Milcovul, iulie-septembrie 1970 (Anul 3, nr. 298-375)

1970-07-15 / nr. 310

MILCOVUL pag. 2I OCHIUL. Illllllllllllllllll /MAGIC Butelia de aragaz Cu cîteva zile în urmă, din autobuzul 31-VNI-185, care trans­porta pasageri la Panciu, a că­zut o butelie de aragaz. Era a unui călător care, profitînd de neatenția șoferului (se știe că e interzis cu desăvîrșire trans­portul materialelor inflamabile în autobuz) o dosise pe undeva pe la... motor!!! Ionel Marin, conducător auto pe microbuzul 31-VN-506, pro­prietatea Muzeului de istorie și etnografie din Focșani, circulînd în spatele autobuzului, a obser­­vat căderea buteliei. Și-a apăsat pe accelerație cu scopul să a­­jungă din urmă autobuzul. Apoi, foarte obișnuit, a înmînat obi­ectul păgubașului. Ceilalți călători s-au minunat și ei de gestul conștiincios al șoferului. Dar, tot în același timp și-au dat seama că, butelia pusă lângă motor, putea să ex­plodeze și să le pună viața în pericol. Un fapt obișnuit, de viață. Analizați-1 pe ambele fețe! Spectacol inestetic Era într-o joi seara. La cămi­nul cultural din Caiafa (Sihlea) rula un film de aventuri. Spec­tatorii erau numai ochi și ure­chi la cele ce se petreceau pe ecran Deodată, ușa căminului a fost trîntită de perete și înă­untru s-au năpustit cîțiva cetă­­­­țeni turmentați. Se bateau. Fil­mul s-a întrerupt, lumina s-a aprins și lumea privea acum alt soi de spectacol: bătaie ca-n filme ! în­­ rolurile principale, erau frații Ion și Petrea Ciocia, pre­cum și Bran Grama — un alt bă­tăuș din sat. „Comandantul de oști" era Ion Ciocia — bătrînul, tatăl primilor doi. Au lovit în stînga și-n dreap­ta, au rănit oameni nevinovați, au spart geamuri și au deterio­rat mobilier. Cum era și firesc, huliganii au fost trimiși în instanță. Pro­cesul s-a desfășurat la căminul cultural — pe fostul „cîmp de luptă“. Și fiecare a primit cît­i a­ a cuvenit... Rubrică redactată de Emil STANCIU, cu sprijinul coresponden­ților. Edilitatea culturală a orașului ODOBESTI00 în contextul vieții spirituale a unui oraș, activitatea acelei instituții care se numește casă de cultură sau că­min cultural ocupă un loc important, aici fiind locul de destindere, de in­struire și educare, de creare și afir­mare a patentelor artistice ale omului. Viața cultural-artistică a orașului tre­buie înscrisă în coordonatele vremii, trebuie depășit plafonul de valoare la care, prin tradiție, se renunță atît de greu, așa încît omul să devină recep­tiv la artă, intransigent cu el însuși și cu cei ce o creează. E îmbucurător faptul că sunt din ce în ce mai mulți cei care manifestă gust format la școa­la nouă, consumatorul de artă dove­­dindu-se un spirit pretențios și rafi­nat, fiind gata în orice moment de confruntare. Să consemnăm un fapt la modul... „general" : la Odobești există un că­min cultural, o construcție frumoasă cu o sală de spectacole încăpătoare și bine amenajată, cu o sală de muzică și cu bibliotecă. Directorul căminului, tovarășul Gheorghe Mihalache, ne pune la curent cu activitățile ce se desfășoară, de obicei, în cadrul că­minului. Aflăm că activitatea cultural­­artistică a orașului este întreținută de formațiile din școli care, din cind în cînd, își prezintă aici spectacolele. S-au organizat simpozioane literare la care și-a dat concursul și biblioteca, și cinematograful, s-au prezentat pie­se montate de către elevii liceului („Amicii“ de I. L. Caragiale), s-au ți­nut conferințe pe teme agricole, me­dicale, de cultură generală. Există în oraș brigăzi științifice care, în afara activității pe plan local, fac deplasări în satele apropiate, propunînd dife­rite teme pe marginea cărora discută și lămuresc unele probleme