Magazin Sălăjean, octombrie-decembrie 1997 (Anul 2, nr. 57-92)
1997-10-02 / nr. 57
RESTITUIRI IOAN MUREȘAN-BULGĂREANU APROPOURI... ȚÂNȚARUL Mult s-a mai jucat și natura! Când a făcut țânțarul, sunt sigur, se juca de-a “baba-oarba“. Altfel, din jocul ei, n-ar fi ieșit o asemenea creatură care îți caută mereu ochii și urechile și nasul decum încerci și tu, om fiind, să faci ceva. •Artropodatul și aripolăbărțatul acesta e făcut numai pentru neliniște. Și nici măcar nu are un os pe care să-și sprijine “motoarele“ cu ajutorul cărora ar fi în stare să-ți intre prin urechi până sub învelișul creierului să-ți fure circumvoluțiuni. Ba mai rău, este în stare să se așeze pe obrazul tău curat, chiar dacă el a ieșit din murdărie. In sală, pe stradă, oriunde te întâlnește, îți caută mai întâi fața. Iar ce doare cel mai mult, nu este neapărat palma pe care tu însuți ți-o tragi peste propriul obraz, ca să-l omori pe el, țânțarul, ci faptul că te murdărești cu propriul sânge, odată ce a trecut prin pântecul lui diform. Ce-i de făcut, în primul rând, să nu-i lăsăm să se înmulțească, iar pentru cei ce oricum există și s-au învățat la obrazul oamenilor, să găsim Sprayul potrivit ca să putem rămâne cu fața curată. BUTOIUL Până la urma urmei de ce am accepta butoiul ca pe ceva strict trebuincios? Doar e făcut din doage. Și acestea adesea nici măcar nu sunt din același trunchi de copac. Deci, nimic unitar la el. Dacă omul nu i-ar fi pus cercurile care să-l țină, s-ar răsturna, doagă cu doagă, în afară. Iar dacă n-ar fi conținutul care te îmbată și te face apoi să-ți legi capul cu toate prosoapele părerilor de rău, s-ar răsturna tot așa, doagă cu doagă, spre înăuntru. Asta pentru că un butoi nu reprezintă nimic altceva decât niște doage. Când e purtat cu căruța și e gol, el nu are un sunet uniform, tocmai pentru că e o adunătură. Dar omul se îmbată cu gândul la un eventual conținut cu care s- ar putea umple și se face că nu aude zgomotul acela hodorogit, ca să nu-i doară capul. Dar, vai, cât de mult se înșală! Adună cu sudoare licoarea lui Bachus, îl umple, iar acesta se umflă de parcă n-ar mai fi și alte vase. După ce l-a așezat plin, plinul la locul său, omul se uită la el, și-i mulțumit. Dar butoiul, spuneam, nu e făcut din același lemn și când ceva e făcut numai din bucăți, te poți aștepta oricând să-ți facă ...bucata. Zalău, 1980 UN NOU NUMĂR AL REVISTEI “SILVANIA“ A apărut numărul 2/97 al revistei de cultură Silvania. Editată de Inspectoratul pentru Cultură al Județului Sălaj, Centrul de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare, cu sprijinul Asociației Române “Silvania“ pentru Promovarea Integrării Europene, revista găzduiește în cele 80 de pagini ale sale peste 15 semnatari de estetică, traducere, poezie. Iată câteva dintre titlurile prezente: “Acta Musei Porolissensis (dr. Conel Grad, Doru E. Goron); Genius Loci (Eugen Crihan); Familia și proprietatea în Sălaj (Gheorghe Șișeșteanu); Medalion Nicolae Zberea; Mircea Eliade - Emil Cioran - portrete suprapuse (Ioan Costea); Versuri sălăjene: Corneliu Coposu - folclorist (Ioneț Penea). Acest număr este ilustrat cu reproduceri după lucrări ale pictorului Gheorghe Ilea, beneficiind de asemenea de o excelentă tehnoredactare și prezentare grafică. “Silvania“ reunește, prin efortul unanim al celor care au contribuit la realizarea ei, să se impună ca un act de cultură