Lupta, martie 1923 (Anul 2, nr. 362-388)
1923-03-23 / nr. 381
•A Anarimzm Director Politic CONST. MILLE fe 13 luni Pe 6 luni P« 3 Inul ABONAMENTUL 1 ■1 . 200 1. 100 lei 60 lei REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI, STR. SĂRINDAR 12 / / . **//*, * BPP** * “ /••' /‘i Vineri 23 Martie 1923 Director EMIL D. FAGURE PUBLICITATEA Se primeşte direct la Administraţia staniol şi la toate Agenţiile de publicitate 1 LEU NUMĂRUL IN TARA 2 LEI IN STRĂINĂTATE Prea târziu ,Guvernul îşi da seama că a întins coarda prea mult, că a săpat între dânsul şi rostul ţărei o prăpastie, că ae acum în coli. In puţinele zile pe cari le maî are de trăit va trebui sa guverneze cu baioneta la armă să-şi ţină sub stare de asediu întreaga ţară. De acela acum vrea să încerce să dea înapoi. El dă înapoi In chestia subsolului, a proprîetăţeî, dă înapoi în chestia religioasă şî întru câtva şi în chestia presei, hotărând ca numai calomniile contra particularilor să fie deferite tribunalelor ordinare. Astfel el speră că aceste concesiuni, că această dare înapoi, ar putea sluji drept punte de apropiere între el şi opoziţia Intransigentă pe care el a maltratat-o şi a dispreţuît-o şi a dat-o afară din Parlament. Dar acum este prea târziu, ori parî ar fi concesiile guvernului soarta sa şî a Constituţiei sale este regulată. Guvernul acesta al fraudei şi al violenţei trebue să cadă şi să cadă sgomotos. Constituţia pe care el o votează în dispreţul uzanţelor parlamentare şi constituţionale înconjurate de armată, nu poate să rămână Constituţia întregului popor românesc. Este o injurie care se face ţărei dacă d. Brătianu crede măcar că este posibil ca Constituţia să rămâie în picioare după căderea sa apropiată. Asupra a două chestiuni să iasă din capul d-luî Brătianu că ar putea sta la, vorbă cu opoziţia: pe chestia rămânerei sale la guvern şi pe aceia a aprobărei de către opoziţie a Constituţiei d-sale, oricât ar îndulci-o cu câte concesiuni ar face opoziţiei şi opiniei publice. A apucat pe calea violenţei şi prin violenţă va trebui să cadă. Pretenţiile d-sale, ca cel puţin să fie lăsat să-şi indice succesorul, nu pot fi luate în consideraţie. El trebue să fie gonit delă putere, fără condiţiunî, întocmai ca un duşman care a fost răpus şi care cere pace, dar cu oare cari condiţiunî,condiţiunî cari nu seadmit şi i se cere pur şî simplu să capituleze. Ceî trei şobolani spânzuraţi la Clubul opoziţiei arată clar soarta ce -i aşteaptă pe cei trei frați. . CONST. MILLS Un denunţ streinătăţei Ardealul a fost silit de armata română la alipire ! Indispus de »parfumul" risipit In şedinţa de Miercuri a Camerei, care a excitat în special glandele mucoase aie d-luî deputat guvernamental Leonte Moldovan«* acesta s a ridicat, in absenţa opoziţiei, dar în prezenţa miniştrilor, să denunţe lume întregi cine sunt ardelenii. Ardelenii, car înainte de războiu, nu erau la el acasă împărţiţi în tabere politice, ci uiuiţi întrun singur gând, având ca ideal numai unitatea naţională, pentru care ideal au luatat în decursul veacurilor sub Jug strein, Ardealul cu martirii lux pentru cauza naţională, a fost denunţat de guvernamentalul d. Leonte Moldovanu, de origină şi el transilvănean, în aplauzele majorităţei şi cu aprobarea guvernului pe a cărui bancă ministerială se afla şi d. Vimită Brătianu, că Ardealul nu s a alipit de bună voie, că atunci când monarhia austro - maghiară se prăbuşea, Ardealul a cerut autonomia şi că atunci armata română ocupând Transilvania a