ce preo­cupă oamenii de aici. Din orașul Odobești au participat la faza jude­țeană a Festivalului tineretului vrîn­­cean două soliste de muzică populară, două soliste de muzică ușoară și doi acordeoniști. Bilanțul nu este însă îmbucurător. De aproximativ zece zile n-am mai avut nici o activitate la căminul cul­tural — ne spune în continuare di­rectorul căminului — toate forțele sunt acum îndreptate spre campania de vară. Trebuie să facem a patra stropire a vitei , înțelegeți... dar înțelegem urgența acestei lucrări, nu înțelegem de ce în cadrul căminului cultural nu-și desfășoară activitatea o forma­ție corală nu înțelegem de ce nu s-a reușit să se constituie o for­mație de dansuri, o formație de tea­tru, un cenaclu literar, o brigadă ar­tistică de agitație. Și am primit, pe rînd, lămuririle . — Formația corală nu s-a putut în­ființa pentru că, știți, majoritatea ti­nerilor din orașul nostru urmează liceul la cursul seral (sic!) și deci nu am avut de unde lua oamenii nece­sari. O formație de dansuri necesită și un instructor cu pregătire care ne lipsește și deci... Poate că este aici un sîmbure de adevăr, poate că un cămin cultural (de oraș?!..) ar trebui încadrat cu metodiști, oameni competenți pentru a organiza și conduce activitățile res­pective, să se poată evidenția spiri­tul novator al participanților, așa în­cît căminul cultural să nu rămînă doar gazda turneelor ce trec prin oraș. Dar nu e mai puțin adevărat că sînt oameni pricepuți care să facă lucrul acesta din dragoste pentru artă și nu ca pe o corvadă. „Cît privește formația de teatru, ne spune în continuare tovarășul di­rector, aceasta este în curs de con­stituire, chiar s-a întrunit într-una din seri și s-a citit piesa lui Tudor Mușatescu „Sosesc deseară* în vede­rea montării ei. Este, vedeți bine, o problemă de viitor". Cenaclul literar nu este nici măcar o problemă de „viitor". Ni se aduce argumentul că ar lipsi talentele și nu ai cu cine îl constitui. O jumătate de oră mai tîrziu, în cabinetul directoru­lui liceului de cultură generală, răs­foim ultimul număr al revistei „Eco­uri", organul literar al liceului, a­­vînd plăcuta surpriză de a descoperi cîteva autentice talente în formare: Virginica Bogdan, Nicolae Nicolau, Doina Guja, ș.a. E de ajuns, credem, să notăm doar faptul că revista este șapirografiată prin munca colaborato­rilor, iar coperta este lucrată în tuș, de mîna unui singur om, într-o gra­fică pretențioasă. Un tiraj „de masă“, 300 exemplare, a necesitat zile și nopți de muncă . Iată, deci, oameni sunt. Este și dra­goste pentru artă. In afara liceului mai sunt și alții care ar activa cu dra­gă inimă într-un cenaclu literar. Un cenaclu care să întrunească toți iu­bitorii de literatură din oraș, ar ri­dica la un nivel superior calitatea lu­crărilor, s-ar discuta cu mai multă competență, s-ar mări șansele de a­­firmare a talentelor. Și noutatea de ultimă oră, înce­­pînd din toamna acestui an se în­ființează Universitatea populară, un prim pas bun făcut pentru ridicarea la un nivel superior a vieții artistice, culturale, științifice a oamenilor din acest oraș. Desprindem ideea că posibilitățile sunt, însă lipsește cineva care să le pună în valoare. Este o situație care cere impe­rios reflecții și luări de măsuri. Ștefan MOCANU Serbările Sovejei (Urmare din pag. 1) cest lucru. Acțiunea e cu atît mai im­portantă cu cît e premergătoare unei așteptate și răsunătoare „prelegeri“ artistice: „Festivalul folclorului vrîn­­cean". Așadar serbările Sovejei con­stituie avanpremiera serbărilor Năru­­jei. Premergătoare fiind, alturi de alte acțiuni, ele trasează, în același timp, un contur a ceea ce trebuie să fie „Nătura culturală”. Și în acest sens am sugera un mai mare spirit de se­lecți. „Am stat de această dată ca spectator — se confesa un regizor a­mator — și am învățat foarte multe ,­ niciodată nu am avut sentimentul unei mai mari autenticități despre rosturile și modalitățile de realizare, ca acum, a spectacolelor făcute cu artiștii ama­tori“. și, pe lângă această constatare sinceră a colegului de „priviri“, la care ne alăturăm, am dori să-i conti­nuăm ideea : „Soveja ne-a demonstrat o dată mai mult ceea ce trebuie, să fie Năruja". Așadar, cînd vom deschide „poarta" cea mare a Vrancei artistice — Festivalul folclorului vrîncean de la Năruja — zările să fie total pline de spectacole adevărate. Problemele ridicate de struc­tura și estetica muzicală a seco­lului XX sînt deosebit de com­plexe și încă neelucidate total, răsturnările epocale ce s-au pro­dus în acest perimetru al artei interzicînd pentru moment po­sibilitatea unor delimitări clare sub aspect evolutiv. Disoluția tonalității datorată saturației cromatice a discursu­lui muzical înfăptuit de acel Gesamtkunstwerk wagnerian în sec. XIX a fost desă­­vîrșită la începutul sec. XX în creația compozitorilor celei de-a doua școli vieneze: Ar­nold Schömberg, Alban Berg și Anton Webern. Abandonarea sistemului tonal a avut consecințe de o impor­tanță covîrșitoare în raport cu fenomenul muzical, dezlănțuind un întreg complex de implicații a căror esență încă nu s-a reușit nici pînă în prezent să se cla­rifice în totalitate. Dacă însă după mai bine de un secol de la primele mani­festări ale acestor răsturnări kopernikane nu reușim încă să dăm un răspuns la întrebarea Quo Vadis musica?, aceasta se datorează nu faptului că mu­zica ar fi pe moarte așa cum afirmă unii esteți prăpăstioși ai complexității și amplitudinii de­osebite pe care o atinge feno­menul. Cele arătate mai sus au ca scop o introducere în pro­blematica cumva particulară a evoluției artei sunetelor, intro­ducere ce va facilita sperăm noi, înțelegerea substratului u­­nei crize a operei. Contextul general pe care ne-am străduit să-l relevăm mai sus pune în lumină cauzalitatea fenomenului respectiv. Pentru ca lucrurile să fie și mai lim­pezi în ceea ce privește genul operistic vom sublinia faptul că secolul XX prezintă necesitatea unei dihotomii pentru înțele­gerea justă a fenomenelor. Ope­ra secolului douăzeci s-ar pre­zenta sub două aspecte: Pe de o parte continuarea tra­dițiilor operistice ale sec. XIX, a așa numitei opere seria italie­ne (creația lui Puccini, Mas­cagni, Leoncavallo) iar pe de alta creații care deși posedă u­­nele filiații în drama wagneri­ană sau poate în creația școlii naționale ruse (mă refer la Bo­ris Godunov a lui Musorgski), se prezintă sub o formă cu totul nouă atît ca mesaj cît și ca es­tetică. Așa se întîmplă cu ope­rele unui Anton Webern, Paul Hindemith, Igor Stravinschi. Conștiința artistică a omului modern manifestîndu-se în ca­drul unor cu totul alte cerințe, acest gen nou de operă se­ a­­propie foarte mult de creația dramatică a sec. XX, de acel teatru cu muzică reactualizat (pentru că el se putea întîlni ca modalitate și la Shakespea­re), de Bertold Brecht, plasîn­­du-se estetic în zona a ceea ce R. Munteanu numea farsa tra­gică (S Beckett, Eugen Ionescu etc.). Se poate vorbi în această situație de o moarte a operei ? Categoric, nu­ inapetența publicului pentru operă își găsește o explicație în decalajul existent în momen­tul actual între spectator și o­­pera modernă cu care încă un DIAPAZON Azi, la T.V., ora 22,40 ,Gala marilor interpret români' Pledoarie pentru arta lirică a avut timpul să se acomodeze (fenomenul se manifesta pînă de curînd și