelor, nu erau impuse până acum la taxa prestației. Era o nedreptate în daune sătenilor. Procesul meu prevede la taxa prestațiilor, un rendement de 2 miliarde, repartizat pe cap de locuitor după măsura puterilor și vehiculelor de care se folosește fiecare. Am pus apoi d-lui Meissner diferite întrebări de ordin politic general. Surâzând, d. Meissner mi a răspuns că preferă să-mi dea lămuriri privind departamentul său. I-am mulțumit pentru răspunsurile date, considerând cheia la convorbirea. L. S. — Misterul remanierii.— Subvențiile pentru orașul și județul Iași.— Elogii d-lor N. Petrea și C. Cerkez. — Lămuriri asupra legii drumurilor —j — Deocamdată șie de remaniere. Legea Meissner nu se vorbem- Biserîcești — Stareția M-rei Neamț a intervenit pe lângă Mitropolia Moldovei pentru Confirmarea C. S. Prosinghelului Ghermano Jdarău ca Mare Eclesiarch al tuturor bisericilor din menționata monestire. ■— Ministerul Cultelor a cofirmat pentru ziua Aprie pe ieromonahul G. Nc ăa Babi, ca preot viitor in parohia Vascaniceni, de figrte supli■Făili un joc de BAZAR . Politicii și poiäMGiläosm Deosebirea între aceste două noțiuni s’a făcut de multă vreme. La noi, dl. C. Rădulescu Motru a scns, demult, un volum ca acelaș titlu, trasând sugestiv granițele între arta de a guverna onest și manopen e strategiei situată, ca mora statu,dincolo de bine și de râu“. In volumul citat, seriosul profesor unversitar făcea procesul part jidelor și bărbaților noștri de stat care preferă să-și epuizeze energia in cadrul politicianismului, refuzându-și orice silință de a se apropia de ceia ce se definește prin „politică*1. Din nefericire constatările d-lui C. Rădulescu Motru se îndârjesc a se arăta de o indărătinică actualitate. Bărbații noștrde stat se dovedesc de o carididă lipsă de ambiție în această direcție. Tradiționali, Zeloși, nu înțeleg să-și clătească obișnuințele. Și le transit, din tată în fiu, menținând aspectul vieței noastre publice la acelaș bizantinism—în mozaicul căruia zadarnic con a distinge pasiunea de adevăr, respectul meritului, recunoașterea culturei ca o categorie excepțională între celelalte aspecte ale vieței. Mediocritatea cenușie se întinde ca o pastă informă și năclăioasă peste toată vieața publică. Oamenii reprezintativi în acest domeniu, a duc într'o lenevie somnoroasă, într’o dezasperantă ignominie și ignoranță. Aleși ai națiunii se cred scutiți de orice obligații față de lei însăși, față de conceptele idealiste. Susțin în cor și ilustrează teoria divorțului necesar dintre cultură și activitatea politică. Supralicitarea electorală—iată singura baricadă care le distinde imaginațiea, dând pinteni curiozităței și neliniștei mentale. Aceste triste reflecțiile făceam străbătând paginele câtorva recente ziare străine, închinate comemorărei acelui pe care Wagner la numit „der in karnierte Musik Gottessohn“. Cine credeți că a scris despre Beethoven in ziarele străine ! Profesioniștii care cu o zi înainte întrețineau „Cronica judiciară"*, „faptele diverse* sau rubrica mondenă“? Nu. Redacțiile au fost asaltate de numele ilustre ale vieței politice. Ne-am trezit astfel cetind lucruri admirabile despre marele muzicant, sub semnătura d lor : Briand, Stresseman, Cancelarul dr. Marx, prezident al Hainisch, Cancelarul Seipel, Ed. Herriet, Painlevé, Chamberlain, Lloyd George, Vandervelde etc. ei . Toate aceste articole semnate de oameni politici nu aduc nici pe departe cu ceia ce se cheamă un elogiu de circumstanță, sau simple complezențe decorative. Se ghicește ușor sub coloanele lor o cultură soldă, o familiarizare din necesitate intimă cu arta și producțiile de lux ale spiritului. Dacă poate mie (care nam prea vie pasiune pentru lectura tuturor ziarelor din țara), mi-a scăpat din vedere vre-un articol asupra lui Beethoven semnat de vre un Mihalache, Tancred Constantinescu, Lupu, Averesen, Goldiș, Oct,cian Gog , Lapedatu — sau alții din coiccta oamenilor zi ei — dacă au exisat in presa nostra asemena aricole, rog pe cetitori s ’mi semnaleze cotidienele în care au apărut. Nu de alta, dar ș ținea grozav de mult sa’mi schimb opinia despre incorigibilii noștri bărbați de stat.... EM. SERCHIE Reforme infame ! PLĂCERI NEVINOVATE Lipsa plăcerilor reale e incită câteodată să cau[i alinarea in unele plăceri cari n’au ca substrat decât imaginația și irealul. Câți își etalează, la prima parie, caiităile pe cari le exagerează in chip manifest! Suntem conștienți de inexactitatea celor afirmate și cu toate acestea continuă a le