Milcovul, ianuarie-martie 1971 (Anul 4, nr. 455-529)
1971-01-16 / nr. 466
Experiența, munca de fiecare zi le-au demonstrat că, pentru a putea vorbi de o activitate culturală eficientă și la înălțimea sarcinilor cerute de actualul stadiu al dezvoltării societății, este absolut necesară asigurarea unui activ cultural puternic, plin de dăruire de abnegație, dar în același timp competent, priceput. Și asta, cu atît mai mult cu cit, astăzi, în condițiile complexității din ce în ce sporite ce caracterizează domeniul culturii de masă, în condițiile în care procesul cultural-educativ pretinde și implică exigențe mari, se pune problema atragerii, selecționării și perfecționării cadrelor ce lucrează îndeosebi la sate și anume a instructorilor de formații artistice. Despre acești oameni am vrut să aflăm unele lucruri: cine sunt ei, cum lucrează, cu cine și, bineînțeles, este ceva despre satisfacția muncii lor, despre pregătirea lor. Așadar iată-ne la Vulturu, în mijlocul acestor oameni. — Cine sunt, de fapt, acești instructori ? punem întrebarea la care ne răspunde tovarășul Soare Bejan, directorul căminului cultural. — In majoritatea lor aceștia sunt cadre didactice, oameni, desigur, cu o pregătire profesională dobîndită și care se numesc : Elena Cernat, Guțu Alexei, Lina Ion, Georgeta Mihu, Alexandrina Bejan, Ion Apostol, Eleonora Cernat, I. Ionică. La ultima ședință de analiză din decembrie, fiind nou, am trecut la reorganizarea muncii culturale. Cînd a venit rîndul formațiilor artistice și a instructorilor am ținut cont, în primul rînd, de preferințe, de înclinații, de posibilitatea de a se face ceva. De fapt, un principiu metodologic simplu : utilizarea oamenilor care manifestă deja chemare pentru aceste acțiuni, care au convingeri pengă pregătire, adică oameni capabili să asigure succesul acestor formații. — Și care sunt aceste formații, tovarășe director ? — Brigada artistică de agitație, formația de teatru, taraful, corul și dansurile Dintre toate, cea care își trăiește activitatea cit de cit este brigada artistică de agitație, instruită de profesoara Elena Cernat, căreia ne adresăm : — Ce ne puteți spune de munca dumneavoastră, tovarășă Cernat? — Instruiesc această formație din 1952, experiența am dobîndit-o numai prin muncă și îmi place locul de animator cultural — care e mai mult decit o chemare — aici, „La noi în sat" cum spune de fapt și textul brigăzii. — Ce vă propuneți pentru viitor ? — Mai multe ieșiri, succese și, de ce nu sprijin, îndrumare, și aș mai spune, specializare de care mulți ducem lipsă și de care simțim atîta nevoie. — Dumneavoastră, Guțu Alexei, ce formație instruiți ? — Cea de teatru și tot de cițiva ani. Pregătesc cu formația care are aproape 12 membri (interpreți fiind tineri din sat), piesele: „Oglinda mincinoasă“ și „Piatra din casă“ cu care încă n-am dat nici un spectacol, nu pentru că n-am fi „ gata” de ieșit la rampă, ci pentru că spectatorii sunt pretențioși. Și noi avem un „blazon cultural" la care ținem... Despre cor, iată ce ne spune proaspătul director de cămin : — Nu putem să ne afirmăm cu o formație de cor. Facem doar repetiții, fără a reuși să realizăm însă ceva, pentru că, în mare parte, succesele, aici, depind de dirijor. Așa că atunci cînd el (n.n. dirijorul) lipsește... — Cu alte cuvinte, corul lipsește — Cam așa... — Dar despre acești „mesageri" care oficiază actul cultural cu pasiune — instructorii de formații — ce ne puteți spune ? — Că sînt oameni bine pregătiți dar că pot deveni buni activiști culturali numai în măsura în care li se oferă prilejul unui continuu control îndrumări, al unui neîntrerupt proces de perfecționare. Munca de activist cultural — frumoasă și foarte utilă - devine din ce în ce mai dificilă, una plină de răspundere și, ca și în alte domenii de activitate, specializarea este o necesitate obiectivă. — Cum credeți că s-ar