Lupta, septembrie 1887 (Anul 4, nr. 338-359)

1887-09-12 / nr. 346

ANUL IV—No 346 Un ARMAMMNTE Im țară . 40lei an . 7*an . . 20 3 luni . ............................... • . 10» Im streinatate Unan . . 50lei 7uan . . 25u 3 luni . . 150 15 Bani Numerul EDITIA JLFTJ-T&XIA. BUCUREȘTI. SAMBA­TA 12 SEPTEMBRE 1887 iimans Anunciurî pe pagina III ... 1 left linia „ „ „ IV ... 25 bani „ A. SE ADRESA In Romania, la administraţia ziarului. In Franţa, Italia, Austro-Ungaria şi Anglia la AGENŢIA LIBERA, rue Notre-Dame des Victoires, 60 (place de la Bourse) Paris. In Orient, la EASTERN AGENCY Constantinopol REDACŢIA 19, — Strada Ştirbey-Vodă, — 19. Director­ politic, G. PANU ADMINISTRAŢIA Bucureşti.—Strada Nouă No. 5.—Bucureşti DIN NEROZIE IN NEROZIE Consiliul oneral ila instrucţiune Fiţi cel puţin cuviincioşi O RĂFUIALA CRONICA ISTORIA ŢIGANULUI STUDIU ECONOMIC DIN NEROZIENN NEROZIE Ce este cu ministerul de Instruc­ţie? Nu să va găsi nimenea care să cureţe de acolo ceata de nebuni cari în fie­care zi comit tot felul de ex­travaganţe şi de acte revoltătoare? Când va sosi timpul ca ignobilul Sturza să fie dat în brânci pe scă­rile ministerului pe care îl dezono­rează ? In toate ministerele să comit scan­daluri, dar nu e minister în care mă­surile cele mai ridicole şi mai ve­xatoare, dispoziţiele cele mai absurde să se ia cu mai multă uşurinţă şi repeziciune ca in acela unde igno­bilul Sturza, omul cel mai inept din ţară, este stăpân Judece citite Căci Bijif două una, ori cei ce con­duc ministerul Instrucţiei sunt ne­ -m îi unt nişte veninoşi răută­cioşi dacă sunt nebuni să’i ducă pă­rinţii de familie, în a căror interes aceia lovesc, la Golia sau mai a­­proape, la Mărcuţa.. Dacă sunt tur­baţi să’i trimeată guvernul în cură la Pasteur pentru ca la întoarcere, dacă să vor vindeca, lucru greu, să împlânte d-lui I. Brătianu încă un arbore al recunoştinţei. Dar poate cititorii au să zică că sunt sever. Aprecieze ei singuri. Mai întâi pun următoarea ipo­teză: să ne închipuim că unui mi­nistru de Instrucţie şi-a intrat găr­găunii igienei exagerate. Căci trebue să ştiţi că astăzi igiena este o ade­vărată boală. Acel ministru fiind obsedat de ideia igienei şi atribuind unui număr de măsuri, mai mult sau mai puţin contestabile, efecte miraculoase, să decide ca să le aplice în şcoli. Este întrebarea ’'ce face un om cu­minte, inteligent, iar nu un zmintit ? Mai ’nainte de a lua ori­ce măsură, un ministru cuminte cere de la subor­donaţii sef următoarele lămuriri: 1) Cere să i se comunice în ce stare să află localurile şcoalelor. 2) Câţi elevi să primesc pe an. 3) Câţi sunt refuzaţi la Începutul fie­ căruî an din insuficienţa localu­rilor. 4) Câţi elevi ar putea încăpea dacă s’ar aplica regulele stricte de i­­gienă. 5) In fine câţi elevi ar trebui să remână pe din afară după aplicarea acelor regule.­­ Cu acestea nu s’ar sfîrşi rolul u­­nui ministru cuminte. Pe lângă lămuririle de mai sus, iată ce ar trebui să-i vină în cap, de la sine, fără să ceară de la alţii lămuriri. Ar trebui să aibă în vedere că legea şcolară a noastră are un prin­­cipiu fundamental, principiu care do­­minează toată materia. Acel princi­piu este instrucţia primară obliga­torie. Ar trebui să se gândească că chiar în practică, înainte de toate, înainte de igienă, de metrii cubici de aer şi pătraţi de foc, datoria unui guvern onest este de a răspândi instrucţia primară, şi de a nu-i pune nici un fel de piedică. Ar trebui, în fine, ca om cult să ştie că igiena este un lux al şcoalei, adică că peste tot locul numai când instrucţia a luat o dezvoltare mare, numai când s’a creat şcoli