Lupta, iunie 1888 (Anul 5, nr. 562-583)

1888-06-10 / nr. 569

2 reproducă convorbirea ce am avut eu cu d. Filipescu. Dovadă următoarea notiţă a­­părută în Lupta de aseară : In privinţa reproducerea aprecierilor d-lui Fili­pescu asupra politicei de la Iaşi, suntem datori să facem următoarea menţiune : Amicul nostru, care a vorbit cu d. Filipescu, ne-a spus convorbirea ce a avut, dar n’a fost de părere să o dăm publicităţeî. Noi însă am crezut că e bine ca lumea să fie în curentul intrigilor po­litice şi de aceia am demascat pe d. Filipescu. Văzând însă că Epoca, în turbarea ei în potriva Luptei şi a d-lui Panu, atacă cu aroganţă pe ori­cine simpatisează cu acești din urmă , văzând cum sunt atacat pe nedrept în Epoca de aseară numai pen­tru că am contribuit indirect și poate in­voluntar la desvăluirea unor intrigi poli­tice,—cum se exprimă Lupta,— mă simt dator să intervin în acest incident pentru a lămuri lucrurile mai bine. Apelez, nu la onoarea, dar la memo­ria d-lui Filipescu, să răspunză dacă am reprodus inexact o silabă măcar din cele pronunţate de d-sa în această cestiune. De astă dată nu mai e vorba de fâşii de frase, ci de o convorbire în regulă . Sâmbătă 4 iunie, aflându-mă în antrer­­ul Primăriei, sosi acolo şi d. N. Filipescu cu care intrând în vorbă, discuţia se deschise şi asupra rupture! coaliţiunei de la Iaşi. D. Filipescu îmi zise : — Mie îmi pare bine că s’a făcut rup­tura, căci eu am lucrat cât am putut în acest scop, atât prin ziar*(Epoca) cât mai ales în afară de ziar. Desfăcându-se coa­liţia, noi conservatorii am scăpat de Nicu Ceaur Aslan, care e un gheşeftar; de Mârzescu, care de asemenea nu e cu totul imaculat ; de Panu care e discreditat şi urât în ochii proprietarilor. Aceşti trei vor forma un buchet în contra căruia vom opune pe A. Heiban, P. Missir şi N. Volenti. — Dar credeţi că daca aţi păstrat pe d. Heiban, veţi fi mai populari ? — Cel puţin Heiban dacă nu e popu­lar, e un om cinstit. — Eu nu cred ca conservatorii să poată lupta cu succes în potriva radicali­lor (Panu) şi liberalilor (Mârzescu) aliaţi. Panu este popular şi mult iubit de ieşeni. Cu deosebire în colegiul al II-lea din Iaşi Panu are mulţi prietini politici şi personali, în tot cazul e mai iubit de­cât buchetul Holban-Misir-Volenti. La această obiecţiune, d. Filipescu răs­punse : — Sunt oameni cari, în furia luptelor politice ies la suprafaţă şi se impun. După potolirea furiei, aceşti oameni se duc a­­tunci. Aşa s-a întâmplat cu Eleva, aşa vom face şi cu Panu. El e discreditat cu desăvârşire. Eu garantez că nu se mai alege în nici un colegiu din Iaşi­. Noi,con­­servatorii, fiind aliaţi cu junimiştii, îl vom combate pe toate căile. Cât despre po­pularitatea noastră, a conservatorilor, vei vedea că va creşte. îndată după deschi­derea oamenilor vom veni cu o mulţime de reforme. Vei vedea în curând că lu­mea va inclina numai în partea noastră, după cum inclină deja de pe acum. — Cred şi eu că astă­zi curentul e pentru partizanii guvernului actual. La noi masele electorale nu au o edu­caţie politică bazată pe principii. Dacă în locul hoţilor vin oameni cinstiţi la gu­vern, lumea înclină în­spre aceşti din urmă. Dar lucrurile nu vor fi vecinie aşa, mai ales că avem deja câte­va oraşe unde colegiul al II-lea şi chiar al III-lea elec­toral dau frumoase dovezi de educaţie politică. Eu am nădejde şi încredere şi în colegiul al II-lea din Iaşi, deci cred că Panu va