Lupta, iunie 1894 (Anul 11, nr. 2308-2330)

1894-06-10 / nr. 2315

10 IUNIE 1894 1 pentru că mi s’a părut că citesc întâia nu­mele Românului şi numai mai pe urmă ale celor l’alţi fraţi; de m’am înşelat şi de mi-a scăpat numele* tau, îţi cer ertare de mii de ori. E firesc ca castelul strămoşilor, amintirile lui de tinereţe şi burgul să fi fermecat pe Român. Dar din nenorocire timpul pare să-i fi fost de tot nefavorabil, în ziua inaugurărei. Mă bucur aflând din scrisoare cum v-aţi întrebuinţat zilele până la plecarea lui Carol. Cu ce voe bună aş fi venit în ziua de 15 pe malurile Rinului, dar după ce am făcut, în puţine luni, de opt ori drumul dus şi întors, şi având şi act de lucru enorm de mult, trebue să re­nunţ la această bucurie. In cas când regina n’ar putea să vie la Neuwied la 15, cum are de gând, voia trimete pe ajutorul meu de câmp general prinţul Waldemar Holstein, ca să mă represinte. De aş fi putut să fiu de faţă, nu aşi fi lăsat să mi se ia privi­legiul să le iau la masă în sănătatea tineri­lor şi a familiei lor. Dacă regina va asista la ceremonie, ai să te înţelegi cu ea în asta privinţă. In ori­ce caz, scriu prinţului Holstein să nu săvârşească actul acesta în numele meu, dar să te lase pe tine, cum ai drept; cu toate acestea nădăjduesc că ai să-mi pronunţi numele cu această ocazie, pentru că voi­ fi de faţă cu inima şi cu sufletul ! „Iţi trimet cu plăcere decoraţia pentru ministrul Boerescu odată că această scrisoare şi te rog să i-o dai în ziua de 15. „Cu Binecuvântările mele pentru voi toţi, pentru Flandra şi înainte de toate pentru tânăra pereche şi pentru tot viitorul ei, „Credinciosul tât văr Wilhelm“. Hortensa Cornu trimite din Long­­pont prinţului urările sale amabile şi vesele pentru apropiata unire a prinţului Carol ,cu o femee vrednică de a domni, adică de a munci, de a se osteni cu d-stră.». Se teme, că nu o să mai poată să-l mai vază, pentru că la vârsta ei anii se socotesc îndoiţi şi se bucură că a putut să vorbească cu el cel puţin câte­va ceasuri foarte scurte şi că a putut să-l vază, «om desăvârşit» pe cel pe care îl cunoscuse copil. «Aci la Paris, aţi lăsat o impresie excelentă... Nu mai încape îndoeală, că călătoria d-stră are să fie folositoare pentru ţara d-stră, în afară de fer­mecătoarea suverană pe care mi-o veţi duce.» împăratul Frantz-Iosef trimete de la Constantinopole cu data de 30 oc­tombrie, felicitările sale ca răspuns la anunţarea logodnei prinţului, şi în acelaş timp mulţumeşte pentru nu­meroasele dovezi de atenţie amabilă ce şi-au fost date peste tot în tim­pul călătoriei sale pe la hotarele Ro­mâniei, făcându-i-se primiri strălucite. De altă parte prinţul este informat că, cât a stat împăratul Austriei la Constantinopole, An­ paşa ar fi pro­pus contelui Beust, în timpul unei conversaţii, ca Austria să anexeze principatele dunărene, că Turcia le-ar ceda cu bucurie. Dar contele Andrassy ar fi protestat îndată cu energie. 2 (14) Noembre.—Prinţul Carol a sosit ori la Neuwied. Astă­zi, în ajunul zilei solemne, rudele cele mai de aproape ale augustei perechi lo­godite şi un număr mare de mosa­­firi sosesc în graţiosul oraş renan. Neuwied radiază deja, împodobit cu podoabele cele mai frumoase. Tină­­rul prinţ Wilhelm de Neuwied, care, acuma de curând, era pus subt tu­tela mamei lui, primeşte la gară pe mosafirii casei lui. In oraş domneşte animaţie mare; locuitorii sunt pro­fund ataşaţi casei lor princiare, cu deosebire tinerei prinţese Elisabeta, şi se silesc, cât se poate, să facă mă­reaţă sărbătoarea nunţei. Seara la