Lupta, iulie 1891 (Anul 8, nr. 1451-1471)

1891-07-24 / nr. 1469

ANUL VIII. -No. 1469 ABONAMENTE: IN ŢARĂ Uu na ..................................................... Şease luni........................................... Trei luni........................................... Pentru învățători pe un an................. Un an . Șease luni Trei luni IN STRAINETATE MERIIL 15 BANI REDACTIA: Strada Academiei, 19, 9Casa Mercusi) 40 lei 20­10 30 n n r 50 lei 25 „ 15 „ Un sfat tinerime! Informaţiuni exterioare O lămurire D. Catargiu şi şleahta sa Simigerie politică Reprezentaţia proporţională Goana şi persecuţia evreilor Ecourile zile! Memoriul studenţilor români şi italieni! Greva misiţilor legal! Prin Bucovina în Ardeal Un sfat tineri mei Sfatuesc pe toţi tinerii să se pă­zească de a intra în gironul poli­ticianilor ori­cărui partid, căci, in­trând, ei sunt pierduţi pentru ori­ ce idee, pentru ori-ce reformă mai fun­damentală, pentru ori­ce concepţie cu un caracter mai larg. In infernul lui Dante este un suplicii­, aceea că puiv­ţurile păcătoşilor sa învârtesc în jur unele după altele pe vecie, cu capul deşert de idei, fără nici o aspiraţie. Această aminteşte admirabil felul de viaţă al politicianilor, ei să învâr­tesc vecinie în un cerc vicios, unii după alţii, cu capul vid de idei, cu inima seacă de simţiri. Acelaşi şi a­­celaşi lucru, nici o scânteie nu ră­sare din mintea lor. Este cazul de a zice cu postul italian: voi ch'en­trate lasciae ogni sper ansa ! Dacă mişcarea ideilor, în chestiele sociale şi politice, ar fi lăsată în voia politicianilor noştri­, eu cred că peste sute de luni ne-am găsi perfect în aceiaşi situaţie de astăzi. Cea mai tpică inovaţie nu s’ar putea face, pen­tru că politicianul fuge de ori­ce e original­ nou­, reformator, ca dracul de tămâie. El ’şi are stabilit, pentru a se juca de-a politica, micul seu eşichier, pe densul a învăţat şi ştie a modifica câţi­va pioni şi a căuta să facă mai pe adversarul său­. In colo, neantul. De aceea, cum încerci de a intro­duce unor elemente de judecată, de ob­servaţie, de calcul, imediat spaima să propagă din politician în politician şi toţi sar, ca un singur om, pentru a respinge acest atac neprevăzut. Aţi văzut mişcarea de alarmă care se­­­face între furnici când pine-ya dă­râmă o parte din furnicar ? Ei bine, acelaşi lucru cu mirmidonii politici. Acestea le zic relativ la ideia re­publicană. Să nu se creadă că ea va fi îmbrăţişată, la început, de vre­unul din partidele istorice. Ferească D-zeu­! Aceasta ar fi o greșală de tactica, adversarul ar profita, pentru a că­păta un avantagu­t oare­care, în jo­cul care este angajat între partide pe spinarea poporului, care servește de eșichier. O idee poate fi justă, necesară, urgenţa, îndată însă ce îm­brăţişarea ei ar constitui o greşală de tactici, poţi să irigi cu lumâ­narea pe politician, el nu-­ţi va a­­dopta-o. Intre patru ochii da, cât pof­teşti. Intre patru ochi sart în cerc in­­­tim politicianul este îndrăzneţ, ad­­optip toate ideile, găseşte admirabile toate sistențile, el este republican, ra­dical, socialist, anarchist—cum însă este să facă politică, el îmbracă livreaua oficială a partidului seft. Nu e vorbă, că după ce o idee a prins rădăcină, începe a fi respân­­dită în public, politicianii o adoptă, partidele o înscriu­ în programul lor de ocazie. Ba chiar trag pe