Lupta, iunie 1888 (Anul 5, nr. 562-583)
1888-06-11 / nr. 570
2 barea Societăţei Cooperative, numai d-na Pake Protopopescu refuză. Pe cât se vede refuzul d-lui Pake Protopopescu nu era fiindcă primise veri o aşa presupusă petiţiune din partea noastră, după cum se relatează mai în sus informatorul «Epocei», ci, pentru ca după spusa unui funcţionar al primăriei, era sămă d-lul Pake Protopopescu că d-nu Butculescu să nu’şi creeze vr’o popularitate pentru alegerile comunale. Câte va ziare s’au grăbit a încunoştiinţa publicul despre acest refuz. Atunci d-nu Brătescu, amicul d-lui Pake Protopopescu, se grăbi a născoci o petiţie a unei aşa pretinse Societăţi Cooperative ai căreia membrii neştiind carte s’au subscris trăgând cu degetul. Iată adevărul ! Cu această ocaziune aducem viele noastre mulţumiri d-lui Dimitrie C. Butculescu, preşedintele nostru pe viaţă exprimând tot de-odatâ preşedintelui comisiunei interimare nemulţumirea noastră sufletească, că nu s’a îndurat cu noi cum s’a îndurat cu alte societăţi. Domnule redactor, cunoscând că ziarul d-voastră este apărătorul adevĕrului, vă rugăm ca să bine voiţi a da publicitatei această desminţire, pentru care cu recunoştinţă vă mulţumim cu anticipaţie. Primiţi, vă rugăm, asigurarea prea deosebitei noastre stime şi considerări. Comitetul societăţii cooperative Strada Regală No. 17. 1. Christescu, I. Ramulea, B. Grigore, I. A. Ionescu, Marinescu, S. Constantin, Belu Grigore, I. Cârján, Iorgun Apostolin, G. Capeleanu, Leon Horga, N. Chiriak, G. Ciauroglu. ------«pieie»—— ACTE OFICIALE Ministerul de interne Consiliul comunei rurale Râşnovu, din judeţul Neamţu, se disolvă. D-nii Constantin Stan, Simion Iacob şi Gh. Chele-Lungă se numesc membrii în comisiunea interimară. Consiliul comunei rurale Buhalniţa, din judeţul Neamţu, se disolvă. D-nii Nicolae Şoarec, Ioan Bicăianu şi Simion V. Darabană se numesc membrii în comsiunea interimară.Consiliul comunei rurale Târgu-Bereşti, din judeţul Covurlui, se disolvă. D-nii Constantin Dumbravă, Manole Dima şi Constantin Lefteriu se numesc membrii în comisiunea interimară. Consiliul comunei rurale Balintescu, din judeţul Covurlui, se disolvă. D-nii Nicolae Şuşnea, Gavril Dobrin şi Ioan Moise se numesc membrii în comisiunea interimară. Consiliul comunei rurale Ştefăneşti, din judeţu Ialomiţa, se disolvă. D-niIoniţă Mitralescu, Niţă Ilie şi Dumitru Diacon se numesc membrii în comisiunea interimară. La clasa de oficiant gradul II, după examen, actualul oficiant gradul III Niculescu Pericle. La clasa de oficianţi gradul III, după concurs actualii elevi gradul I. Radacovici George, Dimitrescu Vasile şi Teodorescu Constantin III. D. doctor Const. Bădescu, este permutat medical clasa Snagova din judeţul Ilfov, cu reşedinţa în Buciumeni. D. licenţiat în farmacie Vasile Tătaru se numeşte în postul de farmacist la spitalul rural Flocomuna Ieşti din judeţul Tutova. D. V. Bogdan, fost comisar clasa I pe lângă prefectura poliției capitalei, în locul d-lui I. Dimitrescu, demisionat. D-nii Vasile Stănescu, G. Constantin şi Lazar Ilie Pârvu, s’au numit membri în comisiunea interimară a comunei rurale Buzoeşti din judeţul Argeş. D. Anghel Lovin s’a numit membru în comisiunea interimară a comunei