Lumina Satelor, 1948 (Anul 27, nr. 1-52)
1948-01-01 / nr. 1-2
Pag. 2 LUMINA SATELOR Sfântul loan Botezătorul — Omul smereniei — An de an. Ia data de 6 Ianuarie, creştinătatea plăsnuieşte după dreaptă cuviinţă botezul Domnului şi Mânuitorului nostru lisus Hristos. In ziua aceasta sf. Biserică aduce cântări de mărire pentru Cel ce a coborît în apele Iordanului şi s’a botezat dela loan. îndată după aceea, anume la 7 Ianuarie, sf. Biserică a rânduit însă mare sărbătoare şi pentru cinstirea sfântului loan Botezătorul. loan este un om rar, om cum greu se poate întâlni chiar între sfinţii Bisericii. Despre el,însuşi Mântuitorul zice:Amin grăiesc vouă: Nu s’a ridicat între cei născuţi din femei mai mare decât loan Botezătorul* (Matei 11, 11). Cu alte cuvinte, Fiul lui Dumnezeu aduce mărturie despre mărimea lui loan. Dar oare în ce stă mărimea şi vrednicia acestui om? De bună seamă, mai întâi în împrejurarea că el a dus o viaţă potrivită voii lui Dumnezeu. Retras de timpuriu în loc pustiu şi ferit de ceea ce este deşertăciune, trăia în rugăciune adâncă, fiind îmbrăcat în veşmânt aspru împletit din piei de cămilă şi încins cubrâu de curea împrejurul mijlocului lui* (Matei 3, 4). Hrana ii era :lăcuste şi miere sălbatică" (Matei 3, 4). Nu bea nici vin, nici altă băutură amețitoare, ci postea in toată puterea cuvântului. întreaga lui viată era o rugăciune bine plăcută lui Dumnezeu. Tocmai de aceea, despre sfântul loan Botezătorul, trebue să zicem, căumbla ca fiu al luminii". Insă lumina atrage privirea oamenilor. Aşa s’a întâmplat şi în vremea aceea. Viaţa plină de curăţie, pe care o arăta loan Botezătorul, îi atrăgea pe mulţi. Şi aşa se înţelege, de ceieşea la dânsul Ierusalimul şi toată hidleia şi toată laturea dimprejurul Iordanului şi se botezau de el în Iordan, mărturisindu-şi păcatele* (Matei 3, 5—6). loan îi primea pe toţi şi căuta cu pătrundere asupra vieţii lor. El ştia că stau sub povara păcatelor ; îi mustra şi ii îndemna la căinţă adâncă, zicând : „Pocăiţi-vă, că s’a apropiat împărăţia cerurilor* (Matei 3, 2). „Faceţi roade vrednice de pocăinţă* (Matei 3, 8). Pe mulţi i-a cutremurat predica sfântului loan Botezătorul. Mulţi din cei ce-l ascultau s’au căit în inima lor şi au îmbrăcat o viaţă după voia lui Dumnezeu. După dreptate, lumea îl socotea, pe loan, ca mare proroc. Chiar şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos zice, că era ,şi mai mult decât proroc* (Matei 11, 9). Cu toate acestea, smerit întru totul, loan arăta că este doarglasul ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui* (Mat. 3, 13). El săvârşea doar lucrul pregătitorului, botezându-i pe oameni cu apă, spre pocăinţă. Dar finea să mărturisească cu toată puterea sa: »Cel ce va veni după mine mai înainte decât mine este, căruia nu sunt vrednic să duc încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc* (Matei 3, 11). „Cel mai mare decât loan* a şi venit. Era Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Hristos. Şi s’a dus la Iordan, ca să se boteze dela loan. Atunci Sfântul s’a cutremurat până în adâncul fiinţei lui, căci robul avea să pună mâna pe Stăpânul, făptura avea să-l boteze pe Ziditorul. Şi, în teama şi smerenia sa, a grăit : ,Eu am trebuinţă să mă botez de tine şi tu vii la mine ?* (Matei 3, 14). Aşa a arătat Ioan smerenie desăvârşită înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Iată dar chip de umilinţă cum altul, în afară de acela al Fiului, nu s’a întâmplat în lume! Iată om care şi-a pus toată râvna şi viaţa sa în slujba îndreptării oamenilor spre Dumnezeu ! Iată proroc între proroci şi sfânt între sfinţi! Iată model de vieţuire pentru toţi cei care voim să cucerim împărăţia lui Dumnezeu !