urmă pro­fite, exploatândo. Până atunci nici este vorbă de a adopta şi de a lupta pentru ea. Caracteristica politicianu­lui este că el nu luptă în viaţă pentru vre­o idee. Lupta de idei şi de propagandă este necunoscută lui. De aceea, o mai repet, să nu se po­trivească tinerimea acestei detesta­bile şcoli, să nu caute a pune pi­ciorul exact pe urma paşilor omenilor politici, căci sărăcia de idei şi o fră­mântare deşartă va fi viitorul care o aşteaptă. Tinerimea să înfunde mâinele în colosalul material de idei, de sis­teme, de reforme, de bagagu­l intelec­tual pe care societatea modernă, în muncă zilnică şi urmărind o îmbu­nătăţire reală, le procură. Acolo este viitorul, în şcoala liberă, în şcoala emancipată de prejudeţe şi de cal­cule înguste, îşi vor găsi ei satis­facerea aspiraţiilor lor. In materialul bogat şi variat de care vorbesc, printre multe subiecte de prima ordine, printre ideile de reformă economică şi socială, vor găsi şi ideea republicană, admirabil studiată şi pregătită pentru o viaţă lungă. Să o ia, şi să o facă a lor şi să înceapă a lupta pentru ea, după cum trebue să lupte pentru abolirea servagiului economic. Gr. EATNUTT­ A se vedea ştirile telegrafice pe pag. 3 Informaţii exterioare Wilh­elm­ şi Coburgii împăratul Wilhelm continuă a manifesta nemulţumirea stă­­ contra ducelui Ernest Coburg-Gotha, pentru că acesta a desapro­­bat punerea în retragere a principelui Bis­­mark. Nemulţumirea împăratului s-a accentuat în contra ducelui atât de mult, în­cât a înconjurat cu intenţiune de a vizita în tim­pul şederii sale prin Londra, expoziţia ger­mană patronată de ducele Ernest Coburg ; nici nu şi-a trimis telegramă de felicitare cu ocaziunea aniversărei suitei sale pe tro­nul ducal, precum a avut obiceiul în anii trecuţi. Pe a ţe­rită parte, însă, pare că buna în­ţelegere între prinţul Ferdinand Coburg şi ducele Ernest s-a stabilit. Se ştie că du­cele Ernest în calitate de şef al familiei a desaprobat cu energie acceptarea de către nepotul său­ a coro­nal bulgare. Alianţa franco-rusă Se desminte din Berlin ştirea ziarului Times din Londra, care pretinde că ar ex­­sista o alianţă formală între Rusia şi Franţa. Cu toate acestea, cercurile politice din Berlin atribue o mare importanţă vi­­site a escadrei franceze la Cronstadt, iar ziarele oficioase din Berlin toate convin în ideia că alianţa aceasta e mai mult de­cât probabilă. In cercurile politice se condamnă atitu­dinea unei părţi a presei germane, care nu dă absolut nici o importanţă evenimentelor de la Cronstadt. Toată lumea politică e de ideia că ar fi bine dacă opinia publică va fi lămurită asupra seriositaţii situaţiuneî, înfrăţirea entusiastă dintre francezi şi ruşi prin localurile publice din Petersburg continuă mereu. Admiralul Guervais cu 55 de oficeri ai escadrei franceze a plecat la Moscova. Guvernul rusesc a pus la dispo­ziţia ofiţerilor francezi un tren extraor­dinar. Misiunile străine din Petersburg au fost disconsiderate d­e opasiunea serbărilor franco­­ruse, ceea ce a produs sânge rău­ prin unele cercuri politice ruseşti nefavorabile alianţei. ----------------------------------­ EDITIA A DOUA O lămurire In lipsa d-lui G. Panu, direc­torul politic al ziarului LUPI­A, cât şi în lipsa d-luî Constantin Ba­­calbaşa primul redactor, s’a stre­curat în No, de ieri un articol pri­vitor la intrarea d-lui