Lupta, iunie 1888 (Anul 5, nr. 562-583)
1888-06-10 / nr. 569
2 reproducă convorbirea ce am avut eu cu d. Filipescu. Dovadă următoarea notiţă apărută în Lupta de aseară : In privinţa reproducerea aprecierilor d-lui Filipescu asupra politicei de la Iaşi, suntem datori să facem următoarea menţiune : Amicul nostru, care a vorbit cu d. Filipescu, ne-a spus convorbirea ce a avut, dar n’a fost de părere să o dăm publicităţeî. Noi însă am crezut că e bine ca lumea să fie în curentul intrigilor politice şi de aceia am demascat pe d. Filipescu. Văzând însă că Epoca, în turbarea ei în potriva Luptei şi a d-lui Panu, atacă cu aroganţă pe oricine simpatisează cu acești din urmă , văzând cum sunt atacat pe nedrept în Epoca de aseară numai pentru că am contribuit indirect și poate involuntar la desvăluirea unor intrigi politice,—cum se exprimă Lupta,— mă simt dator să intervin în acest incident pentru a lămuri lucrurile mai bine. Apelez, nu la onoarea, dar la memoria d-lui Filipescu, să răspunză dacă am reprodus inexact o silabă măcar din cele pronunţate de d-sa în această cestiune. De astă dată nu mai e vorba de fâşii de frase, ci de o convorbire în regulă . Sâmbătă 4 iunie, aflându-mă în antrerul Primăriei, sosi acolo şi d. N. Filipescu cu care intrând în vorbă, discuţia se deschise şi asupra rupture! coaliţiunei de la Iaşi. D. Filipescu îmi zise : — Mie îmi pare bine că s’a făcut ruptura, căci eu am lucrat cât am putut în acest scop, atât prin ziar*(Epoca) cât mai ales în afară de ziar. Desfăcându-se coaliţia, noi conservatorii am scăpat de Nicu Ceaur Aslan, care e un gheşeftar; de Mârzescu, care de asemenea nu e cu totul imaculat ; de Panu care e discreditat şi urât în ochii proprietarilor. Aceşti trei vor forma un buchet în contra căruia vom opune pe A. Heiban, P. Missir şi N. Volenti. — Dar credeţi că daca aţi păstrat pe d. Heiban, veţi fi mai populari ? — Cel puţin Heiban dacă nu e popular, e un om cinstit. — Eu nu cred ca conservatorii să poată lupta cu succes în potriva radicalilor (Panu) şi liberalilor (Mârzescu) aliaţi. Panu este popular şi mult iubit de ieşeni. Cu deosebire în colegiul al II-lea din Iaşi Panu are mulţi prietini politici şi personali, în tot cazul e mai iubit decât buchetul Holban-Misir-Volenti. La această obiecţiune, d. Filipescu răspunse : — Sunt oameni cari, în furia luptelor politice ies la suprafaţă şi se impun. După potolirea furiei, aceşti oameni se duc atunci. Aşa s-a întâmplat cu Eleva, aşa vom face şi cu Panu. El e discreditat cu desăvârşire. Eu garantez că nu se mai alege în nici un colegiu din Iaşi. Noi,conservatorii, fiind aliaţi cu junimiştii, îl vom combate pe toate căile. Cât despre popularitatea noastră, a conservatorilor, vei vedea că va creşte. îndată după deschiderea oamenilor vom veni cu o mulţime de reforme. Vei vedea în curând că lumea va inclina numai în partea noastră, după cum inclină deja de pe acum. — Cred şi eu că astăzi curentul e pentru partizanii guvernului actual. La noi masele electorale nu au o educaţie politică bazată pe principii. Dacă în locul hoţilor vin oameni cinstiţi la guvern, lumea înclină înspre aceşti din urmă. Dar lucrurile nu vor fi vecinie aşa, mai ales că avem deja câteva oraşe unde colegiul al II-lea şi chiar al III-lea electoral dau frumoase dovezi de educaţie politică. Eu am nădejde şi încredere şi în colegiul al II-lea din Iaşi, deci cred că