izbuti. — Panu e discreditat, Panu e mort politiceşte, îmi răspunse d. Filipescu. Iată aproape textual convorbirea ce am avut cu d. Filipescu şi exactitatea ei o garantez pe onoare. Epoca de a­seară, fără a tăgădui o iotă din rezumatul convorbire! de mai sus, pune la îndoială onoarea mea «care «prind la respintii fâşii de frase, le îm­­­perechez cum vreau şi apoi le colportez «ca o mahalagioaică». ca să vadă cititorii dacă eu am prins la răspântii fâşii de fraze, sau dacă am avut convorbire în regulă cu d. Filipescu reproduc şi următorul pasagiu din des­­minţirea injurioasă apărută în Epoca de aseară : »D-na Roco, redactor la România şi A. »Ionescu, consilier comunal, au­ fost faţă »la această conversaţie de la început »până la fine şi pot etc.« Deci am avut conversaţie cu început şi cu sfârşit, iar nu că eu am prins fâşii de frase. Că d. Filipescu tăgădueşte acum miezul conversaţiei, asta e treaba d-sale. Mă acuză Epoca că am colportat con­vorbirea ca o mahalagioaică. Trec peste expresia necuviincioasă, căci necuvi­inţa este o boală la cel de la Epoca şi boala din fire n’are lecuire. Voiu face numai o observaţie : Convorbirea mea cu d. Filipescu n’a avut un caracter intim Au asistat la convorbirea noastră,—afară de d-nii Roco şi A. Ionescu desemnaţi chiar de Epoca, — încă alţi cetăţeni şi funcţionari de la Primărie. Deci convor­birea a fost publică. De altă parte, d. Fi­lipescu mă ştia că sunt ziarist şi deci mă voiu servi de declaraţiunile d-sale, mai ales că mă ştia amic al Luptei şi al d-luî Panu. Atât am avut de lămurit. Cititorii să judice dacă eu mi-am călcat onoarea is­torisind unui coleg de la Lupta o con­vorbire publică care priveşte pe directo­rul acestui ziar, sau d. Filipescu şi-a căl­cat onoarea retractând ceea ce a spus în public. Gura păcătosului adevăr grăeşte, dom­nule Filipescu, şi d-ta ai păcătuit când în Bucureşti susţii şi lucrezi cu opoziţia­­unită ca să te alegi consilier la comună iar la Iaşi lucrezi ca să se desfacă coa­liţia. Onorabil este aceasta, d-le Filipescu ? S. P. Se cere an răspuns Pe lângă multele păcate cari au îm­pins pe guvernul colectivist în prăpastie, toată lumea ştie că a fost şi ocrotirea tuturor tâlharilor cari au speculat ba­nul public fără nici o ruşine. Se făcuseră cete-cete de borfaşi, cari n'aveau alt gând de­cât, cum să exploa­teze mai bine, cum să-şi bată mai mult joc de averea ce le era încredinţată, cum să se îmbogăţească mai repede fără muncă, ci prin hoţie la drumul mare şi la drumul mic. Acum în urmă, opoziţia­ unită n’a dat atât de mare lovitură guvernului tre­cut, cum ’i-au dat Angheleştii şi Mai­­canui. Speriaseră lumea cu tâlhăriile lor, era o hoţie ordinară, care a hotărât pe ce­tăţeni să îmbrâncească pe ocrotitorii de sus. Nu, toate păcătoşiile n’au făcut atâta rea colectiviştilor, cât le-au făcut ulti­mele descoperiri, rumoarea publică, care cerea să fie scăpată de nişte tâlhari de rând. Şi guvernul colectivist a trebuit să cadă mai rujails de cum a căzut cel conser­vator la F1875, guvernul colectivist a tre­buit să-şi ispăşească păcatele, să ia cu dânsul în groapă păcatele Maicanilor cari au necinstit armata. A fost, în sfârşit, o lecţie pentru co­lectivitate. Astă­zi alte abuzuri, alte hoţii se de­nunţă zilnic prin ziare, lumea vorbeşte şi totuşi nu ştim ce măsuri ia guvernul." Administraţia Eforiei spitalelor este je­fuită ingriod infam, în capul ei se află un om politic, unul din