în teatru), pe de alta în neputința spectatorului de a mai accepta spectacolul gen operă seria care nu mai co­respunde cerințelor omului mo­dern. Dificultățile sînt de mo­ment dar nu sînt deloc insur­montabile. Televiziunea încearcă (deo­camdată destul de timid) să re­ducă acest handicap. Ne-am propus prin rîndurile de față să relevăm importanța unor emisiuni cum este aceea pe care televiziunea­­ o prezintă azi la ora 22,40 sub titlul: Gala marilor interpreți români. Întîlnirea o vizează pe mezzo­­soprana Elena Cernei ale cărei calități vocale și interpretative au întrunit înalte aprecieri pe cele mai vestite scene lirice ale lumii. Dacă arta bel-cantoului nu în­­trunește calități estetice de ul­timă oră, se cere o nouă vizi­une: reconsiderarea și moder­nizarea concepțiilor regizorale. Această artă poate produce încă multe satisfacții prin sin­ceritatea mesajului său, prin frumusețea inegalabilă a vocii umane pentru care, să nu uităm, a fost creată. Cei care se vor apropia cu răbdare de acest gen vor avea nebănuite satisfacții care le vor permite cu timpul și înțelege­rea capodoperelor artei mo­derne. Dan GELESCU REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: Focșani strada Mihail Kogălniceanu nr. 7 telefoane 15 79; 30 35; 21 74; 20 98 O Miercuri 15 iulie 1970 Peisajul industrial al județu­lui Harghita se îmbogățește cu un nou și important obiectiv industrial. Este vorba de înce­perea construcției, la Gheorghi­­eni, a unei fabrici de mobilă. Din documentația tehnică rezul­tă că aici vor putea fi produse 22 000 garnituri de mobilă pe an. Noua fabrică va fi dotată cu linii tehnologice și cu utilaje de mare randament. * Specialiștii de la uzina chi­mică din cadrul Grupului indus­trial petrochimic Borzești au perfecționat tehnologia de pro­ducere a unor tipuri speciale de catalizatori de sinteză, utilizați în procesul de fabricație al po­­liclorurii de vinil. Ca urmare, randamentul instalației de PVC s-a ridicat la 99 la sută, față de 96 la sută cît prevăd proiectele, ceea ce asigură un spor de pro­ducție anual de peste 5000 tone. în plus, calitatea policlorurii de e­pAL ÎNTINSUL PATRIEI vinil a crescut simțitor în condi­țiile unui consum mai mic de materii prime.­­ în zona dintre Mamaia și Nă­vodari a fost dat în folosință cel mai mare camping de pe litoralul românesc. Acest ade­vărat orășel de corturi, cu străzi, alei, liziere de verdeață și flori, un restaurant cu 1300 locuri, grupuri medical, asigură sanitare, punct găzduirea a 8 000 de persoane. In apropie­rea lui a fost amenajat și un mare complex comercial, în ve­derea bunei aprovizionări a tu­riștilor. Alte campinguri au fost or­ganizate la intrarea în Mamaia, pe drumul național București și în nordul acestei stațiuni în zona dintre Eforie și Techirghiol, la Eforie Sud, Costinești, pre­cum și în tinerele stațiuni din nordul Mangaliei — Neptun, Ju­piter, Venus și Saturn toate dis­puse în preajma plajei și a u­­nor zone de vegetație abunden­tă. Ele sunt dotate cu grupuri sanitare, unități comerciale și de alimentație publică. în prezent campingurile de pe litoral oferă turiștilor veniți în vacanță pe țărmul românesc al Mării Negre circa 26 000 de locuri — de peste două ori și jumătate mai multe decît în vara trecută. (Agerpres) Filmul său Joc dublu in serviciul secret Filmul lui Michele Lupo este un film antrenant. îți propune o aventură nu prea promițătoare în sensul unor întîmplări extraordinare, dar o dată cu desfășurarea evenimentelor te prinde, nu de puține ori îți taie răsu­flarea , te face să-ți împărți simpatia pe rînd fiecărui „erou", treci bănuia­la de pe unul pe celălalt neprevăzu­tul își spune continuu