Panu va izbuti. — Panu e discreditat, Panu e mort politiceşte, îmi răspunse d. Filipescu. Iată aproape textual convorbirea ce am avut cu d. Filipescu şi exactitatea ei o garantez pe onoare. Epoca de aseară, fără a tăgădui o iotă din rezumatul convorbire! de mai sus, pune la îndoială onoarea mea «care «prind la respintii fâşii de frase, le împerechez cum vreau şi apoi le colportez «ca o mahalagioaică». ca să vadă cititorii dacă eu am prins la răspântii fâşii de fraze, sau dacă am avut convorbire în regulă cu d. Filipescu reproduc şi următorul pasagiu din desminţirea injurioasă apărută în Epoca de aseară : »D-na Roco, redactor la România şi A. »Ionescu, consilier comunal, au fost faţă »la această conversaţie de la început »până la fine şi pot etc.« Deci am avut conversaţie cu început şi cu sfârşit, iar nu că eu am prins fâşii de frase. Că d. Filipescu tăgădueşte acum miezul conversaţiei, asta e treaba d-sale. Mă acuză Epoca că am colportat convorbirea ca o mahalagioaică. Trec peste expresia necuviincioasă, căci necuviinţa este o boală la cel de la Epoca şi boala din fire n’are lecuire. Voiu face numai o observaţie : Convorbirea mea cu d. Filipescu n’a avut un caracter intim Au asistat la convorbirea noastră,—afară de d-nii Roco şi A. Ionescu desemnaţi chiar de Epoca, — încă alţi cetăţeni şi funcţionari de la Primărie. Deci convorbirea a fost publică. De altă parte, d. Filipescu mă ştia că sunt ziarist şi deci mă voiu servi de declaraţiunile d-sale, mai ales că mă ştia amic al Luptei şi al d-luî Panu. Atât am avut de lămurit. Cititorii să judice dacă eu mi-am călcat onoarea istorisind unui coleg de la Lupta o convorbire publică care priveşte pe directorul acestui ziar, sau d. Filipescu şi-a călcat onoarea retractând ceea ce a spus în public. Gura păcătosului adevăr grăeşte, domnule Filipescu, şi d-ta ai păcătuit când în Bucureşti susţii şi lucrezi cu opoziţiaunită ca să te alegi consilier la comună iar la Iaşi lucrezi ca să se desfacă coaliţia. Onorabil este aceasta, d-le Filipescu ? S. P. Se cere an răspuns Pe lângă multele păcate cari au împins pe guvernul colectivist în prăpastie, toată lumea ştie că a fost şi ocrotirea tuturor tâlharilor cari au speculat banul public fără nici o ruşine. Se făcuseră cete-cete de borfaşi, cari n'aveau alt gând decât, cum să exploateze mai bine, cum să-şi bată mai mult joc de averea ce le era încredinţată, cum să se îmbogăţească mai repede fără muncă, ci prin hoţie la drumul mare şi la drumul mic. Acum în urmă, opoziţia unită n’a dat atât de mare lovitură guvernului trecut, cum ’i-au dat Angheleştii şi Maicanui. Speriaseră lumea cu tâlhăriile lor, era o hoţie ordinară, care a hotărât pe cetăţeni să îmbrâncească pe ocrotitorii de sus. Nu, toate păcătoşiile n’au făcut atâta rea colectiviştilor, cât le-au făcut ultimele descoperiri, rumoarea publică, care cerea să fie scăpată de nişte tâlhari de rând. Şi guvernul colectivist a trebuit să cadă mai rujails de cum a căzut cel conservator la F1875, guvernul colectivist a trebuit să-şi ispăşească păcatele, să ia cu dânsul în groapă păcatele Maicanilor cari au necinstit armata. A fost, în sfârşit, o lecţie pentru colectivitate. Astăzi alte abuzuri, alte hoţii se denunţă zilnic prin ziare, lumea vorbeşte şi totuşi nu ştim ce măsuri ia guvernul." Administraţia Eforiei spitalelor este jefuită ingriod infam, în capul ei se află un om