Magazin, ianuarie-iunie 2022 (Anul 65, nr. 1-26)

2022-06-30 / nr. 26

„Drumul” către Atlantida? Gustul speculativ, dorința de celebritate și de senzațional sunt doar câteva dintre cauzele principale care fac ca astăzi teoriile despre legendara Atlantida să existe mai mult ca acțiune și mai puțin ca ipoteze raționale, argumentate coerent și logic ale fostului continent înghițit de ape, de tot sub mări și oceane, de pe uscat a că cele mai frec­vente trimiteri ale unor descoperiri la mitul Atlantidei sunt în mod cert hazardate, vestigiile stră­vechi în sine rămân deosebit de interesante, fie ele și de studiat în alt context. Oame­nii de știință de la Ocean Ex­ploration Trust au descoperit, la o adâncime de peste 3.000 de metri, o formațiune geo­logică care seamănă cu un „drum din cărămidă galbenă”. Vorbim despre o Atlantida posibilă, dar scufundată... în Pacific, însă de reținut este contextul științific. Pe parcursul uneia dintre explorările zilnice difuzate pe canalul lor de YouTube, oamenii de știință de la Ocean Exploration Trust (un ONG care explorează ocea­nele în căutarea de vestigii străvechi) au descoperit, la nord-vest de Hawaii, la apro­ximativ 1.000 de metri adân­cime, un fenomen natural unic. „Este drumul către Atlan­tida”, a anunțat, uimit, unul dintre cercetători, observând o formațiune de piatră situată în vârful muntelui submarin Nootka. Acesta face parte din Monumentul Național Marin Papahanaumokuakea (MNMP), care prezintă un mare interes pentru cercetători, deoarece doar 3% din perimetrul său, întins pe 1.510.000 km2, a fost explorat până în prezent. Departe de a fi o manifes­tare supranaturală sau inex­plicabilă, acest „drum” s-ar datora de fapt unei conjuncții de evenimente naturale. Se presupune că a avut loc o erupție vulcanică, căptușind această parte cu un strat sub­țire de lavă, care s-ar fi frac­turat apoi la 90a în diferite locuri, din cauza schimbu­rilor de temperatură legate de erupțiile care au urmat-o, dând acestui covor de stâncă aspectul unui pavaj galben de cărămidă. Formațiunea este cunos­cută și sub numele de „albia uscată a lacului” și a fost iden­tificată ca rocă de hialoclas­­tită - rocă vulcanică, formată în erupții de înaltă energie. Nu este însă prima dată când au loc asemenea desco­periri neobișnuite în adâncu­rile Oceanului Pacific, în ur­mă cu câteva luni, în Golful Monterey, cercetătorii au dez­văluit existența unei „medu­ze fantomă” impresionante. ADRIAN-NICOLAE POPESCU D .Destu. O confuzie des întâlnită în vor­birea curentă se observă în folo­sirea cuvântului „destul”. Aces­ta poate avea valoare de adjectiv și atunci are forme de masculin și feminin, singular și plural. Spunem astfel: „destul zgomot”, „destulă mâncare” „destui bani”, „destule jucării”. Din nefericire auzim și formulări de genul: „Au fost destul de mulți copii”/ „destul de mulți bani” și tot așa. Greșeala care se produ­ce în acest caz este cauzată de folosirea lui destui ca adjectiv când de fapt el are va­loare adverbială determinând adjectivul „mulți”. Ca adverb, așa cum se știe, este invariabil. Așadar, formularea corectă este „destul de mulți copii”, „destul de multe fete” și exemplele pot continua. (I.S.) Ш Nr. 26 (3356) din 30 iunie 2022 Roiuri de drone Una dintre marile „vedete” ale veacului XXI, drona, cucerește deja rapid tot mai multe domenii de activitate, de la agricultură și prospecții geologice, la cinemato­grafie și acțiuni militare. Odată recunoscute și dezvoltate intens, dronele sunt și obiectul uti­lizării lor extinse, inclusiv în gru­puri sau așa-numite roiuri roboti­zate. Pentru spațiile deschise, de­plasarea lor nu ar constitui o pro­blemă majoră, însă o asemenea mulțime de „zburătoare” care să navigheze prin desișurile pădurilor sunt greu de imaginat. Oamenii de știința ai Universi­tății Zhejiang din China au realizat un experiment deosebit de impor­tant și spectaculos: deplasarea a zece drone autonome într-o pădure de bambus plină de rămuriș, tufi­șuri dese și pe terenuri denivelate, fără ghidare umană. Grupul de dro­ne comunică între ele pentru a ră­mâne în formație, împărtășind da­tele colectate de camerele de bord pentru a cartografia împrejurimile. Senzorii și algoritmii de zbor con­trolează zborul dronelor fără carto­grafierea prealabilă a mediului lor; în teorie există nenumărate apli­cații ale experimentului, inclusiv cartografierea aeriană pentru lu­crări de conservare și ajutor în caz de dezastre, dar tehnologia a tre­buit să se maturizeze, astfel încât dronele să se poată adapta la noi medii fără a se ciocni între ele sau de obstacole, punând astfel în pericol siguranța publică. Drona are mărimea unei palme și o structură specială, cu camere video de