rurale Ţigăneşti din judeţul Tecuciu. D. C. Vlahuţă se numeşte în postul de revizor şcolar al judeţelor Prahova-Buzau. D. I. E. Vasiliu, actual institutor definitiv la clasa III de la şcoala No. I de bieţi din Bârlad se numeşte, sub rezerva tuturor drepturilor sale de institutare, în postul de revizor şcolar al judeţelor Tutova-Falciu. D. Anghel Bogdănescu, actual institutor la clasa II de la şcoala No. 2 de băeţi din Alexandria, se numeşte, sub rezerva tuturor drepturilor sale de institor, în postul de revizor şcolar al judeţelui Olt-Teleormani. D. Corneliu Pop Păcuraru se numeşte în postul de revizor şcolar al judeţului Vâlcea. Lişoara Ioana Dinescu, maestră de rufărie cu titlu provizoriu la şcoala profesională de fete din Ploeşti, se numeşte definitiv în acest post. Dr. Petrescu George, din regimentul 2 linie, împlinind în armată stagiul efectiv de un an şi depunând cu succes examenul cerut de lege, s’a înaintat la gradul de medic de regiment clasa II, pe ziua de 1 Iunie 1888. Doctorul în medicină Bădescu Constantin s’a numit în cadrul oficerilor sanitari de rezerva al corpului III de armată, cu gradul, de medic de batalion fără stagiu. Ministerul agriculture!, industriei comerciuluî şi Domeniilor Sunt numiţi d-nii Alecu Constantinescu şi I. Dumitrescu mijlocitori de mărfuri şi cereale la portul şi bursa Brăila, şi d. Nae Teodorescu, mijlocitor de mărfuri la oborul Brăila. Ministerul de finance D. E. Ioachimovici, licenţiat în drept, actual verificator clasa I, se înaintează în postul de viitor de registre în direcţiunea contribuţiunilor directe, în locul d-lui Th. Jenibace, demisionat, şi d. G. Moisiu, student, având trei examene de drept, actual verificator clasa II in direcţiunea comptabilităţei generale a Statului, se numește în postul de verificator clasa I, în locul d-lui E. Ioachimovici, înaintat. s . ŞTIRI DIN ŢARĂ Vlaş ca Lăcomia stăpânului comunicându-se şi slugilor, îngrijitorii d-lui I. Marghiloman, din comuna Putineiu, a arat până şi izlazul vitelor locuitorilor, islaz, prevăzut în învoiala agricolă cu proprietatea. Din această pricină era aproape să se prăpădească de foame o mare parte din aceste animale, dacă locuitorii în disperare de cauză, nu s’ar fi decis să’şi cosească holdele şi să cumpere rămăşiţe de nutreţ cu preţuri exorbitante. Locuitorii cunoscând cât de puternic era proprietarul lor, s’a lipsit de a mai reclama autoriţilor locale, mulţumindu-se de a se lega toţi, pe cuvînt de onoare, ca pe viitor să nu se mai învoiască pe moşia d-lui I. Marghiloman. Iată unde duce împilările, spune Solidaritatea. * * * Mar! pagube.—Duminică 6, către orele 12 şi Luni 7 Iunie după amiază, o ploae îngrozitoare cu grindină, a distrus 1200— 1300 pogoane grâu ale d-lui L. Nedelcovici, jud. Vlaşca. Pierderile d-lui L. Nedelcovici, afară de ale locuitorilor, se ridică la peste 80.000 lei. Tot acelaşi nor a bântuit şi holdele arendaşului din comuna Stăneşti, d. Ionescu şi a mai multor locuitori, şi aci pagubele sunt tot aşa de însemnate, dacă ,chiar şi mai mari. Recolta ambilor arendaşi era asigurată. * * * LAPTA Prahova Administraţia la ţară. La comuna Scăioşi-Fundenii, dinaceiaşi plasă, sunt iarăşi plângeri şi reclamări contra vestitului primar