* * * In ziua de 7 ianuarie, preamărim astfel pomenirea sfântului Ioan Botezătorul : „Pomenirea dreptului cu laude, iar fie destulţi este mărturia Domnului, mergătorule înainte, că te-ai arătat cu adevărat şi decât prorocii mai cinstit, căci şi a boteza în repejuni pe Cel propoveduit te-ai învrednicit. Drept aceea pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te bine ai vestit şi celor din iad pe Dumnezeu, ce s’a arătat în trup, pe cel ce a ridicat păcatul lumii şi ne-a dăruit nouă mare milă“ (Troparul sf. loan Botezătorul). D. Călugăr Pluguşorul Aho, Aho, Bună seara, bună gazdă Am venit să tragem brazdă, Am venit cu pluguşorul După care ducefi dorul. Mânaţi măi, hăi, hăi. V’am adus o veste mare Azi în zi de sărbătoare, Că anul s’a înoit Şi cu bine a venit Mânafi măi, hăi, hăi. Când vei trage mărei gazdă In ogorul tău o brazdă Trage-o cu folos şi spor Să scoţi grâu pentru popor Glia noastră strămoşească Pentru noi o să rodească Anul 27 Nr. 1—2 Să fim lucrători ai păcii Iar când s’a milostivit Dumnezeu spre noi şi l-a trimis în lume pe unul născut Fiul Său, pe Domnul nostru lisus Hristos, cetele îngereşti au vestit oamenilor că se năştea Pacea lor, Pacea sufletului lor. Corul îngerilor a cântat atunci astfel: »Mărire intru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace şi între oameni bunăvoire“ (Luca 2,14). Venea Pacea în lume fiindcă se năştea Fiul şi Domnul ei. E adevărat, că Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască lumea. Dar este iarăşi tot aşa de adevărat, că mântuirea putea urma numai împăcării omului cu Dumnezeu. Şi acesta este întâiul lucru pe care l-a săvârşit Fiul lui Dumnezeu: „că vrăjmaşi fiind, ne-a împăcat cu Dumnezeu“ (Romani 5, 10), ne-a împăcat cu Tatăl nostru cel din ceruri. Ca în toate, şi în această privinţă, Mântuitorul a lăsat urmaşilor Săi îndemn bun, îndemnul de a lucra necontenit pentru aşezarea păcii în lume. Şi Doamne cât au ostenit sf. Apostoli şi toţi urmaşii Mântuitorului WW WWWWWW întru împăciuirea oamenilor! Pacea au propoveduit-o ei tuturora, şi fără odihă , pe cei bogaţi i-au înfrăţit cu cei lipsiţi, pe cei învăţaţi cu cei lipsiţi de învăţătură şi ştiință mai înaltă, pe cei mari şi puternici i-au apropiat sufleteşte de cei mici şi slabi, creştinilor Ie-au strecurat în suflet dragoste pentru semenii lor de alte legi şi credinţe, desăvârşind mereu legătura păcii în dragoste, chemându i pe toţi la Isvorul păcii, la Hristos „pacea noastră“ (Efeseni 2, 14). „Pace vouă!“... Acesta era salutul de bună întâlnire al creştinilor din primele veacuri. „Pace vouă !“... Aceasta trebue să fie urarea dragostei creştineşti şi în vremea noastră. „Pace tuturor!“... Iată binecuvântare arhiereilor şi preoţilor sf. Biserici, dată credincioşilor, la toate sfintele slujbe, „Pentru pacea de sus“... „pentru pacea a toată lumea“.... ne rugăm mereu la sf. Liturghie şi la alte sf. slujbe răzimaţi pe îndemnul Mântuitorului de-a fi lucrători ai păcii cu cuvântul și cu fapta. D. Călugăr Să răscumpărăm bine vremea . Iată, ne găsim tocmai în miezul iernii. Acum, întunerecul se lasă de timpuriu, serile sunt lungi şi nopţile asemenea. In Întinderea zilelor destul de scurte ostenim mai puţin decât peste vară. Plugarul mai ciocăneşte câte un lemn, îşi orândueşte uneltele ce-i vor fi