putea realiza această specializare ? — Prin inițierea unor cursuri, la nivel județean, după posibilități, mai ales în vacanțe, deoarece școala, institutul, facultatea, fac prea puțin în acest domeniu. Repet, în afară de optimism și dăruire, activistului îi este mai mult decât necesară competența, specializarea. M. DUMITRU SPECIALIZAREA -cerință majoră în munca activistului cultural EDUCAȚIA7 INSTRUCȚIA ȘI [UNK] ■ [UNK] Rolul crescînd al televiziunii ca factor de civilizație, instrucție,, educație în privința învățămîntului ca mijloc de modernizare, a făcut să se nască discuția, ce o redăm mai jos, și pe care am purtat-o Constantinescu, cu tovarășul Gheorghe profesor la liceul "Unirea". Rîndurile de față consemnează succint unele opinii și idei care, credem privesc în egală măsură pe educatori, părinți ca și pe elevi. — Așadar, ce este televiziunea, privită prin prisma educatorului ? — Televiziunea este un mijloc audio-vizual de o factură complexă ce evidențiază valențe pedagogice deosebite, putind fi utilizată in procesul instructiv-educativ nu numai ca izvor de informații, ci și ca factor cu acțiune formativă sporită. Ea lărgește cîmpul de acțiune al imaginii intuitive dincoloe limitele percepției, antrenînd direct procesele de gândire. Totodată discursul verbal propriu televiziunii constituie un metalimbaj ce activează permanent noi elemente de acțiune mintală în timp ce, prin dinamica sa, discursul vizual tinde să reducă pericolul confuziilor pe care le poate genera deseori eterogenitatea discursului verbal. — Credeți cumva că, introdusă pe scară largă, televiziunea ar substitui celelalte mijloace de învățămînt, le-ar înlocui ? — Nu, desigur, ea nu va substitui și nici nu va înlocui niciodată celelalte mijloace moderne, audio-vizuale, folosite în procesul de învățămînt, tot mai numeroase în ultimul timp. Ea beneficiează de ele ca mijloc sintetic, S3 intercondiționează organic. Punînd în valoare un întreg ansamblu de mijloace didactice, televiziunea le unifică și le difuzează pe o arie mai largă, înlăturînd barierele de timp și de spațiu între școlari și sursele de informare cele mai recente, cele mai autentic științifice și mai perfectibile. Pe lingă aprecierile de care se bucură, utilizarea ei a declanșat însă și unele reacții negative chiar din partea unor cadre didactice care își văd, prin aceasta, diminuat rolul lor. Au oare dreptate ? — Firește, nu au. Cu privește profesorul, dimpotrivă ea îl va solicita multiplu. Televiziunea are nevoie de pregătirea lui. Aceasta este cerută și de celelalte mijloace didactice moderne. Personalitatea lui crește o dată cu răspunderile ce-i revin în sporirea indicilor de calitate — dacă-i putem numi așa — ai întregului proces instructiv-educativ Așa că.— După cum vedem sînteți un adept al utilizării televiziunii in școală. — Da. — Referindu-n.9 la școlile vrîncene, v-am ruga să ne spuneți cite ceva despre emisiunile teleșcoală, dedicate elevilor, copiilor. Sunt ele cele mai fericit alese, bine realizate și prezentate la orele cele mai potrivite ? — Cu emisiunile teleșcoală, da, sunt cu totul de acord numai că orele în care se prezintă le fac inaccesibile multor elevi și nu numai celor din Vrancea. Ar trebui găsită o soluție. Știu eu, eventual schimbarea orelor. Celelalte emisiuni aș dori să MICUL ECRAN fie mai fanteziste, dacă s-ar putea chiar puțin „didactice“, cultivînd bineînțeles metafora poetică, (există și o metaforă prozodică, uscată), ori basmul științific ca în „Fiul morții". Numai astfel se va ajunge la un public permanent, un fel de suporteri ai televiziunii. Pentru că, de ce n-am recunoaște-o și pa noi, cei în vîrstă, ne captivează emisiunile pentru cei mici atunci cînd sînt bune. — Și acum o ultimă întrebare , împărtășiți cumva temerea unor părinți și educatori că televizorul face mai mult rău decit bine copilului școlar ? — Dacă ar fi să credem acest lucru, nu am avea nimic de cîștigat. Dimpotrivă, însă nici să le dăm — am mai spus — oricum și oricît. Televizorul ii învață în plus pe copii. Noi însă trebuie să știm ce anume și să selectăm audițiile. D. MANOLACHE Cîteva comentarii (Urmare din pag. 1) Trifu nu ne-a putut oferi decit cîteva fraze: „Pînă în prezent am realizat un număr de 1360 de spectatori. S-au prezentat cîteva recenzii care au însoțit filmele..." La spectacol se aflau aproape... 