cuvîntul, fina­lul— propriu-zis și nu cel de fapt — este neașteptat. Dar, ce se întîmplă ? Un artist oare­care filma într-un western. Calitățile sale fizice și actoricești, la care se adaugă și niște antecedente, îl fac alesul unei bande care plănuise un furt de diamante. Actorul este mai mult silit, nevoit, să accepte partici­parea la lovitură. Lovitură în care i se oferea rolul prim. Dar, o dată reu­șită, „creierul" bandei îi reține pe „atacanți"și aflăm cu acest prilej că Bernard, șeful bandei, era de fapt șe­ful serviciului secret. Și nu aici se termină peripețiile, pentru că cei bănuiți de vino­văție devin nevinovați și invers. Centrul de atenție se mută de la unul la altul, în nici o secvență nu poți ști ce urmează. Și toate astea fiindcă firul acțiunii nu curge lent, evenimen­tele se înlănțuie, dar nu se condiți­onează. Iar lucrurile o dată povestite își pierd din interes, savoarea pelicu­lei constă tocmai în urmărirea cu ră­suflarea întretăiată a trapelor care se cască continuu oricăruia dintre protagoniști. Aceasta fiind acțiunea, nu mult deo­sebită de mobilurile și rezolvările ce­lorlalte filme ale genului, ar putea pă­rea că nu merită o atenție în plus. Dar, reușita unui film constînd nu nu­mai în epicul său, nu numai în subiect, sînt de remarcat la acest film și alte cîteva lucruri: muzica — plă­cută, nu stridentă, armonizîndu-se bine cu acțiuneaf aparținînd compozi­torului Francesco De Masi), — jocul lejer și echilibrat al actorilor, care nu numai că s-au „întîlnit” perfect pe re­plică (verbală și de acțiune), dar și-au acordat bine stilul interpretativ for­­mînd o bună echipă. Și mai e imagi­nea, aparținînd lui Francesco Sanchez. Se suprapune perfect pe intențiile re­gizorului sugestionînd uneori specta­torului interiorizările unor scene (spre exemplu: calmul unor racursiuri din interioarele în care se consumă secvențele aventurii, accen­­tuînd astfel pe încordarea protagoniș­tilor ; filmările în perspectivă — ca acea imagine a lui Richard Harrison, de jos în sus, disproporționîndu-i for­ma, lungindu-l anormal, așa cum cei ce-l așteptau pentru ofertă și-l re­creau în imaginația lor înfierbântată de lovitura planificată). Așadar, un film polițist, o copro­ducție italo-spaniolă reușită, făcută de o bine sincronizată echipă de filmare. Șt. MIHAI O NOUĂ UNITATE DE SIMIGERIE ȘI PATISERIE Recent, s-a dat în funcțiune prima unitate de simigerie, și nafta arja­ din Focșani.­­ Situată în pasijai de la intrarea în piață, noua unitate dis­pune de o suprafață comercială utilă, de utilaje de fabricație și deservire, precum și de un personal specializat. Aici, există o sală de desfacere do­tată cu mese și scaune, cu plită cal­dă pentru plăcintă, dozator de lapte, bar pentru servirea băuturilor, iar de­corațiile interioare asociate cu ame­najările funcționale conferă unității o notă de modernitate, fabricarea pro­duselor de patiserie și simigerie se face în laboratorul propriu al unității, în cadrul laboratorului se reali­zează 12 sortimente de produse de simigerie și patiserie — pe bază de ouă, lapte, unt etc. — însemnate can­tități din acestea fiind dirijate și către alte chioșcuri de desfacere din municipiu. tv MIERCURI 15 IULIE 18.00 Deschiderea emisiunii. Microavan­­premieră. 18.05 Universal-șotron. 18.30 Actualitatea în economie. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 1 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Reflector. 20.15 Tele­cinemateca. „Viva Villa“. 22.05 Ora editorului. 22.30 Desene animate. 22.40 Gala marilor interpreți români — Elena Cernei. 23.05 Telejurnalul de noapte. 