Lupta, iunie 1894 (Anul 11, nr. 2308-2330)
1894-06-10 / nr. 2315
10 IUNIE 1894 1 pentru că mi s’a părut că citesc întâia numele Românului şi numai mai pe urmă ale celor l’alţi fraţi; de m’am înşelat şi de mi-a scăpat numele* tau, îţi cer ertare de mii de ori. E firesc ca castelul strămoşilor, amintirile lui de tinereţe şi burgul să fi fermecat pe Român. Dar din nenorocire timpul pare să-i fi fost de tot nefavorabil, în ziua inaugurărei. Mă bucur aflând din scrisoare cum v-aţi întrebuinţat zilele până la plecarea lui Carol. Cu ce voe bună aş fi venit în ziua de 15 pe malurile Rinului, dar după ce am făcut, în puţine luni, de opt ori drumul dus şi întors, şi având şi act de lucru enorm de mult, trebue să renunţ la această bucurie. In cas când regina n’ar putea să vie la Neuwied la 15, cum are de gând, voia trimete pe ajutorul meu de câmp general prinţul Waldemar Holstein, ca să mă represinte. De aş fi putut să fiu de faţă, nu aşi fi lăsat să mi se ia privilegiul să le iau la masă în sănătatea tinerilor şi a familiei lor. Dacă regina va asista la ceremonie, ai să te înţelegi cu ea în asta privinţă. In orice caz, scriu prinţului Holstein să nu săvârşească actul acesta în numele meu, dar să te lase pe tine, cum ai drept; cu toate acestea nădăjduesc că ai să-mi pronunţi numele cu această ocazie, pentru că voi fi de faţă cu inima şi cu sufletul ! „Iţi trimet cu plăcere decoraţia pentru ministrul Boerescu odată că această scrisoare şi te rog să i-o dai în ziua de 15. „Cu Binecuvântările mele pentru voi toţi, pentru Flandra şi înainte de toate pentru tânăra pereche şi pentru tot viitorul ei, „Credinciosul tât văr Wilhelm“. Hortensa Cornu trimite din Longpont prinţului urările sale amabile şi vesele pentru apropiata unire a prinţului Carol ,cu o femee vrednică de a domni, adică de a munci, de a se osteni cu d-stră.». Se teme, că nu o să mai poată să-l mai vază, pentru că la vârsta ei anii se socotesc îndoiţi şi se bucură că a putut să vorbească cu el cel puţin câteva ceasuri foarte scurte şi că a putut să-l vază, «om desăvârşit» pe cel pe care îl cunoscuse copil. «Aci la Paris, aţi lăsat o impresie excelentă... Nu mai încape îndoeală, că călătoria d-stră are să fie folositoare pentru ţara d-stră, în afară de fermecătoarea suverană pe care mi-o veţi duce.» împăratul Frantz-Iosef trimete de la Constantinopole cu data de 30 octombrie, felicitările sale ca răspuns la anunţarea logodnei prinţului, şi în acelaş timp mulţumeşte pentru numeroasele dovezi de atenţie amabilă ce şi-au fost date peste tot în timpul călătoriei sale pe la hotarele României, făcându-i-se primiri strălucite. De altă parte prinţul este informat că, cât a stat împăratul Austriei la Constantinopole, An paşa ar fi propus contelui Beust, în timpul unei conversaţii, ca Austria să anexeze principatele dunărene, că Turcia le-ar ceda cu bucurie. Dar contele Andrassy ar fi protestat îndată cu energie. 2 (14) Noembre.—Prinţul Carol a sosit ori la Neuwied. Astăzi, în ajunul zilei solemne, rudele cele mai de aproape ale augustei perechi logodite şi un număr mare de mosafiri sosesc în graţiosul oraş renan. Neuwied radiază deja, împodobit cu podoabele cele mai frumoase. Tinărul prinţ Wilhelm de Neuwied, care, acuma de curând, era pus subt tutela mamei lui, primeşte la gară pe mosafirii casei lui. In oraş domneşte animaţie mare; locuitorii sunt profund ataşaţi casei lor princiare, cu deosebire tinerei prinţese Elisabeta, şi se silesc, cât se poate, să facă măreaţă sărbătoarea