Lupta, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 946-968)
1889-10-14 / nr. 956
ANUL VI. — SERIA III. No. 956. ABONAMENTE. IN TARA Numărul 15 Bani, REDACŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart) PROGRĂIUL JDNHIST1LQR Păţaniile constituţionalilor "caile noastre ferate" XPUST BERLINT ~~ FM0CESUL~MBM1S~ CU PASIUNE Programul junimiştilor Junimiştii fac mare caz de programul lor, în toate ocaziunile, şi mai ales în ocaziunile solemne îl scot invariabil la maidan, precum fac Turcii cu drapelul Profetului, o mare cheltuială de vorbe se face împrejurul acestui nepreţuit odor, dar, de câte orî vine vremea de aplicat şi apărat programul în mod practic, programul dispare. Să nu mergem prea departe, să ne oprim la prima şi ultima domnie junimistă. Miniştrii de supt preşedenţia d lui Theodor Roselli s’au prezentat cu un program întărit prin publicitatea ce n i s’a dat în Monitorul oficial, dar într’un an de domnie junimistă nici unul din proiectele de lege anunţate n’au fost votate de Corpurile Legiuitoare. Admitem că parlamentul era ostil proiectelor de legi junimiste, admitem, prin urmare, că bieţii miniştrii nu puteau nimic în contra unei majorităţi reu-voitoare, în cazul acesta, însă, pentru care curent d. Carp şi compania nu s’au retras de la putere, pe motivul foarte demn că nu îşi pot îndeplini programul? A venit în desbaterea parlamentului legea vânzăreî bunurilor Statului şi d. Alexandru Lahovari, dimpreună cu majoritatea conservatoare a Camerei, au respins principalele prevederi din legea d-lui Carp, totuşi acest domn a primit ca o parte din programul său să fie ştirbit, a plecat capul, dar..... a rămas ministru. Aşadar, încă o dată, dacă junimiştii ţineaui mai mult la program decât la portofolii, pentru ce nu s’au retras de la putere când programul lor a fost sfâşiat de parlament ? Mai târziu cabinetul a căzut tocmai cum cad şi ministerele cari n’au program, a căzut din pricina unui incident care le ridica majoritatea de guvernământ în parlament. Este adevărat că junimiştii susţin şi astăzi că s’au retras de bună-voe de la putere, pentru a dovedi că, mai bine de cât să stea alături cu un coleg nedemn (d. Vernescu) au preferit să se retragă. Evident că nu noi vom fi aceia cari să credem fără să cercetăm o asemenea ştire. Căci toată lumea ştie cum că criza ministerială a durat opt zile în urma căderei ministerului Teodor Roseti, şi că greutatea de a se forma noul minister venea tocmai de acolo că junimiştii nu renunţau la ideia şi la speranţa de a zee parte şi din noua combinaţiune preşedata de generalul Florescu. In sfârşit, faptul real este că junimiştii n’au avut curagiul să se despartă de putere, atunci când proiectele lor de legi, atunci când programul lor era călcat în picioare de Camere, ci că dânşii au căzut în mod prozaic. In mod vulgar, în urma unei neînţelegeri cu ministrul de justiţie şi a deplasarei majorităței. mia Kaicneifgfi DOIfla A.ITASM BUCURESTI, SAMBATA 14 OCTOMBRIE 1889 â%»ÎSiKÎ?.£ESat ANUNCIURI: Pe pagina III, 30 litere corpul 7 . . 1 leu linia , IV, , , . . 25 bani , Inerţie şi reclame , , . . 2 lei , Pentru ammnciuri a se adresa In România, la Agenţia Havan In Franci», Italia, An«tro«Unearia «I An*glii» 1» Agenţia Hawani, 8, place de la Bourse, Paris precum şi sucursalele ei Un iminor vechn »5# Bani. ADMINISTRAŢIA Bulevardul Elisabeta, No. 8, (Casa Lempart), Director politic, Gh PANII Astăzi chiar junimiştii fac tot atât caz de programul lor ca şi icrî. In adever, de câte ori organele junimiste pomenesc de zvonul ce circulă cu privire la o alianţă între denşii şi conservatori, ele declară invariabil : „Nici nu poate fi vorbă de o asemenea alianţă pe câtă