Magazin, iulie-decembrie 2019 (Anul 62, nr. 27-52)

2019-09-26 / nr. 39

SAPTAMANAL CULTURAL - ȘTIINȚIFIC INDEPENDENT Arma incendiară bizantină Focul grec a fost o armă in­cendiară folosită de Imperiul bi­zantin în războaiele terestre și navale, o armă similară bombe­lor cu napalm folosite de ameri­cani în Vietnam. Lumea greco­­romană antică folosea aceste tactici utilizând diverși compuși chimici pe bază de sulf, petrol sau bitum. Istoricul antic Tuci­­dide menționează că în asediul orașului Delium, la 424 î.Hr., au fost folosite „aruncătoare de flă­cări”, o armă folosită și în tim­pul primului și celui de-al Doi­lea Război Mondial și ulterior și în alte conflicte militare. După cum amintește Historia, primele referiri scrise legate de „focul lichid”, cum mai era nu­mit, au fost făcute de cronicarul Teofan Confesorul. El vorbește despre faptul că împăratul bi­zantin Constantin al IV-lea Po­­gonatul (665-685 e.n.), a folosit cu succes această tehnologie în ciocnirile pe care le-a avut cu arabii în prima încercare a lor de a cuceri Constantinopolul (674- 678 e.n.). Potrivit lui Teofan, „focul lichid a fost inventat de un anume Kallinikos (Callini­­cus), un meșteșugar și arhitect din orașul Heliopolis”. El a fost nevoit să fugă din calea inva­datorilor și și-a găsit refugiul în marea cetate a Constantinopolu­­lui, punând la dispoziția bizanti­nilor această armă care a contri­buit la „o strălucită victorie îm­potriva asediatorilor musulmani”. Unii cercetători susțin că e greu de atribuit invenția soluției unui singur om, așa-zisa inven­ție a lui Kallinikos putând fi de fapt „unul dintre secretele școlii de chimie din Alexandria”. Cert este că efectele devastatoare ale focului grecesc au fost descrise de numeroși cronicari, deoarece focul lichid avea proprietatea de a arde chiar și în apă. Compoziția chimică a aces­tui compus ucigător rămâne însă un secret bine păzit până în zi­ Dosarele frumuseții lele noastre. In cartea De Admi­­nistrando Imperio, adresată fiu­lui său, viitorul împărat Roman al V-lea, împăratul Constantin Porfirogenetul (945-959) își sfă­tuiește fiul „să nu divulge nicio­­­dată nimănui secretul focului grecesc, adăugând că acest foc a­ fost dat de un înger primului îm­părat creștin, Constantin cel Mare, și că prepararea lui nu o pot face decât creștinii, și doar în orașul imperial”. El adăuga că „un oficial care a fost mituit de dușmanii imperiului să le dea o parte din acest amestec chimic a fost lovit de o „flacără venită din rai”, în momentul în care voia să intre într-o biserică”. Cât privește compoziția a­­mestecului care devenea „focul lichid”, nimeni nu poate oferi un răspuns cert. Se presupune că ar fi fost vorba despre „un amestec în care se găseau petrol lichid, nafta, sulf, rășină, bitum, var nestins și un alt ingredient secret”. Ar­ma provoca mult fum și un zgo­mot „ca de tunet”, motiv pentru care cercetătorii au considerat că la baza amestecului ar fi stat de fapt salpetru (nitrat de po­tasiu). Orgonul, energia organică Este vorba despre un termen și o formă ipotetică de energie propuse pentru prima dată în anii 1930 de către psihanalistul Wilhelm Reich. Orgonul ar fi o energie universală a vieții, o for­ță bioenergetică universală care stă la baza multor, dacă nu a tu­turor fenomenelor observabile. Reich a ajuns la concluzia că există o dualitate materie/ener­­gie, botezând această formă de energie „orgon”, după cum a presupus mai târziu o corelație funcționala