N. D. Popescu: Constantin Brâncoveanu (1885)

' t. ’ -V ; , / У Г V- л/. ; •. * J ^ и. ;к.; ;Ли-АI/ г\ ·. /... Dealurile dintre valea Bistriţei şi dintre valea Vai de ei, care altă dată егай mute şi tăcute, care altă dată егай accoperite numai de păduri virgine şi de fiare sălbatice, în care nu se audea alt sgo­­mot de­cât fâşiitul frunzelor, cântecul păsărilor, murmurul pîraelor şi sbieretul fiarelor, pe la annul de la facerea lumii 7200, sau de la Cristos 1692, îşî schimbară de o dată facla lor cea posomorita. In locul serbelor cellor întunecose se ridicaă nisce palate gran­diose ; în locul vizuinilor fiarelor de pradă se înnălţa un magnific templu de rugăciune; în locul obicinuitelor refugiuri ale făcătorilor de relle se afla un vast refugiu pentru aceia cari renunciase la va­lurile lumescî şi preferasse sărăcia şi obscuritatea. Prin desişul arborilor acestui colnic nu se mai sbeguiaă căprio­­rele sălbatice, nu se mai încurraă cerbi cu corne magnifice, nu se mai încolţiau­ vieri cu înfăţişarea îngrozitore, nici nu se mai urma­­răă inocentele animale de către fiarele prădătore, ci creştinii din tote unghiurile ţărieî: ţerranî, târgoveţi, militari şi boerî, învest­­măntaţî în haine de sărbătore şi animaţi de sânta ardere a credin­ţei, alergaţi să asiste la prima sântă leturgie ce avea să se officieze in noul templu al Domnului. Acest templu magnific, acestă lavră măreţă, astă colosală mona­­stire, era monastirea Horezuluî, pe care M. Sa Constantin Brânco­­vănul Voevod o clădise şi o înfrumuseţase mai pre­sus ca pe fote câte existau până atunci în ţerră, după sf. Monastire a Argeşului. Mulţi bani se cheltuise din averea privată a M. Salle cu clădi­rea acestui măreţ, edificiu, dar era mângâiat în sufletul său d­ilo­­ j.

Next