determinat alipirea Ardealului. Aşa a vorbit. In "Adunarea naţională constituantă" un deputat din majoritate, nu un oarecare deputat, ci unul cu pretenţiuni de ministeriabil care, cu sau fără asentimentul majorităţei, îşi arogă şi rolul de leader guvernamental. Nici o protestară nu s a ridicat în Cameră. Nici guvernul n a relevat această ignominie. Ardealul a fost anexat de armata română? Aşa se face Istoria înAdunarea Constituanta“ ? A fost dar prin urmare moft principial autodeterminărel în virtutea căruia România a pledat înaintea areopagului european cauza naţională ? A mintit corierata dela Versailles? Ardealul a fost cucerit de armata română, nu s’a alipit de bună voie către patria mumă ! Duşmanii alipire! Transilvaniei n au spus până azi n*el ceiace a denunţat, în plin parlament, d. Leonte Moldovans. Şî d. Vinîxiă Brătianu a tăcut Şi majoritatea a aplaudat. Dar d. Iorga, istoricul care de atâtea ori s'a revoltat pentru insinuaţiuni mai puţin grave, ce are de zis de această porcărie car® fără îndoială că se va răspândi şi peste graniţă pe când „porcăria” pestilenţială sea evaporat în câteva ore ? Unde duc patimile politice ! Dar asemenea izbucniri mizerabile, denunţuri de asemenea natură, tacit aprobate de guvern, sunt acte de nebunie cari trebuesc respinse de unanimitatea conştiinţelor acelor cari au dat lupta pentru realizarea unităţei naţionale. R. X. INFORMAŢIILE REGELUI S'a criticat de unii faptul că in urma baricadăr şi devastărei de către pompieri a clubului national din Calea Victoriei câţiva cetătenii au proferat apostrofe la adresa anturajului Cartei regale. Opoziţia n'a recurs până acum la aceste mijloace de luptă. Nici un conducător al opoziţiei nu a rostit în parlament, în întruniri publice sau prin presă, atacuri la adresa anturajului Cartei. Dar se exploatează de guvernamentali aceste apostrofe ca şi cum ele ar visa direct pe suverani. Să se înceteze înainte de toate dacă anturajul de la Curte vrea să ţie la adăpostul oricărei critici, să se vorbească în „saloane“. în spectacole, la ceaiuri la baluri, sindrofii, de reflecţii lă cari se fac, la Curte asupra anarchiştior şi „bolşevicilor“ din toate grupările opoziţiei, asupra foştilor miniştri, deveniţi ,,anarhişti“ sau „bolşevici“, să se înceteze a se comunica impresiile regelui asupra „capaţi tăiai“ şi valoarei „ oamenilor de stat“ şi de ordine cari s’au concentrat numai în jurul d-lui lonel. Brătianu, etc., etc., şiatunci nu se va da prilej nimănui să se vorbească de „anturajul“ de la palat. Din atitudinea acelora cari vorbesc, cu sau fără rost, cu sau fără autorizare, asupra reflecţiilor ce le-ar face suveranii despre oamenii şi situaţiile politice de la noi, trag unii concluzia că de dimineaţă, de la cafeaua cu lapte şi până ce regele se retrage în dormitor, i se tormuiază urechile că „trocării“ sunt „separatişti“, că bolsarabenii sunt „nihilişt“, că bucovinenii au rămas „austrificafică ţărăniştii sunt „bolşevisaţi“, că averescanii comtitue o adunătură iar nu un partid, că generalul Averescu e capabil să facă prommndamente, că d. Iorga nu e un om de stat şi n’are partid, etc., etc., şi că unicul, om politic pe care se mai ponte bizui dinastia, este d. Ionel Brătianu. Fireşte că dacă se,,trăncăneşte“ astfel intr’un anumit cerc palatist, e explicabil că atunci când atmosferă politică e încărcată , cum e azi, să se audă şi în stradă apostrofările, de câtfel regretabila, ale unor cetăţeni carii şi zic, că dacă gura „anturajului“ Palatului e