Lumina Satelor, 1952 (Anul 31, nr. 1-42)
1952-01-15 / nr. 1-2
Pac 2 Sf. loan Botezătorul Inainea soarelui se arată ca un aramic luceafărul de dimineaţă. Inatea Soarelui drepteţii cel veşnic, «răiii'*'« luceafărul proorocilor, Sf. Kvart Botezătorul. Cătiţi calea Domnului, striga el. Pocăiţ-vă, întoarceţi-vă de pe căile pierzării, căci iată s'a apropiat împărăţia Cerurilor. Voi, cei ce rătăciţi în Intunerecul şi zăceţi în umbra morţii întoerceţi văiaţa spre răsărit. Cel ce aude şi se conformă va trăi, cel ce nu, ,va pieri şi se va osândi. Iar glasul lui loan era glas de tunet, ca să răsune în toate inimile, şi le sgudue, să le trezească şi să le pregătească spre a primi lumina şi sămânţa Evangheliei vieţii. Şi se trezeau oamenii, veneau în pustie, ascultau cuvântul şi dau slavă lui Dumnezeu. Dar erau şi dintre cei ce veneau nu cu gând de mântuire ci de iscodire , vipere cari în bătaia razelor soarelui se fac mai rele şi mai veninoase. Ochiul duhovnicesc al lui loan, luminat de harul dobândit prin post şi rugăciune, pătrundea dincolo de exterior, de faţa cu zâmbetul mieros şi vedea şarpele vicleniei, el invidiei şi al urii camuflat şi încolăcit în jurul inimii făţarnicilor farisei. Pui de năpârci, cine v’a spus că veţi putea să scăpaţi de mânia ce va să vină. Iată securea este gata. De nu vă va nimici aceasta, iată focul de care nici cum nu veţi mai putea scăpa. Ioan se hăneşte cu măcuste şi cu rădăcini. îmbrăcămintea lui e o haină de păr aspru. Trăeşte o vieaţa aspră. Urăşte minciuna, demască şi o înfierează. Iubeşte adevărul, adică pe Dumnezeu, de aceea nu caută la faţa omului şi e victima convingerilor sale şi a mărturisirii adevărului. Trăeşte în pustie şi sfârşeşte în temniţă, capul lui e prezentat pe o tipsie, servind drept trofeu traiului în minciuna desfrâului. Răsună şi azi ecoul glasului neînfricat şi în inimile noastre pustiite de păcat. Dar oare foi surzi şi împietriţi vom rămânea. Dacă ne-am pocăit de rele, de invidie, de ură, de minciună, de beţii, de desfrânare... e sf. Ioan Botezătorul mergătorul înaintea noastră. Dacă nu, e satan îndrumătorul şi stăpânul nostru. Să facem dar roade vrednice de pocăinţă, spre a ne bucura cu Hristos şi cu toţi sfinţii săi de veşnicite bunătăţi. Pr. I. Boţocan UMINA SATELOR 22S22SS2SS2S22SS2SS2SH22S22S22SS2S22SS2SS2S B l SERIC S52S52SS2SS5S52S52SS „Fericiţi sunt făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema* (Mat 5, 9) '>V: Acesta este Fiul meu Laplinirea vremii*, trecând ca la treizeci de ani de a nașterea din Vifleîm (Luca 3, 23). Mântuitorul lisus Hristos vine la Iordan să se boteze, ca sa împlinească toata dreptatea (Mt. 3 15). II întâmpină sf. loan Botătorul, cel care boteza numai cu apă, ca să gătească astfel calea Celui ce vine să boteze cu Duhul Sfânt. Intr’adevăr, ca învăţător venind dela Dumnezeu, Mântuitorul lises este asistat la botezul său de sf. Treime, cerurile deschzându se, Duhul şi pogorându-se şi glas mare auzindu se : „Acesta este Fiul meu cel i bit, întru care ltre om voit" (Mat. 3, 17). De acest Fiu preaiubit se leagă însăşi mântuirea noastre, după cum zice sf. ap. Pavel : „aşa s’a făcut începătura mântuirii oamenilor, adusă de Mântutorul Hristos, cere a luat roba pactului dela noi şi ne a dat daruri binecuvântate (Efes. 4, 8). Da, El ne a dat darul Evangheliei şi el Bisericii, ca să ne călăuzească pe drumul ce! bun al vieţii, pe drumul harului dumnezeesc, al păcii şi al bunei stări Acum iarăşi vine Hristos, Fiul cel preaiubit, la marele praznic al Teofaniei, ca să ne amintească iar să-i ascultăm propoveduirea şi să facem binele întru Ei. Primind sf. botez ne bucuram de harul sf Treimi şi atundi nu mai putem fi nepăsători ca cei 9 leproşi, cari pleacă ieri să-i mulţumească Domnului pentru birefacere. Ci să fm ca al zecelea dintre ei, care fiind vindecat, se întoarce cu bucurie spre Mântuitorul Hristos, H proslăveşte şi I mulţumeşte pentru marea loi efacere. Acum nu mai suntem copii bătuţi de valuri, duşi încoace şi în apa de orice vânt, de viclenia mamei,Iar răi şi da mijloacele de amăgire deşartă, ci noi suntem credincioşi adevărului, în dragoste şi creştem în toate privinţele, ca şi ajungem la Col ceste Capul, Hrodos- zice sf. ap. Pavel (Efes. 4, 14). Deci botezul este începătura vieţii creştine, care ne face să prisaim în lobie, atât în dorinţele noastre faţă de Dumnezeu, cât şi Intele Mă de obşte. Cu rugăciunea sfântă tocepând, conştiinţa noastră creştină va făuri pacea între oameni, dar mâine noastre vor lucra cu hărnicie pe ogoare, în uzine şi în instituţii. Astfel străduinţa şi credinţa rassiră, întovărăşită de fapte, re va adce binecuvântarea Mântuitorului Hsus Hrinios, ele fiind dovada, că nu ara uitat glasul Celui de sus zicând : „acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit !* Prof. Dr. M. Seson Luntrea mea Pe valurile vieţii înspumate Luntrea mea şubredă pluteşte; Dar nu mi-e teamă, singur sunt, Căci Domnul meu o cârmueşte. A Lui putere îmi dă avânt, Dragostea Lui, din chipul blând, Căldură dulce îmi revarsă, Sub privirea ochiului său sfânt. Sunt fericit! nu sunt urgisit, Nici orfan, copilul părăsit, Te am pe Tine, Tată bun ceresc, Liniştea în Tine o regăsesc! Hotărîrea Consiliului de Miniştri pentru întărirea şi desvoltarea activităţi căminelor culturale dela oraşe şi sate obligă Comitetul pentru Aşezămintele Culturale şi sfaturile populare să îmbunătăţească şi să ridice la un nivel mai înalt activitatea căminelor culturale dela oraşe şi sate, pentru ca acestea să devină focare puternice de educare comunistă a oamenilor muncii de la oraşe şi în special dela sate. O „Scrisoare pierdută“ se joacă la Sofia. Teatrul de Stat din Sofia a prezentat pentru prima dată comedia clasică „O scrisoare pierdută“ de Ion Luca Caragiale. La premieră au asistat membrii Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, în frunte cu Valko Cervenkov preşedintele Consiliului de miniştri şi secretar general al Partidului Comunist Bulgar. Anul 31 Nr. 1—. ,Pace las vouâ, pacea mea dai vouă* ! (loan 14, 27). B. Sesan