nunţei. Seara la şapte, familia se adună la banchet, la care iau parte, pe lângă logodnici, părinţii, fraţii şi surorile prinţului Carol (prinţul moştenitor Leopold cu prinţesa, cotele şi contesa de Flandra, prinţul Frederic, mama şi fratele prinţesei Elisabeta, prinţul Waldeck Pyrmont, prințesa de Solms-Braunfels, prințul Waldemar de Schleswig-Holstein și alte rude). INFORMAŢIUNII După cât am putut afla, în consiliul de miniştrii ce s' a ţinut eri la ora 10 la palat sub preşedinţia regelui, s'a hotărât în mod definitiv că d. general Poenaru nu va fi ministru de răsboi. Eri când am dat această ştire, încă nu se ţinuse consiliu de miniştrii şi de acea am îregistrat ca simplu sgomot. * * * Până acum nu s’a luat nici o hotărire în privinţa situaţiei creată guvernului la Buzău. D. Marghiloman are mâna liberă. * * * S’a disolvat consiliul comunei rurale Corlăţelu din judeţul Mehedinţi. * * ♦ Anunţăm cu plăcere, că d-nii : C. T. Georgescu, I. Nicolau, N. Butculescu şi S. Christescu, au susţinut eri cu succes teza de licenţă în drept, înaintea juriului facultăţei de drept din Bucureşti. Felicităm pe nouii licenţiaţi şi le urăm succes Î11 cariera ce vor îmbrăţişa.* * * «Galaţii» spune că, numirea d-lui G. G. Robescu prefectul de Covurluiu, în postul de secretar general al ministerului de interne este ca şi sigură. D-sa a primit acest post poate chiar în momentul când scria aceste rânduri să fie și făcut decretul de numire. Succesorul d-lui Robescu la prefectura de Covurlui nu este încă cunoscut. Numirea d-lui Robescu în această funcţiune ar fi în legătură cu înţelegerea ce doreşte d. Galargiu să domnească printre partisanii săi din Galaţi.* * * «Monitorul Oficial publică următorul comunicat : Un ziar din Capitală a publicat, pe la finele lunei Maiu expirat, că, cu ocazia unui furt comis în oraşul Focşani, substitutul tribunalului Putna, împreună cu doi oficeri din garnizoană, ar fi torturat grav pe două soldaţi bănuiţi ca autori ai unui furt de bani. După informaţiunile date ministerului de LAPTA d. procuror al zisului tribunal, afirmaţiunile acelui ziar sunt pure invenţiuni. Ancheta făcută chiar în ziua acelei publicaţiuni, de către d. procuror, împreună cu d. prefect al judeţului şi medicul oraşului, d. dr. Catulescu, la arestul preventiv, unde se aflau deţinuţi soldaţii Munteanu George şi Simon Mendelovici, cari, în unire cu un servitor Andronescu furase prin efracţiune o sumă de bani de la d. advocat Dumitrescu, a constatat, că prevenţii n’aveau cea mai mică leziune sau sgârietură pe corp. Ceva mai mult, preveniţii au mărturisit pe deplin faptul, fără a fi cel puţin intimidaţi şi nici s’au plâns că ar fi fost bătuţi sau maltrataţi. Pentru restabilirea adevărului, se aduce la cunoştinţa publicăm resultatul cercetărilor anchetei. * * * Evenimentul spune că ei în spălătoria internatului liceului din Iaşi s’a năruit peste spălătoresele Tasia Grigorii, Paraschiva Morariu şi Catinca G. Cutare, care s’au ales cu diferite răni şi contusiuni. Trustrele femeile au fost conduse la spitalul Sf. Spiridon, unde au fost pansate. Hipnotisatorul Piliman a fost oprit telegrafic de ministerul, de interne, a-şi mai continua experienţele sale ca periculoase sănătăţei persoanelor nervoase. ** * Ministerul instrucţiune! publice a trimis direcţiunilor tuturor şcolilor din ţară următoarea circulare : Luându-se disposiţiune ca pentru lunile de vacanţă, Iulie şi August 1894, să se libereze cu anticipaţie retribuţiunile şi gradaţiile corpului didactic din