Lumina Satelor, 1940 (Anul 19, nr. 1-52)
1940-07-22 / nr. 30
Pag. 2 LUMINA SATELOR Proorocul Ilie şi vremile noastre. Ceva despre dragostea de Dumnezeu, dragostea de neam şi moşia strămoşească Pentru cei ce odihnesc pe paginile Cârţii Vieţii, Ilie prorocul, robul lui Dumnezeu, este un om de seamă, a cărui viaţă mişcă adâncul sufletului, cu numele său, cu drumul său de foc pe nourii cerului şi cu graiul mustrător, prin care vesteşte dreptatea mâniei cereşti sigură şi necruţătoare faţă de păcat. Viața lui, bogată în fapte alese, s’a tors cu 850 ani înainte de venirea Mântuitorului şi a fost închinată slujirii adevărului şi binelui obştesc, învăţând, mustrând şi dojenind pe cei fărădelege. Ştiindu-se un vas în mânile Domnului, nu s’a abătut dela această misiune, cu toate suferinţele ce-au venit peste el, rămânând pildă ca şi noi să-l vestim pe El în veci. Mă opresc, acum, la cele istorisite în cartea 111-a a Regilor cap. 21 şi 22, întâmplări asemănătoare cu cele din zilele noastre, din care, zăbovind cu mine cetitoriile, scoatem folositoare învăţături. Se spune acolo că, Ahab, rege rău peste Israilul închinător la idoli, îşi luase soţie streină de neam, pe păgâna Isabela, cea fără teamă de Dumnezeu şi ruşine de oameni, cea îndemnătoare la păcate, căci era lacomă de bogăţii pământeşti, cea iute la mânie, gânduri viclene şi sfadă, gata spre minciună şi înşelăciune totdeauna. Lângă palatul lui Ahab, un supus al său, zis Nabot, avea o vie la care râvnea regele, care-i propune să i-o cumpere pentru grădina sa. Nabot îi răspunse: „Să mă ferească Dumnezeu, să-fi dau moşia părinţilor mei“ (21, 3). Văzându-l întristat, Isabela îi făgădueşte că i-o va da ea, fără voia lui Nabot. Cu scrisori înşelătoare, adresate căpeteniilor poporului, ea găseşte două mărturii mincinoase, cari acuză pe sărmanul Nabot că a hulit pe Dumnezeu şi pe rege, din care pricină a trebuit să fie ucis, fără milă, cu pietrii, iar Ahab şi Isabela s’au făcut stăpâni pe via lui. Dar Dumnezeu, dinaintea căruia nimic nu scapă neobservat şi nerăsplătit, a trimis pe Ilie prorocul să aducă celor vinovaţi judecata Sa dreaptă şi necruţătoare. El i-a zis: „Pentru că te-ai încumetat, împins de Isabela, să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L mânii, vor veni peste tine năcazuri multe şi te va mătura Domnul care stârpeşte întreg neamul tău de pe pământ“ (V. 20, 21). ,în locul în care au lins câinii sângele lui Nabot, vor linge sângele lui Ahab şi al Izabelei* (23—26). Aceasta fiind cea mai păcătoasă: „Câinii vor mânca în ţarină trupul ei şi nimeni n’o va îngropa“ (IV Regi 9, 10). Şi cuvântul Domnului, coborît pe pământ, e sfânt şi veşnic. El nu se ’ntoarce la Dumnezeu până când nu se î n f ă p tu e ş te, după cum nu se ’ntoarce ploaia în nori, până nu adapă şi rodeşte pământul. Cetim acolo că, Ahab şi Isabela au fost ucişi. Trupul sofiei era „ca gunoiul pe ogor“, iar „când s’au dus să o îngroape, n’au mai găsit nimic dintr'insa, decât numai scofârlia capului, picioarele şi palmele mânilor“ (IV Regi 9, 35). Peste cei 70 de fii ai lor, deşi nevinovaţi, a căzut ca trăznetul pedeapsa şi blăstămul cerului, fiind junghiari, iar capetele lor puse 'n panere, au format două grămezi înaintea porfii (10, 7—8), încă odată s’a plinit Scriptura: „ Adevărul Domnului rămâne în veac“; „Cuvintele mele nu vor trece!