Lupta, iulie 1886 (Anul 3, nr. 70-81)
1886-07-02 / nr. 70
LAPTA Corespondenţa din Vaslui Alegerea de la consiliul judeţan La 15 iunie am fost ales, dimpreună cu D. St. Papadopulo membru in consiliul judeţan de Vaslui, la alegerile parţiale ce au avut loc in colegiul I. D. Papadopulo şi eu, aparţinând partidului conservator, am fost combătuţi foarte viu de administraţie. Cu toate aceste, fiindcă alegerea a doi consilieri generali nu poate avea decât un interes cu totul local, am tăcut asupra reuşitei noastre şi am fi continuat de a tăce, dacă camarilla administrativă, supărată de o cădere la care nu se aştepta, deoarece credea că îşi luase bine toate măsurile, şi voind pănă la un punct oarecare a micşura efectul produs de acea cădere, nu ar fi denaturat faptele relative la această alegere, provocândune astfel dea vorbi. Forţa administrativă din localitate in articolul de fond din 23 iunie, pretinde că candidatura noastră au fost pusă înainte pentru a servi de proteest unei alianţe intre d. Dimitrie Donici şeful partidului conservator din Vaslui şi grupul liberal a D-lui Neron Lupaşcu. Aceşti domni, zice Vasluiul, (căci astfel se chiamă forţa in questiune) au inşelat alegătorii fâcăndu-i să creadă intr’o schimbare de regim, sau cel puţin de administraţie locală. D. Papadopulo şi eu, am entrierat judeţul, afirmând alegătorilor că administraţia nu combate candidatura noastră; am extorcat astfel voturi; am inconjurat cu agenţii noştri sala de alegeri — pe cănd administraţia, liniştită, şedea de o parte, fără a lua nici o măsură ca să asigure reuşita candidaţilor ei. — Trebue se aibă cineva un adevarat toupet (nu găsim in limba română un cuvent care să exprime aşa de bine ceia ce voim a spune) pentru a altera aşa de cu singe rece adevărul şi Vasluiul, care de cănd a apărut a văzut că nime nu’şi bate capul de a respunde atacurilor sale continue contra celor ce nu fac parte din clică, crede că poate continua de a arata lucrurile astfel cum îi vin mai bine la socoteală. Pentru astă dată ţin se restabilesc adevărul, şi se dau o desminţire formală articolului in questiune. Nu este adevarat că candidatura noastră au servit de pretext unei alianţe intre D-nii Donici şi Lupaşcu. Noi înşine, şi din propria noastră iniţiativă ne am pus candidatura, şi D-nii de la Vasluiul osciu aceasta foarte bine şi nu -i de mirare ca capul partidului conservator din Vaslui, d. Donici, se dee concursul seu la doi membri al acelui partid. Cât despre alianţa D-sale cu d. Lupaşcu ea n’a existat decât incrierii bogaţi a redactorilor Vasluiului. D. Lupaşcu, venit la Vaslui cu o sală înainte de alegeri, au avut de a se pronunţa intre patru candidaţi toţi aparţinând opoziţiei, căci adversarii noştri de astăzi erau coreligionarii noştrii politici de eri, şi dacă au fost puşi înainte şi susţinuţi de administraţie aceasta a fost numai că nu au găsit alţi candidaţi care se ş i presinte aceleaşi şanse de reuşită. D. Lupaşcu, votând pentru noi, n'au fost prin urmare silit de a pactisa cu conservatorii, dintre patru candidaţi cu principii politice opuse principiilor sale, şi intr’o chestie de interes local, s’au urmat simpatia personală. Nu este adevarat că am inşelat alegătorii făcăndu’i se creadă că are să se schimbe regimul sau administraţia. Ş’apoi, D-lor de la Vasluiul, slabă idee aveţi dv. de alegătorii colegiului I de Vaslui, dacă-i credeţi aşa de uşor de ademenit, pentru aceia nu votează pentru dv. apoi dv. sunteţi care aţi pus totul in mişcare pentru a reuşi. Subprefecţii, un membru din comitet, mai mulţi funcţionari importanţi au colindat pe la moşiele oamenilor pentru a le cere voturile pentru candidaţii administraţiei, şi văzind că nu pot reuşi, au căutat macar se ’i convingă că nu trebue se vie la vot. Apoi dv. aţi oprit pe la reşedinţele lor pe primarii care sciaţi că nu au să voteze cu dv. Mai mulţi din alegătorii noştri i-aţi împiedicat de a veni la vot, punândule termine de anquetă chiar in ziua alegerii, pe cănd din alegătorii de care eraţi siguri, nici unul n’au lipsit la apel. Aţi mers pănă acolo că ne aţi furat un alegător dintre noi, şi l’aţi ţinut ascuns pănă după alegeri pentru alimpedeca de a vota. Şi tot ce spun pot se vă probez. Apoi poliţaiul, primarul, avocatul statului şi alţi funcţionari importanţi care umpleau piaţa şi antreturile primăriei care cărabăneau alegătorii la vot, fără ai lasa se comunice