ţară, sunteţi invitaţi a trimite ministerului statele personalului pe aceste luni de vacanţă, cel mai târziu ■până la 16 iunie, spre a se putea emite ordonanţele până la 1 iulie 1894. Tot d’odată veţi avea grijă să trimiteţi numai un rând de trei state, trecându-se în dreptul fiecărui învăţător, institutor sau profesor retribuţia şi gradaţia pe ambele luni Iulie şi August, notând în ele numărul chitanţelor de plata contribuţiilor pe trimestrul Iulie 1894. Clima In a 24 a săptămână (De Luni ii Iunie până Duminică ij Iunie 18g4 st. n.) Clima septămânei, acesteia a fost plăcută. Temperatura a fost mult mai coborâtă ca în septămână precedentă. Ceea ce a caracterizat mai mult această septămână a fost vântul puternic de la W, care a suflat în cea mai mare parte a ei. Cea mai rădicată temperatură a fost 32°0 Marţi, iar cea mai coborâtă 8°9 Joi. Mijlocia săptămânală a fost 19°1. Numai cinci zile au fost de vară. Cerul a fost în general senin. Soarele a strălucit în toate zilele pe o durată de 73 ore jumătate. Mercuri, Vineri şi Duminică a plouat puţin în Bucureşti. In ţară şi mai ales în Moldova ploile au fost abundente. In judeţele Vlaşca, Teleorman şi Ilfov, se simte deja lipsa de ploae. La Buşteni în munţi a nins puţin joi. Inst. Meteor. Telegrame Londra, 20 Iunie.—Yachtul „Steaua Polară“ având pe bord pe Ţareviciul a sosit după ameazi la Gravesand. El a fost salutat cu salve de tunuri. Personalul ambasadei rusești și un esquite al reginei Victoria s-au urcat pe bord pentru a saluta pe Ţareviciul. Acesta a plecat cu un tren "special la Walt-on-Thamer pentru a face o visită prinţului Ludovic de Battenberg. Londra, 20 Iunie.—După nişte informaţiuni din Tanger, Muled Mohamed, fratele mai mare al Sultanului, ar fi iscălit un act de supunere. Budapesta, 20 Iunie.—Comisiunea financiară a Camerei magnaţilor a adoptat proiectul pentru retragerea din circulaţie a 200 miloane florini. Madrid, 20 Iunie.— Camera. Deputatul Morales făcend alusiune la pretinse imoralităţî administrative ale deputatului Ariro, acesta l-a pălmuit in sala paşilor perduţi. Mâne se vor bate in duel. Budapesta, 20 Iunie. — Inundaţiile in Ungaria continuă. Stricăciunile sunt imense. Belgrad, 20 Iunie.— Belimarcovici, fost regent, a cerut în mod spontaneil o audienţă la rege. El l-a asigurat de devotamentul şi realitatea sa. A declarat, că aprobă sistemul actual de guvernare. Berlin, 20 Iunie.Biserica „ Salvatorul“ în cartierul Moabit a fost sfinţită azi dimineaţă în presenţa împărătesei şi a prinţului Frederic Leopold, care represinta pe împărat. Piatra fundamentală a monumentului din Friesalk, districtul Westhavelland, ridicat în memoria electorului Frederic I de Brandebourg a fost pusă azi. Cracovia, 20 Iunie.—Azi la 5 s’a făcut transferarea solemnă a rămăşiţelor cardinalului Dunajewski lai catedrală. înmormântarea se va face mâine. Ungurii şi congresul de grâne din Ungaria Budapesta, 20 Iunie.—O întrunire a 300 neguţători de grâne din Budapesta şi din împrejurimi a hotărât, să nu asiste la târgul internaţional de grâne din Viena. A ales un comitet de 100 membrii, care să facă agitaţie în contra acestui târg în totă Ungaria. Inundaţiile Ratibor, 20 Iunie. — înălţimea apelor a scăzut puţin. La Pless este cea mai mare creştere a apelor din acest secol. Comunicaţia prin calea ferată este în parte supendată. Inundaţiile Viena, 20 Iunie. — Apele scad cu încetul în ţinuturile inundate, însă pericolul sporeşte în loc de a se micşora, căci ploaia continuă. Numărul victimelor