Petre Toni în ministerul liberal-conservator. Direcţiunea politicii a ziarului fiind singură autorizată a face aprecieri politice, articolul de ieri iscălit CA­TO privește absolut nu­mai pe autorul săi, căruia îi lip­sește căderea de a aborda asemenea cestiuni. D. Catargiu şi şlean­ga sa Ingratitudinea nu contează in politică, recunoştinţa este un sentiment străin poli­ticianilor. Cu toate acestea, sunt lucruri in adevăr scandaloase şi cari arată moralul in­dividului. Fapta d-lui L. Catargiu de a căuta să ia locul generalului Florescu, în­trebuinţând până şi violenţa parlamentară, este una din acele cari zugrăvesc individul. Ca să vedem : îşi aduce fie­care dintre noi aminte cum la căderea ministerului Manu, d. L. Ca­­targiu şi cu codiţele sale nu aveau absolut nici o şansă de a fi chemaţi la guvern. Un singur om putea să ia situaţia, generalul Florescu; în afară de el regele ar fi tre­buit să recurgă la alte părţi, la alte com­binaţii pentru compunerea ministerului, stră­ine de d. Lascar Catargiu. Care a fost atitudinea şlahtei care astăzi să ridică contra d-luî Florescu ? Care a fost conduita chiar a incultului Catargiu? Din cele mai umilite şi mai linguşitoare ! Sim­ţind că fără generalul Florescu ei vor perde puterea pentru tot­d’a­una, politi­cianii din jurul ignorantului de la Golăşei, nu mai ştiau ce adulaţii, ce înjosiri să facă pentru a decide pe acela de a primi să compună cabinetul. Atunci, în cele întâi zile ale cabinetului, d- Florescu era un minu­­nat prim-ministru, Gliedeni era un geniu, Ilarion era felixul miniștrilor domenielor, Exarcu era pus alăturea cu principele Bis­­mark. D. L. Catargiu chiar, cu toate că în sufletul lui clocotea invidia şi răutatea, to­tuşi făcea pe blândul, pe blajinul şi să gă­sea foarte bine la locul său de [ministru ]­C interne A fost minunat generalul Florescu îna­inte şi în timpul alegerilor, pentru ca toţi micii politiciani să poată fi aleşi cu poliţia şi să poată intra în Cameră, îndată însă ce cohorta catargistă s’a vă­zut în Cameră, îndată ce incultul de la interne a văzut că are pe pretorialul lui lângă dânsul, îndată, zic, generalul Flo­rescu devine un detestabil prina-ministru, Gliedeni este imposibil, prostia lui Ilarion iese la iveală, iar pe d’asupra să constată că omul superior, geniul partidului, Caste­lanui conservator, învăţatul învăţaţilor şi deşteptul deştepţilor, dl. L. Catargiu, nu este la locul lui ca ministru, şi că trebue scos din acesta situaţie inferioară cu meri­tele sale, pentru a fi pus în fruntea gu­vernului ! Apoi bine onorabili politician!, pe cine credeţi că înşelaţi cu ast­fel de lucruri ? Fie­care vede că este o simplă intrigă mes­chină, şi că căutând să răsturnaţi pe ge­neralul Florescu comiteţi acţiunea cea mai murdară Şi sunteţi conduşi de interesele voastre şi ale clientului vostru L. Catargiu. L’aţî ştiut şi cunoscut pe generalul Flo­­rescu cât cântăreşte, pentru ce l’aţî primit ? Aţi cunoscut pe Ghedem şi pe Ilarion, pen­tru ce nu v’aţi opus acestor numiri când cu formarea cabinetului ? Şi oare, nu are acum dreptul generalul Florescu să vă dispreţuiască şi să resiste la nişte pretenţii cari sunt pur personale ? MERCUR! 24 IULIE 1891 ANUNCIURI 1 Pe pagina III 30 litere corpul 7 . . . 1 leii luni » »IV „ „ ... 25 bani „ Inserţie şi reclame , „ . . . 