deosebit, necesar pentru a întări fundamentele vieții culturale a județului Sălaj. TEATRUL DE STAT SATU-MARE Stagiunea '97- '98: Petru de Vlad Zografi - regia: Cristian loan Romulus cel Mare de F. Dürrenmatt - regia: Gisela Pflugradt Marteanu A treia țeapă sau Vlad Țepeș de Marin Sorescu regia: Adrian Roman Robespierre de George Astaloș - regia: Cristian loan mansarda (fragmente de dimineață) flutură o batistă albă apoi s-a dus in satul de dincolo de prăpastia dintre cele două felii de pâine amară în cazul de dimineață se urcau instantaneu trenurile-ntârziate și pisicile roșcate (madama-anotimpurile n-au s-acopere nevoia de instantaneu) locuiesc la poalele sânilor tăi ma hrănesc cu brazi și pene de corb iarna iar primăvara cu ce mi-a da dumnezeu cu stândul la facerea lumii mi te alera prin -amu de corali se spune că de la început au fost apele - iar eu o palmă din valurile ce urmau să se bată de mal (așternut) - mângâierile tale sunete ciupite din corzi de lună adagio ma non troppo din aria aceea (a doamnei cu inima înstrăinată) se mai aude din când în când - la coborârea găleților in fântână - contrapunctul SZABÓ K. ISTVÁN acasa blues FCS Tiumui»concurS unorjudcțcrd dg folclor "flirr"TC dor, fluri în comuna Cicârlău, jud. Maramureș, sâmbătă și duminică a avut loc cea de a V-a ediție a festivalului “Alină-te dor, alină“, într-o perioadă destul de grea pentru folclorul românesc, când piața este invadată de kitch-uri, îndrăgitul interpret maramureșean NICOLAE SABĂU reușește să evidențieze spiritualitatea românească, ce se identifică, mai elocvent decât în orice domeniu, în creația populară. Ca o recunoaștere a valorii folclorului sălăjean, acompaniamentul festivalului a fost asigurat de orchestra MESEȘUL din Zalău, condusă de maestrul Ioan Ssuț. Juriul, format din Eugenia Florea, Marioara Murărescu, Gelu Trandafir, Sergiu Vitalian Vaida, Valentin Băințan, Pamfil Bilț, Nicolae Cozmuța, Elise Stan, a acordat următoarele premii: Copii: premiul special al juriului: Grupul vocal instrumental “Izvorul Izei“, din Dragomirești, Maramureș. I -Monolog: premiul I: Traian Stoiță (4 ani), din Gura Râului, Sibiu -soliști instrumentiști: premiul I: Liviu Sârb Ungur, din Cărpiniș, Maramureș -soliști vocali: premiul I: Măriuca Tudorița Verdeș, din Berbești, Maramureș -premiul special al juriului: Sorin Ioan Haidu, din Odorei, Satu-Mare Soliști vocali -premiul I: Veronica Perșe, din Crăciun, Bihor -premiul II: Victoria Ciubezan, din Maieru, Bistrița-Năsăud -premiul II: Melania Negrea din Baia Mare -premiul special pentru culegere și interpretare: Lizelor Faneman, din Amsterdam, Olanda Grupuri instrumentale -premiul I: Grupul instrumental al Regimentului 55 Napoca - Someșeni Rapsozi -premiul I: Lucreția Veronica Henghiș, din Cicârlău, Maramureș Soliști instrumentiști -premiul I;sold. Pavel Zoicaș, Regimentul 55- Someșeni Marele Premiu, Felicia Georgeta Sterca, din Borșa, Maramureș Ca și la celelalte ediții, premiile au fost dintre cele mai originale, ele constând în purcelași, curcani sau rațe, marele premiu fiind un pui de bivol alb. Daniel Mureșan LANSAM DE DISCURI ♦ Vineri, 3.10.1997, ora 12, eminentul compozitor și interpret de muzică folk Duca Bertzi va lansa, la magazinul Elica din Șimleu Silvaniei, str. N. Bălcescu nr. 3, ultimul său album, intitulat “DOR DE DUCĂ“. La acest eveniment cantautorul va acorda celor prezenți autografe