şapte, familia se adună la banchet, la care iau parte, pe lângă logodnici, părinţii, fraţii şi su­rorile prinţului Carol (prinţul moş­tenitor Leopold cu prinţesa, co­tele şi contesa de Flandra, prinţul Fre­deric, mama şi fratele prinţesei Eli­sabeta, prinţul Waldeck Pyrmont, prințesa de Solms-Braunfels, prințul Waldemar de Schleswig-Holstein și alte rude). INFORMAŢIUNII După cât am putut afla, în consiliul de miniştrii ce s' a ţinut eri la ora 10 la palat sub preşe­dinţia regelui, s'a hotărât în mod definitiv că d. general Poenaru nu va fi ministru de răsboi. Eri când am dat această ştire, încă nu se ţinuse consiliu de mi­niştrii şi de acea am îregistrat ca simplu sgomot. * * * Până acum nu s’a luat nici o ho­­tărire în privinţa situaţiei creată guvernului la Buzău. D. Marghiloman are mâna liberă. * * * S’a disolvat consiliul comunei ru­rale Corlăţelu din judeţul Mehedinţi. * * ♦ Anunţăm cu plăcere, că d-nii : C. T. Georgescu, I. Nicolau, N. Butcu­­lescu şi S. Christescu, au susţinut eri cu succes teza de licenţă în drept, înaintea juriului facultăţei de drept din Bucureşti. Felicităm pe nouii licenţiaţi şi le urăm succes Î11 cariera ce vor îm­brăţişa.* * * «Galaţii» spune că, numirea d-lui G. G. Robescu prefectul de Covurluiu, în postul de secretar general al mi­nisterului de interne este ca şi si­gură. D-sa a primit acest post poate chiar în momentul când scria aceste rânduri să fie și făcut decretul de numire. Succesorul d-lui Robescu la pre­fectura de Covurlui nu este încă cu­noscut. Numirea d-lui Robescu în această funcţiune ar fi în legătură cu înţe­legerea ce doreşte d. Galargiu să domnească printre partisanii săi din Galaţi.* * * «Monitorul Oficial publică urmă­torul comunicat : Un ziar din Capitală a publicat, pe la finele lunei Maiu expirat, că, cu ocazia u­­­nui furt comis în oraşul Focşani, substi­tutul tribunalului Putna, împreună cu doi oficeri din garnizoană, ar fi torturat grav pe două soldaţi bănuiţi ca autori ai unui furt de bani. După informaţiunile date ministerului de LAPTA d. procuror al zisului tribunal, afirmaţiunile acelui ziar sunt pure invenţiuni. Ancheta făcută chiar în ziua acelei pu­­blicaţiuni, de către d. procuror, împreună cu d. prefect al judeţului şi medicul ora­şului, d. dr. Catulescu, la arestul preventiv, unde se aflau deţinuţi soldaţii Munteanu George şi Simon Mendelovici, cari, în u­­nire cu un servitor Andronescu furase prin efracţiune o sumă de bani de la d. advo­cat Dumitrescu, a constatat, că prevenţii n’aveau cea mai mică leziune sau sgârie­­tură pe corp. Ce­va mai mult, preveniţii au mărturisit pe deplin faptul, fără a fi cel puţin intimidaţi şi nici s’au plâns că­ ar fi fost bătuţi sau maltrataţi. Pentru restabilirea adevărului, se aduce la cunoştinţa publicăm resultatul cercetărilor anchetei. * * * Evenimentul spune că ei în spă­lătoria internatului liceului din Iaşi s’a năruit peste spălătoresele Tasi­a Grigori­­i, Paraschiva Morari­u şi Ca­­tinca G. Cutare, care s’au ales cu diferite răni şi contusiuni. Trustrele femeile au­ fost conduse la spitalul Sf. Spiridon, unde au fost pansate. Hipnotisatorul Piliman a fost o­­prit telegrafic de ministerul, de in­terne, a-şi mai continua experienţele sale ca periculoase sănătăţei persoa­nelor nervoase. ** * Ministerul instrucţiune! publice a trimis direcţiunilor tuturor şcolilor din ţară următoarea circulare : Luându-se disposiţiune ca pentru lunile de vacanţă, Iulie şi August 1894, să se li­bereze cu anticipaţie retribuţiunile şi gra­daţiile corpului didactic din