stâlpii de odi­nioară ai partidului conservator, unul din stâlpii de om­ ai partidului colectivist, u­­nul din cei cari cochetează cu guvernul de azi. Ei bine, cu tot zgomotul ce face a­­ceastă scandaloasă afacere, cu toate cele ce se strigă prin lume şi se scrie prin presă, guvernul tace din gură, eforii ro­­mân nesupăraţi, ca şi cum n’ar avea nici o răspundere. Mai mult, unul din ace­­ia—s’a zis—n’a permis judecătorului de instrucţie să se amestece în administraţia luminăţiei sale. Avem nevoe de o relaţie oficială—fie şi oficioasă—despre starea Eforiei, despre modul de anchetare. E destul, credem, de când asistăm la scârbosul spectacol al jefuirei banului pu­blic, e destul de când suntem furaţi fără ca cel în drept să ia vre­o măsură. Ajunge atâta trândăvie, acolo unde nu trebue de loc. Ce aşteaptă guvernul ? Pentru ce nu ordonă el anchetarea întregei administra­ţii a Eforiei? Şi pentru ca ancheta să fie serioasă, de ce nu suspendă pe actualii erori şi func­ţionari superiori până la terminarea ei ? Se cere un răspuns. L­U­S.­T­A * ACTE OFICIALE Ministerul de interne Consiliul comunei rurale Bălţăteşti, din județul Neamţu, se dizolvă. D-nii Gh. Ionescu, Gh­. Robănă și Teodor A­­lexandrescu se numesc membrii în comisia interi­mară. Consiliul comunei rurale Gliganu, din județu Argeş, se dizolvă. D-nii Petre Dobre,Ioan Stoicescu şi Dumitru Manda se numesc membrii în comisia interi­mară. Consiliul comunei rurale Mozâceni, din judeţul Argeş se dizolvă. D-nii Ioniţă Tocila, Grigore Natrapaz şi Şte­fan Zinca se numesc membrii în comisia interi­mară. Consiliul comunei rurale Largu, din judeţul Bu­­zăui, se dizolvă. D-nii Toader Radu Irimia, Mihai­ Constantin şi Ghiţă Udrea Gheorghe se numesc membrii în co­misia interimară. Consiliul comunei rurale­­ălătărei, din judeţul Vâlcea, se dizolvă. D-nii Ioniţă Sandu, Gheorghe Nică Gali­a şi Ma­tei Mihai­ Popa se numesc membrii în comisia in­terimară. Sunt numiţi în funcţiuni administrative : In administraţia judeţului Argeş D. Alexandru Boţea, licenţiat în drept şi fost magistrat, în funcţiunea de director al prefecturei acelui judeţ, în locul d-luî Gheorghe Micescu, de­misionat. In administraţia judeţului Buzau D. Constantin Gr. Bagdat, fost elev al facultă­­ţ­ei de ştiinţe şi inginerie din Gând, în funcţiunea de sub-prefect al plaiului Slănic-Pârscov, pe ziua de 1 Iunie 1888, în locul d-lui N. Orleanu, de­misionat. In administraţia judeţului Constanţa D. Alexandru Strejescu, în funcţiunea de ajutor la administraţia plăşei Silistra-Nouă, în locul d-luî C. Chrissenghi, demisionat. In administraţia judeţului Vâlcea D. Ioan Alexandrescu, fost sub-prefect, în func­ţiunea de poliţai al oraşului Râmnicul Vâlcea, în locul d-lui Vasile Cosmovici, care rămâne a se clită la în altă funcţiune. ■ In administraţia judeţului Teleorman D. Nae Petre Neamţu, în funcţiunea de comisar poliţienesc al cărei froşiori-de-Vede, în locul din nou înfiinţat. Sunt numiţi şi transferaţi în funcţiuni adminis­trative . In administraţia judeţului Ilfov D. N. Ciuhureanu, fost sub-prefect, în funcţiunea de sub-prefect la plasa Negoeşti, în locul d-lui C. Pope­scu, transferat. D. C. Popescu, actual sub-prefect al plăşei Ne­goeşti, în aceiaşi calitate la plasa Sabaru, în lo­cul d-lui N. M. Perieţeanu, demisionat. In administraţia judeţului Prahova D. G. Georgescu, în funcţiunea de comisar poli­ţienesc al gărei Ploeşti, în locul vacant. D. Octave