iar cei interesați își pot procura albumul pe CD sau pe casetă audio. Adrian Oancea ♦ Azi, 2 octombrie, ora 13, la sala Avram Iancu a Primăriei Municipiului Zalău, are loc lansarea albumului “LOCUL INIMII NOASTRE“, al cantautorului FLORIN SĂSĂRMAN --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------DESPRE TEOLOGIA BOLII CaPitolul I: LA IZVOARELE BOLII “Perfecțiunea“ originară Dumnezeu, deși este “făcătorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute“, nu poate fi considerat ca autorul bolilor, al suferinței și al morții. Acesta este un adevăr afirmat de toți Sfinții Părinți. Sf. Vasile I cel Mare spune: “Este o nebunie să crezi că Dumnezeu este pricinuitorul relelor noastre; această blasfemie nimicește bunătatea lui Dumnezeu. El, care a făcut trupul, n-a făcut și boala, tot astfel cum El, care a făcut sufletul, n-a făcut și f păcatul“. De asemenea, este sigur că “Dumnezeu nu a făcut nicidecum moartea“. Biblia spune căza, după creație, “Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse, și iată că erau foarte bune“ (Fac. 1 ;31), și deasemeni, înțeleptul Solomon ne îngângi? “Dumnezeu n-a făcut moartea și nu se bucură de pieirea celor vili El a zidit toate lucrurile spue vață Jiș, făpturile lumii sunt făcute spre a fi izbăvite; întru ele nu este sămânță de pieire“ (înf. Sol. 1; 114). „ Ce pot însemna toate aceste lucruri? De unde vine boala dacă Dumnezeu, deși făcător a toate, nu a făcut-o? Și dacă Dumnezeu n-a făcut moartea, înseamnă că Adaus a fost, nemuritor? Și cum au atfraîfc boala și moartea în lume? , w 4 Sf. Părinți învață cu toții că D omul însuși, în starea de la început , «a fi tosaie, ignora cu totul boala, inflmătatea,’ , durerea trist stricăciunea. “El cunoștea în tru- opul său o sănătate desăvârșită“/ spune Fericind Augustin Această afirmație, conform , căreia Dumnezeu n-a creat moartea , omul, în starea sa primară, era nesricăcios, conduce în mod logic ""Și,concluzia că omul, în timpul șederii Sale în Rai era și nemuritor, Adevărul este însă puțin mai greu * -- Ä * - /^Numeroși Sfinți Părinți, sprijinind U-Se pe cuvintele din Sfânta Scriptură, spun că: “Dumnezeu^ I luâi AL țărână din pământ. La făcut PC <nh“, CJ trupul omului era' încât după natura ■ sfruri 1 compuși staficios, instabil și muritor k SPT Cari’íírisóstom spune că:. ^jdejimj_sim|ea^ necesități pe care le are azi, omul ,. “era îmbrăcat într-un trup muritor“. '"Și mai spun Sfinții Părinți că omul “pentru creat “spre nestricăciune“, nemurire“, această T nestricăciune și nemurire nefiind dobândite dintr-o dată de către om, așa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost oferite lui de către Dumnezeu odată cu celelalte însușiri ale sale. Așadar, aceste însușiri le avea primul om doar prin harul divin. >j Pentru că Dumnezeu, după ce l-a făurit pe Adam din țărână, “i-a suflat în nări suflare de viață și omul S-a făcut suflet viu“ (Fac. 2,7). Această “suflare de viață“ cuprinsedea în era Și harul dumnezeiesc care l-a ținut,pe Adam până la căderea lui din Rai “nestricăcios și nemuritor'V deSigur într-o stare de perpetuă virtualitate a dobândirii lor pentru veșnicie. Dar cum a pierdut diptSiL acest atât de prețios t-ar divizi, devenind astfel supuși suferinței, bolii și morții? Iată ce vom încerca să află în numerele " noastra și"toate. va urma X stantarp Hpmrîn Paul Pâncaru , ] după Jean Michel Larchet