Lupta, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 2477-2499)

1895-01-28 / nr. 2498

ANUL XII. No. 2498 ASOMDEITEI IN ȚARĂ On »n 1.................. ....................... . 40 1*1 Şeaae luni............................ 20 „ Trei luni.............................................................10 „ Pentru invStatori pe an u................................30 B IN STREIEIITATE Dn an.........................................................50 Seare luni.............................................................25 Trei luni.............................................................15 ■umérul 15 Bani Redacţiunea­­ Calea Victoriei No. 76, Etajul l­ in EDIŢIA A DOUA SÂMBĂTĂ, 28 IANUARIE 1895 ABURCIURI a Pa pagi» m, 80 litere, corp 7 . . . 1 lefi lini . „ IV ............................,26 bani linia. Inaerte fi reclame , „ .... 2 lei linia Pentru avaud­uri » pe »drew: LA Administraţia Ziarului -------+ Un numătr vechi, 50 bani ORGAN DEMOCRAT-RADICAL Administrațiunea^ ,, Strada Sfântul Ionică, HIA. IL ' * Juj&Ll 'Â Retragerea din Parlament Liberalii, partizani au­ retragerea din Parlament a opoziţiunei liberale, cred că acest truc opoziţionist, care nu e nici măcar meritul de a fi o iscodire a lor, pe lângă impresiunea defavo­rabilă guvernului ce o va produce în ţară, va provoca în acelaşi timp o sciziune mai adâncă în sânul par­­tidului de la putere şi va grăbi ast­fel căderea lui. Pentru a proba aceasta ei argi­­mentează ast­fel: Dacă conservatorii nu sar fi retra din Parlament cu ocaziunea revizuire Constituţiunei şi dacă, pe urmă ei nu sar fi abţinut de a participa la ale­gerile ulterioare, de­sigur că disidenţa nu sar fi produs în partidul liberal şi acest partid nu ar fi căzut de la putere nici după cei 12 ani de gu­vern. Din fericire, lucrul este destul de recent şi fie­care poate judeca cât de false este această argumentare. Dacă disidenţe s’au format în sânul partidului liberal, apoi ele n’au fost de loc provocate de abstenţiunea con­servatorilor ; ceea­ ce le-a provocat a fost mai întâi el reacţionarismul lui Ion Brătianu şi a partizanilor sei, şi al doilea odioasa şi imorala guver­nare a ţerei. Prima disidenţă, aceea a lui C. A. Rosseti şi a deputaţilor progresişti, a fost provocată de tentativa, reuşită în parte, de a se restrânge libertatea presei, iar a doua disidenţă a lui Du­mitru Brătianu, pentru a înţelege ceea ce a provocat-o, este destul de a aminti faimoasa lui frază : «hoţii la puşcări­e, bănuiţii la carantină» pentru a vedea ori­cine că nu absten­ţiunea conservatorilor a determinat-o, ci imoralitatea care coprinsese par­tidul şi guvernul liberal. Aceste disidenţe, precum şi aceea a d-lui Fleva şi a tinerilor liberali, dacă i.s’au produs şi dacă au avut simpatiele opiniunei publice este­­ că ele reprezentau un progras faţă de reacţionarismul­­camarilei colectiviste şi răspundeau la nemulţumirile şi la revolta întregei ţări, provocate de mal onestităţile ce zilnic­e se descope­reau şi de başibuzuciile poliţieneşti care răspândise teroarea în întreaga ţară. Din contra, dacă conservatorii nu sar fi abţinut şi ar fi luptat în Parlament alături cu disidenţii li­berali, guvernul lui Ion Brătianu ar fi căzut cel puţin cu patru ani mai înainte. Abţinerea conservatorilor a con­­tribuit la guvernarea atât de înde­lungată a partidului liberal şi a­­cestei abţineri se mai datoreşte şi alte două mari rele: putreziciunea şi imoralitatea care a provocat că­derea partidului liberal, precum şi dezorganizarea în care, la un mo­ment dat, s’a găsit partidul conser­vator. Dacă dar atunci, când disidenţele produse în partidul liberal, răspun­deau curentului general al ţărei, şi se făceau în numele progresului şi al moralităţei publice atât de grav ultragiate de