vreme d. Vernescu va face parte din cabinet.» Vrea să zică, nu e vorba de program ci toată vorba e de d. Vernescu, vrea să zică, nu marile interese ale programului preocupă pe junimişti, ci maî mult îi preocupă ambiţia de a lua o revanşe asupra d-lui Vernescu ? Daca este astfel, iată’î pe junimişti cu amândouă picioarele în cărarea bătătorită a vecinelor partide, iată-i cu totul departe de pretenţia atât de deseori manifestată de a reforma moravurile noastre politice. Noi ne aşteptam ca junimiştii să pue cu totul alte condiţiuni la cooperarea lor politică cu conservatorii, noi ne aşteptam, bunăoară, ca să spue : Intre programul nostru şi programul liberal-conservator este anabis şi noi nu putem sta alături de aceştia decât cu condiţiune ca proiectele noastre de legi, publicate din Monitorul Oficial, să fie admise de partidul cu care e vorba să ne aliem. Un asemenea limbagiu ar fi fost mai demn şi mai în concordanţă cu pretenţiile aparente ale d-lui Carp şi compania. Ei bine, acest limbagiu n’a fost ţinut şi lumea are tot dreptul să crează că dragostea junimiştilor pentru program nu e de loc reală. Şi lumea are mare dreptate. -----------—«SS»©*®©«s—------------ SERVICIUL TELEGRAFIC al „Agenţiei Române“ Berlin, 12 Octombrie. Camera a reales pe d. Lewetzow ca preşedinte. Consiliul federal a adoptat fără modificări proectul de lege în contra socialiştilor. Munich, 15 Octombrie. Preşedintele consiliului, baron de Lutz, a declarat în comitetul finanţelor Camerei că starea regelui e desperată. Augustul bolnav e foarte slăbit din causa scârbei ce simte de a lua alimente. Londra, 12 Octombre Starea sănătăţei d-lui Bradlangh s’a îmbunătăţit. Agram, 12 Octombre. Comisiunea Dietei însărcinată să se pronunţe asupra propunerea de incorporare a Dalmaţiei la Croaţia a adoptat o ordine de zi a d-lui Miscatovitch prin care se zice că cu toate că Dalmaţia face parte din Croaţia situaţiunea politică actuală nu e de loc favorabilă unei cereri de reincorporare. Budapesta, 12 Octombre. Comisiunea ministerială ar fi ridicat dificultăţi, zice-se, în contra emisiune la 60 milioane fr. în acţiuni de prioritate, proectată de societatea de exploatare a drumurilor de fer din Est; numai pe baza acestei emisiuni se poate face transacţiunea cu societatea austro-ungară a drumurilor de fer ale Statului. Londra, 12 Octombrie. In întrunirea liberalilor din Southport, d. Gladstone a zis, vorbind de politica internă a partidului liberal, că nu trebue să se desvolte o progamă deja bine cunoscută, dar cestiunea irlandeză primează pe celelalte. El a adăugat că rezultatele alegerilor sunt foarte încuragatoare pentru liberali şi cu toată opoziţia conservatorilor, Englitera va sfârşi prin a acorda Irlandei ceea ce cere. Constantinopole, 12 Octombrie. In afară de cele trei facturi imperiale Sultanieh, Izzedin şi Stambul, două cuirasate au plecat, din ordinul Sultanului, ca să aştepte în Carnalele sosirea împăratului Germaniei. O escadră compusă din şease cuirasate şi din două fregate va pleca de asemenea peste puţin în acelaşi scop. Paris, 12 Octombrie. D. Carnot a semnat decretul de convocare a Camerelor pentru 12 Noembrie. Wiesbaden, 12 Octombrie. Știrile sosite aci desmint svonurile de abdicere a regelui Țărilor-de-Jos ca mare duce al Luxemburgului. Roma, 12 Octombrie. Regele Italiei a însărcinat pe ministrul său la Atena cornițele Fe d’Ostiani, să -l reprezinte la căsătoria ducelui de Sparta, ministrul va remite regelui Helenilor o scrisoare autografă, de felicitări a regelui Humbert. | Sofia, 12 Octombrie. Svoboda zice vorbind de alegerea d-lui Pasici la preşidenţia Camerei, că crede în durata regimului radical, dar vesteşte pe Scupstina şi