Calleya,­architect şi fost elev al şcoa­lei de frumoase arte din Paris, este numit pe ziua de 1 Iunie, provizor­iu şi până la ţinerea unui con­curs, în funcţiunea de­ ajutor în serviciul technic al acelui departament, în locul d-lui Otto Peternelli demisionat. D. doctor G. Isvoranu este numit în postul de ajutor la serviciul statistic din cancelaria direc­ţiunei generale a serviciului sanitar. Sunt numiţi şi înaintaţi în funcţiuni pe lângă prefectura poliţiei Capitalei în locurile vacante. D-nii G. Christache, N. Predescu, G. Episco­­pescu şi G. Marinescu sunt numiţi în funcţiuni de comisari clasa II. D-nul N. Apostolescu şi G. R. Dimitrescu, ac­tuali sub-comisari clasa I, sunt înaintaţi în postu­rile de comisari clasa II. D-nii D. G. Drăguleanu, Th. Ponova, Constan­­tin P. Branişteanu şi Gr. Vlădescu sunt numiţi în funcţiuni de sub-comisari clasa I. Sunt depărtaţi din funcţiune, pe ziua de 1 Iunie 1889, d-nii Marin Ioanid, Th. Bucureanu, M. Bu­cin­eanu, Virgiliu Iliescu, I. C. Aslan, comisari clasa II pe lângă prefectura poliţiei Capitalei, cum şi d-nii Ilie Petrescu şi G. Rusescu, sub-comisari clasa I pe lângă acei^fcprefecturâ. D. X.• Iliescu». bH-mv- kt— ipe ălângă* pre­­fectura poliţiei Capitalei, este depărtat din func­ţiune pe ziua de 1 Iunie. D. C. Dimitrescu, sub-comisar clasa I pe lângă prefectura poliţiei Capitalei, este depărtat din func­ţiune . D. Alexandru Romanescu, comisarul gărel Paş­cani din judeţul Suceava, este destituit. Ministerul afacerilor străine S-a conferit ordinul Coroana României, în gra­dul de cavaler, d-lor Bovensiepen (Charles-Auguste), controlor al lucrărilor la arsenalul armatei din Bu­curești, și Brinken (Frederic-Guillaume-Daniel), contra-maestru al atelierului de mecanică, idem. S’a conferit ordinul Coroana României, în gra­dul de cavaler, d-lul Nichitovici (Leon), adminis­trator clasa I, ataşat cu serviciul la arsenalul ar­matei . S-a conferit ordinul Steaua României, în gradul de cavaler, d-luî Angéli (Auguste-Jean), inginer de la şcoala centrală de arte şi manufacturi din Paris .nginer-şef al arsenalului armatei din Bucureşti. S'a conferit ordinul Steaua României, în gradul de cavaler, d-luî Roper (Frederic), inginer-construc­­tor la ars­nalul armatei din Bucureşti. S’a conferit medalia Serviciul Credincios clasa I d-lui Minculescu Constantin, sergent, şi clasa II d-lor Antonescu Constantin, caporal, şi loan Dumi­tru Stoica, soldat, câte trei din divizionul lucrăto­rilor de artilerie. S’a conferit medalia Serviciu Credincios clasa I d-lor Daegga Hermann, maestru al atelierului de proectile la arsenalul armatei, şi Pasan Ioan, con­­tra-maestru al atelierului de tâmplărie, idem. Ministerul lucrărilor publice Sunt numiţi în serviciul direcţiunei generale I[a căilor ferate pe ziua de 15 iunie: D. Grigore Andronescu, căpitan în retragere, în postul de plătitor la serviciul comptabilităţei. D. Nicola Ştirbeiu, actual desemnator la servi­ciul de întreţinere, în postul de geometru la ace­laşi servicii­. D. Ioan Sorescu, fost şef de secţie la serviciul lucrărilor noul, în postul de şef de secţie la servi­ciul de întreţinere, ţia din piaţa Episcopiei pentru a lua mai ample informaţiuni asupra volumului. Un odăiaş bine­voitor ’mi-a dat urmă­toarele ştiinţe : «Volumul va eşi tipărit pe hârtie ma­­elatură a Epocei şi va cuprinde, în afară de Cronici, o prefaţă precum şi biografia autorului. Prefaţa se va ocupa în special de