omeneşti, mai cu seamă în Ungaria, este considerabil. Stricăciunile sunt enorme. Multe sate sunt fără resurse alimentare. Comunicaţiunile în Ungaria de Nord sunt în parte restabilite. Liberalii englezi şi Camera lorzilor Londra, 20 Iunie. — Conferinţa uniunii naţionale liberale, la care au asistat 2000 delegaţi, între cari D-nii Labouchere, Wilfrid, Samson, a adoptat o moţiune în care a zis, că dreptul Camerii lorzilor de a ciunti sau a respinge proiectele de legi adoptate de Camera comunelor, trebue să înceteze. O altă moţiune votată invită guvernul să depuie un proiect de lege pentru desființarea dreptului de veto al Camerii lorzilor. Un amendament al d-lui Labouchere, prin care cerea desființarea Camerii lorzilor, a fost respins. Exposiţie amânată Bruxelles, 20 Iunie. — Comitetul pentru exposiţia internaţională la Bruxelles, a hotărît să amăne această exposiţie pân la anul 1897. Studenţii Italieni Roma, 20 Iunie. — Ştirea răspândită în străinătate despre ciocniri sângeroase între armată şi studenţii din Neapole este neîntemeiată. Este adevărat, că de câteva zile se petrec neorândueli pe la Universitatea din Neapole. ?’No. 2315 însă ele n’au nici o importanţă. Trupele sunt menţinute numai ca măsură de precauţiune. O Condamnare Berlin, 20 Iunie.—Deputatul Staadthagen a fost condamnat la 4 luni închisoare, pentru că a ofensat tribunalul din Magdeburg cu ocaziunea apărării publicistului Peus, acuzat de res majestate și de înaltă trădare. ARTE ŞI LITERE D. C. S. Belciurescu, şeful biuroului cultelor din ministerul instrucţiei, va pune în curând sub tipar Almanahul oficial al cultelor pe 1894. D. G. Dinicu, cunoscutul viorist a compus un frumos imn, care se va executa de corul elevilor, cu ocazia împărţirea premiilor. A apărut, în editura librăriei Carol Müller, Poveste tristă, roman tradus din franțuzește, după François Coppée, de d. Dumitru Stăncescu. EDITS A II-A ULTIME INFORMAȚII Ministrul de războiu In cercurile guvernamentale se dă ca sigură știrea, că trecerea d lul general Poenaru ca șef al marelui stat-major al armatei este o simplă tactică și că zilele acestea va apare decretul, prin care d. general Poenaru este numit ministru de războiu iar d. general Lahovari va trece șef al marelui stat-major. D. general I. Lahovari n’a vroit să vie în capul marelui statmajor al armatei imediat după d. Fâlcoianu, ca să nu se creadă că d-sa a lucrat pentru înlăturarea generalului Fâlcoianu și că acesta a fost mutat la comandantul corpului I numai pentru ca să fie adus generalul Lahovari la marele stat-major. Și cum, dacă sar fi numit un alt general în capul statului-major nu s'ar fi putut face iute o schimbare, care să permită numirea generalului Lahovari, căci lucrul ar fi bătut la ochi, s'a întârziat cu câteva zile numirea ca ministru a generalului Poenaru. Săptămâna viitoare prin urmare postul de şef al marelui stat-major va rămâne vacant fără ca să dea naştere la nici o nouă schimbare între generali şi d. general Lahovari va fi numit şef. D sa va primi atunci acest post, care va fi vacant fără ca vacanţa să aibă aerul ca fost provocată anume pentru domnia sa.