Lupta, iulie 1891 (Anul 8, nr. 1451-1471)
1891-07-24 / nr. 1469
ANUL VIII. -No. 1469 ABONAMENTE: IN ŢARĂ Uu na ..................................................... Şease luni........................................... Trei luni........................................... Pentru învățători pe un an................. Un an . Șease luni Trei luni IN STRAINETATE MERIIL 15 BANI REDACTIA: Strada Academiei, 19, 9Casa Mercusi) 40 lei 2010 30 n n r 50 lei 25 „ 15 „ Un sfat tinerime! Informaţiuni exterioare O lămurire D. Catargiu şi şleahta sa Simigerie politică Reprezentaţia proporţională Goana şi persecuţia evreilor Ecourile zile! Memoriul studenţilor români şi italieni! Greva misiţilor legal! Prin Bucovina în Ardeal Un sfat tineri mei Sfatuesc pe toţi tinerii să se păzească de a intra în gironul politicianilor oricărui partid, căci, intrând, ei sunt pierduţi pentru ori ce idee, pentru ori-ce reformă mai fundamentală, pentru orice concepţie cu un caracter mai larg. In infernul lui Dante este un suplicii, aceea că puivţurile păcătoşilor sa învârtesc în jur unele după altele pe vecie, cu capul deşert de idei, fără nici o aspiraţie. Această aminteşte admirabil felul de viaţă al politicianilor, ei să învârtesc vecinie în un cerc vicios, unii după alţii, cu capul vid de idei, cu inima seacă de simţiri. Acelaşi şi acelaşi lucru, nici o scânteie nu răsare din mintea lor. Este cazul de a zice cu postul italian: voi ch'entrate lasciae ogni sper ansa ! Dacă mişcarea ideilor, în chestiele sociale şi politice, ar fi lăsată în voia politicianilor noştri, eu cred că peste sute de luni ne-am găsi perfect în aceiaşi situaţie de astăzi. Cea mai tpică inovaţie nu s’ar putea face, pentru că politicianul fuge de orice e original nou, reformator, ca dracul de tămâie. El ’şi are stabilit, pentru a se juca de-a politica, micul seu eşichier, pe densul a învăţat şi ştie a modifica câţiva pioni şi a căuta să facă mai pe adversarul său. In colo, neantul. De aceea, cum încerci de a introduce unor elemente de judecată, de observaţie, de calcul, imediat spaima să propagă din politician în politician şi toţi sar, ca un singur om, pentru a respinge acest atac neprevăzut. Aţi văzut mişcarea de alarmă care seface între furnici când pine-ya dărâmă o parte din furnicar ? Ei bine, acelaşi lucru cu mirmidonii politici. Acestea le zic relativ la ideia republicană. Să nu se creadă că ea va fi îmbrăţişată, la început, de vreunul din partidele istorice. Ferească D-zeu! Aceasta ar fi o greșală de tactica, adversarul ar profita, pentru a căpăta un avantagut oarecare, în jocul care este angajat între partide pe spinarea poporului, care servește de eșichier. O idee poate fi justă, necesară, urgenţa, îndată însă ce îmbrăţişarea ei ar constitui o greşală de tactici, poţi să irigi cu lumânarea pe politician, el nu-ţi va adopta-o. Intre patru ochii da, cât pofteşti. Intre patru ochi sart în cerc intim politicianul este îndrăzneţ, adoptip toate ideile, găseşte admirabile toate sistențile, el este republican, radical, socialist, anarchist—cum însă este să facă politică, el îmbracă livreaua oficială a partidului seft. Nu e vorbă, că după ce o idee a prins rădăcină, începe a fi respândită în public, politicianii o adoptă, partidele o înscriu în programul lor de ocazie. Ba chiar trag pe urmă profite, exploatândo. Până atunci nici este vorbă de a adopta şi de a lupta pentru ea. Caracteristica politicianului este că el nu luptă în viaţă pentru vreo idee. Lupta de idei şi de propagandă este necunoscută lui. De aceea, o mai repet, să nu se potrivească tinerimea acestei detestabile şcoli, să nu caute a pune piciorul exact pe urma paşilor omenilor politici, căci sărăcia de idei şi o frământare deşartă va fi viitorul care o aşteaptă. Tinerimea să înfunde mâinele în colosalul material de idei, de sisteme, de reforme, de bagagul intelectual pe care societatea modernă, în muncă zilnică şi urmărind o îmbunătăţire reală, le procură. Acolo este viitorul, în şcoala liberă, în şcoala emancipată de prejudeţe şi de calcule înguste, îşi vor găsi ei satisfacerea aspiraţiilor lor. In materialul bogat şi variat