23.15 închiderea emisiunii. JOI 16 IULIE PROGRAMUL I 17.30 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18.00 Mult­e dulce și frumoase 18.25 La volan. 18.40 Cadran internațional. 19.15 Anunțuri — publicitate. 19.20 1 001 de seri. Emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Film serial. „Trei prieteni“ (IV). 20.30 Viața literară. 21.25 Conferință de presă TV. 22.10 Laureați ai concursurilor muzi­cale internaționale - Lucia Țibu­­leac. 22.30 Poșta TV. 22.45 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii. radio MIERCURI 15 IULIE PROGRAMUL I 5.05— 6.00 Muzica dimineții. 6.05— 9.30 Muzică și actualități. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.30 Viața cărților. 10.10 Curs de limba germană. Ciclul III, secția a 23-a. 10.30 Vreau să știu. 11.05 Aspecte de la festivalurile corale D.G. Kiriac și Ion Vidu. 11.30 De toate pentru toți... turiștii. 11.45 Statul medicului. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.05 Știință, tehnică, fantezie. 12.30 întîlnire cu melodia populară și interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.10 Avanpremieră cotidiană. 13.22 O floare, o melodie — muzică u­­șoară. 14.40 Publicitate radio. 14.50 Muzică populară. 15.00 Serial radiofonic pentru ascultă­tori. „Intîmplările neobișnuite ale lui Gruia Grozovanu“ de Dumitru Almaș. 15.30 Compozitorul săptămînii : Gabriel Fauré. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.30 Consultație juridică. 16.40 Fragmente din opereta „Casa cu trei fete” de Schubert-Berthe. 17.05 Antena tineretului. „Vara ’70“. 17.40 Transmisiuni sportive : Campio­natul divizei A la fotbal. In pau­ză : Gazeta radio. 20.05 Tableta de seară. 20.10 - „365 de cîntece“. 20.20 Argheziană. „Natură moartă“. 20.25 Zece melodii preferate. 21.00 Istoria ideilor. 21.20 Melodii lirice interpretate de Doi­na Badea. 21.30 Moment poetic. 21.35 Solistul serii — Zafir Hadzimanov. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. 22.20 Sport. 22.30 Concert de muzică ușoară. 23.00 Pentru magnetofonul dumnea­voastră. 23.30 Concert de muzică ușoară (con­tinuare). 0.03—5.00 Estrada nocturnă cinema MIERCURI 15 IULIE Cinema UNIREA FOCȘANI — „Stan și Bran studenți la Oxford". „Cămătarul". Cinema FLACĂRA Focșani — „Al 8-lea“ Cinema POPULAR Adjud — „Prea mic pentru un război atît de mare". Cinema Lumina Mărășești — „Mara­ton" Cinema POPULAR Panciu . ..Eu te-am iubit". Cinema VICTORIA Odobești — „Casa neliniștită“. N R Ziarul nu-și asumă răspund­erea față de eventualele schimbări în pro­gram. MEMENTO MEMENTO MEMENTO MEMENTO MEMENTO De ce nu avem calitate corespunzătoare la sportul școlar ? Deși în Județul Vrancea funcțio­nează un număr de 37 profesori de e­­ducație fizică calificați, totuși, calita­tea sportului școlar nu este la nivelul cerințelor actuale. Cauzele sunt multiple. Dintre aces­tea am selectat: — Nerespectarea Instrucțiunilor Mi­nisterului învățămîntului privind orele de activităț sportive cu elevii. — Organizarea defectuoasă a tim­pului liber al elevilor. — Lipsa de stabilitate a cadrelor di­dactice la obiectul educație fizică prin necontinuitate în muncă. — Existența unei baze materiale in­suficiente și necorespunzătoare în șco­lile din județul nostru. — Calendarele sportive din școli nu au caracter permanent, prin neorgani­­zarea de competiții inter-clase, anulînd astfel germenii tradiției. — Selectarea elementelor nu s-a fă­cut pe baza unor criterii științifice. Lipsa de preocupare a cadrelor pentru perfecționarea pregătirii personale. Cu toții știm că pregătirea copiilor și juniorilor pentru performanță în at­letism a devenit în ultimul timp o pre­ocupare primordială, dar noi nu o fa­cem la nivelul corespunzător, căutînd diferite motivări ce nu