de mare folos la vreme de primăvară şi îi mai rămâne totuşi timp să stea de vorbă cu semenii săi. Vremea ceva mai liberă din zilele de iarnă şi cea din timpul serilor, trebuieşte socotită însă ca un bun prilej pentru înfrumuseţarea flintei noastre lăuntrice. Dacă ne-a rânduit-o Dumnezeu şi ne-a învrednicit să o ajungem în sănătate şi în pace, apoi ea şi trebuieşte răscumpărată cu chibzuință. De altfel, acesta este un îndemn care poate fi găsit şi în sf. Scriptură. Să răscumpărăm bine vremea liberă din timpul iernii? Dar cum să facem acest lucru ? De bună seamă, mai multe mijloace ne stau la îndemână pentru aceasta. Aşa este cercetarea în mod regulat a sfintei Biserici şi trăirea în rugăciune stăruitoare. Aşa sunt conferinţele şi serbările culturale ce se orânduiesc pe la sate. Tot astfel ne stau la îndemâna şi foile de zidire sufletească alcătuite anume pentru a fi cetite şi răscetite. Dar socotim că dintre toate, în afară de sfintele slujbe, cartea, cartea bună este prietenul adevărat cu care putem sta de vorbă zilnic şi din paginile căreia culegem îndemnuri şi sfaturi de tot folositoare pentru viaţa noastră. Asemenea cărţi bune găsim în bibliotecile parohiale şi şcolare, în casele şi căminele culturale şi în alte părţi. Ba trebue să adăugăm că nu le putem procura chiar pe cheltuiala noastră, fiindcă se găsesc şi nici nu sunt prea scumpe. In felul acesta, ele ne rămân pentru totdeauna în casă şi ne putem adresa lor în toate împrejurările vieţii. In unele vom afla sfaturi pentru îngrijirea sănătăţii trupeşti, ceea ce este de mare însemnătate. Fiindcă, după cuvântul sf. Scripturi, trupul este lăcaş al sufletului şi trebuie să-l facem sălaş şi al Duhului Sfânt. In alte cărţi vom da peste îndrumări cu privire la orânduirea muncilor agricole, ceea ce este iarăşi lucru de mare preţ. In sf. Scriptură, cartea cea mai de seamă pentru oricare creştin, vom găsi povaţa mântuirii nostre. Cum oare am întârzia să o cetim pe aceasta? Apoi sfinţii Părinţi şi marii dascăli ai Bisericii ne-au lăsat cărţi preţioase către slova cărora se cade să ne aplecăm cât mai des ochii noştri. Şi tot asemenea ne au lăsat mulţi ostenitori cu condeiul. Iată, în această privinţă, se cade să arătăm că la Sibiu au răsărit de sub tipar şi răzbat mereu la lumină o mulţime de cărţi religioase scrise în graiul poporului şi menite să ajungă în mâna fiilor poporului nostru. Dăm chiar cu numele asemenea cărţi mai noui : Sfintele Taine, Lumină din Lumină, Tătăl nostru, Viaţa fericitei Macrina, Tâlcuirea celor nouă fericiri, Prin sbuciumul vremii (predict) şi altele. Toate cărţile acestea pot fi cerute de la Sibiu, chiar scriindu-ne la foaia „Lumina Satelor“. Să nu uităm, că cetirea cărţii bune este un bun mijloc pentru răscumpărarea vremii şi să trecem la faptă în această privinţă. Pentru cei care muncesc Şi pe brazdă se’nfrăţesc, Mânaţi măi, hăi, hăi. Să urzim cu toţi sub soare In fabrici şi pe ogroare O ţară îmbelşugată Şi frumoasă şi bogată. Mânăţi măi, hăi, hăi. Mânaţi fraţilor, mânaţi Braţ la braţ că suntem fraţi, Fraţi buni şi nedespărţiţi Intru mulţi ani să trăiţi Spor la muncă şi înfrăţire La mulţi ani cu fericire. Mânaţi măi, hăi, hăi. Asesori populari, adică judecători cu braţele şi cu mintea, au fost aleşi în tot cuprinsul ţârii noastre. Ei vor avea să chibzuiască asupra pricinilor şi neînţelegerile ce se ivesc între cetăţenii de la oraşe şi sate. Astfel împărţirea dreptăţii se va putea face cu mai puţină cheltuială şi fără pierdere de vreme.