corifeii acestui partid, n’au putut provoca căderea lui Ion Brătianu, de cât după ce liberaliî­­conservatori s’a­u­ hotărât să ia parte­a Parlament, cum s’ar putea acum ca nişte disidenţe conservatoare, fă­cute pe motivul că guvernul nu este destul de conservator, destul de re­acţionar, după cum susţin d-nii Pă­­ucescu, general Manu şi colonel Ros­­novanu, sau că guvernul nu satis­face pretenţiunile partizanilor săi, după cum îl acuză vestita trinitate de la Buzău, cum s­­ ar putea, zicem, ca nişte asemenea antipatice şi ri­dicule disidenţe să grăbească de astă dată căderea guvernului conservator, dacă liberalii s’ar retrage din Par­lament ? Dar faţă cu asemenea disidenţe sim­patiile opiniunei publice nu pot fi de­cât cu guvernul care reprezintă, de astă dată, cu totul contrar guver­nului liberal, şi progresul în idei şi onestitatea în guvernare. Prin urmare, calculul făcut de li­berali e cu desăvârşire greşit şi nu se potriveşte de loc cu situaţiunea. Retragerea lor din Parlament va fi cu desăvârşire ridiculă, nu-l va înainta cu nici un pas spre budget, ţinta lor favorită, şi va contribui să arate, în acelaşi timp, lumei, reacţio­narismul şi nulitatea disidenţei con­servatoare, care va rămâne singură­n faţa guvernului. Dar, în afară de aceasta, retrage­­ea liberalilor din Parlament nu va , după cum am zis, de­cât un a­­vorat truc al momentului și ea, d și am admite că ar putea avea efcte bune în ceea ce privește răs­­turarea guvernului, nu va putea să le reducă de astă dată, căci libera­lii­­ se retrag de­cât pentru aceste dou luni, pentru a veni din nou la Ioana în Camerile conservatoare. H nu e ridicul să crezi că dacă câţiv­ membrii ai partidului liberal, în ce,mai mare parte nişte nulităţi politic s’ar abţine două luni de la discuţii parlamentare, s’a prăpădit guvern pai răsturnat ? Fiţi Hoşî, pentru D-zeu, râd şi curcile y -A-STOEI-iL Camera corneior : Discuţiunea cea ţiuitei »«ne.—Negocierile cu Franţa ^lr la Madagascar. Londra, 27 inuarie.—Sir­ Grey de­clară că guvtu[ a refusat pană a­­cum publicart documentelor asupra Armeniei pentică această publicare nu ar fi fost antagioasă nici pen­tru Armeni, ni pentru acţiunea co­mună a puterilorjap nu a­­jat nici de­­cum Porţii asigu.ea C£ aceste do­cumente nu se y publica nici o dată. a Răspunzând la .stiunea dacă a­­ceste documente nbint (je natură a fi publicate, Sir­ CryjCe cjt nUj dar ştirile ce s’au primiAnă acum asu­pra incidentului de Sassoun sunt cu mult mai rele de .or Ce s’a pU_ tut afla vr’o dată asu­pr’unui alt incident oare-care. Guvernul declara d'semena că, având in vedere situaţactualâ la Madagascar, s’a amâna,jscuția cu Francia a chestiunei dreppor SUpU_­şilor englezi la Madagasc­a^jei gu­­vernul hovaş, nici tranmua^ a a­nunţat declaraţia de resbfetar osti­­lităţile s’au deschis. Guver. engles rămâne neutru. Semnalul în această privinţă îl dă „Democratul“ de la Ploeşti. Ziarul liberal ploeştean supărat fac de succesul conservatorilor la alegerea de alaltăeri a unui deputat in cole­giul I-ia, e nevoit să recunoască că succesul adversarului se datoreşte nu­mai felului în care e alcătuită legea electorală şi că o reformă radicală a acestei legi se impune. lată, in adevăr, ce zice Democratul: «Din această maladivă alegere, s’a format o convingere înaintea consciin­­ţei cetăţenilor, că, conservatorii cari blamau reforma electorală de la 1884, de a se uni colegiul l-iu cu colegiul II-lea al proprietarilor de imobile, în­­ping la o altă reformă mai radi­cală, de­oare­ce, ei, ne mai ţinând socoteală de cens, aduc şi substitue ca alegători la colegiul I pe cei ce n’au­ cens nici chiar pentru colegiul al II-lea. «Deci, o reformă a legei elec­torale este necesară şi se impune­). Să sperăm că încă câte­va