ţară, sunteţi invitaţi a trimite ministerului statele perso­nalului pe aceste luni de vacanţă, cel mai târziu ■până la 16 iunie, spre a se putea emite ordonanţele până la 1 iulie 1894. Tot­ d’o­dată veţi avea grijă să trimiteţi numai un rând de trei state, trecându-se în dreptul fie­cărui învăţător, institutor sau profesor retribuţia şi gradaţia pe ambele luni Iulie şi August, notând în ele numă­rul chitanţelor de plata contribuţiilor pe trimestrul Iulie 1894. Clima In a 24 a săptămână (De Luni ii Iunie până Duminică ij Iunie 18g4 st. n.) Clima septămânei, acesteia a fost plăcută. Temperatura a fost­ mult mai coborâtă ca în septămână precedentă. Ceea ce a carac­terizat mai mult această septămână a fost vântul puternic de la W, care a suflat în cea mai mare parte a ei. Cea mai rădicată temperatură a fost 32°0 Marţi, iar cea mai coborâtă 8°9 Joi. Mijlocia săptămânală a fost 19°1. Numai cinci zile au fost de vară. Cerul a fost în general senin. Soarele a strălucit în toate zilele pe o durată de 73 ore jumătate. Mercuri, Vineri şi Duminică a plouat pu­ţin în Bucureşti. In ţară şi mai ales în Mol­dova ploile au fost abundente. In judeţele Vlaşca, Teleorman şi Ilfov, se simte deja lipsa de ploae. La Buşteni în munţi a nins puţin joi. Inst. Meteor. T­elegrame Londra, 20 Iunie.—Yachtul „Steaua Po­lară“ având pe bord pe Ţareviciul a sosit după ameazi la Gravesand. El a fost salutat cu salve de tunuri. Personalul ambasadei rusești și un esquite al reginei Victoria s-au urcat pe bord pentru a saluta pe Ţareviciul. Acesta a plecat cu un tren "special la Walt-on-Thamer pentru a face o visită prin­ţului Ludovic de Battenberg. Londra, 20 Iunie.—După nişte informa­­ţiuni din Tanger, Muled Mohamed, fratele mai mare al Sultanului, ar fi iscălit un act de supunere. Budapesta, 20 Iunie.—Comisiunea finan­ciară a­ Camerei magnaţilor a adoptat pro­iectul pentru retragerea din circulaţie a 200 miloane florini. Madrid, 20 Iunie.— Camera. Deputatul Morales făcend alusiune la pretinse imo­­­ralităţî administrative ale deputatului Ariro, acesta l-a pălmuit in sala paşilor perduţi. Mâne se vor bate in duel. Budapesta, 20 Iunie. —­ Inundaţiile in Ungaria continuă. Stricăciunile sunt imense. Belgrad, 20 Iunie.— Belimarcovici, fost regent, a cerut în mod spontaneil o au­dienţă la rege. El l-a asigurat de devo­tamentul şi realitatea sa. A declarat, că aprobă sistemul actual de guvernare. Berlin, 20 Iunie.­Biserica „ Salvatorul“ în cartierul Moabit a fost sfinţită azi di­mineaţă în presenţa împărătesei şi a prin­ţului Frederic Leopold, care represinta pe împărat. Piatra fundamentală a monumentului din Friesalk, districtul Westhavelland, ridicat în memoria electorului Frederic I de Bran­­debourg a fost pusă azi. Cracovia, 20 Iunie.—Azi la 5 s’a făcut transferarea solemnă a rămăşiţelor cardina­lului Dunajewski lai catedrală. înmormân­tarea se va face mâine. Ungurii şi congresul de grâne din Ungaria Budapesta, 20 Iunie.—O întrunire a 300 neguţători de grâne din Budapesta şi din împrejurimi a hotărât, să nu asiste la târ­gul internaţional de grâne din Viena. A ales un comitet de 100 membrii, care să facă agitaţie în contra acestui târg în totă Ungaria. Inundaţiile Ratibor, 20 Iunie. — înălţimea apelor a scăzut puţin. La Pless este cea mai mare creştere a apelor din acest secol. Comuni­caţia prin calea ferată este în parte supen­­dată. Inundaţiile Viena, 20 Iunie. — Apele scad cu în­cetul în ţinuturile inundate, însă pericolul sporeşte în loc de a se micşora, căci ploaia continuă. Numărul victimelor