cu mine carei căuta din otel in otel şi din casă in casă, astfel că doi proprietari au fost siliţi să, se incite in odăile lor pentru a scapa de stăruinţele lor, apoi toţi aceştia erau agenţi de ai noştri ? Poate veţi voi se ne faceţi se credem şi aceasta. Aţi luptat, aţi luptat din toate puterile , nu pentru doue locuri de consilieri judeţani, — mă unesc cu dv. şi spun şi eu că aceasta era de foarte mică însemnătate — dar pentru prestigiu, pentru efectul moral ce o înfrângere putea se producă. Chiar insuşi d. Prefect mi-au declarat, mie personal, că este hotărit de a lupta, şi stim cu toţii ce va se zică sub regimul actual o administraţie care luptă in alegeri. Acuma să vă spun eu pentru ce aţi picat ? Cauza nu e nici alianţa pretinsă intre dd. Donici şi Lupaşcu — alianţa care pănă acuma nu există, nici indiferenţa ce au aratat administraţia, acea indiferenţă am văzut'o cu toţii in ce s’au inchiet. Nu, ceia ce v'au făcut să picaţi şi ne au făcut să isbutim este că vântul suflă a oposiţie, este că conştiinţa publică, pănă acuma adormită, pănă acuma siluită fără teamă, au inceput a se deştepta şi a se revolta, şi voacea ei puternică care răsună in ţara întreagă, au găsit un ecou şi'n Vaslui, ecou care merge crescând din zi in zi. Si aceasta o ştiţi, deoarece la întrunirea provocată de dv. pentru a alege un comitet diriginte, nu aţi avut decît funcţionari, şi numai doi proprietari mari, dintre care unul s’au şi retras văzând cum era compusă întrunirea, şi dovadă că o ştiaţi înainte de alegeri, şi că vă simţeaţi slabi, este că pentru a combate mai cu succes candidaturele noastre, aţi fost siliţi se recurgeţi la doi candidaţi recrutaţi in rîndurile noastre. înţeleg că după atîtea sforţări, o cădere se vă fie dureroasă. Ceia ce insă nu înţeleg este ca se vă autorizaţi de acolo pentru a altera adevărul. V'am lasat pănă acuma se vorbiţi vrute şi nevrute, să vă legaţi de toată lumea, se trataţi pe şeful oposiţiei de general fără armată, de cap fără trup. Aţi văzut la ocazie că trupul există, acuma ceia ce vă sfătuesc este de a ne da pace şi de a vă ocupa de afacerile dv. căci dacă ne veţi scoate din sărite, vom cerceta şi noi in acele afaceri şi nu cred că vă va fi la toţi indemână. Vaslui 26 Iunie 1886. Titus X. Istratty. FOILETON OMENIREA IN STARE DE PRUNCIE DE Cornelia Emilian. Ii cade in mină o broşură apărută zilele acestea sub titlu de mai sus; in vreo 20 de pagini autoarea vrea să se ocupe de starea de astăzi, să arăte relele societăţei să propue schimbări, îmbunătăţiri.. Autoarea am putea zice că numai a aruncat in discuţie o mulţime de chestiuni — de altminterea parte din ele interesante. Luată in total o spunem chiar de la început, opera (!!) d-nei Emiliane slabă din toate punctele de vedere. Lipsa de cunoştinţi istorice, sociale etc. o găseşti la fiecare pas. Aşa d-na Emilian ne spune că omenirea se ocupa la inceput numai cu vînatul ceia ce-i neexact; bine voească d-sa a ceti pe Engels in nemuritoarea sa operă „Origina familiei, proprietăţei private şi a statului“ şi va vedea că ie fals ceia ce susţine. Pentru a dispărea nedreptăţile ce domnesc astăzi in lume, autoarea propune „impărţirea ţerei în gospodării mai mici, adică fiecare judeţ avînd autonomia sa proprie; in acest mod—zice d-sa—se vor desfiiinţa posturile persoanelor care compun Statul şi a căror salarii se ridică la o sumă enormă ; tot prin acest chip va scapa poporul de a purta greutăţile din a căror causă a ingenunchiat"; mai jos zice că judeţele vor ingriji de starea economică a plugarului etc. Aceste idei ne amintesc pe acelea ale Socialiştilor Utopişti care acum cîteva decenii şedea închişi in Cabinetul lor şi croiau lumea cum le plăcea. Nu se îngrijeşte d-na Emilian cîtuşi de puţin de aşa zisa „chestiune economică“, ce-i pase d-sale dacă i se ia de cătră stăpîn, muncitorului produsul muncei lui. D-sa vrea să schimbe această stare de lucruri pe care o recunoaşte că ierea (vezi pag. 16) totuşi zice că judeţele — adică tot stăpîni — să ingrijască de plugari. II luaţi cu alte cuvinte, pe bietul muncitor de la un stăpîn şi-l daţi la altul. Imediat dăm peste o altă contrazicere: La pag. 9 ne spune că vor dispărea funcţiunele, iar la pag. 10 zice „Aşa nici poporul nu va mai fi despoet de cătră cei plătiţi de el şi controla se va putea fece mai de aproape in toate ramurile funcţiunilor“. Chestiunea de care se ocupă mai mult au-