profunzime, senzori de altitudine și un computer de bord. Cel mai mare progres este un algo­ritm inteligent ce încorporează evitarea coliziunilor, eficiența zborului și coordonarea în cadrul roiului. Deoarece aceste drone nu se bazează pe infrastructură exterioa­ră, cum ar fi GPS, roiurile ar putea fi folosite în timpul dezastrelor naturale. O altă utilizare posibilă este ca roiul să livreze obiecte gre­le, dar și să fie dotate cu arme din­tre cele mai diverse, la fel cum sunt dronele unice pilotate de la distanță. Mai multe puteri militare mon­diale testează eficacitatea distruc­tivă a unor asemenea dispozitive, provocarea constând în controlul simultan al dronelor ce ar putea fi transferat la algoritmi. (A.N.P.) Arma de apărare a girafei Se presupune că girafa ar f dezvoltat un gât foarte lung ca o adaptare la mediu, pentru a putea ajunge la frunzele de pe cele mai înalte ramuri ale copacilor. D [UNK]­ nsa un nou studiu realizat de experți chinezi susține că gâtul distinctiv al mamiferului a evoluat de-a lungul a milioane de ani pentru că era o armă eficientă. Cercetătorii au ajuns la această concluzie în urma analizei fosilelor unei bizare specii timpurii de girafă, numită Discokeryx xiezhi, care popula regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei în urmă cu 17 milioane de ani. Rezultatele sugerează că masculii de girafă și-ar fi dezvoltat gâturi lungi pentru a lovi alți masculi în lupta pentru o femelă, gâtul mai lung gene­rând mai multă putere și viteză. Spre deosebire de girafele moderne, D. xiezki avea doar un singur osicon (structura osoasă acoperită de piele din vârful capu­lui), dar acesta avea mai degrabă forma unei cupole sau a unui disc. Noul studiu a fost condus de cercetă­tori de la Institutul de Paleontologie și Pa­­leoantropologie a Vertebratelor (IVPP) din cadrul Academiei Chineze de Științe din Beijing. „Atât girafele de azi, cât și Discokeryx­xiezhi aparțin superfamiliei Giraffoidea. Deși morfologia craniului și a gâtului lor diferă foarte mult, ambele sunt asociate cu luptele de curtare ale masculilor și ambele au evoluat într-o direcție extremă”, a de­clarat autorul studiului, Wang Shiqi, în prezent, gâtul unei girafe poate atin­ge o lungime de 1,80 metri - mai înalt de­cât un om obișnuit - și poate cântări până la 600 de kilograme. Cu milioane de ani în urmă, girafa avea un gât butucinos, dar competiția pentru hrană a condus la creș­terea constantă a lungimii gâtului de-a lun­gul mai multor generații. Gâtul mai lung a permis girafelor să caute frunze comestibile în vârful copaci­lor din pădurile savanei africane, care alt­fel ar fi fost inaccesibile. Girafele cu cele mai lungi gâturi puteau avea acces la hrana necesară pentru a supraviețui și pentru a-și transmite codul genetic generațiilor următoare. Cu toate acestea, oamenii de știință au concluzionat că gâtul servește ca armă în competiția de curtare între masculi. GABRIEL TUDOR ­g! Săptămânalul „Magazin” este editat de CASA EDITORIALĂ „MAGAZIN” S.R.L. înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. 1­40/2623/1991 din 8 mai 1991. Adresa: București sector 1, Piața Presei Libere nr.1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, cod 013701. CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE: ECATERINA BĂTRÂNEANU Președintă GEORGE CUȘNARENCU Administrator NICUȘOR DINCĂ - Administrator ISSN 0258-1523 REDACȚIA: Telefon: 021.317.89.65 Irina Stoica, Gabriel Tudor, Ionel Cojocaru, Adrian-Nicolae Popescu Responsabil de numai: Ionel Cojocaru Secretar de redacție: Gabriela Nițu PUBLICITATE: Tel.: 0722.625.622 DIFUZARE: Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia:revistamagazin@yahoo.com Nicușor Dinca (director) - 0722.625.622, Simion Ionescu FINANCIAR-CONTABIL: Cont­R074 BACX 0000 0030 0016 0000 (LEI) Unicredit Bank S.A. - Sucursala Panduri Conf: R024ANCB 0072 0496 8985 0001 B.C.R.-Sectari, București COLEGIUL DE REDACȚIE: ECATERINA BATRÂNEANU Președintă a Consiliului de Administrație Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com GEORGE CUȘNARENCU Redactor-șef ADRIAN HORJA, MELANIA CONSTANTINIU Cititorii din străinătate se pot abona prin Casa Editoriala .Magazin” S JIL. Piața Presei Libere nr.1, sector 1, corp C3, etaj 1, cam. 49-52, sector 1, București, România Tel.: 021.317.89.65 E-mail: redactia.revistamagazin@yahoo.com TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATA: .MAGAZIN” No Gabriela Nițu, Rodica Nițu Redactorii semnatari ai articolelor publicate in revista sunt direct răspunzători, material și din punct de vedere juridic, pentru exactitatea și corectitudinea celor relatate. Revista își declină orice responsabilitate. Tiparul: TIP0ART IDEA STUDIO S.R.L. JJ

Next