Lupta, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 95-104)

1886-09-12 / nr. 98

ANUL III. No. 98 ABONAMENTE Un an . . . . 12 fi % an . . .7 T Pentru streinătate Pudil-Vechifi Casei* Papadopol. Un an....................20 fr V» aa....................11 „ AdMiniatrați* in Str. Un număr 10 bani VINERI 12 SEPTEMBRE 1886 APARE M­E­R­C­U­R­I, VINERI și DUMINICĂ Director politic: Q. PANN­. ANUNOIURI SAŞI, l1 SEPTEMBRE 1886. Nu să scapă nici un prilej fără a se in­­scena vre-o comedie. Aşa un individ aten­tează asupra vieţei Soarelui Colectivităţei. In loc ca afacerea să se termineze aci, tri­­miţindu-se pe culpabil inaintea justiţiei, spre aşi lua pedeapsa, colectiviştii au crezut cu cale ca şi din acest fapt odios in sine să facă o comedie sinistră din care să rezulte că stăpînul lor este foarte popularii­ această ţară. Pentru ajungerea acestui scop vre-o cîţi­va bătăuşi ai poliţiei au mers şi a comis scandaluri la redacţiile foilor din oposiţie. Depeşi din toată ţara emanate de la au­torităţi arata că populaţiunea diferitelor lo­calităţi, este indignată de acest atentat. Nu suntem pentru asemenea atentate, dar iarăşi nu putem spune că primul Ministru este foarte iubit de popor prin faptul că un număr de oameni fără căpâtâiu au mers sbie­­rînd la radacţiile foilor opozante spre a face manifestări. Nu prin oameni plătiţi de po­liţie nici prin depeşi primite de la şefii au­torităţilor se poate dovedi popularitatea de care să bucură un om de stat. Dacă acest atentat ar fi fost comis asupra unui om ce in adevăr este popular acestei ţeri, atunci de­sigur am fi văzut făcîndu-se manifesta­­ţiuni cu totul de alt fel de natură decît cele ce au avut loc. Raţiunea ce ne face a cre­de că aceste manifestaţiuni zise a poporu­lui, nu sunt de­cît o înscenare poliţienească, sunt următoarele : Cum să face că a doua zi du­pă comiterea atentatului, au avut loc scandalul? De­oare­ce este natural că chiar in momen­tul cînd au avut loc atentatul, să se fi co­mis scandalul,­­ acest interval de timp tre­cut de la comiterea atentatul­ui şi pană la manifestaţie, nu să poate explica alt­fel de­cît că poliţia in acest timp a pregătit aceas­tă manif­estaţie. A doua raţiune ce nu face a crede că această manifestaţie nu este de­cît o înscenare poliţienească este următoarea : Cum sa face că aceşti oameni care au comis faptul de loviri şi rîniri precum şi de distrugeri in redacţiile foilor oposante, să nu fie daţi ju­­decăţei, şi toţi funcţionarii competenţi la ca­re s’au adresat părţile lasate, să refuze a da in judecată pe culpabili ? In faţa acestor probe întreb cu drept cu­­vînt pe colectivitate, cîţi bani iau costat spre a face această comedie ce tinde a­­­nşala pe capul statului, de la care atir­na menţinerea la putere incă a stăpînului lor, de­oare­ce poporul nu este cu el, şi a­­ceasta să poate dovedi foarte lesne la vii­toarele alegeri, dacă ele au a fi libere şi daca vre-o manifestaţie cu bătăuşi nu va a­­­vea loc. I. M. D. Miclescu. ADMINISTRAŢIE COLECTIVISTA Avem la indămînă un document care do­vedeşte că tot ce scriu ziarele opoziţioniste despre infamiele administraţiei este mult mai pre­jos de­cît realitatea. Se ştie că un om necinstit cînd dă de ne­­voe nu mai umblă să scape nici aparen­­ţile macar şi se tăvăleşte e in cea mai josnică mişelie. In aşa stare a ajuns co­lectivitatea care necinstită a fost tot­dea­­una şi care a început a fi şi nevoesă de cînd nu mai sînt nici drumuri de fel de răscum­părat, nici bănci de înfiinţat in fine de cînd mîneînduşi creditul în afară jocul de bursă nu mai este in mîna lor. De o bucată de vreme colectivitatea pare că-şi face o fală din or ce soiu de scandal numai se iasă ce­­va bun pentru ai săi. Iată documentul in chestie. Casierii au primit incunoştiinţare că