Mănescu şi a ajutorului său Tache Vasile. Jafurile, abusurile de pu,tere şi bătăile ce întrebuinţează aceşti favorisaţi de administraţia colectivistă, fiind agenţii săi electorali, au ajuns a fi înspăimântătoare pentru locuitorii comunei. O anchetă administrativă era citată să se facă acolo în zilele acestea, dar a trecut ziua aceia fără să vie cineva, aceasta a încuragjat şi mai mult pe aceşti agenţi ai administraţiunei ca să comită şi alte bătăi asupra acelora din locuitorii cari aşteptau ancheta. Despre altele vom mai vorbi. * * * Citim în Democratul : Porumb la cei în lipsă.—Ni se comunică că, la comuneie Diţesci-Roşioara şi Mărgineni, s’au înscris să ia porumb mai mulţi oameni care au stare, care nu au lipsă : primarii și notarii cu perceptorii. Nae Popescu notar care dispune de bani, s’a înscris să ia una chilă, iar cei săraci nu îndrâsnesc să ia, căci le e frică să nu’l plâtiascâ de câte 2 și 3 ori, precum l’au mai plătit altă dată când au mai luat. Nae Popescu notarul, speculă pe locuitori în toate afacerile lor, încât mulţi să lipse ce de a-şi mai căuta pe la primărie drepturile ce au , iar cu împărţirea zilelor comunale se fac şi munci pe la primari şi notari şi cei mai apăsaţi sunt ţiganii; lor li se dă mari părţi de lucrări, în cât muncesc câte 10 zile în loc de 5 şi nu-l priveghiază nici inginer, nici conductor, decât un picher, cari sunt una cu toţii. Pe lângă acestea, perceptorul mai ia câte 2—3 gologani peste dreptul fiscului. Toate acestea trebuesc cercetate şi îndreptate de administraţiunea actuală. * * * Ziarul Lupta denunţă ceia ce i s’a comunicat din Prahova, cum că noul subprefect al plăşei Cricova-Podgoria, chemând pe primarii comunelor acestei plăşi ca să facă cunoştinţă cu dânşii, între altele le-a ordonat să nu tolereze pe nimeni a avea şi citi ziarul Lupta, cu ameninţările cele mai înfricoşate. Cercetând cazul, ne-am încredinţat şi noi că s’a petrecut faptul. Datoria presei este, deci, să protesteze contra unor asemenea măsuri care violează dispoziţiile art. 25 din Constituţiune. Aşteptăm ca ministerul să dea un comunicat în privinţa aceasta , căci, ce se face astăzi cu ziarul Lupta, mâine se poate face şi cuţitele, dacă asemenea măsuri ar fi toTer cum Trebue să ştie noul sub-prefect, strein de judeţul nostru, că, în Prahova nu se poate face o aşa administrare, fără ca să se ceară măsuri contra celui ce atentează la libertatea presei ! Ce zice d. ministru de interne despre liberala d-sale administraţiune din Prahova ? * * * Covurluia. Citim în Poşta : Cadavru. — Un cadavru s’a prins orl pe Dunăre. După exterior înecatul pare a fi fost un lucrător, probabil din vreun port din susul apei. Contrabandă. — Un soldat din regimentul 5 a fost prins erl cu o contrabandă de tutun. El se află arestat la garda pieţei. * * * împuşcată. — Corpul III de armată a fost erl înştiinţat că, pe când se făcea tragerea în ţintă de recruţii regimentului 27 de dorobanţi cu garnizoana în Bacău, un glonte ricoşind a lovit o femee ce a rămas moartă pe loc. D. substitut de raportor al corpului a plecat imediat la fața locului spre a cerceta faptul. * * * întâmplări din Capitală Joia Moşiloru—Mariţa Ion, i-a venit poftă să se furlandisească pe la Moşi, dar cum zdrenţele ei nu’i plăceau, a luat de la tiza el Mariţa Ionescu un şorţ şî o fustă de caşimir. Un agent de poliţie însă înamorat de splendoarea ei, să hotărî s’o puie în colivie şi aşa o conduse la secţia 9. ------ Tot Moşii.