slobodă, apoi gura luniei e şi mai slobodă, L. T. A. m O PROBLEMA GRAVA Constituţia nouă în fata judscitoreşti In analele liunici familia Brătianu înscrie o pagină demnă de atenţiVine! Intr-o ţară constituţională ea îşi alege cu jandarmii o majoritate parlamentară şî votează o constituţie nouă înăbuşind cu armata orice manifestaţie a ţărei. E imn lux pe care nu şi l-au permis nici capetele încoronate. Şi e o aberaţie atât din punctul de vedere politic şi naţional cât mai ales juridic. Din punct de vedere politic nu se poate concepe o constituţie decât ca o manifestare constantă de voinţă a naţiimei. Toate tratatele de doctrină politică, chiar, şi cele mai false în construcţia lor cum e contractul social a lui Rousseau nu fac decât să încerce transpunerea în forme diferite a aceleiaşi idei, indiferent de punctul de vedere istoric al problemei. In adevăr, Constituia nu poate fi decât un referendum. Poţi impune o lege fiscală ca o necesitate de stat sau orice lege ordinară dacă vrei, dipt constituţia nu, căci aceasta însemnează să-ţi creezi tu singur puterea în virtutea căreia dispui de soarta naţiuneî. Avocatul distins ce este d. Dissescu ai trece cu greu examenul de drept constituţional la profesorul Dissescu cu teoria sa pusă în serviciulpartidului. Poţi să dai o constituţie prin revoluţie, desigur. Dacă manifestarea cea mai libertină a poporului reuşeşte, armei ea are prestigiul voinţei majorităţei cetăţenilor şi devine formă de stat. E referendum impus, nesolicitat. Poţi să daî o constituţie şî prin lovitură de stat paşnică. Pentru a preîntâmpina o revoluţie, puterea executivă se pune de acord cu glasul naţiunei şî în aprobarea majorităţei cetăţenilor schimbă formula politică a statului. E referendum prezurat, tacit. Şi într’un caz şi într'altul cei ce încearcă aceste două căi anormale, risca o gravă răspundere când s‘au înşelat. Descoperim insă şî o procedare revoltător de neînţeleasă şi atât de stupidă încât e necunoscută istoriei. Să citeşti :constituţia. Dinaintea aleşilor naţiunei, care au cădeven să o făurească. Şi dacă poporul nu o vrea să scoţi armata, ca să o impui cu forţa, înţeleg bolşevismul. O nebunie exaltică sau o brutală dorinţă de răsturnare a unui popor nesocotit poate fi transformată într'um sistem de guvernare. înţeleg socialismul pp. care-1 poartă fără să ştie poate ca germene în fundul nintei sale orice om cult, înţeleg anarhismul. O minte nesăbuită se poate aprinde ruină la omucidere pentru idee antisocială. Ce se petrece actualmente In această ţară nu poate fi însă, nici înţeles, nici calificat. O clasă rapace dictează o formulă constituţională pentru ca la adăpostul ei să poată profita materialmente şi să-şi creeze din ea un titlu istoric. Ei se găsesc oameni de ştiinţă care să o susţină. Ei zic că până acum ham avut o constituţie, kam fost eu alte cuvinte ţară Constituţională. Fost-a cu monarhie absolută? Fost-am în stare de revoluţie? Fost am, în stare preistorică? S mister cs-am fost atâţia anii Din punct de vedere naţional dăm un spectacol nenorocit. Duşmanii dinăuntru şi din afară nu ne puteau ura altă soartă. Se zice că Constituţia vine ca să pecetluiască unitatea noastră sufletească şî ea o distruge, aşa cum vin®. Se In cearcă de o familie bancară dărăpăharea aceea ce sângele poporului a făcut să crească, şi regele e păzit cu armata de contactul cu poporul său. El care a învins prin credinţa şl înţelepciunea acestuî popor viteaz dar prudent, el care a fost păzit cu dragoste, pentru măreţia neamului, penduta el oare încrederea că acest popor poate să-şi votere o Constituţie? Coroana dă ea însăşi spectacolul acesta vecinilor? Dar lăsând deoparte, terenul politic cu toata repercusiunile lui economice atât de nenorocite pentru această ţară , o problemă mal grevă care va rămâne. Poporul e deprins cu multe, se va deprinde şi cu o Constituţie.. dară şi fără nici un prestigiu. Rămâne însă chestiunea juridică pură.