Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)
2019-09-12 / nr. 37
5 948427 000157 LA VENIREA LUI BARACK OBAMA LA CASA ALBĂ, Biroul pentru Responsabilitate Guvernamentală a dat publicității un raport despre inabilitatea NASA de a estima costul programului Constellation. Obama a insistat ca programul să fie sistat, dându-și în schimb acordul pentru programul Space Launch System (SLS, Sistemul de Lansare Spațială), asta după ce NASA cheltuise deja 9 miliarde de dolari în cinci ani, construind și testând dispozitive destinate acestui program spațial cu echipaj uman. SLS ar urma să fie un vehicul de lansare de mare capacitate aflat încă în curs de dezvoltare. Un vehicul de lansare destinat zborurilor viitoare selenare cu echipaj, în cadrul programului Artemis și unei posibile misiuni umane pe Marte. Jocuri politice în anii care au urmat lui 2004 au dus, din păcate, la abandonarea proiectului Constelația, la fel și a revenirii pe Lună. în 2016, președintele Donald Trump a menținut programul privind SLS, dar a înlocuit obiectivul stabilit de Obama de a trimite astronauți pe un asteroid (?), cu unul mai realist: acela al misiunilor spre Lună și Marte. Așa că astăzi, când se sărbătorește o jumătate de secol de la prima aselenizare a cosmonauților americani, avem doar o directivă: președintele Donald Trump a pus NASA pe jăratec, cerându-i să pună la punct misiunea spre Lună în cinci ani, adică în 2024. Un termen-limită greu de îndeplinit după unii experți. După anulări și redirecționări, NASA a aruncat pe fereastră 20 de miliarde de dolari din bugetul său, fiind nevoită la noi resetari. E drept că schimbările priorităților spațiale americane, s-au datorat administrațiilor care s-au succedat de-a lungul deceniilor, dar nici entuziasmul cetățenilor 37 SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT de Dosarele frumuseții Măști antirid SUA față de misiunile NASA spre Lună nu a fost mereu la cote maxime. De pildă, chiar la apogeul programului Apollo, chiar după ce Armstrong și Aldrin au pus piciorul pe solul lunar, chiar și când au fost lansate în eterul planetar faimoasele cuvinte „un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru umanitate”, chiar și atunci, „doar 53 la sută dintre americani susțineau oportunitatea programului; în alte momente, acordul americanilor pentru programul Apollo s-a aflat în mod semnificativ sub pragul de 50 la sută”, după cum transmite Agerpres. Pentru că, în prezent, „55 la sută dintre americani să fie depărere că NASA ar trebui să acorde interes revenirii pe Lună, deși doar un sfert dintre aceștia cred că ar trebui să fie o prioritate”, cum arată unui sondaj realizat de Pew Research Center în iunie 2018. în fine, „un procent de 44 la sută dintre cei intervievați sunt de părere că trimiterea unor astronauți pe Lună nu este spațiului pentru localizarea asteroizilor cu potențial distructiv este un lucru important”. Din nou, opinia cetățenilor este realistă: dincolo de călătoriile de imagine, supravegherea asteroizilor care ar putea provoca o Apocalipsă, pare pentru NASA o misiune mai concretă și mai utilă a fracția unei baze pe Lună. Se pare că asta e ideea hrănită de NASA, fiindcă același lucru este închipuit și pentru Marte (Hollywood a reacționat rapid cu filme de anticipație, vezi filmul Marțianul). Numai că a reveni pe Lună cu o misiune, fie ea și pentru 2024 (?), este o aventură care nu e de glumă și pe care nu trebuie să o subestimezi. Și asta din mai mute motive: suprafața satelitului nostru natural este presărată cu cratere și bolovani care pun în pericol siguranța aselenizărilor. O altă mare problemă ar fi și prafului lunar, creat de-a lungul miliardelor de ani de impactul meteoriților. Un inginer aeronautic de la Universitatea din California de Sud, puncta în 2014 că Luna este acoperită „cu un înveliș fin de praf lunar, asemănător talcului, cu o grosime de câțiva zeci de centimetri în anumite regiuni, încărcat electrostatic în urma interacțiunii cu vântul solar, fiind foarte abraziv și lipicios, care deteriorează foarte rapid costumele astronauților, vehiculele și sistemele”. Observația pare interesantă, dar ridică o nedumerire: dacă azi acest pericol e așa cum spune specialistul, atunci misiunea Apollo 11 nu știa asta și s-a aruncat pur și simplu în necunoscut? Și cum au supraviețuit? încă o întrebare pentru cel care contesta aselenizarea din 1969. Una din femeile-astronaut care a petrecut în spațiu, în total, 665 de zile, Peggy Whitson, spunea și ea că misiunile Apollo „au avut numeroase probleme cu praful. Dacă vrem să petrecem un timp mai îndelungat și să construim baze permanente, trebuie să ne dăm seama cum putem rezolva asta”, spunea ea. O problemă mai e și cu lumina solară. 14 zile la rând, suprafața selenară se transformă într-un iad fierbinte, expus în mod direct razelor Soarelui întrucât Luna nu este învelită într-o atmosferă protectoare. Următoarele 14 zile, satelitul natural al Terrei este cuprins de un întuneric total, iar suprafața selenară devine un univers înghețat. Cum au rezistat cosmonauții care au aselenizat din 1969 până în 1972? Să nu uităm că acele costume lunare speciale pe care le-au purtat cosmonauții călători pe Lună erau confecționate de o companie care produce sutiene Bun pentru Lună, bun și pentru Marte, și de ce nu și oriunde în Galaxie, ar fi un mic reactor nuclear construit de NASA, numit Kilopower, cu care ar putea fi dotate viitoarele colonii și care le-ar putea furniza astronauților electricitatea de care ar avea nevoie pentru a se încălzi în nopțile înghețate sau în zilele toride. NASA a proiectat vehicule selenare dar și costume spațiale rezistente la razele solare și la praful lunar, deși nu se știe cu siguranță cât de durabile urmau să fie, chiar dacă ele au fost luate în discuție și pentru defunctul program Constellation. Și cu toate că aceste costume speciale nu sunt încă pregătite pentru viitoarele colonii selenare, astronauții de pe Apollo 11 (și următoarele), n-au avut nicio problemă cu cele vechi din anii 1969-1972! GEORGE CUȘNARENCU un lucru important și nu ar trebui realizat”. Nu se știe de ce, dar conform acestui sondaj, sprijinul popular pentru explorarea cu echipaj uman a planetei Marte este mai puternic: „63 la sută dintre cei intervievați au răspuns că ar trebui să fie o prioritate a NASA. TOtodată, 91% dintre persoanele care au participat la sondaj au spus că monitorizarea 99IN 2004, ADMINISTRAȚIA BUSH A CERUT NASA UN PROGRAM SPAȚIAL MENIT SA DUCĂ ALȚI COSMONAUȚI AMERICANI PE LUNĂ. NASA A CONCEPUT PROIECTUL CONSTELLATION (CONSTELAȚIA) CARE PREVEDEA TRIMITEREA PE LUNĂ A TREI ASTRONAUȚI AMERICANI, UTILIZÂND O RACHETĂ ARES ȘI O NAVETĂ SPAȚIALĂ BOTEZATĂ ORION. Provocări selenare Entuziaștii interesați de domeniul spațial și mai ales de o misiune lunară ceva mai complexă visează cu ochii deschiși la cons oLE TOPEST Antarctică? Femina club Broccoli, cel mai bun detoxifiant al Beatului \