* * * Concursul în scris, care s-a început la 1 iunie la Universitatea din Iaşi, pentru ocuparea catedrelor de Istorie de la liceul din Craiova şi de la gimnaziele din R.Sărat, Slatina, Călăraşi şi Piatra, s-a terminat. Au reuşit d-nii Vasiliu, Praja, I. Tufescu, I. Mitru şi Răşcanu, licenţiaţi ai facultăţei de litere din Iaşi şi d. I. Fioru licenţiat de la facultatea de litere din Bucureşti. FO1ŢA ZIARULUI ,LUPTA“ ESAMENELE CLASEI DE DECLAMAŢIE Luni în Teatrul Lyra s’au ţinut esamenele clasei de declamaţie de la conservatorul din Bucureşti. Sunt câţiva ani de când urmăresc esamenele acestea şi văd cu plăcere că multe din dorinţele exprimate de mine, asupra reformelor de introdus, s’au ţinut în seamă. Cu toate acestea, mult a rămas de făcut. Azi avem ce este dreptul o şcoală de declamaţie, dar nu o şcoală menită să ne dea artişti, şi aceasta din pricina relei organizări a conservatorului. Idea care a domnit la înfiinţarea şcoalei de muzică şi declamaţie a fost să se înfiinţeze o şcoală în care să se poată învăţa: declamaţie,scînt,spiano, vioară, violoncel, flaut etc., până la oboi şi clarinet. Negreşit că ar fi minunat dacă s’ar putea învăţa toate acestea şi mai ales dacă lumea ar alerga să le înveţe. Experienţa făcută în timp de peste 25 ani a dovedit cu prisos, că o mulţime de catedre sunt adevărate sinecure şi că o reformă serioasă se impune la această şcoală. Lumea aleargă la declamaţie, cânt şi piano. Şi lucrul să esplică uşor. La piano sunt cele mai multe eleve, pentru că e la modă. Care fată în ziua de azi, nu se crede nenorocită dacă nu ştie să cânte la piano ? La declamaţie e ceva care atrage, teatrul e visul celor mai mulţi copii. Ei fug de la şcoală, fug de acasă, numai ca să poată asista la lecţiile de la conservator. Din nenorocire însă mulţi, mai toţi cari au mijloace să-şi creeze o carieră, părăsesc după un an sau doi această şcoală, alţii chiar dacă o termină nu urcă scena nici o zi. Părinţii în general, mai ales până acum vreo 4—5 ani, erau în contra teatrului. Lor li se părea că actorii sunt nişte comedianţi ordinari şi că e o ruşine şi o înjosire pentru un copil, care aparţine unei familii cu o poziţie bună, să se facă actor. Acestei idei a burghejilor noştri datorăm în mare parte numărul mic de artişti cu talente de la Teatru. II poţi număra pe degete pe artiştii cari es din familii cu situaţii mai bune. Şi e natural ca copii cari se desvolta într’un mediu mai cult să poată da un număr mai mare de artişti interligenţi. E bine cred să ilustrez chiar cu exemple această afirmare a mea. Au învăţat acum câţiva ani în clasa de declamaţie vreo patru cinci băeţi, azi bărbaţi, cari dădeai speranţe foarte mari, toţi însă au părăsit calea care ducea la Teatru. Erau d-nii Ştefan Ciocârlan, un arhitect de talent, dar care avea tot atâta talent pentru teatru. D. Chr. Goga, avocat. Amândoi ar fi făcut o dualitate admirată, şi tot atât de aplaudată, ca dualitatea Julian Mateescu. Eraui adevărate talente. D. Caracostea, inginer, avea un deosebit talent pentru dramă, d. Sfetescu, prefectul de Romanaţi, d. Dămboviceanu, prim-preşedinte de tribunal, etc., etc. De unde provine idea rea pe care ’şi-a format’o lumea noastră despre artişti, idee care a făcut atâta rău teatrului ? Teatrul a început să se desvolte la noi într’un timp când toate carierile chemau pe tineri şi faţă de toate cele alte carieri, acea de artist prezenta cele mai puţine avantagii. Nici un prestigiu şi nici o siguranţă. Lăsând la o parte pe diletanţi, teatrul nu arătă decât figuri slăbite de suferinţă, oameni cari abia ’şi agoniseau hrana zilnică. E frumos să fiui Mihai Viteazu, Cromwell sau Francisc I-tu, Portos sau Attos, Fiul Nopţei, sau Don Cezar timp de trei ore, dar cât e de greu când după ce se lasă cortina trebue să ’ţi schimbi hainele de mătase cusute în fir, pentru ca să te întrebi: ce mâncăm ? unde dormim ? La 