învin­geri electorale şi partidul liberal se va convinge de necesitatea absolută pentru democraţie a introducerei su­fragiului universal. Iată de ce noi dorim ca partidul li­beral să răm­âie cât mai mult timp posibil în opoziţiune, căci în nenoro­ciri omul devine cuminte, iar parti­dele se democratizează. SĂNĂTOŞI TUN! înalţii prelaţi, cari au suferit un an de t­ot felul de boale şi nu puteau, când unul, când altul, să ia parte la şedinţele sinodului, s’au însănătoşit cu toţii. Nici un microb nu-şi mai face cuib în corpurile lor prea sfinte, nici o măsea nu-i mai doare, rinichii şi ficatul sunt perfecţi, picioarele s’au înţepenit. Sunt sănătoşi tun înalţii prelaţi. Cine să fi descoperit remediul univer­sal, panaceul tutulor boalelor prea sfinte? D-rul Babeş, Istrati, Bernardt, Leonte, Calinderu, Olehovski, Şuţu, Locusteanu, Buicliu, sau vre-o somitate străină ? Nici un doctor. De rindul acesta es­­culapul este ministrul cultelor şi medica­mentul, articolul 9 din legea sinodului. Iacă d-lor că nu este numai­de­cât nevoe de ingrediente farmaceutice pentru ca să vindeci bolnavi, chiar declaraţi in­curabili. Un singur articol de lege este de ajuns ca să facă să dispară ca prin farmec ori­ ca boală, cea mai mică indis­poziţie. Mare minune. Cum P. S. nu ve doare nici o măsea, nu vi se bate coada ochiului, nu ve fur­nică nici chiar degetul cel mic ? SE CONVIN Se ştie îndărătnicia cu carto­­palii refuză chiar să stea de atunci când li se pune înainte ‘.j­ma meschinei noastre legi electoral introducerea sufragiului univers Ei nu pot uita unanimităţile le-au avut, cât au fost la putere, toate corpurile elective,­graţie acei legi electorale şi de aceea, odată capul, nici nu vor se audă de schi­ţarea ei ! » Se vede însă, că învingerile ce hoi­ suferă acum cât sunt in oposiţie pre-» cum şi succesele ce le repurtează, la ,n rândul lui, partidul conservator, gra­ţie acestei legi electorale, au început să’i puie pe gânduri şi să vază că un partid trebue să trăiască nu numai cât stă la putere, dar şi atunci mai cu seamă când luptă în opoziţie, şi aceasta e imposibil atâta timp cât vom avea această îngustă lege elec­torală, care asigură succesul numai a­celor partide ce au la dispoziţie a­­paratul administrativ. IR. U­ S . A. Petersburg, 7 Februarie.—Prinţul de Muntenegru va merge la Petersburg după invitaţia specială a tarului. Officialul anunţă aprobarea proec­­telor privitoare la cumpărări de grâu şi de secară de către stat in scopul de alimentaţie a populaţiei şi a armatei; aceste produse se vor cumpăra di­rect de la producători. Ţarul şi ţarina au de gând să meargă mâine la Zarskoe Selo. Se asigură că perechia imperială va face în cursul acestei veri o visită re­ginei Engliterei. In Februarie se va ţine un meeting al exportatorilor de petrol în scopul de a căuta mijloacele de a spori exportul în alt meeting al acelora cari sc ipă cu creșterea animalelor cornute va întruni într’un scop analog în a lui Martie. IAEA FEDERALA IN ELVETIA _____ 5 fl'cA, 7 Februarie. — Comisiunea consiliului pP, a decis să recomande consiliului federal înijpentru crearea unei „Bănci Federale“. Co­­t,gQa respins propunerea de creare a unei te. INUNDAŢIILE S’a bucurat lumea văzând că până la 15 Ianuarie nu ninsese aproape de loc, dar bucuria s’a schimbat azi în grije. Nu nu­mai că a nins, dar încă a nins colosal. De mult nu a căzut o cantitate atât de mare de zăpadă, în aşa scurt timp. Pe munţi zăpada este de câţi­va metrii, şi cum nu avem geruri trebuie să ne aşteptăm ca foarte curând să vedem gheţurile topin­­du-se. Se vor repeta de sigur scenele de acum doi ani, când apele pornind din munţi au inundat câmpiile, au distrus sate întregi şi au lăsat mii de oameni pe drumuri. Credem că se pot lua măsuri ca să