omeneşti, mai cu seamă în Ungaria, este considerabil. Stri­căciunile sunt enorme. Multe sate sunt fără resurse alimentare. Comunicaţiunile în Un­garia de Nord sunt în parte restabilite. Liberalii englezi şi Camera lorzilor Londra, 20 Iunie. — Conferinţa uniunii naţionale­ liberale, la care au asistat 2000 delegaţi, între cari D-nii Labouchere, Wil­frid, Samson, a adoptat o moţiune în care a zis, că dreptul Camerii lorzilor de a ciunti sau a respinge proiectele de legi a­­doptate de Camera comunelor, trebue să înceteze. O altă moţiune votată invită gu­vernul să depuie un proiect de lege pentru desființarea dreptului de veto al Camerii lorzilor. Un amendament al d-lui Labouchere, prin care cerea desființarea Camerii lorzilor, a fost respins. Exposiţie amânată Bruxelles, 20 Iunie. — Comitetul pen­tru exposiţia internaţională la Bruxelles, a hotărît să amăne această exposiţie pâ­n la anul 1897. Studenţii Italieni Roma, 20 Iunie. — Ştirea răspândită în străinătate despre ciocniri sângeroase între armată şi studenţii din Neapole este neîn­temeiată. Este adevărat, că de câte­va zile se petrec neorândueli pe la Universitatea din Neapole. ?’No. 2315 însă ele n’au nici o importanţă. Trupele sunt menţinute numai ca măsură de precauţiune. O Condamnare Berlin, 20 Iunie.—Deputatul Staadtha­­gen a fost condamnat la 4 luni închisoare, pentru că a ofensat tribunalul din Magde­burg cu ocaziunea apărării publicistului Peus, acuzat de res majestate și de înaltă trădare. ARTE ŞI LITERE D. C. S. Belciurescu, şeful biuroului cultelor din ministerul instrucţiei, va pune în curând sub tipar Almanahul oficial al cultelor pe 1894. D. G. Dinicu, cunoscutul viorist a com­pus un frumos imn, care se va executa de corul elevilor, cu ocazia împărţirea premiilor. A apărut, în editura librăriei Carol Müller, Poveste tristă, roman tradus din franțuzește, după François Coppée, de d. Dumitru Stăncescu. EDITS A II-A ULTIME INFORMAȚII Ministrul de războiu In cercurile guvernamentale se dă ca sigură știrea, că trecerea d lul general Poenaru ca șef al marelui stat-major al armatei este o simplă tactică și că zilele a­­cestea va apare decretul, prin care d. general Poenaru este nu­mit ministru de războiu iar d. ge­neral Lahovari va trece șef al marelui stat-major. D. general I. Lahovari n’a vroit să vie în capul marelui stat­­major al armatei imediat după d. Fâlcoianu, ca să nu se­ creadă că d-sa a lucrat pentru înlătu­rarea generalului Fâlcoianu și că acesta a fost mutat la comandan­tul corpului I numai pentru ca să fie adus generalul Lahovari la marele stat-major. Și cum, dacă sar fi numit un alt general în capul statului-ma­­jor nu s'ar fi putut face iute o schimbare, care să permită nu­mirea generalului Lahovari, căci lucrul ar fi bătut la ochi, s'a în­târziat cu câte­va zile numirea ca ministru a generalului Poenaru­. Săptămâna viitoare prin urmare postul de şef al marelui stat-ma­jor va rămâne vacant fără ca să dea naştere la nici o nouă schim­bare între generali şi d. general Lahovari va fi numit şef. D sa va primi atunci acest post, care va fi vacant fără ca vacanţa să aibă aerul ca fost provocată anume pentru domnia sa.* * * Concursul în scris, care s-a înce­put la 1 iunie la Universitatea din Iaşi, pentru ocuparea catedrelor de Istorie de la liceul din Craiova şi de la gimnaziele din R.