1830 s’a înfiinţat societatea filarmonică, a trecut mai bine de o jumătate de secol d de luptă şi abia azi câţiva artişti au cu ce trăi. Pentru nenorociţii din provincie, pentru societari din Iaşi chiar traiul din ziua de mâne a rămas tot necunoscut. Ca parte morală însă situaţia s’a schimbat mult. In opinia publică artistul şi-a câştigat un joc onorabil. Cei mai distinşi sunt bine primiţi, toată lumea le întinde mâna, toate casele le sunt deschise. Nu mai este o ruşine să fie cineva artist. In câţiva ani, dacă un ministru inteligent se va ocupa serios de teatru se va asigura şi situaţia materială a tuturor. Mai sunt însă multe de făcut şi pentru partea morală. Trebue ca să se dea tuturor convingerea că artistul de talent găseşte răsplata meritată în Teatru, că favoritismul şi nepotismul vor dispărea, pe cât e posibil să dispară, că în sfârşit nu se va călca peste drepturile nici unuia. E un paragraf acesta asupra căruia să poate spune multe, dar nu e locul aci. * Oricum însă, trebue să recunoaştem că situaţia s’a schimbat mult în bine şi că aacea cari să ridicați în contra carierei de artist s’a fi perdut cea mai mare parte din argumentele lor. Astfel stând lucrurile tretrebue să ne aşteptăm ca din nou să înceapă tinerimea a se îndrepta, spre şcoala în care trebue să înveţe arta dramatică. Pentru ca însă şcoala aceasta să poată da roade bune trebue ca ea să nu existe numai cu numele, cum există azi. Este o idee greşită, acea de a se crede că la conservator trebue să se înveţe declamaţia. O fi fost tradiţie, că pe scenă omul nu mai este el, că trebue să calce majestos să ţie capul aşa şi mâna altfel, să vorbească cântând, să lungească şi să tărăgănească vorba. Aceasta era şcoala teatrului vechi, care convenea tragediilor şi melodramelor, cam azi s’au demodat. Şi chiar pentru acest repertoriu declamaţia e condamnată. Conservatorul trebue să ne pregătească artiştii pentru teatrul modern, care formează repertoriul Teatrelor noastre. Am observat şi la examenul de anul acesta că declamaţia este la modă. Puţini, doi sau trei din elevi, vorbeau mai omeneşte. Din cauza răului obiceiu de a cânta versurile, am auzit pe mulţi intonând aşa de rău cuvintele încât te întrebai: pricepe elevul acesta ce spune, sau este o maşină ? Acesta este cel mai răui sistem. Elevul care nu se preocupă de ce spune ci de muzica versului, nu poate să ajungă nici o dată artist, pentru că nu poţi să fii artist dacă nu simţi ce spui.* Dar cum spun mai sus prima condiţie este ca elevul să priceapă ce spune, să ’şi dea bine seama de caracterul, nu numai al personagiului pe care ’l reprezintă, dar şi al epocei în care trăeşte acel personagiu. Mai mult, este un lucru afară din orice discuţie, că nu toate operile să coprinde şi o idee generală, care reprezintă intenţia autorului şi aceasta trebue să fie bine pricepută de acela care îşi ia sarcina să interpreteze, oricare din rolurile piesei. Dacă ne uităm la elevii conservatorului vedem imediat că cea mai mare parte nu au nici cunoştinţele gramaticale, foarte rari sunt aceia care caută să se instruiască. Pentru mai toţi instrucţia să rezumă la ora de clasă, pe care o fac mai mult sau mai puţin regulat. Ce pot să priceapă aceşti elevi? Profesorul esplică, îşi face datoria în conştiinţă, dar oare toate scrierile de teatru se pot pricepe din explicaţii anodine ? Desigur că nu. Şi dacă farsele lui Molière să pot juca uşor, după câteva esplicaţii, tot aşa o să meargă cu Tartuffe, Avarul sau cu piesele lui Shakespeare .