îndestule ca să răspundă la toate necesităţile, numai pe urmă popoarele s’au gân­dit a clădi localuri după regiile de igienă şi a ţinea seamă cu stricteţă de ele. După ce un ministru cuminte să dedă la asemenea cercetări şi reflec­ţii, apoi trece la a doua operaţie , el să întreabă întru­cât, ţinând seamă de dificultăţile de mai sus, şi până la ce grad, el poate introduce un nu­măr de regule de igienă. Aceste lucruri cari le spun sunt elementare, or ce om care nu are ţărînă sau nisip in cap le înţelege şi le practică. Acum, după ce am văzut cum procedează un ministru cuminte, să vedem cum ar proceda un nebun, un ignorant, o fiinţă nedemnă de a şedea pe fotoliu de ministru. Un ministru nebun şi ignorant pentru a lua măsuri igienice nu s’ar deda la nici o cercetare, nu s’ar gândi la nimic serios, ci într’o bună dimineaţă s’ar informa cât aer, cât loc şi cât spaţiii s’ar cuveni ca să aibă un elev în o sală de şcoală. La această întrebare un medic pe­dant, iubitor de aşi pune ştiinţa lui in evidenţă, ’i-ar răspunde: Un de­­zece cent. patraţî ca spaţiu, 3 şi 50 cent. cubici ca aer, şafte cen­timetri ca lungime de bancă. „Aşa, ar zice el, aceste să cer „pentru o şcoală igienică, foarte bine, „ca să se facă imediat o circulară „către directorii de şcoală în care „să li se ordone sever ca să se con­formeze acestor regule“. Zis şi făcut. A doua zi toată lu­mea este în picioare, copii sunt res­pinşi cu miile, părinţii sunt dezolaţi, anarhie complectă ţara e în picioare. Dar să mergem mai departe cu analisa. Un ministru nebun dar care vă­­zînd furtuna ce a ridicat cu măsura lui neghioabă ’şi-ar veni pentru un moment în minte, ar avea o lică­rire de cuminţie, ştiţi ce ar face ? Ar revoca pur şi simplu circulara şi s’ar gândi apoi pe cât ’l-ar ajunge mintea să dea chestiei o soluţie mai solidă. Dar un ministru care pe lângă că ar fi un ignorant, apoi ar fi şi încăpăţînat, ar fi şi o reptilă răută­cioasă ? Ce ar face el ca să dea sa­tisfacere miilor de familii ce ar veni sa­­ ameninţe cu bătae chiar în lo­calul ministerului ? Un asemenea om iată ce ar face: El nu ar revoca circulara, decât ar mai roade din metrii şi din centi­metrii circularei. Aşa în loc de un metru şi zece centime­trii, din ordonanţa întâi, el ar lăsa la 0,75 centimetrii pătraţi, în loc 3 şi jum. metrii cubici de aer el ar prescrie 2,75 metrii; în loc de 40 centime­trii s’ar mulţumi cu 30­­.. Cu alte cuvinte din ridicul în ri­dicol, din absurd în absurd. Ei bine, cele ce v’am spus de omul nebun, ignorant, fanatic nu a fost numai o ipoteză, un asemenea om ignobil şi zmintit există in ţara ro­mânească, el să numeşte D. Sturza, el este interimar la instrucţie, în rea­litate funcţia lui este lacheii la Palat­. Până acum acest om era cunos­cut numai ca roade ruble, acum el a început a roade metrii şi centime­trii cubici. In adevăr, după ce intuia dă o circulară cu metrii şi centi­metrii conform regulelor igienice,­­apoi peste două săptămâni vine şi dă o altă circulară schimbând, rozând me­trii şi centimetrii tot după regulele de igienă! Regulele de igienă sunt la dânsul elastice ca şi spinarea, ca şi genu­­chele lui, aceste imutabile legi ale să­­nătăţei publice variază ca tempe­ratura; unui elev îi trebue sau cel puţin trei şi jumătate metrii cubici de­­aer, sau cel puţin doi metrii şi jumătate. Când vede cine­va asemenea e­­normităţi, atunci nu poate de­cât să zică că dacă acest om nu e nebun, de sigur că igiena este pentru dân­sul un pretext.