„ Puterea judecătorească nu e amestecată in această anarhie politică. Şi dacă instanţele judecătoreşti nu sunt ţinute să ia în consideraţie o lege care nu e în conformitate cu pactul fundamentaţi atunci ele trebue să înlăture dispozitivele legislative votate sub tipul de constituţie fie nefiind luate conform legea fundamentală. O legislaţiune ordinară mi poate modifica constituţia chiar dacă adunarea îşi zice constituantă. Judecătorii au jurat păşirea constituţiei. Şi dacă nu am fost mei în stare de revoluţie pârât acum, nici in stare de monarhie absolută şi nici în stare preistorică, atunci, era o constituţie pe care se lega cu jurământ oricine era chemat să oblăduească in această ţară. Pe ea au jurat judecătorii şi cei mai bătrâni, şi cei mai tineri numiţi de curând. Ei nu pot primi substituirea constituţiei prin o lege ordinară. Aceasta din urmă ar fi contrară celei dintei. Ne înscriem pentru apărarea instituţiei în faţa instanţelor judecătoreşti. N. COR. instanţelor LIBERTATEA PRESS Atât în Camera cât şi în Senat libertatea presei a fost obiectul discuţiunîior. La Camera în favoarea libertăţei presei a vorbit d-nul Iorga şi a vorbit fără reticenţe, ca un adevărat amic şî apărător al lîbertăţeî tiparului, apărând singura libertate ce ni-a mai rămas. D-nul Iorga, care mănueşte condeiul tot cu atât talent ca şî cuvântul, s’a ridicat cu drept cuvânt contra celor cari voesc să puie căluş presei, totdeauna nemiloasă cu cei răi şi ticăloşi. La Senat, d-nul Emil Pangratî a luat cuvântul la articolul relativ la presă şi a vorbit contra acelor cari ar vroi restrângerea acestor libertăţi pe care d-lui o vrea deplină şî fără piedici. Cu această ocaziune s-a discutat şî s-a admis un amendament, din iniţiativă parlamentară, dar acceptat de guvern, prin care întru câtva se indulceşte regimul propus de către însuşi d-nul Brătianu, anume ca toate delictele de presă să fie date în judecata tribunalelor ordinare. Senatul a primit acest amendament şi a admis ca delictele de calomnie să fie împărţite în două părţi: acelea privitoare la viaţa publică, cari sunt deferite, ca şi înainte, juraţilor şi acelea privitoare la viaţa privată, cari merg la tribunalele ordinare. E un progres desigur, un progres fără multe aplicări practice, dar totuşi este unul, cel puţin în formă. Dar nu-i mai puţin adevărat că gândul cel dintâi al Brătienilor a fost sugrumarea desăvârşită a presei, pe urma căreia dâîlşiî au suferit şi sufere mult, căci presa îşi bagă nasul în toate afacerile lor necurate. Numai sub presiunea opiniei publice, a nevoeî de a încerca o a-propiere cu opozit in, numai astfel s’a revenit asupra gâtuire! definitive a libertăţei tiparului. Dar de sigur, Dinastia trebue să fî renunţat la această măsură reacţionară cu multă părere de râu, regretând că şi de astă dată, duşmanul ei de moarte, presa, i-a scăpat din ghiare. , SFINX 1 CAMERA IONESCU-QUINTUS deputat de Prahova sef al partidului epigramistul literar Balcanicul Ceiace a făcut, atâta rău ţărei la conferinţa de pace din Paris a fost, în primul rând, mentalitatea