pe guvernul sârb să bage bine de seamă căci Rusia nu va fi satisfăcută că n’a pus mâna pe peninsula balcanică şi pentru că regina Natalia are mare poftă de a pune mâna pe putere. Munich, 12 Octombrie. Prinţul Ferdinand al Bulgariei a sosit la 8 jumătate dimineața. Prințul va lua la întoarcerea sa drumul Orșova-Lom-Palanca, spre a evita orice încurcătură Serbiei. -------------------------------------------- Păţaniele „Constituţionalului“ Constituţionalul de om conţine două articole cari fiind îndreptate în contra colectiviştilor şi a liberalilor, se întorc grozav de bine în potriva junimiştilor. In articolul Tartarin vorbindu-se despre obiceul colectiviştilor de a minţi, se pun în gura acestora următoarele cuvinte : «Dar Brătianu erect obosit ; n’a voit să «mai stea la putere şi s’a retras.» Şi apoi ziarul adaogă : »întocmai povestea flecarului de Tartarin, care istoriseşte şi dânsul că a părăsit pustiile Africei ca să nu nimicească gintalească... cu care nici că se întâlnise.» Dar bine aceasta nu e de cât povestea junimizmului, povestea d-lui Tartarin Teodor Rosseti, care susţine că s’a retras de la putere, pe când in realitate a fost răsturnat. lată prima potriveală. A doua o găsim în articolul întitulat Stuaţia. Iată’l cum începe . De câtăva vreme vedem manifestându-se în partidul liberal, oarecari tendinţe spre radicalizm. Ideile pe cari zilnic le născocesc numeroşii «regeneratori ai partidului liberal» sunt în toate privinţele greşite. Ele nu isvorăsc nici din necesităţile reale ale situaţiunei, nici măcar din o apreciere sinceră de şi greşită a nevoilor ţării. Aceasta tendinţa spre radicalizm este cu totul factice şi n’are altă valoare de cât aceia a linei tactice politice. Fiind dat discreditul adânc în care a căzut partidul liberal, s’a recunoscut de toţi necesitatea unei reformări a partidului, care în cazul de faţă a luat numele puţin măgulitor de epuraţiune. Iarăşi povestea junimizmului. Junimiştii spun pe toate cărările că dânşii văzând discreditul adânc în care căzuse partidul conservator şi ideile conservatoare, s’a recunoscut de toţi necesitatea unei reformări a partidului, care în cazul de faţă a luat numele puţin măgulitor de regenerare. Aceasta este explicaţia pe care a dat-o d. Carp formărea partidului junimist. Apoi, precum Constituţionalul afirmă că liberalii manifestă oarecari tendinţe spre radicalizm, tot astfel şi d. Carp a manifestat oarecari tendinţe spre democratizm, o tendinţă care este cu totul factice şi care n’are altă valoare de cât aceea a unei tactice politice menită a prinde in mreje pe câţiva porumbei. Iată a doua şi foarte gravă păţanie junimistă. --------------------------------------------------------------------------------------------------- ------------------------------------------------ CAILE NOASTRE FERAT Cu introducerea căilor ferate în ţara noastră am căpătat avantaje imense, am înlesnit comunicaţiile, am activat comerţul şi am câştigat din toate punctele de vedere, ba am putea zice am schimbat faţa ţărei. Dar pe,lângă aceste binefaceri, în schimb am căpătat o mulţime de desavantaje, inconveniente mari, ce le plătim cu chiar preţul vieţei noastre. In adevăr, Căile ferate, dacă voim să nu iste nemulţumiri, nenorociri, trebue ţinute într’o vecinicâ supraveghere şi îngrijire Ele trebuesc observate de aproape şi la cea d’ântâiu slăbire sau stricare, reparate imediat. Numai astfel se pot evita accidentele însoţite de nenociri mari şi cari au început a se îmulţi la noi, într’un mod continuă. Ei bine, dacă judecăm, din acest punt de vedere căile noastre ferate, le găsim cum nu se poate mai râu. Direcţiunea centralăşi unica în acelaşi timp !) are puţin interes să vadă dacă şinele sunt în stare a corespunde cerinţelor technice pentru circulaţia trenurilor sau nu. Ea pune aşa de puţin interes încât şinele au ajuns a fi o primejdie permanentă pentru călători. Primejdia constă în aceia că : 1) Terasamentul mai în toate părţile este prost şi rău construit. 