au un fond sigur. Ne lipsește simțul organizării care este secretul oricărei meserii și profesii. Practica arată că prin buna pregătire începută mai timpuriu, limitele de vîrstă ale consacrării sportive sînt mult mai reduse față de trecutul nu prea îndepărtat. Dezvoltarea rezistenței generale, ca fond al rezistenței specifice oricărei ramuri sportive, ca și însușirea de la început a unei tehnici avansate la a­­lergări, sărituri și aruncări constituie premisele creatoare în pregătirea și dezvoltarea ulterioară a sportivului de performanță. Un rol important revine elementu­lui „întrecere", ceea ce presupune ela­borarea și generalizarea unui sistem competițional adecvat vîrstei copiilor și juniorilor Tendința de a scurta durata generală de timp necesară obținerii unor per­formanțe înalte, prin adaptarea unui sistem de pregătire forțată, s-a dove­dit a fi eronată, conducînd la plafona­rea prematură. Aceste lucruri, deși le cunoaștem, nu le facem în suficientă măsură în timpul activităților sportive din școală și lăsăm munca la voia întîmplării, aș­­teptînd ca elevii să se organizeze sin­guri. In asociațiile sportive din licee și școli profesionale nu creăm o tradiție a sportului. Nu transmitem condiții or­ganizatorice de conducere, arbitraj, a­­plicare a regulamentelor tehnice sau de concurs și chiar a mobilizării spectato­rilor din rîndul elevilor și al părinți­lor. Persoanele care evoluează pe scena activității sportive ca îndrumător — profesorii de educație fizică — nu pot fi scîmbați în muncă ca piesele uzate ale unui mecanism, ele trebuie să aibă continuitate în acest proces de instruire, căci ele lucrează cu Indi­vizi care au caractere diferite și care trebuie urmăriți permanent în anumite perioade ale dezvoltării. Performanța sportivă este o operă colectivă reprezentată de un individ sau chiar o echipă, dar la a cărei cize­lare contribuie reprezentanți ai mai multor științe iar sistemul de relații între indivizi în cadrul grupului de muncă este hotărîtor pentru succesul sportiv. De aceea, pentru a crește ran­damentul activității sportive, trebuie să căutăm instrumente perfecționate de lucru. Baza materială existentă în școlile județului Vrancea este insuficientă, căci la un număr de 197 școli gene­rale, 8 licee și 4 școli profesionale deci la un total de 209 școli, există un număr de numai 6 săli de gimnastică cu utilaj minim și 80 terenuri simple în întreg județul. Materialele de lucru sunt minime, de aceea la orele de educație fizică nu se lucrează cu mingi mai multe, iar elevii nu-și însușesc deprinderile de îndemînare și coordonare care la vîrsta fragedă se pot însuși și chiar perfecționa în școală nu a existat un calendar competițional adecvat zonei geogra­­fice și condițiilor existente, de aceea timpul liber al elevilor nu a fost fruc­tificat. Obiectivul principal al profesorului de educație fizică în munca pedago­gică trebuie în primul rînd să por­nească de la autoapreciere și auto­­conducere prin educarea imaginației și gîndirii, prin educarea atitudinii in­telectuale corecte. Noi, profesorii de educație fizică, trebuie să devenim „modele“ în fata elevilor noștri prin atitudine, prin com­­­portare în fața lor și în societate. Fără a epuiza laturile activității sportive școlare din județul Vrancea, ne-am propus să prezentăm doar cî­teva aspecte în dorința de a aduce o anumită contribuție la scoaterea din impas a calității sportului școlar vrîn­cean. Prof. Lupu ZIGMUND Alimentația rațională Problema alimentației atît colective (cantine, restaurante, etc) cît și în fa­milie are o deosebită importanță. De­ficiențele în alimentația colectivă cît și din familie se datoresc