25 de spectatori. Dacă mai adăugăm faptul că sala are capacitatea de 240 de locuri, pe care le raportăm la cei 1360 de spectatori înregistrați pe tot parcursul Festivalului, statistica oferă concluzii fără echivoc... * „Peliculă de sondaj fiind, înregistrîndu-se secvențe de probă, condeiul reportericesc a lăsat, în continuare, o dungă albă. Cîteva comentarii ad-hoc pe spațiul developat se impun: din „probele“ luate reiese faptul că actuala ediție a Festivalului se desfășoară pe un plan superior față de edițiile precedente. Pe de o parte, datorită înființării Intreprinderii județene cinematografice, care a asigurat o certă bază metodologică (materiale popularizatoare a acțiunii în general și a filmelor în sine), creînd un climat necesar, propice. Apoi, se reliefează încă un aspect demn de semnalat : Festivalul nu este o acțiune în sine, singulară. El se integrează contextului cultural local, deseori stimulîndu-1. Bineînțeles că, prin natura lucrurilor, nu peste tot se poate reliefa același stadiu. Dar faptul în sine pozitiv, este preponderent, creindu-se, în felul acesta, un suport pentru activitatea viitoare cu filmul. Și acesta este, credem, cîștigul esențial. Diversificarea sortimentelor (Urmare din pag. 1) pun mobilizarea întregului potențial al întreprinderii, găsirea de noi soluții menite să sporească productivitatea muncii și calitatea produselor. O latură esențială în acest cincinal o reprezintă producția pentru export care, după cum este prevăzută prin planul de stat, va spori cu peste 184 milioane lei valută. Fructificînd experiența căpătată în anii precedenți, aprofundînd laturile mai puțin vizibile ale producției aplicînd cu rigurozitate studiile elaborate rezultatele economice vor fi propulsate pe traiectoria eficienței sporite, vor determina în final o calitate sporită — imperativ primordial al etapei în care am intrat. Deosebit de important în acest cincinal este faptul că printr-o folosire judicioasă a spațiilor de producție existente, respectiv utilizarea spațiilor largi din cadrul sectoarelor de fabricație și reamplasarea unor noi mașini, creșteri ce se vor realiza din fonduri de investită, producția globală va spori anual cu circa 100 milioane lei. Avînd în vedere eficiența acesteia, consiliul de administrație al combinatului de lină București și comitetul de direcție al întreprinderii vor trebui să adopte măsuri eficiente, astfel incit finalizarea investiției să se facă într-un timp cit mai scurt, știut fiind că de aceasta e strîns legat atît termenul de recuperare cit și realizarea unor sporuri mari de producție. Demarajul bun al acestui început de an, determinat de pregătirea din timp a producției și lăsarea în fabricație încă din anul precedent a sortimentelor aferente acestui an, sunt o garanție certă că în continuare rezultatele vor face dovada unei munci entuziaste, a unor eforturi susținute. MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO • MEMENTO Â l SPORT . In preajma zilei de 24 ianuarie, elevii Liceului „Unirea", fruntași la învățătură, sînt angrenați într-un campionat de fotbal interclase. Deși sîntem în plină iarnă, aceasta este posibil întrucît partidele au loc pe un teren cu dimensiuni reduse (sala de sport) și echipele sînt formate din cele cinci jucători. O Patru echipe de baschet, avînd în componența lor elevi și eleve din cele două licee de cultură generală ale