2) Traversele în multe locuri sunt putrede şi, astfel că nu mai pot ţinea fixate şinele, cari sub presiunea vagoanelor se desprind şi se răstoarnă. Iată cauzele cari fac ca primejdia să fie permanentă pe căile noastre ferate. Şi lucrurile au ajuns aşa de departe încât deraierile se urmează una după alta şi cât se poate de des. Deschideţi orice ziare din Capitală sau din provincie şi veţi vedea îndată o deraiare de tren. Intre multe cazuri de deraiare cum au fost cele dintre Iaşi şi Gucuteni, Păşcani şi Botoşani şi multe altele atât în Muntenia cât, şi înMoldova, este de însemnat deraiarea de la 9 Septembre pe linia Peatra-Bacau. Se ştie ce consecinţi dezastruoase a avut acea deraiare, când n’ar fi scăpat nimenea cu viaţă dacă ca de obiceiu (şi foarte râu obiceiu!) s’ar fi aflat un singur vagon încărcat, cu piatră sau cu alte greutăţi în urmă. Dar se vede că a fost mai mult noroc de cât minte şi prin o fericită întâmplare nu s’au aninat şi vagoane cu mărfuri, căci în precipitarea lor ar fi strivit pe pasageri. Totuşi tânărul nostru architect N. Cugler a fost aruncat pe câmp prin ciocnirea vagoanelor rupându-şi piciorul stâng şi dacă nu s’ar fi ţinut de un fier cu o putere atletică ar fi fost sfărâmat de roţi. Pe lângă acest caz s’au mai întâmplat şi altele cu caracter destul de grav, fiind multe persoane rou confusionate. Iată acum şi cauzele deraiere. Mai întâi, traversele acestei linii, după cum ne încredinţează mulţi din acei pasageri, sunt aşa de putrede că bastonul intră până la 10 centimetri. Al doilea, cele cari fixează şinele erau eşite din loc şi şinele desfăcute prin presiunea maşinei. Afară de această neglijenţă şi lipsă de supraveghere din partea Statului, putem vedea oricând greşelele de construcţie a acestei linii. De la Peatra şi până la Bacǎu şinele nu sunt de loc paralele ci mai mult în formă de zigzaguri. Apoi terasamentul foarte îngust şi ren construit. Evident că nişte asemeneacăi ferate vor da pururea loc la accidente periculoase. Totdeauna oamenii vor trebui să fie precauţi şi cu grija în spate. Dacă oamenii nu sunt siguri că nu scapă schilodiţi din o călătorie, apoi atunci la ce mai serveşte drumurile de fier ? Aceste mijloace de civilizaţie la noi au ajuns a avea un caracter barbar şi tiranic. înţelegem dacă s’ar întâmpla câte o deraiare din timp în timp, dar când ele se succed cu cea mai mare rigurositate, atunci căile ferate au ajuns de o spăimântătoare primejdie. E timp ca Statul, asupra căruia cade toată răspunderea, să avizeze, să ia măsuri din vreme şi să arate mai multă solicitudine decât în trecut. Să iasă din piroteala sa şi se repare şi reconstruiască liniile rele. Şi acestea pe motivul că venitul Statului este colosal de la căile ferate. Iar dacă Statul nu înţelege acest elementar lucru, apoi atunci cetăţenii, opinia publică trebue să purceadă acţiune contra direcţiunei care le primejdueşte viaţa. încă nu s’a mai văzut ca într’o ţară Statul să-şi lase în părăsire ramurile sale de producţiune. Ce, vroim să se repete necontenit aceleaşi nenorociri ca pe linia Peatra-Bacǎu ? Asemenea scandal, căci e un scandal din partea Statului, trebue să înceteze numaide cât. Pe lângă păgubi enorme apoi totodată se arată şi incapabil aşi conduce o ramură de producţiune, cum sunt căile ferate. De aceia noi credem că cetăţenii, presa, trebue să înceapă o campanie în regulă până ce se vor îndrepta lucrurile. CORESPONDENTA DIN GALATI Complectareii ministerului. — Situaţia politică.