de care vorbesc, printre multe subiecte de prima ordine, printre ideile de reformă economică şi socială, vor găsi şi ideea republicană, admirabil studiată şi pregătită pentru o viaţă lungă. Să o ia, şi să o facă a lor şi să înceapă a lupta pentru ea, după cum trebue să lupte pentru abolirea servagiului economic. Gr. EATNUTT A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Wilhelm şi Coburgii împăratul Wilhelm continuă a manifesta nemulţumirea stă contra ducelui Ernest Coburg-Gotha, pentru că acesta a desaprobat punerea în retragere a principelui Bismark. Nemulţumirea împăratului s-a accentuat în contra ducelui atât de mult, încât a înconjurat cu intenţiune de a vizita în timpul şederii sale prin Londra, expoziţia germană patronată de ducele Ernest Coburg ; nici nu şi-a trimis telegramă de felicitare cu ocaziunea aniversărei suitei sale pe tronul ducal, precum a avut obiceiul în anii trecuţi. Pe a ţerită parte, însă, pare că buna înţelegere între prinţul Ferdinand Coburg şi ducele Ernest s-a stabilit. Se ştie că ducele Ernest în calitate de şef al familiei a desaprobat cu energie acceptarea de către nepotul său a coronal bulgare. Alianţa franco-rusă Se desminte din Berlin ştirea ziarului Times din Londra, care pretinde că ar exsista o alianţă formală între Rusia şi Franţa. Cu toate acestea, cercurile politice din Berlin atribue o mare importanţă visite a escadrei franceze la Cronstadt, iar ziarele oficioase din Berlin toate convin în ideia că alianţa aceasta e mai mult decât probabilă. In cercurile politice se condamnă atitudinea unei părţi a presei germane, care nu dă absolut nici o importanţă evenimentelor de la Cronstadt. Toată lumea politică e de ideia că ar fi bine dacă opinia publică va fi lămurită asupra seriositaţii situaţiuneî, înfrăţirea entusiastă dintre francezi şi ruşi prin localurile publice din Petersburg continuă mereu. Admiralul Guervais cu 55 de oficeri ai escadrei franceze a plecat la Moscova. Guvernul rusesc a pus la dispoziţia ofiţerilor francezi un tren extraordinar. Misiunile străine din Petersburg au fost disconsiderate de opasiunea serbărilor francoruse, ceea ce a produs sânge rău prin unele cercuri politice ruseşti nefavorabile alianţei. ---------------------------------- EDITIA A DOUA O lămurire In lipsa d-lui G. Panu, directorul politic al ziarului LUPIA, cât şi în lipsa d-luî Constantin Bacalbaşa primul redactor, s’a strecurat în No, de ieri un articol privitor la intrarea d-lui Petre Toni în ministerul liberal-conservator. Direcţiunea politicii a ziarului fiind singură autorizată a face aprecieri politice, articolul de ieri iscălit CATO privește absolut numai pe autorul săi, căruia îi lipsește căderea de a aborda asemenea cestiuni. D. Catargiu şi şleanga sa Ingratitudinea nu contează in politică, recunoştinţa este un sentiment străin politicianilor. Cu toate acestea, sunt lucruri in adevăr scandaloase şi cari arată moralul individului. Fapta d-lui L. Catargiu de a căuta să ia locul generalului Florescu, întrebuinţând până şi violenţa parlamentară, este una din acele cari zugrăvesc individul. Ca să vedem : îşi aduce fiecare dintre noi aminte cum la căderea ministerului Manu, d. L. Catargiu şi cu codiţele sale nu aveau absolut nici o şansă de a fi chemaţi la guvern. Un singur om putea să ia situaţia, generalul Florescu; în afară de el regele ar fi trebuit să recurgă la alte părţi, la alte combinaţii pentru compunerea ministerului, străine de d. Lascar Catargiu. Care a fost atitudinea şlahtei care astăzi să ridică contra d-luî Florescu ? Care a fost conduita chiar a incultului Catargiu? Din cele mai umilite şi mai linguşitoare ! Simţind că fără generalul Florescu ei vor perde puterea pentru totd’auna, politicianii din jurul ignorantului de la Golăşei, nu mai ştiau ce adulaţii, ce înjosiri să facă pentru a decide pe acela de a primi să compună cabinetul. Atunci, în cele întâi zile ale cabinetului, d- Florescu era un minunat prim-ministru, Gliedeni era un geniu, Ilarion era felixul miniștrilor domenielor, Exarcu era pus alăturea cu principele Bismark. D. L. Catargiu chiar, cu toate că în sufletul