— Gh. Ghiţă trebuia şi el să ducă acasă din moşi o brăţară, o pereche de cercel etc. s’a învârtit pe la negustori dar n’a putut să cadă la învoială, se găsi însă cu urechile copilei Petre Vasile, şi se învoi cu ele să’i dea cercel. Poliţia însă l-a dus pe bietu om la secţie, zicând că n’a fost Ipe învoială ci hoţie curată. ------ Curte ca în vechime.— Se ştie că într’o vreme se făcea curte călcând pe picior pe damele ce’ţi cădea cu tronc, nu e vorba şi azi i se uzitează. Vizitiul d-lui advocat Petrini din str. Domniţa Anastasiu, trecând cu trăsura pe calea Victoriei se întâlni cu Mariţa de la spitalul Brâncovenesc. Mariţa îi căzu cu tronc, voi să’i facă curte, dar cum ? El om de moda veche, trebuia s’o calce pe picior. Dar nu putea căci era pe capră, atunci a pus şi el caii s’o calce pe picioare. Poliţiştii, cari’şi vâră nasul prin toate. s-au arestat la secţia 5 supt colosalul motiv că a strivit picioarele Mariţei. —■— Vagabonzi — S’a înmulţit vagabondagiă ! Nici odată n’am avut de înregistrat aşa ploaie de vagabonzi ca azi. Ascultaţi mă rog. Un mânz s’a poftit la secţia 40, 2 bol la secţia 25. . Un copil ca de 4 ani la secţia 47, 14 gâşte la secţia 12. Ei ce mai se poate obiecta, 18 vagabonzi, într’o noapte, pe stradele Bucureştilor şi încă când? Când mai toţi erau la meşi. Trebuesc luate măsuri, căci boala vagabondajului devine o plagă socială care ameninţă temeliele statului. CRONICA JDrepţi! De câteva zile, Toma Anghel umbla trist şi abătut de parc’că îi pieriseră oile. Nu mânca, nu bea, nu schimba o vorbă cu nimeni şi dacă d-l caporal Kitan îl întrebă că ce are de umblă par’că ar fi o găină ploată, Anghel îi răspunse — S’trăiţî don căprar, singur nu ştiă ce am, dar îmi spune mie inima că o să pat ceva. — Ce să păţi mă ? Dacă ’ţi-i pe atâta apoi te fac eu îndată să-ţi treacă de la inimă. De ce nu ’ţi-ai făcut cişmele şi nasturii mai bina ? Du-te de le fă , dar sâ-I faci nasturii ca luceferi şi cişmele să le scoţi glanţ, să-mi fac mustaţa în ele ; he, he, leat, aici în oştire trebue să uiţi de fata lui nea Ion şi să te ţii de servicii! că nu merge aşa cu miliţia. — Nu, zeu, don căprar, nici prin gând nu mi-a trecut ; dar ştii eu că nu-i a bună; am eu semne ; că mai alaltăieri trecui seara pe la magazia arsenalului şi numai mi-a cobit o bufniţă taman în dreapta, de m’a înfiorat, ucigă-o toaca. Presimţirea nu’l înşelă. A doua zi, compania intră în gardă şi Toma Anghel fu rânduit la închisoarea militară. Şi era acolo un arestant, fost sergent-major, care era un tâlhar şi jumătate. El avea obiceiu de venea în companie şi fura efectele oamenilor şi le vindea; apoi tot el îi pedepsea şi li punea să le cumpere de pe la târgul vechiturilor, unde le vindea dânsul; apoi fura şi din magazie, aşa că, după ce vînduse o mulţime de tunici, bluze, pantaloni, mantale, cizme şi alte efecte de serviciu, se vorbi cu nişte teslați ovrei Cari veniră într’o zi, spre seară, cu o cotigă, de încărcară mai jumătate de magazie, dar atunci fu prins cu