ac­tivitatea ziarului Epoca şi va fi scrisă de Baba-Novak în stil bisericesc. Iată câte­va pasagii : In vremea aceea văzând câţi­ va juni conservatori că n’au nici o treabă şi că umblă derbedei pe stradă, s’au hotărât ca scoată o gazetă. Dar vorba celuia, aveau o potcoavă însă le lipseau cele­ l’alte trei, calul, şeaua şi căpăstrul , adică aveau banii şi titlul gazetei, dar le lipseau scrii­torii. Nicu Filipescu declară că densul n’are habar de una ca asta, de vreme ce el ştie să scrie, căci în tot­ d’a­una a avut nota 10 la caligrafie. Alecu Balş spuse şi densul că el poate scri un articol pe nerăsuflate asupra su­biectului atât de popular în cartierul la­tin, Comment on mange les asperges. Alţi juni din partid spunând acela­?! lu­cru, treaba s’a pus la cale şi s’a hotărât ca programul ziarului să fie cât se poate de democratic. A doua zi a început fabricarea artico­lului. Nicu Filipescu, după ce­­şi-a cumpărat o cutie cu cele mai bune peniţe, a fost însărcinat ca să scrie articolul, în calitate de bun caligrafic. Alecu Balş fiind om cu idei fu delegat ca să dicteze, iar Baba-Novak, ca unul ce cunoaşte româneasca din ceasloave, ca să traducă. Programul începu ast­fel : «Acest guvern ruş le bate într’un mod infam pe bietele ţărani. Nicu Filipescu. Je crois că ar fi bine să spunem: «Ce face regele ? Regele n’aude, nu vede ?» Alecu Balş. Mais ce n'est pas politique Nicol Ce spui d-le Lugomirski? Baba-Novak. Daţi’mi voie ca să bat telegrafu părintelui Melhisedec, decanul episcopatului Român şi să-l întreb. Alecu Balş. Zut alors! Ecrivez Nico. «Finanţele ţ£rel au fost gaspilate şi deturnate de la scopul lor primitiv. Ma­­ledecţiune ! Baba-Novak. Spuneţi blestem, în loc de maledecţiune. Alecu Balş. Di­ne? Baba-Novak. Fiind­că aşa spune şi pă­rintele Melchisedec-Alecu Balş. II m’en erde avec son Mel­chisedec. ~Qui est-ce qui pue dit c.. efau beh­­fish­id­sectec. Baba-Novak. Să mă ertaţi D-voastră cu vorbe d’astea. Feciori de boieri sunteţi d-v. care vorbiţi vorbe de măscări ? Eu mă duc şi vă las în plata Domnului. Toţi. Zut! A la porte ! In chor : Nicolas, Nicolas ! A, a, a ! Nicola, Nicolo ! O, o, o ! Nicolo, Nicola ! A, a, a! Tot în chor. Qui est-ce qui pue du c... et du bec ? — Melchisedec. Qui est-ce qui est fou et grotezque ? —Lugomiresc ! Nicu Filipescu. Dar bine Balş, cum o să publicăm toate astea în program ? Balş. Care ? Nicu Filipescu. O­­a, la, Nicolas ! şi cele l’alte. Balş. Dar cine ’ţi-a spus că trebue să le pui la program ? Nicu Filipescu. Eu am scris tot ce aţi spus ! Mare ilaritate, Nicu Filipescu fuge des­perat de la birou, iar partidul junilor conservatori hotărăşte ca sâ angajeze un om care să cunoască limba român­ească- In No. de Duminică voia da şi biogra­fia lui Max. (D. R. Rosetti.) Tardalabum. Cu bună voe, zice-se, Eforia a ost înşelată. Pe periodul intui, Eforia arendă moşia numai cu 12.000 lei anual, ceia­ ce face că în timp de 5 ani suma de 70.000 lei n’aducea Efo­riei de­cât un venit de 12.000 lei, adică nici 2°/o pe an. Alt fapt , Eforia are o moşie în judeţul Brăila, pe care moşie voia s’o mă­rească. Pentru acest sfârşit ea intră a 1883 în tratare cu d. Gherghe ca să cumpere de la d-sa o sfoară de moşie, care se află alăturea de proprietatea Eforiei. Zis şi făcut. Ce se întâmplă însă ? D. Gher­ghe avea un frate, care avea par­tea sa din moşie, căci ea era moş­tenirea ambilor fraţi. Acest al doul­­ea frate intervine, cere anularea