oligarhică şî xenofobă a unicului delegat român Ed. Brătianu. Era ştiut că omul acesta reprezintă toate vechile păcate ale guvernăreî româneşti de înainte de războiu. In materie de politică externă suprema sa diplomaţie era minciuna. Minţea în dreapta, minţea în stânga, pe toată lumea şi era prins cu minciuna la fiecare pas. De aici, complectă neîncredere, care se spărgea în capul ţărei. In materie de finanţe şi de participare a capitalurilor straine la exploatarea bogăţiilor ţarei a făcut exact impresia diplomaţilor din vechea şcoală a vizirilor turceşti: a făgăduit in zeci de părţi acelaş lucru nu s‘a ţinut de vorba faţă de nimeni. Iar când vreim naiv s’a angajat cu capitalul său, o dispoziţie ministerială dela Bucureştî venea să anuleze tot ce făgăduise vizitiul la Paris. Până in cele din urmă minciuna şi şarlatani® politică î-au frânt gâtul şî l-au silit să se retragă dela conferinţă şi dela guvern. . Nu odată Take Ionescu, care obţinuse încrederea numai fiindcă spunea adevărul, a fost nevoit să denunţe diplomaţia aceasta balcanică. Azi Iuliu Maniu a trebuit să facă acelaş lucru spunând balcanicului în plină Cameră că se refugiază în spatele inexactităţilor. E o ţară Incurabilă. Omul acesta aparţine altei epoci, nu mai pricepe nimic din vremea şi lumea în care constitue un anachronism, SILEX. CREMUL A€Tg AMVT ATEI Cercetarea locala... — Tot de aici a pornit mirosul... — Eu am spus’o totdeauna: peștele dela cap se ’mpute! Alegerile din Iugoslavia Cum s-au prezentat diversele partide Duminică au avut loc în regatul sârbo-croato-sloven alegerile pentru Adunarea naţională. Prima Adunare naţională, întrunită după constituirea noului, stat iugoslav, a avut un caracter provizoriu. Fiind compusă din membrii ultimei Skupeine sârbe, din delegaţii Skupcinei muntenegrene şi ai dietelor din Croaţia-Slavonia, Slovenia, Dalmaţia şi Bosnia-Herzegovina, menirea ei principală a fost să pregătească alegerile pentru Adunarea constituantă care a şi fost aleasă în Noembrie 1920, pa baza unei legi electorale provizorii. Spargerea coaliţiei Cu toate că atribuţiunile Constituantei erau strict definite şi că constituţia a fost votată încă la 28 iunie 1921, ea a dăinuit totuşi mai bine de doi ani, pe de o parte fiindcă activitatea i-a fost stingherită prin diverse crize, amânând mereu crearea legii electorale şi, pe de altă parte, fiindcă cele două partide coalizate — democrat şi radical — cari, cu toată coaliţia, se certau veşnic între ele, voiau să evite după putinţă alegeri noiui. In cele din urmă însă, coaliţia s’a spart definitiv, pe la sfârşitul anului trecut, şi regele însfărcină cabinetul radical al d-lui Pasici cu disolvarea Skupcinei care, în urma anulftrei celor 58 mandate comuniste din 1921 şi abţinerea de la lucrările parlamentare a blocului croat de 88 deputaţi, nu mai era decât un parlament trunchiat, s’au prezintat la alegeri faleitee partide Rezultatele definitive ale alegerilor actuale nu se cunosc încât în momentul când scrim aceste rânduri, însă după felul cum s au prezentat la alegeri diferitele partide, nu este da prevăzut ca vreunul din ele să obţie o majoritate absolută în noua Cameră. Noua lege electorală a redus numărul mandatelor de la 419 la 312; pe lângă listele de ocol de până acum, s-au creat şi liste de circumscripţii, iar coeficientul pentru voturile restante a fost aşa de mult ridicat, încât numai partidele mari au intrat în lupta electorală cu oarecari şanse de succes. Dar şi succesul acestora în