ocaua mică și pus la răcoare. Şi spunea tâlharul ăla de sergent-major că el vrea să fugă din închisoare dar nu fuge până nu omoară sentinela și se lauda că a avut de vre-o două ori prilej să fugă dar că nu-i venise la îndemână să culce la pământ sentinela şi a rămas din pricina asta. Aşa îşi puse el nebunia în cap să nu fugă până n’o omorî sentinela. Şi cum Toma Anghel era rînduit in garda închisoarei, îl puseră de sentinelă tocmai sus, pe sală, la uşă, şi fiind schimbul al douilea, ii veni rândul tocmai în temeiul nopţii, între ceasurile 12—3. Spaima ce o trase bietul om numai el singur o ştia. Mereu i se părea că mişcă ceva prin întuneric, căci nu era decât o singură lampă pe toată sala aia lungă, mereu i se părea că aude şoapte şi sta să asculte; dar când colo nu era nimic, ci era răsunetul ce repeta sgomotul eismelor celor grele produs de paşii lungi şi rari ce îi făcea de colo până colo, căci Toma mergea mereu din uşe în uşe de cerca zăvorul, ţîţînele, clanţa şi nu sta un moment locului, de teamă să nu-l fure somnul şi să se pomenească deodată trăznit cu un lemn în cap. Intr’un rând şi auzi mişcând sus, numaide cât urcă scările şi dădu cu ochii de sergent-major, care se uita în toate părţile şi Îi sticleau ochii ca la o pisică, iar când îl văzu pe Anghel, îl întrebă : — Ce faci, mă bat, eşti bine ? Toma Anghel luă numai de cât arma în poziţia gătiţi şi strigă : — Ce cauţi aici ? dute înăuntru. Nu mă ţigara, să mi-o aprinzi la lampă că mi s’au isprăvit chibriturile. — Fugi, că dau — răspunse Toma Anghel — iar sergentul intră numai de cât în cameră. Când sosi schimbul era deja ziua mare, căci d. caporal de schimb adormise şi plutonul nu îndrăzni să’l scoale. Aşa petrecu Toma Anghel noaptea, fără să închiză ochii, şi intr’o spaimă de mă mir cum nu apucară frigurile; iar a doua zi, când eşiră din gardă, nu ştiă ce greşi bietul om, că d. locotenent îl pedepsi cu o zi serviciu peste rînd; aşa că, dacă sosiră la cazarmă, numai de cât îl şi băgară în garda de poliţie şi fu rînduit sentinelă la poarta cazărmii. Era un ger de erapan pietrele şi ’ţi îngheţa răsuflarea. Crivăţul bătea aşa cu putere de te pătrundea până în măduva FOIŢA. „LUFTEI” 47 ASASINATUL DE LA MEUDON PARTEA II Dragostele lui Lauriov — Da, aprob hotărârea ta, dar aş vroi să ştiu dacă ’ţi-ai aruncat ochii pe vr’o fată. Doreşti negreşit să mă consulţi şi pe mine, ca să’ţi pot spune dacă acea fată îţi convine, dacă ea va fi o femee înţeleaptă şi economă... atunci, spune-mi numele ei... dar regret că nu m’ai consultat la timp, când te hotărâseșî să te însori. Unirile cari se fac așa, în afară de sfatul părinților, vezi tu Jacques, izbutesc foarte rar. In sfârșit, ceea ce e făcut e făcut... vorbește... — Nu merit reproşurile astea, mamă, căci cunoști bine fata pe care vreau s’o ieu... — Cu atât mai bine. Cine e ? — E Charlotte. Oare n’ai ghicit’o ?