actului de vânzare, sau să­­i se plă­tească şi d-lui o parte, care i se cuvine. Eforia se naşte, se încinge un proces şi tocmai după multă trudă şi cu multă cheltuială ea­­câştigă procesul. In tot­­,cazul, dacă nu putem do­vedi aci vre-o negustorie — şi nu mai vorbim de preţul cu care pe­ticul de pământ a fost cumpărat — totuşi e întrebarea: cum Eforia a putut cumpăra o moşie atât de încurcată. Ni se mai spune şi despre o ne­­regularitate săvârşită cu cumpăra­rea unei moşii din judeţul Ilfov, proprietate a unui domn Anag­­nosti. Toate or fi, cum or fi, nu înţe­legem totuşi pentru ce acei intere­saţi nu spun lumea ce este la Eforie, căci într’o asemenea situaţie toate supoziţiile se pot face. Am dori să avem ceva relaţii oficiale în privinţa acestor hoţii. Cu toate cele ce se vorbesc şi se denunţă zilnic în privinţa admi­nistraţiei întregi a Eforiei, an­cheta judecătorească urmează a se ocupă, nu­mai de administraţia casei pensiunilor. Pricina pentru care restul ră­­mâne ne­anchetat, e a­tot­puterni­­cia Beizadelei, care se jenează să lase a se cerceta administraţia în toată întregimea ei. In adevăr, judecătorul voind să facă astă­zi nişte investigaţiuni asu­pra altor afaceri din serviciul spi­talelor, universalul preşedinte, libe­­ralul-conservator-centru, Beizadea Mitică s’a supărat foc şi ’i-a dat următorul răspuns : — Judecătorul e trimis aici ca să ancheteze numai lipsurile din casa pensiilor şi nu ’î permit să se amestice în toată administraţia mea ! ! Faţă cu această poruncă a Beiza­delei, bietul judecător a fost nevoit să’șî stăpânească dorul de-a face lumină deplină. Ei bine, crede puternicul de la Eforie că cu sistemul acesta se va face vre-o lumină ? Noi nu credem. Urmându-se ast-fel, ancheta se va face numai ca să zică odată că s’a făcut, dar maî mult nimic. In sfârşit Baizadeaua poate să facă ce’i place, dar noi credem că este de datoria guvernului, care a venit la cârmă în numele cinstei şi în urma scandaloaselor mah­aniade, să dea ordin ca întreaga adminis­traţie a Eforiei să se ancheteze. Inculpatul Rădulescu a făcut gra­ve destăinuiri în privinţa unor func­ţionari mari superiori ai Eforiei. In urma acestor declaraţiuni judecă­torul de instrucţie va trebui să ho­tărască mâine măsurile ce sunt de luat pentru anchetare. Ceea­ ce este sigur până acum, este că Rădulescu nu va fi singur dat judecăței, ci împreună cu com­plici. D. Simeon Mihăilescu dat demisia, după cum bea, ci a rămas la postul său. Ori­cum, înainte de a’șî da de-­nu ’șî-a vor­se CROTTIGA Operile lui Max (V. R. Rosetti) In Epoca de emi citim o foarte intere­santă înştiinţare : In curând vor apare în­­tr’un elegant volum Cronicele pe care Max le-a publicat în Epoca de la fun­darea ei până la epoca icrelor de cheia şi mai departe. Îndată ce sub­ iscălitul a auzit de una ca asta, s’a transportat imediat la reduc- INFORMAŢIUNI Hoţiile de la Eforie Iată ce maî aflăm în privinţa ho­ţiilor de la Eforia Beizadelei Mi­tică Ghica: Acum câţî­va ani Eforia intră în tratare să cumpere moşia Pearsica din judeţul Ialomiţa, proprietate a d-luî Cornescu. Cu toate că această moşie nu a­­ducea Eforiei de­cât o arendă care nici o dată nu trecea peste 30.000 lei, totuşi administraţia cuviosului aşezământ cumpără moşia pentru fabulos preţ de 800.000 lei. Această cumpărare s’a făcut prin­tr’un contract de arendare simulat intervenit din ad­ins între proprie­tară şi o persoană fictivă. A *

Next