­Sărat, Slatina, Călăraşi şi Piatra, s-a terminat. Au reuşit d-nii Vasiliu, Praja, I. Tufescu, I. Mitru şi Răşcanu, licen­ţiaţi ai facultăţei de litere din Iaşi şi d. I. Fioru licenţiat de la facul­tatea de litere din Bucureşti. FO1ŢA ZIARULUI ,LUPTA“ ESAMENELE CLASEI DE DECLAMAŢIE Luni în Teatrul Lyra s’au ţinut esame­­nele clasei de declamaţie de la conservato­rul din Bucureşti. Sunt câţi­va ani de când urmăresc esamenele acestea şi văd cu plă­cere că multe din dorinţele exprimate de mine, asupra reformelor de introdus, s’au ţinut în seamă. Cu toate acestea, mult a rămas de făcut. Azi avem ce este dreptul o şcoală de declamaţie, dar nu o şcoală me­nită să ne dea artişti, şi aceasta din pri­cina relei organizări a conservatorului. Idea care a domnit la înfiinţarea şcoalei de muzică şi declamaţie a fost să se în­fiinţeze o şcoală în care să se poată învăţa: declamaţie,scînt,spiano, vioară, violoncel, flaut etc., până la oboi şi clarinet. Negreşit că ar fi minunat dacă s’ar pu­tea învăţa toate acestea şi mai ales dacă lumea ar alerga să le înveţe. Experienţa făcută în timp de peste 25 ani a dovedit cu prisos, că o mulţime de catedre sunt a­­devărate sinecure şi că o reformă serioasă se impune la această şcoală. Lumea aleargă la declamaţie, cânt şi piano. Şi lucrul să esplică uşor. La piano sunt cele mai multe eleve, pentru că e la modă. Care fată în ziua de azi, nu se crede nenorocită dacă nu ştie să cânte la piano ? La declamaţie e ceva care atrage, teatrul e visul celor mai mulţi copii. Ei fug de la şcoală, fug de acasă, numai ca să poată asista la lecţiile de la conservator. Din ne­norocire însă mulţi, mai toţi cari au mij­loace să-şi creeze o carieră, părăsesc după un an sau doi această şcoală, alţii chiar dacă o termină nu urcă scena nici o zi. Părinţii în general, mai ales până acum vre­o 4—5 ani, erau­ în contra teatrului. Lor li se părea că actorii sunt nişte co­medianţi ordinari şi că e o ruşine şi o în­josire pentru un copil, care aparţine unei familii cu o poziţie bună, să se facă actor. Acestei idei a burghejilor noştri­ datorăm în mare parte numărul mic de artişti cu talente de la Teatru. II poţi număra pe degete pe artiştii cari es din familii cu situa­ţii mai bune. Şi e natural ca copii cari se desvolta într’un mediu mai cult să poată da un număr mai mare de artişti inter­ligenţi. E bine cred să ilustrez chiar cu exemple această afirmare a mea. Au învă­ţat acum câţi­va ani în clasa de declama­ţie vre­o patru cinci băeţi, azi bărbaţi, cari dădea­i speranţe foarte mari, toţi însă au părăsit calea care ducea la Teatru. Erau d-nii Ştefan Ciocârlan, un arhitect de talent, dar care avea tot atâta talent pentru teatru. D. Chr. Goga, avocat. Amândoi ar fi făcut o dualitate admirată, şi tot atât de aplau­dată, ca dualitatea Julian­ Mateescu. Eraui adevărate talente. D. Caracostea, inginer, avea un deosebit talent pentru dramă, d. Sfetescu, prefectul de Romanaţi, d. Dămbo­­viceanu, prim-preşedinte de tribunal, etc., etc. De unde provine idea rea pe care ’şi-a format’o lumea noastră despre artişti, idee care a făcut atâta rău teatrului ? Teatrul a început să se desvolte la noi într’un timp când toate carierile chemau pe tineri şi faţă de toate cele alte carieri, acea de artist prezenta cele mai puţine a­­vantagii. Nici un prestigiu şi nici o siguranţă. Lăsând la o parte pe diletanţi, teatrul nu arătă de­cât figuri slăbite de suferinţă, oa­meni cari abia ’şi agoniseau hrana zilnică. E frumos să fiui Mihai­ Viteazu, Crom­well sau Francisc I-tu, Portos sau Attos, Fiul Nopţei, sau Don Cezar timp de trei ore, dar cât e de greu când după ce se lasă cortina trebue să ’ţi schimbi hainele de mătase cusute în fir, pentru ca să te întrebi: ce mâncăm ? unde dormim ? La 1830 s’a înfiinţat