politic, unul din stâlpii de odinioară ai partidului conservator, unul din stâlpii de om ai partidului colectivist, unul din cei cari cochetează cu guvernul de azi. Ei bine, cu tot zgomotul ce face această scandaloasă afacere, cu toate cele ce se strigă prin lume şi se scrie prin presă, guvernul tace din gură, eforii român nesupăraţi, ca şi cum n’ar avea nici o răspundere. Mai mult, unul din aceia—s’a zis—n’a permis judecătorului de instrucţie să se amestece în administraţia luminăţiei sale. Avem nevoe de o relaţie oficială—fie şi oficioasă—despre starea Eforiei, despre modul de anchetare. E destul, credem, de când asistăm la scârbosul spectacol al jefuirei banului public, e destul de când suntem furaţi fără ca cel în drept să ia vreo măsură. Ajunge atâta trândăvie, acolo unde nu trebue de loc. Ce aşteaptă guvernul ? Pentru ce nu ordonă el anchetarea întregei administraţii a Eforiei? Şi pentru ca ancheta să fie serioasă, de ce nu suspendă pe actualii erori şi funcţionari superiori până la terminarea ei ? Se cere un răspuns. LUS.TA * ACTE OFICIALE Ministerul de interne Consiliul comunei rurale Bălţăteşti, din județul Neamţu, se dizolvă. D-nii Gh. Ionescu, Gh. Robănă și Teodor Alexandrescu se numesc membrii în comisia interimară. Consiliul comunei rurale Gliganu, din județu Argeş, se dizolvă. D-nii Petre Dobre,Ioan Stoicescu şi Dumitru Manda se numesc membrii în comisia interimară. Consiliul comunei rurale Mozâceni, din judeţul Argeş se dizolvă. D-nii Ioniţă Tocila, Grigore Natrapaz şi Ştefan Zinca se numesc membrii în comisia interimară. Consiliul comunei rurale Largu, din judeţul Buzăui, se dizolvă. D-nii Toader Radu Irimia, Mihai Constantin şi Ghiţă Udrea Gheorghe se numesc membrii în comisia interimară. Consiliul comunei ruraleălătărei, din judeţul Vâlcea, se dizolvă. D-nii Ioniţă Sandu, Gheorghe Nică Galia şi Matei Mihai Popa se numesc membrii în comisia interimară. Sunt numiţi în funcţiuni administrative : In administraţia judeţului Argeş D. Alexandru Boţea, licenţiat în drept şi fost magistrat, în funcţiunea de director al prefecturei acelui judeţ, în locul d-luî Gheorghe Micescu, demisionat. In administraţia judeţului Buzau D. Constantin Gr. Bagdat, fost elev al facultăţei de ştiinţe şi inginerie din Gând, în funcţiunea de sub-prefect al plaiului Slănic-Pârscov, pe ziua de 1 Iunie 1888, în locul d-lui N. Orleanu, demisionat. In administraţia judeţului Constanţa D. Alexandru Strejescu, în funcţiunea de ajutor la administraţia plăşei Silistra-Nouă, în locul d-luî C. Chrissenghi, demisionat. In administraţia judeţului Vâlcea D. Ioan Alexandrescu, fost sub-prefect, în funcţiunea de poliţai al oraşului Râmnicul Vâlcea, în locul d-lui Vasile Cosmovici, care rămâne a se clită la în altă funcţiune. ■ In administraţia judeţului Teleorman D. Nae Petre Neamţu, în funcţiunea de comisar poliţienesc al cărei froşiori-de-Vede, în locul din nou înfiinţat. Sunt numiţi şi transferaţi în funcţiuni administrative . In administraţia judeţului Ilfov D. N. Ciuhureanu, fost sub-prefect, în funcţiunea de sub-prefect la plasa Negoeşti, în locul d-lui C. Popescu, transferat. D. C. Popescu, actual sub-prefect al plăşei Negoeşti, în aceiaşi calitate la plasa Sabaru, în locul d-lui N. M. Perieţeanu, demisionat. In administraţia judeţului Prahova D. G. Georgescu, în funcţiunea de comisar poliţienesc al gărei Ploeşti, în locul vacant. D. Octave