alegerile actuale apare periclitat din cauza sciziunilor din sânul lor. In partidul radical sciziunea aripei condusa de fostul prim ministru Stoian Protici a devenitcomplectă, şi disidenţii au format un nou partid radical independent care nu numai că a prezentat candidaţi proprii, dar a combătut cu ultima violenţă vechiul partid radical şi, în special, pe şeful său d. Pasici, de care d. Protici s-a despărţit, după o colaborare de aproape 40 de ani, din cauza chestiunei revizuirei Constituţiei. Dar nu numai atât, în unele circumscripţii electorale s’au prezentat candidaţi radicali independenţi contra candidaţilor oficiali ai partidului. Situaţia se prezintă aproape identică şi în sânul partidului democrat, deşi s’a putut evita o ruptură făţişe între aripa centralistă a lui Pribecovici şi aripa revizionistă a lui Davidovic. După cât reese din rezultatele cunoscute până acum, acest partid a suferit o înfrângere în alegerile actuale. Partidul agrarian,al treilea mare partid sârb, a intrat de asemenea divizat în alegeri şi până şi la socialişti există o sciziune, întrucât social-democraţii sloveni s’au separat. Organizaţia musulmană din Macedonia, numită Djemiat, s-a împărţit în partizani şi adversari ai radicalilor, pe câta vreme musulmanii din Bosnia se despărţiserăi încă în Adunarea constituantă în două tabere. In Slovenia, partidele de până acum s’au înmulţit cu încă Unul, cu partidul Sustercici, partizan al radicalilor. Singura grupare care a intrat unită în lupta electorală — cu excepţia partizanilor lui Franck, excluşi din partid încă da anul trecut—, este blocul creat de sub conducerea partidului ţărănist republican al lui Rădici.__________ pentru Minorităţile votează întâia oară Candidaţi proprii au prezentat germanii şi ungurii precum şi nmânii din Banat cari participă pentru întâia oară laalegeri, deoarece legea electorală provizorie nu dădea dreptl de vot cetăţenilor neslavi. . Goana după mandate nu se manifestează numai în sciziunea mai tuturor partidelor carei face ca peste 2000 de candidaţi să aspire la cele 312 mandate, dar şi în faptul că nu mai puţin de 32 de partide au prezintat liste de candidaţi. Semnificativ este că, deşi lupta electorală se dă în primul rând în jurul chestiei revizuirei constituţiei care a dus la ruptura coaliţiei radicalo-democrate şi la dizolvarea parlamentului, toate partidele sârbe, cu excepţia celui radical care s-a pronunţat contra revizuirei şi a fracţiunei Protici care este pentru revizuire, autivitat de a se pronunţa asupra acestei chestiuni delicate. GRANATE 101 TUNURI Vasalica România Mare va avea o Constituţie, în cinstea căreia în şedinţa de Marţi a Camerei s’au tras, în Incinta, 101 tunarii Asupra f’aptului că s’a tras nu mai încapă nici o îndoială! Dealtfel ee îndoială să mai Încapă că a fost un dezastru chiar pentru cei din tribune, dar ui-te pentru cei de jos! Dar e întrebarea cine a tras? Am adus tifra de 1QL Insă nu sunt atâţia opozanţi în Cameră! A fost clar, şi un număr apreciabil de dizidenţi liberali, cari neavând curajul să-şi exprime pe gură sentimentele, au făcut-o pe calea ocontreră! D. Ionel Brătianu e foarte enervat de această problemă gravă şi pentru a o limpezi definitiv, a convocat pentru azi majorităţile la o consfătuire intimă. Suntem însă siguri că, primulministru nu va putea lămuri nimic, căci puşi ia faţa şefului suprem, dizidenţii se vor.», abţine, ca să zicem aşa, de a-şi exprima vederile in felul cum au făcut-o Marti la Cameră!s DESCA 1%1