se previe o asemenea calamitate și de aceea atragem atenția guvernului cerându-i ca să se gândească din vreme la această ces­­tiune. UDE EA­­SEISTAT La 2 punct cu 20 de minute înainte de deschiderea şedinţei, veteranul Sena­tului, preşedintele acestui corp, ori de câte ori e vorba de vrâstă, d-nul Grigore Lerescu, îşi face apariţia. Un curaj puternic resună în întreaga sală şi senatorii il înconjură şi îl felicită pentru onomastica de emi. — Fa cinste, cene Grigore, îi zic câţi­va colegi. — Ce cinste bre ! eu nu beau cu toţi babalâcii, şi cu un aer de dispreţ le a­­rată o depeşă. Telegrama era semnată de şeapte nume de femei dintre cari două ungureşti, şi avea cuprinsul următor: «Urăm toate fe­ricirile, să-ţi dea Dumnezeu tăria ur­sului». Conu Grigore e radios. Senatorii toţi, vor să citească telegrama, care din mână în mână, ajunge la d-nul Urecină. Bătrânul preşedinte al Ligei citeşte te­legrama şi tresare. Cele două nume ungureşti au avut e­­fectul unei scântei electrice asupra d-sale, înapoiază telegrama şi aruncând o privire de dojană asupra veteranului senator îi zice : — E o rușine ca un membru al Sena­tului Romăniei să aibă afaceri aşa de in­time cu Ungurii. — Pardon ! D-le Urechiă, respunde un senator, aici nu e vorba de Unguri ci de Unguroaice şi dacă suntem contra Ungu­rilor nimic nu ne împiedecă să fim pen­tru Unguroaice. — Trăiască Unguroaicele! spune în cor Senatul în cap cu d-nul Lerescu, şi ca un refren se aude vocea muşierilor cari strigă : — D-nii senatori sunt rugaţi să pof­tească la vot. ALEXANDRI Studiu critic Acesta e titlul unei nouă opere datorită cunoscutului critic literar d. N. Pătraşcu. D. N. Pătraşcu împarte lucrarea sa mai întâi în patru părţi : 1) o privire isto­rică asupra epocei de la 1840, 2) biogra­fia amănunţită şi complectă a luî Vasile Alexandri, 3) înrîurile ce au influenţat pe poet, şi 4) opera luî. Aceste trei rubrici I din urmă sunt sub-impărţite la rîndul lor în alte capitole. Viaţa luî Alexandri e împărţită în doue verste : 1) Origină, creştere, zile de tinere­ţă, 2) maturitate, zile de declin, moartea. Inriurile luî A­­lexandri sunt asemenea doue: Romantis­mul frances şi Poesia populară română. In fine opera lui e divizată în patru părţi după cele patru sentimente ce au inspi­­rat’o : 1) Sentimentul amorului, 2) sen­timentul ridicolului, 3) sentimentul na­turei, şi 4. Iubirea de ţară. Iată conţinutul volumului. In privirea istorică din capul lucrării, d. N. Pătraşcu arată caractere epocei în care s’a născut şi a trăit Alexandri. Expune rasele cele mai principale ale mersului evenimentelor, pune faţă în faţă lupta dintre ultimele frămentări ale fa­narioţilor şi dintre ideile noue liberatoare, arată cuvintele pentru care vechea stare de lucruri mai ţinea încă şi pentru cari deci principiile noue nu putea să pue stăpînire pe societatea română, şi încheea că epoca aceea a fost „o epocă“ de trans­formare socială şi de revoluţiuni politice, prin urmare nu o epocă propriu zis lite­rară, şi, că cel mai puternic resort al ei a fost idea reînvierii patriei, idea trans­formată în pasiune în iubirea de ţară, în patriotism aprins.“ Cu acest avent naţio­nal, predominant, naşte la noi o literatură patriotică, al cărei fruntaş, e Vasile A­­lexandri. Relativ la origina poetului, d­. N. Pă­­trașcu ne dă mai multe versiuni. Cea mai noue și către care pare a inclina d-sa e că Alexandri ar fi de origină străină, probabil italiană ; străbunii sei ar fi ve­nit din Cafa, colonie genoveză în Crimeea, când cu căderea Cafeî, în mâinele turci­lor. Data naşterii poetului, spre deosebire de alţii, d. N. Pătraşcu o fixează în luna lui Iulie 1821. Poetul s’ar fi născut sub cerul liber, într’o noapte, pe când părinţii sei fugeau de jafurile şi pustiirile