Calleya,architect şi fost elev al şcoalei de frumoase arte din Paris, este numit pe ziua de 1 Iunie, provizoriu şi până la ţinerea unui concurs, în funcţiunea de ajutor în serviciul technic al acelui departament, în locul d-lui Otto Peternelli demisionat. D. doctor G. Isvoranu este numit în postul de ajutor la serviciul statistic din cancelaria direcţiunei generale a serviciului sanitar. Sunt numiţi şi înaintaţi în funcţiuni pe lângă prefectura poliţiei Capitalei în locurile vacante. D-nii G. Christache, N. Predescu, G. Episcopescu şi G. Marinescu sunt numiţi în funcţiuni de comisari clasa II. D-nul N. Apostolescu şi G. R. Dimitrescu, actuali sub-comisari clasa I, sunt înaintaţi în posturile de comisari clasa II. D-nii D. G. Drăguleanu, Th. Ponova, Constantin P. Branişteanu şi Gr. Vlădescu sunt numiţi în funcţiuni de sub-comisari clasa I. Sunt depărtaţi din funcţiune, pe ziua de 1 Iunie 1889, d-nii Marin Ioanid, Th. Bucureanu, M. Bucineanu, Virgiliu Iliescu, I. C. Aslan, comisari clasa II pe lângă prefectura poliţiei Capitalei, cum şi d-nii Ilie Petrescu şi G. Rusescu, sub-comisari clasa I pe lângă acei^fcprefecturâ. D. X.• Iliescu». bH-mv- kt— ipe ălângă* prefectura poliţiei Capitalei, este depărtat din funcţiune pe ziua de 1 Iunie. D. C. Dimitrescu, sub-comisar clasa I pe lângă prefectura poliţiei Capitalei, este depărtat din funcţiune . D. Alexandru Romanescu, comisarul gărel Paşcani din judeţul Suceava, este destituit. Ministerul afacerilor străine S-a conferit ordinul Coroana României, în gradul de cavaler, d-lor Bovensiepen (Charles-Auguste), controlor al lucrărilor la arsenalul armatei din București, și Brinken (Frederic-Guillaume-Daniel), contra-maestru al atelierului de mecanică, idem. S’a conferit ordinul Coroana României, în gradul de cavaler, d-lul Nichitovici (Leon), administrator clasa I, ataşat cu serviciul la arsenalul armatei . S-a conferit ordinul Steaua României, în gradul de cavaler, d-luî Angéli (Auguste-Jean), inginer de la şcoala centrală de arte şi manufacturi din Paris .nginer-şef al arsenalului armatei din Bucureşti. S'a conferit ordinul Steaua României, în gradul de cavaler, d-luî Roper (Frederic), inginer-constructor la arsnalul armatei din Bucureşti. S’a conferit medalia Serviciul Credincios clasa I d-lui Minculescu Constantin, sergent, şi clasa II d-lor Antonescu Constantin, caporal, şi loan Dumitru Stoica, soldat, câte trei din divizionul lucrătorilor de artilerie. S’a conferit medalia Serviciu Credincios clasa I d-lor Daegga Hermann, maestru al atelierului de proectile la arsenalul armatei, şi Pasan Ioan, contra-maestru al atelierului de tâmplărie, idem. Ministerul lucrărilor publice Sunt numiţi în serviciul direcţiunei generale I[a căilor ferate pe ziua de 15 iunie: D. Grigore Andronescu, căpitan în retragere, în postul de plătitor la serviciul comptabilităţei. D. Nicola Ştirbeiu, actual desemnator la serviciul de întreţinere, în postul de geometru la acelaşi servicii. D. Ioan Sorescu, fost şef de secţie la serviciul lucrărilor noul, în postul de şef de secţie la serviciul de întreţinere, ţia din piaţa Episcopiei pentru a lua mai ample informaţiuni asupra volumului. Un odăiaş binevoitor ’mi-a dat următoarele ştiinţe : «Volumul va eşi tipărit pe hârtie maelatură a Epocei şi va cuprinde, în afară de Cronici, o prefaţă precum şi biografia autorului. Prefaţa se va ocupa