lui clocotea invidia şi răutatea, totuşi făcea pe blândul, pe blajinul şi să găsea foarte bine la locul său de [ministru ]C interne A fost minunat generalul Florescu înainte şi în timpul alegerilor, pentru ca toţi micii politiciani să poată fi aleşi cu poliţia şi să poată intra în Cameră, îndată însă ce cohorta catargistă s’a văzut în Cameră, îndată ce incultul de la interne a văzut că are pe pretorialul lui lângă dânsul, îndată, zic, generalul Florescu devine un detestabil prina-ministru, Gliedeni este imposibil, prostia lui Ilarion iese la iveală, iar pe d’asupra să constată că omul superior, geniul partidului, Castelanui conservator, învăţatul învăţaţilor şi deşteptul deştepţilor, dl. L. Catargiu, nu este la locul lui ca ministru, şi că trebue scos din acesta situaţie inferioară cu meritele sale, pentru a fi pus în fruntea guvernului ! Apoi bine onorabili politician!, pe cine credeţi că înşelaţi cu astfel de lucruri ? Fiecare vede că este o simplă intrigă meschină, şi că căutând să răsturnaţi pe generalul Florescu comiteţi acţiunea cea mai murdară Şi sunteţi conduşi de interesele voastre şi ale clientului vostru L. Catargiu. L’aţî ştiut şi cunoscut pe generalul Florescu cât cântăreşte, pentru ce l’aţî primit ? Aţi cunoscut pe Ghedem şi pe Ilarion, pentru ce nu v’aţi opus acestor numiri când cu formarea cabinetului ? Şi oare, nu are acum dreptul generalul Florescu să vă dispreţuiască şi să resiste la nişte pretenţii cari sunt pur personale ? MERCUR! 24 IULIE 1891 ANUNCIURI 1 Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . . 1 leii luni » »IV „ „ ... 25 bani „ Inserţie şi reclame , „ . . . 2 lei „ Pentru anumiţi in a se adresa: In România la „Agenţia Havas“, In Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele ei. UN NUMER VECHIU 50 BAN! ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 19. (Casa 3 fere uşi) Şi nu avem noi dreptul să vă taxăm de vulgari politiciani, incapabili de a ţinea măcar armonia în partid şi în stare a facerea intereselor conservatoare, numai din cauza ambiţiei voastre şi a şefului vostru ? Dreptatea şi moralitatea politică sunt din partea generalului Florescu, incorectitudinea și ignominia sunt din acea a d-lui L. Catargiu. Gr. p. Simigerie politică timpul de ieri publică un articol spăimântător... de frumos. Aproape n’avem în literatura noastră de toate genurile aşa mostră de scriere, care te uimeşte şi te prăpădeşte. Articolul în chestie mai are şi avantagiul de a trata un subiect foarte palpitant şi de a purta pe fruntea sa un titlu de senzaţie. Titlul este Republica evreiască, iar autorul se ascunde dindărătul a două iniţiale E. A., iniţiale cari nu spun mai mult decât întregul articol. Ca orice conservator care se respectă, nepreţuitul E. L. îşi începe proza printr’o calomnie ruşinoasă. Aşa, articolul din Timpul afirmă cum că: «Lupta» şi cu d-l Panu au cerut să se lase liberă intrare în România evreilor goniţi din Rusia“. Ori, de vreme ce tocmai contrariul este exact, de vreme ce Lupta şi d-l Panu au cerut guvernului să ia la graniţă cele mai severe măsuri în potriva evreilor alungaţi din imperiul ţarilor, resultă că conservatorii de la Timpul tot n ai pierdut bunul şi vechiul obiceit al năpraznicilor minciuni boereşti, cari odinioară făceaţi serviciul deligenţei pentru ţara Ungurească. Dar partea cea mai importantă nu’i aceasta, partea cea mai importantă este aceea unde autorul articolului vroeşte să dovedească cum că Grecii şi Bulgarii sunt foarte bine veniţi pentru România, şi unde autorul articolului se supără pe d. Panu fiind că a cutezat să afirme că arendaşii Greci exploatează pe ţerani. Câtă lume de gândiri nu’ţi provoacă E. L. când ia apărarea Grecilor. Totuşi este ciudat lucru ca tocmai timpul să se facă sprijinitorul unei asemenea teze. Căci oare nu e Timpul ziarul acela în care scria Eminescu ? Oare nu în Timpul a scris dânsul acele articole pline de ură în contra Grecilor şi a Bulgarilor? Şi oare nu este acelaş Timpul care a publicat din nou, acum în urmă, toate acele articole ale Eminescului, ca un semn de admirare pentru talentul sctt şi ca un semn de aprobare a ideilor