2 lei „ Pentru anumiţi in a se adresa: In România la „Agenţia Havas“, In Francia, Italia, Austro - Ungaria şi Anglia la Agenţia Havas, 8, Place de la Bourse, Paris, precum şi la sucursalele ei. UN NUMER VECHIU 50 BAN! ADMINISTRAŢIA: Strada Academiei, 19. (Casa 3 f­ere uşi) Şi nu avem noi dreptul să vă taxăm de vulgari politiciani, incapabili de a ţinea măcar armonia în partid şi în stare a face­rea intereselor conservatoare, numai din cauza ambiţiei voastre şi a şefului vostru ? Dreptatea şi moralitatea politică sunt din partea generalului Florescu, incorectitudi­nea și ignominia sunt din acea a d-lui L. Catargiu. Gr. p. Simigerie politică timpul de ieri publică un arti­col spăimântător... de frumos. A­­proape n’avem în literatura noastră de toate genurile aşa mostră de scrie­re, care te uimeşte şi te prăpădeşte. Articolul în chestie mai are şi a­­vantagiul de a trata un subiect foarte palpitant şi de a purta pe fruntea sa un titlu de senzaţie. Titlul este Republica evreiască, iar autorul se ascunde din­dărătul a două iniţiale E. A., iniţiale cari nu spun mai mult de­cât întregul articol. Ca ori­ce conservator care se res­pectă, nepreţuitul E. L. îşi începe proza printr’o calomnie ruşinoasă. Aşa, articolul din Timpul afirmă cum că: «Lupta» şi cu d-l Panu au cerut să se lase liberă intra­re în România evreilor goniţi din Rusia“. Ori, de vreme ce tocmai contrariul este exact, de vreme ce Lupta şi d-l Panu au­ cerut guvernului să ia la graniţă cele mai severe măsuri în potriva evreilor alungaţi din im­periul ţarilor, resultă că conservato­rii de la Timpul tot n ai­ pierdut bunul şi vechiul obicei­t al năpraz­­nicilor minciuni boereşti, cari odi­nioară făceaţi serviciul deligenţei pen­tru ţara Ungurească. Dar partea cea mai importantă nu­­’i aceasta, partea cea mai impor­tantă este aceea unde autorul artico­lului vroeşte să dovedească cum că Grecii şi Bulgarii sunt foarte bine veniţi pentru România, şi unde au­torul articolului se supără pe d. Panu fiind că a cutezat să afirme că aren­daşii Greci exploatează pe ţerani. Câtă lume de gândiri nu’ţi pro­voacă E. L. când ia apărarea Gre­cilor. Totuşi este ciudat lucru ca tocmai timpul să se facă sprijinitorul u­­nei asemenea t­eze. Căci oare nu e Timpul ziarul acela în care scria Eminescu ? Oare nu în Timpul a scris dânsul acele articole pline de ură în contra Grecilor şi a Bulga­rilor? Şi oare nu este acelaş Tim­pul care a publicat din nou­, acum în urmă, toate acele articole ale E­­minescului, ca un semn de admirare pentru talentul sctt şi ca un semn de aprobare a ideilor sale ? Timpul a început să -şi sfărâme zeii. Augurii nu prezic lucruri favo­rabile pentru dânsul. Atâta, însă, nu’î destul. D-l E. L-i în dragostea’i nemărginită de a dovedi că Grecii pot deveni foarte buni Români, pe când Evreii nu pot deveni nici o dată, ne pune sub o­­chi următorul giuvaer de raţiona­ment, de cugetare şi de bun simţ: „Asemenea am putea zice d-lui Panu care pretinde că ar fi mult mai puţin periculos pentru ţară să naturalizăm zece mii de evrei de­cât zece mii de Greci, Bulgari, etc., că şi aci se înşală, cel puţin din punctul de vedere românesc. Căci cei zece mii de Bulgari ori Greci naturalizaţi şi statorniciţi în ţară se vor însura cu zece mii de ro­ mânce şi copii lor asemenea, ast­fel că la al doilea ori al treilea neam nu mai art în vinele lor de cât un sfert de sânge bulgăresc ori grecesc şi trei sferturi de sân­ge românesc.