în special de activitatea ziarului Epoca şi va fi scrisă de Baba-Novak în stil bisericesc. Iată câteva pasagii : In vremea aceea văzând câţi va juni conservatori că n’au nici o treabă şi că umblă derbedei pe stradă, s’au hotărât ca scoată o gazetă. Dar vorba celuia, aveau o potcoavă însă le lipseau cele l’alte trei, calul, şeaua şi căpăstrul , adică aveau banii şi titlul gazetei, dar le lipseau scriitorii. Nicu Filipescu declară că densul n’are habar de una ca asta, de vreme ce el ştie să scrie, căci în tot d’auna a avut nota 10 la caligrafie. Alecu Balş spuse şi densul că el poate scri un articol pe nerăsuflate asupra subiectului atât de popular în cartierul latin, Comment on mange les asperges. Alţi juni din partid spunând acela?! lucru, treaba s’a pus la cale şi s’a hotărât ca programul ziarului să fie cât se poate de democratic. A doua zi a început fabricarea articolului. Nicu Filipescu, după ceşi-a cumpărat o cutie cu cele mai bune peniţe, a fost însărcinat ca să scrie articolul, în calitate de bun caligrafic. Alecu Balş fiind om cu idei fu delegat ca să dicteze, iar Baba-Novak, ca unul ce cunoaşte româneasca din ceasloave, ca să traducă. Programul începu astfel : «Acest guvern ruş le bate într’un mod infam pe bietele ţărani. Nicu Filipescu. Je crois că ar fi bine să spunem: «Ce face regele ? Regele n’aude, nu vede ?» Alecu Balş. Mais ce n'est pas politique Nicol Ce spui d-le Lugomirski? Baba-Novak. Daţi’mi voie ca să bat telegrafu părintelui Melhisedec, decanul episcopatului Român şi să-l întreb. Alecu Balş. Zut alors! Ecrivez Nico. «Finanţele ţ£rel au fost gaspilate şi deturnate de la scopul lor primitiv. Maledecţiune ! Baba-Novak. Spuneţi blestem, în loc de maledecţiune. Alecu Balş. Dine? Baba-Novak. Fiindcă aşa spune şi părintele Melchisedec-Alecu Balş. II m’en erde avec son Melchisedec. ~Qui est-ce qui pue dit c.. efau behfishidsectec. Baba-Novak. Să mă ertaţi D-voastră cu vorbe d’astea. Feciori de boieri sunteţi d-v. care vorbiţi vorbe de măscări ? Eu mă duc şi vă las în plata Domnului. Toţi. Zut! A la porte ! In chor : Nicolas, Nicolas ! A, a, a ! Nicola, Nicolo ! O, o, o ! Nicolo, Nicola ! A, a, a! Tot în chor. Qui est-ce qui pue du c... et du bec ? — Melchisedec. Qui est-ce qui est fou et grotezque ? —Lugomiresc ! Nicu Filipescu. Dar bine Balş, cum o să publicăm toate astea în program ? Balş. Care ? Nicu Filipescu. Oa, la, Nicolas ! şi cele l’alte. Balş. Dar cine ’ţi-a spus că trebue să le pui la program ? Nicu Filipescu. Eu am scris tot ce aţi spus ! Mare ilaritate, Nicu Filipescu fuge desperat de la birou, iar partidul junilor conservatori hotărăşte ca sâ angajeze un om care să cunoască limba românească- In No. de Duminică voia da şi biografia lui Max. (D. R. Rosetti.) Tardalabum. Cu bună voe, zice-se, Eforia a ost înşelată. Pe periodul intui, Eforia arendă moşia numai cu 12.000 lei anual, ceia ce face că în timp de 5 ani suma de 70.000 lei n’aducea Eforiei decât un venit de 12.000 lei, adică nici 2°/o pe an. Alt fapt , Eforia are o moşie în judeţul Brăila, pe care moşie voia s’o mărească. Pentru acest sfârşit ea intră a 1883 în tratare cu d. Gherghe ca să cumpere de la d-sa o sfoară de moşie, care se află alăturea de proprietatea Eforiei. Zis şi făcut. Ce se întâmplă însă ? D. Gherghe avea un frate, care avea partea sa din moşie, căci ea era moştenirea ambilor fraţi. Acest al doulea frate