Lupta, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 95-104)
1886-09-12 / nr. 98
ANUL III. No. 98 ABONAMENTE Un an . . . . 12 fi % an . . .7 T Pentru streinătate Pudil-Vechifi Casei* Papadopol. Un an....................20 fr V» aa....................11 „ AdMiniatrați* in Str. Un număr 10 bani VINERI 12 SEPTEMBRE 1886 APARE MERCURI, VINERI și DUMINICĂ Director politic: Q. PANN. ANUNOIURI SAŞI, l1 SEPTEMBRE 1886. Nu să scapă nici un prilej fără a se inscena vre-o comedie. Aşa un individ atentează asupra vieţei Soarelui Colectivităţei. In loc ca afacerea să se termineze aci, trimiţindu-se pe culpabil inaintea justiţiei, spre aşi lua pedeapsa, colectiviştii au crezut cu cale ca şi din acest fapt odios in sine să facă o comedie sinistră din care să rezulte că stăpînul lor este foarte popularii această ţară. Pentru ajungerea acestui scop vre-o cîţiva bătăuşi ai poliţiei au mers şi a comis scandaluri la redacţiile foilor din oposiţie. Depeşi din toată ţara emanate de la autorităţi arata că populaţiunea diferitelor localităţi, este indignată de acest atentat. Nu suntem pentru asemenea atentate, dar iarăşi nu putem spune că primul Ministru este foarte iubit de popor prin faptul că un număr de oameni fără căpâtâiu au mers sbierînd la radacţiile foilor opozante spre a face manifestări. Nu prin oameni plătiţi de poliţie nici prin depeşi primite de la şefii autorităţilor se poate dovedi popularitatea de care să bucură un om de stat. Dacă acest atentat ar fi fost comis asupra unui om ce in adevăr este popular acestei ţeri, atunci desigur am fi văzut făcîndu-se manifestaţiuni cu totul de alt fel de natură decît cele ce au avut loc. Raţiunea ce ne face a crede că aceste manifestaţiuni zise a poporului, nu sunt decît o înscenare poliţienească, sunt următoarele : Cum să face că a doua zi după comiterea atentatului, au avut loc scandalul? Deoarece este natural că chiar in momentul cînd au avut loc atentatul, să se fi comis scandalul, acest interval de timp trecut de la comiterea atentatului şi pană la manifestaţie, nu să poate explica altfel decît că poliţia in acest timp a pregătit această manifestaţie. A doua raţiune ce nu face a crede că această manifestaţie nu este decît o înscenare poliţienească este următoarea : Cum sa face că aceşti oameni care au comis faptul de loviri şi rîniri precum şi de distrugeri in redacţiile foilor oposante, să nu fie daţi judecăţei, şi toţi funcţionarii competenţi la care s’au adresat părţile lasate, să refuze a da in judecată pe culpabili ? In faţa acestor probe întreb cu drept cuvînt pe colectivitate, cîţi bani iau costat spre a face această comedie ce tinde anşala pe capul statului, de la care atirna menţinerea la putere incă a stăpînului lor, deoarece poporul nu este cu el, şi aceasta să poate dovedi foarte lesne la viitoarele alegeri, dacă ele au a fi libere şi daca vre-o manifestaţie cu bătăuşi nu va avea loc. I. M. D. Miclescu. ADMINISTRAŢIE COLECTIVISTA Avem la indămînă un document care dovedeşte că tot ce scriu ziarele opoziţioniste despre infamiele administraţiei este mult mai prejos decît realitatea. Se ştie că un om necinstit cînd dă de nevoe nu mai umblă să scape nici aparenţile macar şi se tăvăleşte e in cea mai josnică mişelie. In aşa stare a ajuns colectivitatea care necinstită a fost totdeauna şi care a început a fi şi nevoesă de cînd nu mai sînt nici drumuri de fel de răscumpărat, nici bănci de înfiinţat in fine de cînd mîneînduşi creditul în afară jocul de bursă nu mai este in mîna lor. De o bucată de vreme colectivitatea pare că-şi face o fală din or ce soiu de scandal numai se iasă ceva bun pentru ai săi. Iată documentul in chestie. Casierii au primit incunoştiinţare că visteria e goala şi