între fluxul de ener­gie din corpul uman și orgasm (de aici denumirea de orgon). El a crezut de asemenea, că teoriile formulate ar oferi un răspuns lo­gic la întrebări importante, cum ar fi o definiție științifică a vie­ții, care ar permite să facă o dis­tincție clară între „însuflețit” și „neînsuflețit”. De asemenea, Reich a cons­truit un dispozitiv, un fel de „acu­mulator de orgoni” pentru teste clinice, numai că, începând cu anii 1950, Administrația ameri­cană a Medicamentelor și Ali­mentelor (FDA) s-a implicat în investigarea agresivă a furnizo­rilor de servicii medicale care ofereau un tratament cu acumu­latorul de argoni, aparatul nefi­­ind acceptat de majoritatea cer­cetătorilor, în special de Asociația Medicală Americană. Reich a fost și el unul dintre cei vizați de FDA. Pe 10 februarie 1954, procurorul american al statului Maine, care a acționat în numele FDA, a înaintat o plângere prin care a solicitat un ordin perma­nent pentru a preveni expedie­rea interstatală de „acumulatori de orgoni” și pentru a interzice o parte din scrierile lui Reich. Instanța a ordonat ca toți acu­mulatorii să fie distruși. Toate materialele scrise care descriau modul de utilizare a acu­mulatorilor au fost, de asemenea, distruse. In același timp, au fost interzise zece cărți ale lui Reich care menționau energia orgoni­­că, iar bibliografia referitoare la orgoni a fost ștearsă definitiv. De ce atât zel în anihilarea unei teorii într-o vreme în care erau acceptate mii de teorii care mai de care mai aiuritoare? O între­bare care nu are încă răspuns, dar care naște alte teorii, de data aceasta legate de acțiuni conspi­rative guvernamentale. Energie perpetuă Puțină lume a auzit despre Viktor Schauberger, cel care ar fi inventat dispozitive care ar fi putut produce energie perpetuă. Dispozitivele de gen „perpetu­­um mobile” se consideră că nu pot exista, sunt imposibile în con­formitate cu legile fundamen­tale ale fizicii, deoarece încalcă conceptul fundamental de con­servare a energiei. Numai că Schauberger nu a pretins nicio­dată că a inventat mașini cu miș­care perpetuă, ci a declarat că a folosit puterea naturală a Pămân­tului pentru a produce energie. Viktor Schauberger a inven­tat tehnologii și dispozitive ba­zate pe implozie, care folosesc energia imploziei pentru a func­ționa timp indefinit și a produce în acest fel energie gratuită. Un alt principiu al tehnologiilor dezvoltate de el este vortexul, atât al aerului cât și al apei. De altfel, fuziunea la rece a aerului și apei se află în strânsă legătură cu vortexul în descope­ririle lui Schauberger: în Uni­vers, același vortex spiralat se află la baza creării galaxiilor, iar în natură găsim vortexul în tor­nade, cicloane, în vârtejuri sau în vortexurile de apă, in dezvol­tarea unor plante sau a cochili­ilor melcilor, pentru a da doar câteva exemple. GEORGE CUȘNARENCU 99PARE CURIOS CA UNELE INVENȚII SUNT APLAUDATE­­ UNANIM, ÎN VREME CE ALTELE, FOARTE INTERESANTE, SUNT TRECUTE LA INDEX SAU PUR ȘI SIMPLU SUPRIMATE. DE CE UNII INVENTATORI SE BUCURĂ DE APRECIERI UNANIME, IAR ALȚII SUNT SORTIȚI UITĂRII? CE AR FI ÎNSEMNAT PENTRU OMENIRE DACĂ ELE AR F FOST PUSE ÎN PRACTICĂ? DE CE N-AU FOST ELE DORITE? IATĂ O LISTĂ DE INVENȚII IGNORATE, PRELUATĂ DE PE SITUL LISTVERSE.COM. Femina club Pentru dumneavoastră, doamnă Bobn­o­teca Județeană л *%r A „ Те-ai ridicat atât de sus, iubitul meu amic, încât de-aici de jos, te văd atât de mic!” Ion Luca Caragiale

Next