— Nu, zise, Justine nepăsătorie. Ei tăcură. După un minut, bătrâna începu : — Nu vreau să aud vorbindu-se de fata asta. Dacă am consimțit să se reîntoarcă la prăvălie e că erai bolnav. Dar de atunci am crezut să amândoi v-ați răsgândit că e păcat să mai visați a vea căsători. Văd acum că mă înșelasem. Ți-o spun, Jacques, e deja prea mult că Charlotte e țiitoarea ta, fără 'ca ea să mai devie femeea ta și să înceapă ă porunci pe aici... — Charlotte nu e țiitoarea mea, zise numai Lauriot. Bătrâna ridică din umeri. — Ți-o jur, adause măcelarul. Noi ne spuneam întot-de auna : la ce nevoe să facem prostii, când mai curând sau mai târziu ne vom căsători în regulă... — Niciodată... — Pentru ce ?... — Fiindcă mă vor împotrivi. — Nu e pentru întâia oară de când mi-o spui, dar n’am crezut-o. Știi bine că împotrivirea d-tale nu va sluji la nimic și că dacă doresc să iau pe Charlotte, o voi lua-o și fără voia d-tale. Betrína, tresărind, lăsă să cadă acul din mână. — Iubirea ta pentru această fată va fi blestemată, fiindcă te face fiu rău, de unde erai atât de bun și mă iubeai atâta! — Te iubesc și acum, mamă, dar ești nedreaptă față cu Charlotte și ura d-tale n’are nici o scuză. Oare de când e la prăvălie nu s’a arătat către d-ta bună și respectuasă? Față cu disprețul d-tale ea s’a ținut în rezervă, dar a cui e vina ? Nu ea a fost grosieră, brutală, crudă chiar față cu d-ta.... nu ea te-a insultat.... Ai făcut-o să sufere tot felul de umiliri de când a intrat la noi... ’I-a trebuit mult curaj ca să remie... Dacă a rămas, e că mă iubește, nu trebue să te îndoiești de asta... și eu d’aseminea... Adevărat, mamă, am ales bine, nu știu ce ai putea reproșa Charlottei... ea e harnică și deșteaptă ; nu e cochetă, e foarte îndemânatică... Nu i s’ar putea cere mai mult... — Dacă vrei să’mi faci plăcere nu’mi mai vorbi de dânsa... — Dar trebue să te hotărești, mamă. — Și dacă nu mă vei convinge ?. — Atunci voiu părăsi prăvălia.... Mă voiu duce să mă așez la Paris..... Oh! voiu găsi lezne de lucru; mă cunosc el că sunt tare... Apoi după căsătoria mea cu Charlotte, cum ea are zestre de zece sau douăsprezece mii de franci, mă voiu stabili pe socoteala mea și, cu multă prudență, cu multă economie, sunt sigur că vom isbuti. — Ah ! te-ai gândit deja la toate astea? ai luat hotărîrea să mă părăsești, planul tău era făcut. — De mult , nu vreau să-mi petrec restul tinerețe! numai în certuri vecinice , certele mă îmbolnăvesc... Am gândit că e timp să se sfârșească odată. Justine nu răspunse și încetă să discute. Ea își reluă lucrul, întrerupt un minut. Mâna ei, armată cu un ac, tremura. Ea plecă capul peste piept, ne mai îndrăznind sa ridice ochii spre Lauriot. Acesta, de asemenea, stătea liniştit, dar privirea lui, aţintită asupra feţei mamei sale, încerca să-i citească printre crețuri, scrutând toate gândurile pe care fata i le reflecta. In cele din urmă, ridicându-se și îndreptându-se spre scară pentru a se duce în odaia lui. — Sper că îmi vei spune în curând ce ai hotărât ? El urcă primele trepte. Vocea mamei sale, care îl chema, îl opri. — Jacques, zise bătrâna deodată, fiindcă vrei, fiindcă vei fi nenorocit fără fata asta, însoarăte .. Ochii îi scânteiru. Ea se ridicase, dar auzind pe Lauriot că scoboară scările, ea se așeză din nou și privirea i se stinse. Măcelarul se apropie de dânsa, îi apucă capul cu amândouă mâinile şi o îmbrăţişa de mai multe ori cu putere. — In sfârşit, zise el, foarte vesel, cu un suspin de uşurare, ca şi cum i s’ar fi ridicat o mare greutate de pe piept.... în sfârşit! n’a fost de geaba, mamă. (Va urma).