municipiului, (Unirea și Al. I. Cuza) își vor disputa o cupă decernată de C.M.E.F.S. Focșani, trofeu ce va fi pus în joc cu ocazia aniversării a 112 ani de la Unirea Principatelor. Sîntem în posesia unor vești de ultimă oră, legate de echipa Automobilul Focșani, divizionară C. După o vacanță (binemeritată, băieți?) de aproape o lună, lotul din tur, la care s-au adăugat juniorii Tatol și Crețu vor începe „serialul" antrenamentelor după vizita medicală, planificată pentru zilele de 16 și 18 ale lunii curente. Pînă la 20 ianuarie, „reglarea“ condiției fizice și a mînuirii balonului se va desfășura în Focșani urmind ca apoi, o săptămînă pregătirile să aibă loc la Soveja. Vom reveni cu alte amănunte. EXPOZIȚIE Peste cîteva zile, in cadrul muzeului de Științele Naturii din orașul de pe Trotuș se va deschide o expoziție cu dăunătorii din viticultură și agricultură. Prin intermediul tablourilor și materialului autentic, expoziția de la Adjud va prezenta principalii dăunători din cadrul sectoarelor menționate mai sus. In texte se menționează și metodele pentru combaterea dăunătorilor respectivi. Casa memorială Moș Ion Roată EVOCARE - Pe valea Șușiței, de-o parte și de alta a drumului dintre Răcoasa și Soveja, se află așezată comuna Câmpuri. Ea se întinde pe o lungime de 12 kilometri străjuită de dealuri cu culmi înalte și coaste pleșuve. Prin pădurile ce împodobesc aceste dealuri umblă mistreți colțuroși și fioroși la Înfățișare, care se hrănesc cu fir și ghindă, lupi și urși, precum și capre sălbatice sprintene și gingașe, cerboaice cărora locuitorii le spun vaci sălbatice. Păsările de tot felul înveselesc pădurile și crîngurile cu ciripitul lor. In timpuri Îndepărtate locuitorii acestei comune au fost răzeși. Cu vremea, moșierii, prin lăcomia lor, au reușit să acapareze pămînturile acestora, aducindu-i in situația de clăcași. In această comună s-a născut Moș Ion Roată, cel care a devenit reprezentant al țărănimii din județul Putna în divanul Ad-hoc al Moldovei în 1857. Printre țăranii care au îndrăznit să ceară desființarea legilor și rînduielilor nedrepte care asupreau țărănimea in acea vreme a fost și Moș Ion Roată. Pentru aceasta, inflăcăratul patriot a fost pălmuit de către boierul Balș unul din marii propietari de moșii din Vrancea. Ieșind în calea Domnitorului Cuza cu pringere acesta l-a sărutat și i-a dat o pungă cu bani să-și acopere nevoile. tn semn de recunoștință pentru curajul cu care Moș Ion Roată a luptat Împotriva exploatării și împilării țăranilor, pentru făurirea unității nationale, casa in care a locuit a fost transformată in casă memorială. Casa construită cu prispă se compune dintr-o tindă și două camere. Ea a fost restaurată total in anul 1959. La intrare este așezată o placă de marmoră cu inscripția „Aici a locuit Moș Ion Roată, reprezentant al țărănimii clăcașe în divanul Ad-hoc al Moldovei". Placa a fost așezată cu prilejul sărbătoririi centenarului Unirii principatelor (1859—1959). In interior, vizitatorul poate să-și dea seama cum trăiau clăcașii pe vremea aceea. Pe un perete se poate citi în facsimil cuvintele înflăcărate spuse de Moș Ion Roată in divanul Ad-hoc : „Apoi suspinul, durerea noastră de toate zilele, dorința cea mai mare este căderea boerescului — să nu mai fim ai nimănui, să fim numai ai tării și să avem numai o țară". Și dorința nemijlocită a inflacăratului patriot a căpătat contururi definitive In anii socialismului, cînd exploatarea omului de către om a fost desființată. In comuna Cîmpuri, ca și în celelalte așezări din Vrancea, s-au făcut împăduriri pe sute de hectare, s-au luat măsuri pentru fixarea terenurilor degradate plantindu-se cu arbori și arboret, zeci de hectare S-au extins suprafețele agricole prin defrișări , ajungindu-se ca dealurile, altădată sterpe, să devină cultivabile în proporție de 90 la sută. Viața țăranilor cooperatori din Cimpuri a