societatea filarmo­nică, a trecut mai bine de o jumătate de secol d de luptă şi abia azi câţi­va artişti au cu ce trăi. Pentru nenorociţii din provin­cie, pentru societari din Iaşi chiar traiul din ziua de mâne a rămas tot necunoscut. Ca parte morală însă situaţia s’a schim­bat mult. In opinia publică artistul şi-a câştigat un joc onorabil. Cei mai distinşi sunt bine primiţi, toată lumea le întinde mâna, toate casele le sunt deschise. Nu mai este o ruşine să fie cine­va ar­tist. In câţi­va ani, dacă un ministru in­teligent se va ocupa serios de teatru se va asigura şi situaţia materială a tuturor. Mai sunt însă multe de făcut şi pentru partea morală. Trebue ca să se dea tuturor convingerea că artistul de talent găseşte răsplata meritată în Teatru, că favoritis­mul şi nepotismul vor dispărea, pe cât e posibil să dispară, că în sfârşit nu se va călca peste drepturile nici unuia. E un pa­ragraf acesta asupra căruia să poate spune multe, dar nu e locul aci. * Ori­cum însă, trebue să recunoaştem că situaţia s’a schimbat mult în bine şi că a­­acea cari să ridicați în contra carierei de artist s’a fi perdut cea mai mare parte din argumentele lor. Ast­fel stând lucrurile tre­­trebue să ne aşteptăm ca din nou să în­ceapă tinerimea a se îndrepta, spre şcoala în care trebue să înveţe arta dramatică. Pentru­ ca însă şcoala aceasta să poată da roade bune trebue ca ea să nu existe nu­mai cu numele, cum există azi. Este o idee greşită, acea de a se crede că la conservator trebue să se înveţe de­clamaţia. O fi fost tradiţie, că pe scenă omul nu mai este el, că trebue să calce ma­­jestos să ţie capul aşa şi mâna alt­fel, să vorbească cântând, să lungească şi să tă­­răgănească vorba. Aceasta era şcoala tea­trului vechi, care convenea tragediilor şi melodramelor, cam­ azi s’au demodat. Şi chiar pentru acest repertoriu declamaţia e con­damnată. Conservatorul trebue să ne pregătească artiştii pentru teatrul modern, care for­mează repertoriul Teatrelor noastre. Am observat şi la examenul de anul a­­cesta că declamaţia este la modă. Puţini, doi sau trei din elevi, vorbeau mai omeneşte. Din cauza răului obiceiu de a cânta ver­surile, am auzit pe mulţi intonând aşa de rău cuvintele încât te întrebai: pricepe ele­vul acesta ce spune, sau este o maşină ? Acesta este cel mai răui sistem. Elevul care nu se preocupă de ce spune ci de muzica versului, nu poate să ajungă nici o dată artist, pentru că nu poţi să fii artist dacă nu simţi ce spui.* Dar cum spun mai sus prima condiţie este ca elevul să priceapă ce spune, să ’şi dea bine seama de caracterul, nu numai al personagiului pe care ’l reprezintă, dar şi al epocei în care trăeşte acel persona­­giu. Mai mult, este un lucru afară din ori­ce discuţie, că nu toate operile să co­prinde şi o idee generală, care reprezintă intenţia autorului şi aceasta trebue să fie bine pricepută de a­cela care îşi ia sarcina să interpreteze, ori­care din rolurile piesei. Dacă ne uităm la elevii conservatorului vedem imediat că cea mai mare parte nu au nici cunoştinţele gramaticale, foarte rari sunt aceia care caută să se instruiască. Pen­tru mai toţi instrucţia să rezumă la ora de clasă, pe care o fac mai mult sau mai pu­ţin regulat. Ce pot să priceapă aceşti elevi? Profesorul esplică, îşi face datoria în con­ştiinţă, dar oare toate scrierile de teatru se pot pricepe din explicaţii anodine ? De­si­gur că nu. Şi dacă farsele lui Molière să pot juca uşor, după câte­va esplicaţii, tot aşa o să meargă cu Tar­tuffe, Avarul sau cu piesele lui Shakespeare .

Next