Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)
2019-09-26 / nr. 39
SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Arma incendiară bizantină Focul grec a fost o armă incendiară folosită de Imperiul bizantin în războaiele terestre și navale, o armă similară bombelor cu napalm folosite de americani în Vietnam. Lumea grecoromană antică folosea aceste tactici utilizând diverși compuși chimici pe bază de sulf, petrol sau bitum. Istoricul antic Tucidide menționează că în asediul orașului Delium, la 424 î.Hr., au fost folosite „aruncătoare de flăcări”, o armă folosită și în timpul primului și celui de-al Doilea Război Mondial și ulterior și în alte conflicte militare. După cum amintește Historia, primele referiri scrise legate de „focul lichid”, cum mai era numit, au fost făcute de cronicarul Teofan Confesorul. El vorbește despre faptul că împăratul bizantin Constantin al IV-lea Pogonatul (665-685 e.n.), a folosit cu succes această tehnologie în ciocnirile pe care le-a avut cu arabii în prima încercare a lor de a cuceri Constantinopolul (674- 678 e.n.). Potrivit lui Teofan, „focul lichid a fost inventat de un anume Kallinikos (Callinicus), un meșteșugar și arhitect din orașul Heliopolis”. El a fost nevoit să fugă din calea invadatorilor și și-a găsit refugiul în marea cetate a Constantinopolului, punând la dispoziția bizantinilor această armă care a contribuit la „o strălucită victorie împotriva asediatorilor musulmani”. Unii cercetători susțin că e greu de atribuit invenția soluției unui singur om, așa-zisa invenție a lui Kallinikos putând fi de fapt „unul dintre secretele școlii de chimie din Alexandria”. Cert este că efectele devastatoare ale focului grecesc au fost descrise de numeroși cronicari, deoarece focul lichid avea proprietatea de a arde chiar și în apă. Compoziția chimică a acestui compus ucigător rămâne însă un secret bine păzit până în zi Dosarele frumuseții lele noastre. In cartea De Administrando Imperio, adresată fiului său, viitorul împărat Roman al V-lea, împăratul Constantin Porfirogenetul (945-959) își sfătuiește fiul „să nu divulge niciodată nimănui secretul focului grecesc, adăugând că acest foc a fost dat de un înger primului împărat creștin, Constantin cel Mare, și că prepararea lui nu o pot face decât creștinii, și doar în orașul imperial”. El adăuga că „un oficial care a fost mituit de dușmanii imperiului să le dea o parte din acest amestec chimic a fost lovit de o „flacără venită din rai”, în momentul în care voia să intre într-o biserică”. Cât privește compoziția amestecului care devenea „focul lichid”, nimeni nu poate oferi un răspuns cert. Se presupune că ar fi fost vorba despre „un amestec în care se găseau petrol lichid, nafta, sulf, rășină, bitum, var nestins și un alt ingredient secret”. Arma provoca mult fum și un zgomot „ca de tunet”, motiv pentru care cercetătorii au considerat că la baza amestecului ar fi stat de fapt salpetru (nitrat de potasiu). Orgonul, energia organică Este vorba despre un termen și o formă ipotetică de energie propuse pentru prima dată în anii 1930 de către psihanalistul Wilhelm Reich. Orgonul ar fi o energie universală a vieții, o forță bioenergetică universală care stă la baza multor, dacă nu a tuturor fenomenelor observabile. Reich a ajuns la concluzia că există o dualitate materie/energie, botezând această formă de energie „orgon”, după cum a presupus mai târziu o corelație funcționala între fluxul de energie din corpul uman și orgasm (de aici denumirea de orgon). El a crezut de asemenea, că teoriile formulate ar oferi un răspuns logic la întrebări importante, cum ar fi o definiție științifică a vieții, care ar permite să facă o distincție clară între „însuflețit” și „neînsuflețit”. De asemenea, Reich a construit un dispozitiv, un fel de „acumulator de orgoni” pentru teste clinice, numai că, începând cu anii 1950, Administrația americană a Medicamentelor și Alimentelor (FDA) s-a implicat în investigarea agresivă a furnizorilor de servicii medicale care ofereau un tratament cu acumulatorul de argoni, aparatul nefiind acceptat de majoritatea cercetătorilor, în special de Asociația Medicală Americană. Reich a fost și el unul dintre cei vizați de FDA. Pe 10 februarie 1954, procurorul american al statului Maine, care a acționat în numele FDA, a înaintat o plângere prin care a solicitat un ordin permanent pentru a preveni expedierea interstatală de „acumulatori de orgoni” și pentru a interzice o parte din scrierile lui Reich. Instanța a ordonat ca toți acumulatorii să fie distruși. Toate materialele scrise care descriau modul de utilizare a acumulatorilor au fost, de asemenea, distruse. In același timp, au fost interzise zece cărți ale lui Reich care menționau energia orgonică, iar bibliografia referitoare la orgoni a fost ștearsă definitiv. De ce atât zel în anihilarea unei teorii într-o vreme în care erau acceptate mii de teorii care mai de care mai aiuritoare? O întrebare care nu are încă răspuns, dar care naște alte teorii, de data aceasta legate de acțiuni conspirative guvernamentale. Energie perpetuă Puțină lume a auzit despre Viktor Schauberger, cel care ar fi inventat dispozitive care ar fi putut produce energie perpetuă. Dispozitivele de gen „perpetuum mobile” se consideră că nu pot exista, sunt imposibile în conformitate cu legile fundamentale ale fizicii, deoarece încalcă conceptul fundamental de conservare a energiei. Numai că Schauberger nu a pretins niciodată că a inventat mașini cu mișcare perpetuă, ci a declarat că a folosit puterea naturală a Pământului pentru a produce energie. Viktor Schauberger a inventat tehnologii și dispozitive bazate pe implozie, care folosesc energia imploziei pentru a funcționa timp indefinit și a produce în acest fel energie gratuită. Un alt principiu al tehnologiilor dezvoltate de el este vortexul, atât al aerului cât și al apei. De altfel, fuziunea la rece a aerului și apei se află în strânsă legătură cu vortexul în descoperirile lui Schauberger: în Univers, același vortex spiralat se află la baza creării galaxiilor, iar în natură găsim vortexul în tornade, cicloane, în vârtejuri sau în vortexurile de apă, in dezvoltarea unor plante sau a cochiliilor melcilor, pentru a da doar câteva exemple. GEORGE CUȘNARENCU 99PARE CURIOS CA UNELE INVENȚII SUNT APLAUDATE UNANIM, ÎN VREME CE ALTELE, FOARTE INTERESANTE, SUNT TRECUTE LA INDEX SAU PUR ȘI SIMPLU SUPRIMATE. DE CE UNII INVENTATORI SE BUCURĂ DE APRECIERI UNANIME, IAR ALȚII SUNT SORTIȚI UITĂRII? CE AR FI ÎNSEMNAT PENTRU OMENIRE DACĂ ELE AR F FOST PUSE ÎN PRACTICĂ? DE CE N-AU FOST ELE DORITE? IATĂ O LISTĂ DE INVENȚII IGNORATE, PRELUATĂ DE PE SITUL LISTVERSE.COM. Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Bobnoteca Județeană л *%r A „ Те-ai ridicat atât de sus, iubitul meu amic, încât de-aici de jos, te văd atât de mic!” Ion Luca Caragiale