ete­­riştilor. Copilăria şi o petrecu Alexandri parte la ţară, la Mirceşti, parte la Iaşi. Trecu pe sub poveţele dascălului Gherman, la început ; intră în pensionul francezului Quenim, unde inveţa în mod superficial câte ceva din cunoştinţele umanitare; pleca apoi la Paris împreună cu Cuza, şi alţii, încercă să înveţă medicina, dreptul, ingi­neria şi în cele din urma se aplică la literatură. După cinci ani Alexandri se întoarce în ţară, călătorind mai întâi câte­va luni împreună cu Costache Negri in Italia. Reîntors, se puse cu alţi tineri la re­generarea ţărilor române, luă parte la toate evenimentele însemnate, fu între fruntaşii revoluţiuneî de la 48 şi între unionişti, scrise în timpul acesta Doinele, Lăcră­mioare şi Mărgăritarele, culese Poesia populara româna, şi compuse cea mai mare parte­ din repertorul comediilor sale. In partea a doua a vieţii sale, Alexan­dri fu mai calm, mai senin ; nu lua parte de­cât de la distanţă la evenimentele po­litice ; versul seu se lărgi, inspiraţia se înălţă. Părea că talentul lui creştea po­trivit desvoltării politice a ţării, a vieţii constituţionale de la 1866. Scrise Legende, Pasteluri, cântece ostăşeşti, treimea nemu­ritoare a poesiei lui, compuse încă dra­mele : Despot- Vodă, Fântâna Blandusiei, Ovidiu. In această parte a lucrării sale, D. Pe­­traşcu studiază caracterul lui Alexandri, însuşirile curiosităţile sufleteşti, opiniu­­nile lui. Trăind mai mult timp in apro­piere cu poetul, D-sa a putut să-l cu­noască bine, să-i aprecieze toate facultă­ţile sufletului seu şi să audă multe în­tâmplări şi anecdote din vieaţa lui Ale­xandri povestite de el însuşi. Trecând apoi la înrîuririle ce au colo­rat, ca să zicem aşa, opera poetului, au­torul ne arată cum romantismul francez era în floare, pe când Alexandri se afla ca student la Paris, şi cum numele lui Victor Hugo, Lamartine, Musset umblau din gură în gură, iar poesiile lor circu­lau în mâinele tuturor tinerilor. D. Pe­­traşcu pune apoi ,în evidenţă părţile ro­mantice ale lucrării lui Alexandri. A doua înrîurire, mai adâncă şi mai pri­cită de­cât cea dintăi, fu poesia populară româna. Ea dădu poetului limba curată, forma curgătoare şi inspiraţiile ingeniose ale poporului român. Opera poetului e studiată de autor chronologiceşte. Mai întăi Doine şi Lă­crămioare şi Mărgăritarele. Acolo e tine­­reţa, amorul poetului. Cu prilejul acesta D. Petraşcu ne ridică un colţ de vel de­asupra unui nume iubit de poet, Elena, şi ne arată adevărata patimă ce a înfier­bântat atunci sufletul lui Alexandri. Câ­­te­va pagine din capitolul amorului lui Alexandri le-a reprodus Lupta acum cât­va timp. Sentimentul ridicolului a inspirat lui Alexandri comedia lui, aprope 50 de bu­căţi, care au făcut distracţia şi hazul pă­rinţilor noştri o jumătate de veac. Au­torul ne arată împrejurările în care a început teatrul român, expune cu limpe­­ziciune atât calităţile cât şi părţile slabe ale comediei lui Alexandri, ne pune in evidenţă creaţiile lui proprii, ne atinge piesele împrumutate din repertoriul fran­cez, şi închee că partea aceasta a operit poetului, corne­lia, şi-a îndeplinit misiu­nea, aceea de a fi biciuit moravurile tim­pului. Natura fu însă marea inspiratoare a poetului. Aci Alexandri e acasă­­la el. Felul talentului lui liric, vieaţa lui în mijlocul naturei, înclinările sufletului seu toate s’au unit într’însul pentru a ne da poesia Pastelurilor cea mai puternică cea mai frumoasă şi cea mai trainică po­­esie ce avem în literatura română. Ochiul urechea, simţurile poetului sunt mângâ­iate de cel mai mic freamăt, de creşterea şi desghiocarea unui mugure, de căderea unei frunze de toamnă, primăvară, vară toamnă, iarnă, emoţiile zilnice ale vieţii câmpeneşti, săcerătorii, sămănătoriî, plu­

Next