“ (Mat. 5, 18). O, Doamne, cât sunt de adânci şi înfricoşate tainele rânduelilor Tale, în veac11 Să 'ncercăm, iubite cetitor, să prindem, cu curăţenia sufletului nostru, toată învăţătura mântuitoare, venită dela Cel de sus, prin viața de suferință a altora. Şi anume: 1. Se cade, să învăţăm că, trebue să ţinem cu hotărîre, tărie şi sfinţenie la curăţenia desăvârşită a legii şi credinţei noastre strămoşeşti ortodoxe. Să depărtăm dela noi gândul uşuratic de-a ne lua după „gura lumii*, ca să ne „modernizăm*, lăpădând cele mai scumpe şi sfinte comori sufleteşti religioase, cum n’au alte neamuri sub soare. Cel ce-şi păstrează legea curată, nu face ca Ahab care şi-a luat sofie de neam strein şi păgân, duşman lui, fără dragoste şi respect de lucrul cel mai de preț, cum este credința. 2. Din viața lui Nabot care a ţinut atât la pământul lui, să desprindem porunca istoriei , de-a păstra cu orice preţ pământul moştenit de la părinţii şi strămoşii noştri. Pentru că, de această glie se leagă o parte din sufletul lor, unde din trudnica lor muncă, prin care în mod cinstit şi demn şi-au câştigat pânea de toate zilele. Şi apoi, câte amintiri din dulcea copilărie ne leagă, tainic, de un ogor, o livadă, o vie sau o casă! Prin mijlocirea lor, părinţii şi bunicii sunt continuu vii în mijlocul şi în sufletul nostru, cu poveţele lor pline de înţelepciune şi folos. Vânzându-ne moşia, ne despărţim de familia noastră, ne lipsim de comorile trecutului nostru măreţ şi treptat, ne afundăm, neştiutori, în sărăcie sufletească şi materială, în mizerie şi nevoi. Da, căci părinţii nu mai sunt alături de noi să ne îmbărbăteze în dureri şi năcazuri. Istoria e moartă, că noi Românii, ne-am legat de pământ cu o iubire arzătoare. Pentru apărarea lui, în toate luptele ce-am purtat am fost de o vitejie fără asemănare care uimeşte deapururi chiar pe cei mai cruzi duşmani. Românii au murit cu drag pentru patrie, convinşi că astfel apără credinţa, moşia şi casa părintească, locuri sfinte în cari îşi dorm somnul de veci şi pe cari n’au îngăduit să le vadă pângărite de streini. Ori care ar fi greutăţile vieţii, să lăpădăm deprinderea urâtă a unora dintre noi cari îşi vând totul la fără şi pleacă la oraşe, cu gândul că acolo vor fi mai fericiţi. Dimpotrivă, acolo viaţa e mai grea, mai scumpă, sărăcia mai mare, iar la nevoe, fără rudenii şi cunoscuţi de aproape, poţi muri chiar de foame, neştiut şi neplâns de nimeni. Observaţi ce fac streinii, cari se cuibăresc în fericitul nostru „Canaan" ! Oriunde, ei cumpără cu lăcomie pământul nostru, bineştiind că acesta e un „cui” care-i leagă vecinie aici şi este izvor de bogăţie cinstită totdeauna. De aceea, să rămânem la ţară, muncitori şi harnici, făcându-ne gospodării frumoase şi luptând ca să nu vindem nimic streinilor de neam, cari devin astfel tot mai mult stăpâni pe pământul scumpei