cunoscut și ea mari schimbări. In comună s-au construit sute de case noi, școli, magazine, dispensar, cămin cultural, iar biblioteca deține peste 6 000 de volume. O mare parte dintre locuitori lucrează astăzi în cadrul cooperativei agricole de producție iar alții la centrul de exploatare forestieră Ciurlea, sau la alte centre forestiere de pe valea Șușitei și Cremeneiului. In mijlocul comunei, Casa memorială a lui Moș Ion Roată rămâne ca o mărturie a năzuințelor oamenilor spre progres și libertate, lucru care numai sub conducerea Partidului Comunist Român s-a putut înfăptui Vasile MANOLESCU (Urmare din pag. 1) sau ceilalți care au schimbat utilaje uzate nu au socotit numărul minutelor ce le dimensionau de fapt efortul. In ziua de 8 ianuarie, stația de îmbuteliere a intrat în probele de verificare a utilajelor, în rodaj, cum spune inginerul Sava Francu, șeful acestei stații, iar o zi mai tîrziu, se lucra cu toată capacitatea. Acum, schimbul și-a ocupat locurile doi de muncă. Intr-una din cele două secții ale stației șeful de tură Nicolae Lepcă dă citeva indicații muncitoarelor, atrage atenția asupra unor lucruri și totul reintră în normal. La cealaltă secție, oamenii șefului de tură Vasile Huidiș, lucrează cu toată atenția, cu un fel de febrilitate, un ritm poate obișnuit, nu numai al celui de început, și urmăresc mai ales mișcările mîinilor, degetele potrivind etichetele, gesturile firești cu care se ambalează sticlele... E o atmosferă unde halatele albe ale femeilor creează distincția și culoarea impune o astfel de liniște, cel mai întîi este atenția și oamenii se înțeleg parcă din ochi în primul rînd. Și apoi, obișnuința peisajului, banda transportoare pe care vin sticlele de la operația de spălat, acolo se află, supraveghind operația, controlul spălării lor, Voica Popescu, apoi sticlele se umplu de, chihlimbar și iarăși ești dispus să rememorezi chiotele toamnei prin vii și frunza de brînd frumos pe dealuri, și iarăși aceeași operație de supraveghere, întreprinsă de Anica Burcă și Elena Clizer. Pe inginerul Sava Frâncu îl surprind în această atmosferă, de fapt nu știu dacă este o mică pauză pe care și-o acordă in această zi, ori privește undeva la aceste mese de lucru, acolo unde se aplică etichetele pe sticlă, ori dincolo unde se toaletează buteliile și se ambalează în hîrtie de mătase. E, nu știu cum, parcă mai grav, mai concentrat ca în alte dați. — Sunt primele zile de lucru, îmi spune, de după reparația capitală, acum este producția, și aici sînt acele mii de sticle pe care le îmbuteliem pe zi, atenția cu care privim fiecare operație. Am intrat în 1971 angajați decisiv încă din aceste prime zile cu gîndul să dăm marfă de calitate, să nu avem refuzuri din partea beneficiarilor. Apoi, s-a întors cu toată fața spre mine , spune, crezi că o să reușim, crezi că o să ne depășim angajamentele, așa cum am făcut-o de fiecare dată ?, și a zîmbit parcă mai mult întrebării, o întrebare ca ACEASTA DIMENSIUNE ,1 VREDNICIEI... te putea fi oricum de circumstanță în împrejurările acelea, dar eu am crezut dincolo de cuvinte și am înțeles că pe inginer îl preocupa cu toată seriozitatea problema producției. Apoi am vorbit iarăși despre vinuri, despre acest vin alb ce se îmbutelia pentru clienții de peste hotare, ca și despre primul vin roșu vînătoresc, sortiment creat de către colectivul de ingineri și tehnicieni ai acestei întreprinderi, vin așteptat pentru îmbuteliere în cursul acestui an. Mai mult decît orice îmi dădeam seama că vorbele cuprindeau ceva din atmosfera de producție, și dacă Voiam să cuprind o dimensiune a zilei, aceasta se încadra desigur în efortul tuturor celor de aici, din schimbul doi, într-una din primele zile ale reînceperii lucrului..., „E primăvară în ianuarie..." tv SÎMBATĂ 16 IANUARIE 17.00 Deschiderea emisiunii. 18.10 Publicitate. 18.15 Bună seara, fetei Bună seara, băieți ! 