—El voeşte, cum am mai spus şi altă dată, să închidă în mod indirect un număr de şcoale, el tinde a împiedica pe un număr de copii de a învăţa carte. Acest om ignobil e capabil de toate infamiele. Inspiraţia ’şi-a luat’o astă dată din Rusia. In adevăr, pe când acest om să dedă la noi în ţară la ocupaţia de a respinge pe copii săraci de la şcoli, în Rusia să face acelaşi lucru. Un alt Sturza rusesc şi acolo a dat o circulară în puterea căreia: 1) nu sunt primiţi în gimnazii de­cât fii de nobili şi de funcţionari înalţi sau cei ce ar justifica că au avere 2) Nu sunt primiţi în Universităţi de­cât un număr restrâns de studenţi. Şi aceste măsuri în Rusia sunt luate ca să stârpească proletariatul intelectual. Cine nu vede că­­dispoziţia igno­bilului ministru din România este în fundament acelaşi ca ucazul Ru­sesc. Şi o măsură şi alta tind a în­depărta pe un număr de copii, pe cei săraci, de la­­titatatura. Dar destul, căci dezgustul ce simt ocupându-mă de acest om este prea mare. G. Panu. SE*­VICIUL TELEGRAFIC AGENTIA HAVAS Londra, 22 Septembre.—Regina Victoria a accep­tat sä fie mijlocitoareî’între Italia ji Abisinia. St. Petersburg, 22 Septembre.--Se desminte că ar fi cesfciune de emisiunea unui împrumut rusesc la Paris. Viena, 22 Septembre.—Amploiatul poștelor, Za­­­­wski, care furase 15­­000 fiorini, a fost condamnat la opt ani de muncă silnică. Complicea sa, femeia Hatanson a fost achitată. Kiel, 22 Septembre. — Noul încm­eişător cuirisat „principesa Wilhelm“ a fost lansat pe mare, in pre­zenţa Prinţului şi principiei Wilhelm. Berlin, 22 Septembre.—National Zei­tung crede că principele de Bismarck va întrebuinţa influenţa sa pe lângă puteri, în favoarea propunerii turceşti consistând în a trimite în Bulgaria un Turc în calitate de locotenent gene­ral. Ştirea tinde a se confirma că Tur­cia şi Rusia sunt deja de acord asu­pra alegerii generalului însărcinat să restabilească în Bulgaria o ordine de lucruri, conformă tratatului de la Berlin. AGENŢIA LIBERA Pola, 22 S­ptembre. — La un banchet dat de ami­ralitatea austriacă în onoarea escadrei engleze, ducele de Edimburg a ridicat un toast în care a arătat cu satisfacţiune caracterul amical, ce există între rela­­ţiunile Austriei şi Angliei. Kopanh­aga, 23 Septembre. — Xarul a refuzat de a primi în audiență pe d. Darouléde. Acesta a fost primit de către regele George. țarul va merge mâine la Roeskilli unde trebue să aibă loc o mare vânătoare regală. Paris, 23 Septembre. — Circulă zgomotul că re­­gina Engliterel ar fi propus regatului mediațiunei el în conflictul ei Italia. Londra, 23 Septembre.­­ Regina Engliterel a pri­mit rolul de arbitragiil între Abisinia şi Italia. Negusul ar fi fâcut apel la Rusia pentru a deter­mina mediaţiunea Engliterel. Cracovia, 23 Sepeembre. — Oaspeţii unguri fra­­terniseazi eu unguri din Polonia. Au­ mers împreună la mormântul regelui Batory spre a depune coroane. După aceea au visitat Exposiţia, monumentul lui Kos­ciusko, şi seara s’au întrunit la un mare banchet la care s’au ridicat toasturi relevând simpatiile ce lea­gă Ungaria ca ungurii din Polonia. CohsiM ph­alie iuriefim Şedinţa din 9 Septembrie 1887. Prezenţi 25 membrii. Preşedinte P. S. ?