Patrii, iar, puţin mai târziu, străpâni şi peste libertatea şi viaţa noastră. Căci Patria şi viitorul ei sunt ale acelora cari azi şi mâine stăpânesc şi lucrează ogoarele ei, cu lanuri de aur. 3. In sfârşit, din istoria familiei lui Ahab să învăţăm că Dumnezeu răsplăteşte drept şi pedepseşte fărădelegile, pe pământ, cât şi în viaţa de dincolo, făcând să dispară neamul păcătoşilor, iar de la judecata mâniei lui înfricoşate, nimeni nu poate fugi. El risipeşte şi pustieşte totul ce s’a clădit pe răpire. Femeile să ia aminte la Isabela, fiind cu frica lui Dumnezeu şi cu ruşine de oameni, fără să îndemne sofii la câştiguri materiale pe căi necinstite. Acestea sunt uriciune înaintea lui Dumnezeu care nu uită păcatele părinţilor şi trece asupra fiilor pedeapsa cuvenită lor. Această pedeapsă se dă după măsura în care s’a nesocotit poruncilor Lui, cum s’a dat Isabelei. Fratele meu, până mai eşti încă în viața, fugi de orice nelegiuire, lucrând cele plăcute Domnului Dumnezeu. Dacă ai şi greşit că este-te ca mică să-ţi fie pedeapsa care te aşteaptă aici neîntârziat. Nu zăbovi, căci degrab vine sfârşitul, când se va rosti judecata nemiloasă a Celuia Atotdrept faţă de tine, de ai casei şi ai neamului tău. Fă deci numai binele, vestind tuturora pe Domnul ca şi Ilie prorocul şi atunci tu şi toată familia, cu tot neamul, vei trăi binecuvântaţi de El în vecii vecilor ! Preot-prof. SIMION RADU, liceul „Gh. Lazăr* Sibiu. Proorocul Ilie. Fapte vrednice de urmat... O caldă dragoste față de biserică au dovedit credincioşii parohiei Renghet, jud. Hunedoara, ce au strâns suma de 10.000 Lei şi au procurat un rând de odăjdii bisericeşti de sf. Paşti. Au donat deasemeni : Oproiu Iosif 1000 Lei, Budoiu Maria 650, Stoica Ion 850, Filimonescu Lazar 550, din cari s’au procurat obiecte pentru sf. altar ca: disc, steluţă, cădelniță, căldăruşe, candele, clopoţel, etc. Dumnezeu să le răsplătească faptele lor bune. Deasemenea aflăm că pentru ajutorarea fraților refugiaţi din Basarabia și Bucovina, au contribuit până în prezent următorii credincioşi ai parohiei Renghet: Ştefan Iosif, Vişui cu 1500, Pr. Sabău Ion cu 1000, Dna Hortenzia înv. Florea cu 300, cu câte 200, Filip Nicolae, Paştiu Petru, Mofa Ioan, Mofa Iosif, cu câte 100 Lei au contribuit: Văd. Luca Maria, Văd. Ştefan Gheorghița, Vasilie Samoilă, Stoica Marinca, Ştefan Sofia a Tomii, Ştefan losif a Găcii, Stoica Nicolae, Abrudean Luca, Budoiu Maria, Filimonescu Romulus, Cazan Nicolae, Văd. Ştefan Ana, Cosma Dionisie, Filip Ioan a Onici, Stoica losif a Lăiţii, Stoica Alexandru, Dănărescu David, Sav Valeria, Stancu Ioan, Frățilă Gheorghe, Codreanu Nicolae, Filip Lina I. Iosif, Giurgiu Todor, iar alții cu câte 50 Lei. Cu câte un dublu decalitru de grâu au contribuit Marian Nicolae, Dan Iosif, Popa Ioan și alții. Multe femei au contribuit și cu pânză pentru îmbrăcăminte, cu haine de pat, covoare, cearceafuri, prosoape etc. ca de ex. : Popa Elena, Ştefan Tidia, Sav Letiţia, văd. Ştefan Gheorghita, Abrudean Maria, Popovici Marifi, Dănarese Maria, Todor Maria, şi altele. Colecta este încă deschisă. Nr. 30