mai multor cauze : 1 — modulul vicios de preparare a grăsimilor ; 2 — folosirii în exces a condimentelor (iuți, piperate, acre, sărate) ; 3 . lipsa de varietate în al­cătuirea meniu­uri­lor, ceea ce duce la monotonia alimentației. Plecînd de la faptul că printr-o pre­parare corectă a alimentelor se ușu­rează digestia hranei, este necesar să cunoaștem metodele raționale de pre­parare a acestora. In general practica culinară constă din expunerea alimentelor la căldură (fierbere etc.). Efectul căldurii asupra alimentelor poate fi însă și dăunător , în unele cazuri. Astfel, unul din cele mai caracteristice obiceiuri ale bucă­tăriei noastre românești este minca­­rea cu sos, preparat cu grăsime în­cinsă. Să nu uităm însă că multe mîn­­căruri se pot prepara fără rîntaș pră­jit în grăsime, fiind totuși deosebit de gustoase. Orice sos pregătit dintr-o grăsime încinsă este vătămător pen­tru bolnavii de stomac, intestin, ficat. Medicul vă sfătuiește veziculă biliară, cit și pentru cei să­nătoși. Acesta face ca alimentele să întîrzie în stomac, producînd iritația prelungită a acestuia. Pe de altă parte, prin prăjire grăsimile își pierd toate vitaminele. Din punct de vedere al originii, grăsimile alimentare se împart în două mari grupe: grăsimi animale, cum sînt: untul, frișca, smîntîna, untura, seul, slănina etc și gră­imi vegetale ca: untdelemnul de măsline, uleiul de floarea-soarelui, de răpită, de nucă, de in, de soia de arahide etc in afară de unt, grăsimile animale nu sunt fo­losite în alimentația dietetică Uleiuri­le vegetale sunt folosite în regimurile dietetice dar numai sub formă nepră­jită. Untul este grăsimea laptelui și con­ține 80—90 la sută grăsimi, săruri mi­nerale, apă vitamine etc. Din punct de vedere al digestibilității untul are multe calități și dacă pregătirea culi­nara este corect făcută, acesta își păstrează vitaminele (vitamina A și D). Dintre uleiurile vegetale, cel mai folosit este untdelemnul de floarea­­soarelui care este perfect tolerat de bolnavii de ficat și vezicula biliară (cînd nu e prăjit). Margarina este un produs alimentar care conține grăsimi animale și vegetale. Calitatea ei este aproape identică cu a untului. Sosurile preparate din grăsime în­cinsă, la rare se adaugă ceapa și apoi făina sînt excitante ale poftei de mîncare, dar și un puternic i­­ritant al mucoasei gastro-intestinale. Din păcate sînt folosite în mod abu­ziv la aproape toate mîncărurile. Același abuz se face cu condimen­tele iuți, piperate și sărate, în mod special cu boiaua și oțetul. Acestea sunt foarte dăunătoare, deoarece irită puternic mucoasa digestivă. Ele fac digestia grea și provoacă arsurile din gastrită, uneori crize dureroase de ul­cer Sosurile obișnuite pot fi înlocuite cu sosuri dietetice, care au aceeași valoare nutritivă și nu sunt dăună­toare sănătății- important în prepa­rarea acestor sosuri dietetice este fap­tul că grăsimea nu se pregătește, ci se adaugă rece chiar în farfurie, încălzită la aburi, sau se fierbe înăbușit. Este o idee greșită că grăsimea trebuie nea­părat prăjită pentru a fi gustoasă. Pentru cei interesați, vom prezenta în articolele următoare cîteva rețete de preparare a unor sosuri dietetice precum și de prelucrare dietetică a unor mîncăruri românești. Dr Victor POTOP, medic specialist interne MICA PUBLICITA TE Cu ocazia inundațiilor, pierdut carnet de muncă seria C. 1. 47959 completat de I.M.T.F Vrancea pe numele BURDUJA GHEORGHE. Se declară nul Pierdut certificat absolvire șapte clase di 806880 eliberat la 3 iunie 1962 de Școala generală Muncelu Jud. Vrancea pe numele Vulpoi Georgeta Se declară nu). TIPARUL, întreprinderea Poligrafică Bacău 1

Next