in acelaş timp li s’au dat ordine straşnice să facă ce ori şti numai bani să iasă căci la caz contrar vor răspunde cu funcţia lor. La rîndul lor casierii au dat vajnice ordine—verbale bine înţeles—perceptorilor se facă pe dracu in patru numai să aducă bani. Cine ştie din ce fel de oameni e compus personalul percepţiei nu se vor mira de orice nelegiuire comisă de aceşti oameni. Perceptorii au un comod mijloc de stors banii —nenorocită chestie a rămăşiţelor. N are de căt să se presinte la cel dintăiu ţăran venit de ex. astăzi in anul 1886 şi îi zice : — Măi Ioane ai să dai atîta lei pe 1879. — Da am plătit Cucoane chiar de atunci. Unde se pomineşte să ne păsuiască pe noi o lună dar inca atîţa ani? — Adă chitanţa. Mai totdeauna ţaranul n’o are fiindcă n are nici saltare nici dulapuri închise pentru a păstră un aseminea lucru. Apoi chiar cînd i-o şi arată perceptorul îi spune că nu-i din anul sau din trimestrul cerut şi ţaranul neştiutor de carte îl crede, îşi vinde ce are şi plăteşte sau se lasă vîndut. Aşa a făcut perceptorul de Şipote care anul trecut se presintă la mai mulţi locuitori din Corina Soldana cerîndu-le contribuţia pe 79 şi 80. Locuitorii cu toate că aveau destulă probă in chitanţele trimestrului curgător de vreme ce conform art. 69 din legea de 10 Martie 1882 asupra impositelor chitanţa trimestrului curent face proba de plata trimestrelor trecute, i-au aratat chitanţele conservate din intîmplare la propietar care le plătise contribuţia pe acei ani. Locuitorii au fost lasaţi in pace pentru moment. Anul acesta cum am spus ordinele de la centru is mai imperioase şi mai ameninţătoare , perceptorul ne mai avînd ohras să se ducă in persoană trimete pintre alţii şi la aceiaşi locuitori de mai sus pe agentul sail care fără nici o formă la vitele locuitorilor pe cînd aceştia erau scoşi la lucrul şoselei. Cînd se intere oamenii sara acasă caută vitele toată noaptea şi abea a doua zi au aflat că au fost duse la primărie. Se duc la primărie să plătească a doua oară numai să-şi scoată vitele. La primărie găsesc numai un scriitor care le spune că vitele îs pornite pe drum la Hârlău spre a fi vîndute dar de se vor grăbi pot să se ajungă pe drum, să le întoarcă la primărie unde după ce vor plăti şi le vor lua acasă. Oamenii aşa au şi făcut dar pe cînd se întorceau cu vitele împreună cu miliţienii ce le duceau la Hârlău se intîlnesc cu agentul perceptorului care temîndu-se, se vede, ca nu cumva oamenii să-şi iee vitele pe baza chitanţelor, aduse in fugă pe ajutorui de primar şi pe notar şi toţi trei incep a-i înjura şi bate cu beţele şi chear cu straja pusteioară pe locuitorii Vasile Nastasă, Gh. Vîntu şi Gh. Jîndăoanu care n’au putut fugi dinaintea acestei violenţe, fiind cu căruţele, după ce i-au bătut bine i-au legat burduf cu ajutorul miliţienilor i-au închis in primărie pană a doua zi cînd după ce femeile lor au venit să achite banii ceruţi i-au trimes sub escortă la parchet ca inculpaţi de ultraj (!) şi unde au fost liberaţi de indată bine înţeles, trimeţindu i insă inaintea tribunalului corecţional. Locuitorii remaşi in libertate şi anume Dumitru Neculea, Ion Creţu şi Dumitru Vîntu au venit de indată cu o suplică la prefect dar la prefectură fiind zi de sărbătoare (29 August) au găsit numai un funcţionar care primindu-le şi cetindu-le suplicate au respuns „pacat că nu v’au şi împuşcat!“ Textual. Puteţi să vă închipuiţi desperarea locuitorilor. Aceasta insamnă pentru guvern a uşura pe ţeran de contribuţiuni — făcîndu-l să plătească de 2 ori, şi a-i proteja munca făcîndu-i sa şi peardă vremea de vară pe drumuri. Chitanţele respective le ţinem la disposiţia oricui ar vra să se incredinţeze de realitatea acestui fapt de necrezut. A.