susține, producându-se o nespusă plăcere. In aceeași rubrică a „plăcerilor nevinovate“— se mai cuprinde și slăbiciunea „femeiei“ de ași micșora numărul anilor. Intre 15 și 18 ani, tinerele, din spirt de cochetărie, își adaugă câte un an, doi, la vârsta reală, între ÎS și... 50 (greșesc în minus) se petrece fenomenul invers : duduite ,de 19 ani dintr’o dată iar la 16 iar doamnele de 50 numai 35. Solidă revanșă ! Spiritul omenesc — răutăcios din fire—n’a pierdut ocazia să persifleze această coincidență care prin genialitatea ei devine axiomă. E cunoscut de lojidictonul : „bărbatul îmbătrânește cu un aa, dintr’un an in altul, femeia din trei în trei ani". Nu mai puțin cunoscute sunt anecdotele pe cari le-a prilejuit acelaș subiect. Citez una: In ziua căsătoriei femeia are jumătatea vârstei bărbatului (dl. 40 ; en 20) Peste zece ani întrebată ce vârstă are, consoarta răspunde : La căsătorie am avut jumătatea vârstei bărbatului, azi el are 50 de ani, deci (argument decisiv) am 25 de ani. Mult spiritualul ziarist și romancier, George de la Fouchardière, nu a cruțat nic dânsul această plăcere nevinovată a eternului femenin și i-a dedicat în satiricul „Canard enchrlné" un articol delicios. Autorul lui Ricard propune legiuitorului următorul proiect de lege : Toți pruncii cari vor vedea lumina zilei în anul 1928 vor trebui să fie botezați cu un nume începând cu prima litere a alfabetului. Deci, părinții nu vor avea decât un număr restrâns de nume de cari vor putea dispune, toate începând cu litera A : Antoaneta, Agripina, Agata, Andrei, Antonetc «•£ In 1929 vom asista la botezul tuturor Brândușelor și Bălanilor, în 1930, Constantinii, Constanele și Ciotildele vor avea monopolul. In felul acela când, in 1950, vom sta de vorbă cu o Antoanetă, vom fi siguri că interlocutoarea noastră are 22 de ani și nu mai puțin. Singura soluție de scăpare ar fi o schimbare anuală a numirilor ; vă încăpuiți, cât de acaparată ar fi atunci sfânta Zinovia. Sistemul mai are și avantajul să în puțineza numărul adoratoarelor sfintelor Maria și Elena și să-l mărească pe acel al sfintelor Pelaghia și Pulcheria. Statul va câștiga și dânsul de pe urma legii. Închipuiți vă că d-na X, care călătorește în acceleratul Iași— București, ia numai jumătate de bilet pentru a ei fecior, spunând că numitul n’are decât 4 ani. Mai închipuiți-vă că tânărul X, copil neascultător, se apleacă peste geam și că a sa mamă îi se adresează cu cuvintele: „Ionel, ai să cazi !“. Conductorii, printr-un calcul elementar, va afla vârsta adevărată a neastâmpăratului Ioneb și C. Ferate vor încasa diferența de amendă. Revenind la primul efect alegei, prevedem că femenismul, care câștigă din ce în ce mai mult teren, se va opune din răsputeri la votarea proectului „antiuman“. Luați în considerare starea dezolată a femeiei care nu se va putea întineri cu 10—15 ani și veți vedea că sântem îndreptațiți să combatem și noi proectul destinat să suprime cea mai nevinovată dintre „plăcerile nevinovate“. M. GH. L. Matematicianul, polițistul circulației ,de mâne Ideia nu este a noastră. Este a lui Edison. Circulația din orașele mari , n’a ajuns numai grea, dar și împovărătoare, prin problemele ce le ridică. Transportul, ușor și rapid al persoanelor, este mai acut decât transportul mărfurilor. Este vorba de transportul și circulația oamenilor în orașele mari. Incrucișerea de drumuri, formează punctul slab al circulației. Acolo se încalecă vehicuele venite din direcție deosebite cu viteze variate, cad victime pietoni, tot acolo Dacă matemacani, buni calculatori—scrie Edison—ar fi fost consultați la construirea orașlor, poate se evitau drumurile încrucișate, după cum s’au renunțat de mult în țările occidentale la linile de care se rula în cruce. După părerea lui Edison, matematicianul va fi polițistul circulației de mâne, care va fi cu totul schimbată față de situația de azi. In genere, oamenii nu vor mai circula în vehicule terestre. Aeroplanul va deservi publicul, rămânând ca strada să fie date toată în serviciul pietonilor. Ministrul cultelor ta respins confirmarea unui protoereu jud. Iași Ministerul Cultelor a confirmat numirea protoereilor recomandați de Consiliul Eparhial al Moldovei, în nouăle posturi create în județele: Iași, Botoșani, Neamț și Dorohoiu. Ministerul nu a confirmat, însă, recomandarea făcută de I. P. S. S. Mitropolitul Pimen, în persoana Sf. Sale Economului Stavrofor Leon Stăcescu, pentru protoeria Circ. II Iași. Motivul e concludent : numitul preot nu îndeplinește dispozițiunile art. 64 din statul. Se știe că pentru această circumscripție consiliul refenitor recomandase pe Sf. Sa Economu C. Dinescu, licențiat în teologie, drept, litere și filosofe. Inaltul prelat n’a înpărtășit de* cisia consensului consiliului e* parhial și a dispus recomanda* părintelui S. Stocescu. Recomandatul metropolitan neîndeplinind toate condițiunile cerute de lege — în primul rând nefiind licențiat în teologie — ministerul a fost pus în împosbilitata de a satisface ce ei arhiepiscopului Moldovei. Chiți in Pag. 4-a Ultimile Știri face elogiul oensilial francez ■ Sărbătorirea d-lor profesor Vasile Butureanu și general dr. Sava Gola.