intervine, cere anularea actului de vânzare, sau săi se plătească şi d-lui o parte, care i se cuvine. Eforia se naşte, se încinge un proces şi tocmai după multă trudă şi cu multă cheltuială eacâştigă procesul. In tot,cazul, dacă nu putem dovedi aci vre-o negustorie — şi nu mai vorbim de preţul cu care peticul de pământ a fost cumpărat — totuşi e întrebarea: cum Eforia a putut cumpăra o moşie atât de încurcată. Ni se mai spune şi despre o neregularitate săvârşită cu cumpărarea unei moşii din judeţul Ilfov, proprietate a unui domn Anagnosti. Toate or fi, cum or fi, nu înţelegem totuşi pentru ce acei interesaţi nu spun lumea ce este la Eforie, căci într’o asemenea situaţie toate supoziţiile se pot face. Am dori să avem ceva relaţii oficiale în privinţa acestor hoţii. Cu toate cele ce se vorbesc şi se denunţă zilnic în privinţa administraţiei întregi a Eforiei, ancheta judecătorească urmează a se ocupă, numai de administraţia casei pensiunilor. Pricina pentru care restul rămâne neanchetat, e atotputernicia Beizadelei, care se jenează să lase a se cerceta administraţia în toată întregimea ei. In adevăr, judecătorul voind să facă astăzi nişte investigaţiuni asupra altor afaceri din serviciul spitalelor, universalul preşedinte, liberalul-conservator-centru, Beizadea Mitică s’a supărat foc şi ’i-a dat următorul răspuns : — Judecătorul e trimis aici ca să ancheteze numai lipsurile din casa pensiilor şi nu ’î permit să se amestice în toată administraţia mea ! ! Faţă cu această poruncă a Beizadelei, bietul judecător a fost nevoit să’șî stăpânească dorul de-a face lumină deplină. Ei bine, crede puternicul de la Eforie că cu sistemul acesta se va face vre-o lumină ? Noi nu credem. Urmându-se ast-fel, ancheta se va face numai ca să zică odată că s’a făcut, dar maî mult nimic. In sfârşit Baizadeaua poate să facă ce’i place, dar noi credem că este de datoria guvernului, care a venit la cârmă în numele cinstei şi în urma scandaloaselor mahaniade, să dea ordin ca întreaga administraţie a Eforiei să se ancheteze. Inculpatul Rădulescu a făcut grave destăinuiri în privinţa unor funcţionari mari superiori ai Eforiei. In urma acestor declaraţiuni judecătorul de instrucţie va trebui să hotărască mâine măsurile ce sunt de luat pentru anchetare. Ceea ce este sigur până acum, este că Rădulescu nu va fi singur dat judecăței, ci împreună cu complici. D. Simeon Mihăilescu dat demisia, după cum bea, ci a rămas la postul său. Oricum, înainte de a’șî da de-nu ’șî-a vorse CROTTIGA Operile lui Max (V. R. Rosetti) In Epoca de emi citim o foarte interesantă înştiinţare : In curând vor apare într’un elegant volum Cronicele pe care Max le-a publicat în Epoca de la fundarea ei până la epoca icrelor de cheia şi mai departe. Îndată ce sub iscălitul a auzit de una ca asta, s’a transportat imediat la reduc- INFORMAŢIUNI Hoţiile de la Eforie Iată ce maî aflăm în privinţa hoţiilor de la Eforia Beizadelei Mitică Ghica: Acum câţîva ani Eforia intră în tratare să cumpere moşia Pearsica din judeţul Ialomiţa, proprietate a d-luî Cornescu. Cu toate că această moşie nu aducea Eforiei decât o arendă care nici o dată nu trecea peste 30.000 lei, totuşi administraţia cuviosului aşezământ cumpără moşia pentru fabulos preţ de 800.000 lei. Această cumpărare s’a făcut printr’un contract de arendare simulat intervenit din adins între proprietară şi o persoană fictivă. A *