• Epis­opul Inochentie Buzea, delegatul mi­nistrului. D. C. V. Slobodeanu, membru al co­­misiune!, ’şi propune a combate ideile e­­mise de d. Caian şi mai cu seamă propu­nerile făcute de d. C. C. Dobrescu. D-sa e de părere că încă din juvenamentul pri­mar copilul săteanului trebuie să cunoască bucăţile unui plug, să ştie cum să Îngră­deşte ograda casei, să capete noţiuni a­­supra unor meserii locale. Aduce ca ec­­simplu pe d. Popescu, directorul şcoalei Normale din Bârlad, care a reuşit a de­prinde pe normalişti cu meserii folositoare. Lucrările manuale sau Învăţământul pro­fesional au­ o însemnătate educativă şi vor contribui mult la întemeiarea industriei în ţară la noi. D-sa susţine lucrarea comisiunei. D. Şt. Bodiu, după ce constată bunele intenţiuni ale tuturor în această desbatere nu să poate opri de a nu respinge idea de a se deosebi instrucţiunea primară în ru­rală şi urbană, nici legea, nici instituţiile noastre nu permit a face aşa ceva. D-sa propune că pe plăşi şi plaiuri să se în­fiinţeze şcoli rurale cu 5 clase, iar prin sate şcoli săteneşti numai cu câte trei clase. In acest sens prezintă o propunere scrisă la birou. D-l B. I. Radu, după ce susţine Intro­ducerea în şcoalele rurale a învăţămîntului profesional, după ce arată că vocaţiunile la ţară sunt mai mari, cere consiliului a vota conclusiile raportului comisiunei. D-l C. C Dobrescu, declară că atât d-sa at şi cei­l’alţi membrii ai consiliului gene­ral, cari împărtăşesc ideile d-sale, în ces­­tiunea vacanţiei nu sunt de idee ca la ţară să fie o vacanţă mai mică. Toate motivele ce să aduc cad faţă cu suprema noastră dorinţă de a lumina prin carte populaţia rurală. D-l Dobrescu arată că d­l Ministru întreabă : cu un singur învăţător şi cu şase clase rurale mai putem merge? Negre­şit că acea rea a făcut cuimsAuea că n’a resolvat cestiunea pusă de Minister. E vorba dacă cu un singur învăţător pu­tem avea 5 clase la ţară, d’impreună cu noţiuni practice de agricultură, meserii şi altele. D-sa asupra Intrebărei pusă ast­fel de d. Ministru să pronunţă pentru 4 clase primare, fără acele noţiuni de agricultură şi de meserii, ce nu s’au putut realisa de loc de la 1883 până azi. D-l P. Buescu, să miră că d-l Ministru nu vine să dea explicaţiuni consiliului. D-l Şeicuriu, zice că Ministrul cere nu­mai avizul consiliului general, ca să ştie ce trebue să facă, prin urmare nu Înţelege ce folos ar­ avea dorinţa d-lui Buescu. D-l Leonardescu, z zice că, cu cât copilul va sta mai mult în şcoală, cu atât vom a­­vea un adevărat învăţământ rural. De a­­ceea repetă din nou­ propunerea d-sale, că şcoala rurală să aibă şeapte ani, ca în Ger­mania, D-l Al. Densuşianu, să miră că se dis­cuta aşa de mult asupra unei cestiuni aşa de simple. E vorba de o nouă aşezare a materiilor de studiu la şcoala rurală, aşe­zare a materiilor, pe care reforma din 1883 a stricat-o. Nu e vorba de meserii, e ces­tiunea de a da ţăranului învăţătura elemen­tară. Prin urmare, ar trebui să se gândească matur toţi membrii consiliului la modul cum e formulată întrebarea ministerială. Cu un singur învăţător şi cu şease clase şcoala rurală mai poate merge în starea actuală ? Negreşit că nu. Deci în acest punt nu împărtăşeşte vederile comisiunei. D-sa e pentru o instrucţiune elementară egalitară, căci nu prin mijloace artificiale trebue să se oprească ţăranul de la îna­intarea pe calea culturală. D-l Densusianu citeşte apoi o propunere formulată de d-sa în unire cu d-l Dobrescu, pe care o su­pune la votul consiliului în contra conclu­­siunilor ra­ortului. După această propunere programa de până acum de 6 clase ru­rale să se modifice aşa ca studiile elemen­tare, prevăzute în legea instrucţiunei, ar­ticolul 32, să se predea în patru clase pri­mare, după cari, cei ce vor voi, să treacă la o instrucţiune mai înaltă. Elevii, cari din diferite împrejurări ră­mân în comună, vor urma cursuri compli­mentare. Orele fiind înaintate, şedinţa să ridică şi să anunţă pentru 10 Septembrie. Reporter: In adevăr, de cât­va timp câţi­va nuo partizani ai guvernului—odată duşmani teribili—insultă zilnic opoziţia, batjoco­­reşte pe membrii ei şi caută