vis­­teria e goala şi in acelaş timp li s’au dat ordine straşnice să facă ce ori şti numai bani să iasă căci la caz contrar vor răspunde cu funcţia lor. La rîndul lor casierii au dat vajnice ordine—verbale bine înţeles—percep­torilor se facă pe dracu in patru numai să a­­ducă bani. Cine ştie din ce fel de oameni e compus personalul percepţiei nu se vor mira de ori­ce nelegiuire comisă de aceşti oameni. Per­ceptorii au un comod mijloc de stors banii —nenorocită chestie a rămăşiţelor. N are de căt să se presinte la cel dintăiu ţăran venit de ex. astăzi in anul 1886 şi îi zice : — Măi Ioane ai să dai atîta lei pe 1879. — Da am plătit Cucoane chiar de atunci. Unde se pomineşte să ne păsuiască pe noi o lună dar inca atîţa ani? — Adă chitanţa. Mai tot­deauna ţaranul n’o are fiind­că n are nici saltare nici dulapuri închise pen­tru a păstră un aseminea lucru. Apoi chiar cînd i-o şi arată perceptorul îi spune că nu-i din anul sau din trimestrul cerut şi ţaranul neştiutor de carte îl crede, îşi vinde ce are şi plăteşte sau se lasă vîndut. Aşa a făcut perceptorul de Şipote care anul trecut se presintă la mai mulţi locui­tori din Corina Soldana cerîndu-le contribu­ţia pe 79 şi 80. Locuitorii cu toate că a­­veau destulă probă in chitanţele trimestrului curgător de vreme ce conform art. 69 din legea de 10 Martie 1882 asupra impositelor chitanţa trimestrului curent face proba de plata trimestrelor trecute, i-au aratat chitan­ţele conservate din intîmplare la propietar care le plătise contribuţia pe acei ani. Lo­cuitorii au fost lasaţi in pace pentru moment. Anul acesta cum am spus ordinele de la centru is mai imperioase şi mai ameninţă­toare , perceptorul ne mai avînd ohras să se ducă in persoană trimete pin­tre alţii şi la a­­ceiaşi locuitori de mai sus pe agentul sail care fără nici o formă la vitele locuitorilor pe cînd aceştia erau scoşi la lucrul şoselei. Cînd se intere oamenii sara a­casă caută vitele toată noaptea şi abea a doua zi au aflat că au fost duse la primărie. Se duc la primărie să plătească a doua oară numai să-şi scoată vitele. La primărie găsesc nu­mai un scriitor care le spune că vitele îs pornite pe drum la Hârlău spre a fi vîndute dar de se vor grăbi pot să se ajungă pe drum, să le întoarcă la primărie unde după ce vor plăti şi le vor lua acasă. Oamenii aşa au şi făcut dar pe cînd se întorceau cu vitele împreună cu miliţienii ce le duceau la Hârlău se intîlnesc cu agentul perceptorului care temîndu-se, se vede, ca nu cum­va oamenii să-şi iee vitele pe baza chitanţelor, aduse in fugă pe ajutorui de pri­mar şi pe notar şi toţi trei incep a-i înjura şi bate cu beţele şi chear cu straja pustei­oară pe locuitorii Vasile Nastasă, Gh. Vîntu şi Gh. Jîndăoanu care n’au putut fugi dina­intea acestei violenţe, fiind cu căruţele, după ce i-au bătut bine i-au legat burduf cu aju­torul miliţienilor i-au închis in primărie pană a doua zi cînd după ce femeile lor au venit să achite banii ceruţi i-au trimes sub escortă la parchet ca inculpaţi de ultraj (!) şi unde au fost liberaţi de indată bine înţeles, tri­­meţindu i insă inaintea tribunalului corecţional. Locuitorii remaşi in libertate şi anume Du­mitru Neculea, Ion Creţu şi Dumitru Vîntu au venit de indată cu o suplică la prefect dar la prefectură fiind zi de sărbătoare (29 August) au găsit numai un funcţionar care primindu-le şi cetindu-le suplica­te au res­­puns „pacat că nu v’au şi împuşcat!“ Textual. Puteţi să vă închipuiţi desperarea locuitorilor. Aceasta insamnă pentru guvern a uşura pe ţeran de contribuţiuni — făcîndu-l să plă­tească de 2 ori, şi a-i proteja munca făcîn­du-i sa şi peardă vremea de vară pe drumuri. Chitanţele respective le ţinem la disposiţia ori­cui ar vra să se incredinţeze de realita­tea acestui fapt de necrezut. A.

Next