— Cinstea conservatorilor. — Afacerea Cohen-Rainer. — Finitul unui puritan şi Spoliarea Comunei. 12 Octombrie 1889. De vr’o câteva zile circulă prim Galaţi ştirea despre remanierea ministerului; ba încă,se preciza numele persoanelor ce vor intra în minister ; aşa dintre liberalii laterali se scotea în vileag numele d-lor N. Blaremberg şi Gh. Mârzescu. Ştirea aceasta răspândită prin cafenele şi purtată din gură în gură, luase un mare crezământ, mai cu osebire că se potrivea în ce priveşte chestia compleetărei ministerului, cu chiar ştirea dată de ziarul guvernamental din Bucureşti Naţionalul. De o dată nu ’mi s’a părut ceva deosebit colportarea acestei ştiri, mai cu seamă că cum primul-ministru e de la noi şi şade mai adesea la Golăşei, desigur va fi transpirat ştirea din cercurile sale intime. Dar când m-am interesat bine, am văzut că această ştire era răspândită de coteria conservatoare în interesul de a influenţa asupra judecătorilor din localitate. Mai jos se va vedea de ce sunt capabili conducătorii oraşului nostru. Cum v-am spus şi în altă corespondenţă, dacă astăzi la Galaţi sunt conservatorii stăpâni pe situaţie, aceasta nu însemnează de loc că Galaţii sunt conservatori, din contră liberalismul e puternic şi încă un liberalism înaintat. Când s’au făcut alegerile, d-nii Resu, Robescu şi ceilalţi toţi au înscenat pe lângă altele un sistem de calomnii; toţi oamenii cari rând pe rând au avut încrederea cetăţenilor, au fost calomniaţi de acest consortium politic şi s’au servit ca cal de bătae mai cu osebire de chestia egourilor, învinuindu-i pe toţi de necinste. Pentru că este vorba de afacerea egourilor vă voia vorbi de procesul Gr. Eliade şi de chipul cum primarul nostru a compromis interesele comunei . Să ştie că societatea financiară este în proces cu primăria noastră pentru acţiunile de la egouri. Ei bine, sub administraţiunile trecute, această afacere nu a fost de loc compromisă ; nici un consiliu comunal nu a compromis-o; ea era numai în stare de judecată şi prin urmare, atât drepturile reclamanţilor cât şi ale primăriei erau întregi. Dar d. primar Resu, prin felurite espediente, face ca afacerea să se amâne mereu, aşa că reclamanţii cer la Curtea de casaţie strămutarea procesului pentru suspiciuni legale. Curtea admite, şi procesul se strămută la Focşani. Ce a făcut d. Resu prin aceasta? De unde mai ’nainte procesul era numai în stare de judecată, astăzi el a luat altă faţă . Curtea supemă admiţând suspiciunea, dă un blam judecătorilor gălăţeni şi dă să se înţeleagă că interesele reclamanţilor ar fi compromise la Galaţi. Va să zică, starea procesului s’a schimbat şi d. Resu a compromis interesul comunei. Dar până aci putem spune nepricepere, ambiţiune sau politică s’a făcut, dar nu putem acuza de necinste şi de tripotagiu. Cu toate acestea, vă voi demonstra îndată cine e d. Resu et comp. şi pe ce mâini d. Catargiu, acela care zicea că îşi întemeiază capitalul politic pe cinste, a dat Galaţii. Astăzi a fost la Curtea de apel secţia I, judecarea apelului făcut de primărie în contra hotărîrea tribunalului de Covurluia, care dă câştig de cauză bancherilor Cohen şi Reiner, condamnând primăria la plata obligaţiilor şi a cupoanelor, ceia ce ar valora peste 500.000 de lei. La înfăţişare s-a prezentat din partea primăriei d. G. Resu primar, licenţiat în drept şi avocat, asistat de d. Vulpe, alt licenţiat în drept, avocatul primăriei plătit cu luna, iar din partea bancherilor Cohen & Reiner, d. N. Blaremberg vestitul efor de la București Tot în acest proces era chemat de către primărie în garanție antreprenorul egourilor.