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tele-enciclopedia. 20.50 Formații și soliști de muzică populară. 21.10 Film serial: „Incoruptibilii”. Povestea bandei lui Walli Legenza. 22.00 Telejurnalul de noapte. 22.10 Săptămînă sportivă. 22.30 Gala schitelor lui I. L. Caragiale. 23.30 închiderea emisiunii programului 1. DUMINICĂ 17 IANUARIE 8.45 Deschiderea emisiunii. Gimnastica de dimineață. 9.00 Matineu duminical pentru copii — Aventurile lui Plum-Plum de dose Geal. 10.00 Viața satului. 11.30 Albumul compozitorilor români — Paul Constantinescu. 12.00 De strajă patriei. 12.30 In reluare, la cererea telespectatorilor — Recital Mihaela Mihai — Formația „The Golden Gata“. 13.00 închiderea emisiunii de dimineață. 14.00 Deschiderea programului. Emisiune în limba maghiară — județul Harghita — la hotarul dintre două cincinale (transmisiune directă de la Miercurea- Ciuc). 15.30 Sport: Campionatul european de săniuțe — Transmisiune de la Imst — Austria. 16.30 Studioul N. 18.01F Unul din doi — Emisiune concurs transmisă din sala Casei Centrale a Armatei. 19.00 Rapsodia română — Caleidoscop folcloric realizat cu concursul artiștilor amatori din județul Mehedinți. 19.20 „1001 de seri". 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 România '71 — azi — județul Alba. 20.30 Divertisment la Cluj Participă orchestra Operei Române din Cluj, orchestra Casei de tară a studenților, precum culși numeroși interpreți. 22.30 Telejurnalul de noapte. 23.00 închiderea emisiunii programului 1. radio SÎMBATA 16 IANUARIE PROGRAMUL 1 6.00 De la-6.00 la 9.30. 9.30 Miorița. 10.05 Muzică populară din Banat. 10.30 Din țările socialiste. Emisiune de la Moscova. 11.15 Radioclub turistic. 11.30 Slăvită fi patria mea — cîntece. 12.00 La microfon Anca Agemolu. 13.00 Radiojurnal. 13.30 Radiorecording muzical. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 17.00 Știință, tehnică, fantezie. 17.30 Din înregistrările lui Grigoraș Dinicu și ale Măriei Tănase. 18.00 Orele serii. 20.00 Tableta de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.55 Știința la zi. 21.25 Consemnări. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. 22.30 Muzică de dans. 22.55 Moment poetic. 23.00 Expres melodii. 0.03—6.00 Estrada nocturnă, cinema SÎMBATA 16 IANUARIE Cinema UNIREA Focșani — „Căpitanul Florian“. 14.45—17.45—20.45. Telefon 1204. Cinema FLACĂRA Focșani — „100 de carabine". 15.15—17.15—19.15—21.15. Telefon 1161. Cinema POPULAR Adjud — „Patricia și muzica". Cinema LUMINA Mărășești — „Întoarcerea doctorului Mabusse". Cinema POPULAR Panciu — „Picioare lungi, degete lungi". Cinema VICTORIA ®dobești — „Patricia și muzica". N.R. Ziarul nu-și asumă răspunderea pentru eventualele schimbări în program. JL Sîmbătă 16 ianuarie 197Îr b^iSrxif icăți^1 ^ ^ MBEESIIN Amprenta „gospodarilor“ de la I.J.C.M. In urmă cu un an In ianuarie 1970, conducerea întreprinderii județene de construcțiimontaj Vrancea, a predat într-un cadru festiv beneficiarului (întreprinderea de morărit și panificație), noua și moderna secției nr. 6 din Focșani. Tot atunci, printr-o minută încheiată „ad-hoc”, constructorii se obligau să îndepărteze în cel mai scurt timp molozul și pămîntul rezultat de pe șantier. Numai că, după cum puteți vedea în imagine, I.J.C.M.-ul nu și-a onorat nici pînă astăzi promisiunea... în noiembrie anul trecut, dorind probabil să impulsioneze executarea minutei, salariații secției de panificație au promis că vor executa muncă patriotică la îndepărtarea acestei „dezolante amintiri“ a șantierului, dacă I.J.C.M.-ul oferă mijloacele de transport. Zadarnic. Timpul a trecut și curtea secției de panificație de pe strada Cărăbuș continuă să arate la fel. Acum, la trista aniversare, ne întrebăm dacă „gospodarii" constructori focșăneni au de gînd să-și serbeze și la anul... „opera“? TIPARUL I la trei diaderea poligrafică Bacău i