ca să facă­ atâta larmă în jurul lor în­căt lumea, năucită de această bătae de tambure, să uite ceea ce acei domni ar dori să fie uitat. Ia să facem şi noi câte­va reflecţii. Este o mare, foarte mare deosebire în­tre cine­va care încetează a fi sprijinito­rul unui guvern şi să aruncă în opozi­ţie şi între un altul care din opozant ce era să face guvernamental. Şi iată pentru ce : Un guvern tot­d’a­una, prin actele, fap­tele şi purtarea sa, poate da motive plau­zibile, ba chiar foarte serioase ca o parte din susţiitorii lui să se retragă, să înce­teze de a’l mai susţinea. Această retragere nu numai că nu e dezonorantă, dar chiar este perfect con­stituţională. Căci acest lucru îl face în ţările cu regim serios toată lumea, căci după ce cu patru cinci ani în urmă ale­gătorii susţinuse guvernul votând pentru el, apoi ei îl părăsesc şi la alte alegeri votează contra lui. Acestea în stare normală. Când însă un guvern durează ca acest de la noi de 12 ani, şi când el, pentru a să susţinea, să ajundă tot mai mult în abuzuri şi ilegalităţi, nu e nimic, fie mirare, din contra e foarte natural ca cine­va care ’l-a susţinut■ până la un timp, să ’şi zică „nu mai merge­“ încă ceva. Asupra cui­va care să aruncă în opoziţie dezlipindu-se de guvern nu poate plana nici o bănuială de interes, nici un calcul dezonorant. Gel ce să dezlipeşte de un guvern, să ijt’g&rtoriz*, de la onoruri oficiale, de la favoruri, de la profite de tot felul. A­­ceasta maî cu seamă în ţară la noi. El aruncăndu-se în opoziţie să aruncă în incertidudine, în persecuţie şi loviri de tot felul din partea guvernului, de multe ori chiar în lipsă, în discreditul profesiunei lui dacă e avocat, medic etc. Chiar când cine­va care se rupe de un guvern este împins de ură, de amorul propiu lovit, de­znesatisfacerea interese­lor lui tot încă acţiunea lui este onora­bilă, lipsită de ori­ce bănuială. Căci a­­runcându-se în opoziţie nu se aruncă la favoruri, diurne şi profite. Aceasta să ştie. Mai ales când e vorba de opoziţia de la noi acest adevăr este şi mai vădit. Aiurea cine­va ar putea nădăjdui, trecând la opoziţie, ca să revină la putere cu ea ; la noi însă, unde opoziţia este aşa de slabă şi opiniunea publică aşa de docilă ori­cărui guvern, este cu putinţă ca ci­ne­va să creadă asemenea lucru ? Cu totul alta e situaţia acelora cari trec din opoziţie la guvern. Aici totul este reprobabil, dezonorant chiar. Şi iată de ce . Este în natura ori­cărui guvern ca cu cât stă mai mult cu atâta să de­vină maî rău, în tot cazul să comită maî multe greşeli. Aşa guvernul d-lui I. Brătianu ne­contestat că era mai bun acum şase şapte ani în urmă, mult mai bun de­cât acum. Atunci el încă nu -şi desvol­­tase întreg sistemul, nu era încă aca­parat de o mănă de nulităţi şi de fu­rioşi. Noi credem, că nimeni nu ar putea să tăgăduiască aceasta. Fiind ast­fel cum să poate explica faptul că oameni cami acum şase şapte ani combateau cu furie guvernul şi îl gaseau grozav de rău, astăzi îl găsesc minunat? Nu e numai atât. In aceşti şapte ani guvernul a tot lucrat legi, a făcut ale­geri, etc etc. Prin urmare a comis şi greşeli. Ia tot caşul guvernul are astăzi pe spetele lui mai multe greşeli de­cât cu şase ani mai în urmă. In acest timp opoziţia nu a putut lu­cra ea neavînd această misiune. Ea s’a mulţumit a releva greşelile guvernului şi a’l combate. Cura să face clar că din ceea ce opo- Fiţi cel puţin cuviincioşi la acest din urmă timp s’a agitat cu destulă violenţă chestia transfugilor. Ea nu putea să nu fie agitată văzând ati­tudinea îndrăzneaţă şi lipsită de ori­ce pudoare a unora din ei.

Next