sale ? Timpul a început să -şi sfărâme zeii. Augurii nu prezic lucruri favorabile pentru dânsul. Atâta, însă, nu’î destul. D-l E. L-i în dragostea’i nemărginită de a dovedi că Grecii pot deveni foarte buni Români, pe când Evreii nu pot deveni nici o dată, ne pune sub ochi următorul giuvaer de raţionament, de cugetare şi de bun simţ: „Asemenea am putea zice d-lui Panu care pretinde că ar fi mult mai puţin periculos pentru ţară să naturalizăm zece mii de evrei decât zece mii de Greci, Bulgari, etc., că şi aci se înşală, cel puţin din punctul de vedere românesc. Căci cei zece mii de Bulgari ori Greci naturalizaţi şi statorniciţi în ţară se vor însura cu zece mii de ro mânce şi copii lor asemenea, astfel că la al doilea ori al treilea neam nu mai art în vinele lor de cât un sfert de sânge bulgăresc ori grecesc şi trei sferturi de sânge românesc.“ Nu’i aşa că ie adorabil ! Acuma, dacă l’am întreba pe d-l E. L. de unde ştie că cei 10.000 de greci ai d-sale art să ia numai de cât zece mii de românce, şi, dacă l’am mai întreba de unde mai ştie că la al doilea neam Grecii naturalizaţi art să aibă tocmai trei sferturi de sânge românesc şi numai unul de sânge grecesc, tare ni-e teamă că o să rămâie cu sferturile sale în baltă. Adică te ia să facem o mică socoteală pentru a ne lămuri. Să ne închipuim că grecul A. s’a însurat cu o româncă neaoşă şi a făcut un copil B. care are pe jumătate sânge grecesc şi jumătate românesc. De altă parte grecidă. ia o româncă curcitură dintre lin grec şi o româncă şi fac o fată B. al căruia sânge este trei sferturi grecesc şi un singur sfert românesc. Să admitem acuma că băiatul B. să însoară cu fata B. şi face un copil X. (a treia generaţie) al cărui sânge va fi cinci optimi grecesc şi trei optimi românesc. Iată-ne deci la a treia generaţie mai prost decât la a doua, căci de unde B. avea pe jumătate sânge grecesc și pe jumătate românesc, copilul său Z, născut tot dintr’o mamă română-greacă, va avea mai mult sânge grecesc decât românesc. Prin urmare, cum rămân cu vestitele sferturi ale vestitului E. L. Socoteala d-sale și cu știuta socoteală a simigiului grec să potrivește ca două picături de apă. Oare n’o fi chestie de atavism la mijloc ? Reprezentata proporţionala IV. Am dovedit falsificarea organizărei noastre democratice şi cum o minoritate neînsemnată ţine în mâni întreaga suveranitate a poporului. Această stare de lucruri cu totul nenaturală trebue să înceteze şi va înceta neîndoelnic oricât de îndărătnică ar fi clasa care se foloseşte de dânsa, căci este şi ilegală, cu toată aparenţa ei de legalitate. Şi în adevăr, iată ce, cu drept cuvânt, a spus un ministru englez, d. Kingsley: „legile nu sunt legi, daca sunt făcute de minoritate ca să oprimeze majoritatea.“ Dacă aceasta este adevărat, apoi însemnează că, de când am intrat în noua viață politică, de la 1848 încoace, toate legile făcute n’au fost legi, pentru că până astăzi ele n’au fostfăcute de cât de minoritate, și tocmai pentru a oprima marea majoritate a poporului. Cum că din punctul de privire al dreptului strict, aceste legi nelegi, sunt legale, nu mai rămâne îndoială, dar noi discutăm chestia din punctul de vedere social și nu putem ascunde adevărul. Pentru ca să dispară aceste neajunsuri, trebuește neapărat a să reda poporului dreptul ce i s’a uzurpat, acest drept este sufragiul universal, care sperie pe multă lume pentru că nu’l pricepe, dar care nu speria cătuşi de puţin pe revoluţionarii Români de la 1848 pentru că îl punea în fruntea cererilor lor. Sufragiul universal este un drept natural al poporului, drept ce i s’a uzurpat de către clasele stăpânitoare şi care trebue a se reda. Şti că sunt oameni la noi în ţară şi încă tocmai din aceia cari formează stocul de guvernanţi, foşti, actuali, sau viitori, cari întocmai ca Guizot la 14 Martie 1847 au să ne spue : „Principiul sufragiului universal este în sine însuşi absurd, că nici unul din chiar partizanii săi, n’ar îndrăzni de a’l primi şi sprijini în întregime“. Dar ştim asemenea că pe 1847 a lui Guizot l’a urmat 1848 a lui Lamartin care a dărâmat pentru vecie cenzitarismul în Franţa.