“ Nu’i aşa că ie adorabil ! Acuma, dacă l’am întreba pe d-l E. L. de unde ştie că cei 10.000 de greci ai d-sale art să ia numai de cât zece mii de românce, şi, dacă l’am mai întreba de unde mai ştie că la al doilea neam Grecii natura­lizaţi art să aibă tocmai trei sferturi de sânge românesc şi numai unul de sânge grecesc, tare ni-e teamă că o să rămâie cu sferturile sale în baltă. Adică­ te ia să facem o mică so­coteală pentru a ne lămuri. Să ne închipuim că grecul A. s’a însurat cu o româncă neaoşă şi a făcut un copil B. care are pe jumă­­tate sânge grecesc şi jumătate româ­nesc. De altă par­te grecid­ă. ia o româncă curcitură dintre lin grec şi o româncă şi fac o fată B. al că­ruia sânge este trei sferturi grecesc şi un singur sfert românesc. Să ad­mitem acuma că băiatul B. să în­soară cu fata B. şi face un copil X. (a treia generaţie) al cărui sânge va fi cinci optimi grecesc şi trei optimi românesc. Iată-ne deci la a treia generaţie mai prost de­cât la a doua, căci de unde B. avea pe jumătate sânge gre­cesc și pe jumătate românesc, copi­lul său Z, născut tot dintr’o mamă română-greacă, va avea mai mult sânge grecesc de­cât românesc. Prin urmare, cum rămân cu ves­titele sferturi ale vestitului E. L. Socoteala d-sale și cu știuta soco­teală a simigiului grec să potrivește ca două picături de apă. Oare n’o fi chestie de atavism la mijloc ? Reprezentata proporţionala IV. Am dovedit falsificarea organizărei noas­tre democratice şi cum o minoritate ne­însemnată ţine în mâni întreaga suvera­nitate a poporului. Această stare de lucruri cu totul nenaturală trebue să înceteze şi va înceta neîndoelnic ori­cât de îndărătnică ar fi clasa care se foloseşte de dânsa, căci este şi ilegală, cu toată aparenţa ei de lega­litate. Şi în adevăr, iată ce, cu drept cu­vânt, a spus un ministru englez, d. Kingsley: „legile nu sunt legi, daca sunt făcute de minoritate ca să oprimeze majoritatea.“ Dacă aceasta este adevărat, apoi însemnează că, de când am intrat în noua viață poli­tică, de la 1848 încoace, toate legile făcute n’au fost legi, pentru că până astăzi ele n’au fost­­făcute de cât­­ de minoritate, și tocmai pentru a oprima marea majoritate a poporului. Cum că din punctul de privire al drep­tului strict, aceste legi nelegi, sunt legale, nu mai rămâne îndoială, dar noi discutăm chestia din punctul de vedere social și nu putem ascunde adevărul. Pentru ca să dispară aceste neajunsuri, trebuește neapărat a să reda poporului drep­tul ce i s’a uzurpat, acest drept este su­fragiul uni­versal, care sperie pe multă lume pentru că nu’l pricepe, dar care nu­ speria cătu­şi de puţin pe revoluţionarii Români de la 1848 pentru că îl punea în fruntea cererilor lor. Sufragiul universal este un drept na­tural al poporului, drept ce i s’a uzurpat de către clasele stăpânitoare şi care trebue a­­ se reda. Şti că sunt oameni la noi în ţară şi încă tocmai din aceia cari formează stocul de guvernanţi, foşti, actuali, sau vi­itori, cari întocmai ca Guizot la 14 Martie 1847 au să ne spue : „Principiul sufra­giului universal este în sine însuşi absurd, că nici unul din chiar partizanii­­ săi, n’ar îndrăzni de a’l primi şi sprijini în întregime“. Dar ştim­ asemenea că pe 1847 a lui Guizot l’a urmat 1848 a lui Lamartin care a dă­râmat pentru vecie cenzitarismul în Franţa.

Next