— Cuvântarea d-lui profesor Butureanu*» Sunt profund emoționat de cuvântările atât de măgulitoare ce s’au rosfit la adresa mea și mă tem că nu voiu putea să vă mulțumesc îndeajuns, după cum ași dori. Permitei-mi dar mai întâi a mulțumi și a-mi exprima toată gratitudinea pentru inițiatorii acestei serbări colegiale și smirnarinei col. dr. Veisa, care împreună cu bunii și scumpii mei prieteni, prof. dr. Bogdan, președintele Cercului Lutejia, și col. dr. Veisa, au reunit în jurul nostru o asistență atât de distinsă. Sunt mulțumit că, în aceasta ocaziune pot să văd că munca și sacrificiile făcute de mine în cariera mea de profesor, au fost apreciate și de marea noastră soră Franța, și că au dat rezultate Serelle, căci mă văd înconjurat de mulți din foștii mei elevi, astăzi colegii mei, dintre care unii, spre fața Universității noastre, au ajuns la cele mai înalte trepte sociale. Dv. tuturora cari ați venit aci pentru a vă manifesta simpatia pentru mine, vă zic : vă mulțumesc din toată inima. Și acum să-mi dați voi c-mî împlini o datorie de conștiință, evocând memoria cele cărora daîor esc cariera mea. Când mă între îndărăt cu gândul și urmăresc drumul vieții mele, prima mea gândire trebue să se adreseze părinților mei carora se datoresc pe lângă viața mea, și baza solidă a educației mele, pe care ei mi-au dat-o din fragedă copilărie. Pe această baza s’a putut rădica edificiul instrucției mele, pe care il datoresc foștilor mei profesori. Mă plec cu recunoștință înaintea umbrelor acelor ce mi-au călăuzit primii pași în lumea întelectuată, începând cu Creangă, Grigorescu, Ropată și Darzeu, confundând cu Codreanu, Paladi, Păr. Știubei, Burcă, Crissano și Malgouvanné sostii mei profesori de limba Franceză, și cu veneratul nostru A. B. Brandia pe care sunt fericit că-l pot vedea în mijlocul nostru, pentru a termina cu iuiții mei profesori universitari, astăzi dispăruți cu soții: Micle, Metic, C'mescu, Țni, Culiami, Ștravolca , dar mai ales slăvesc memoria lui P. Poni și Gr. Cobalcescu, cari în adevăr m’au format om de carieră: ei au fost protectorii mei, și pe urmele lor am mers și eu. — Iată-mă ajuns acum la acea epocă, care a avut cea mai mare influență asupra vieții mele. Viu ia timpul petrecut pentru a-mi desăvârși studiile în Franța, iubita noastră Franța, sora noastră mai mare, Franța, scumpa noastră Franță !! ce dulce sună acest nume la auzul nostru și ce impresie profundă produce acest nume în inimele noastre. Ajuns în inima Franției, Parisul, acest focar de lumină și activitate, am fost prins repede în vârtejul mișcării intelectuale ce mă înconjura. Primit cu bună-voință atât de colegii și profesorii mei, cât și de societatea și familie franceze ce am cunoscut, mi-am petrecut viața ca într’un vs în cursul celor șase ani cât mi-am făcut studiile și acum d-nelor și d-lor mi se prezintă ocazia de a plăti datoria de recuoștință pentru oștii mei profesori de la Sorbona, cari, cu limbajul lor fermecător, cu știința lor adâncă și totdeauna clar exprimată, au dat instrucției mele, caracterul și forma lor definitivă. Păstrez o dulce amintire de figurile unui Wültz, Jinun, Debray, Troost, Lipman, Bouty, Hautefeuille, dar vă rog să-mi permiteți să mă opresc asupra bunului și scumpului nou fost profesor și prorector Ch. Friedel în a cărui laborator miam lucrat teza de doctorat. Pentru mine și colegii mei, papa Friedel,cum îl numeam cu solii, a fost nu numai profesorul nostru, dar și părintele nostru sufletesc. Îmi aduc aminte cu multă emoție și evoc cu mult respect și admirație figura blândă dar impunătoare a acestui apostol al științei , cu vocea lui dulce și prevenitoare se interesa zilnic de lucrările noastre, dându-ne sfaturi și punându-ne în curent cu descoperirile științei. Acestei atmosfere de comunitate de idei, de activitate febrilă și de simpatie colegială ce dom- Aâ. T A