Milcovul, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 530-607)
1971-06-10 / nr. 590
Pag. 2 |||OCH?UlH Sf|MAGIcJ| „Dialogul a luat sfîrșit In numărul 493, din 17 februarie, consemnam un instantaneu dintr-un dialog ce avea loc între Gheorghe Spulber și Spirache Cojocaru din Adjudu Vechi. Primul oferea lemne de foc din pădurea statului, cerînd 5 000 lei, iar al doilea l-a crezut și i-a dat. Gh. S. a cheltuit banii iar nea Spirache a avut parte doar de promisiuni. Recent, „dialogul“ a continuat în fața unei instanțe de judecată care a apreciat „puterea de convingere" pentru obținerea unor cîștiguri necinstite de care dispunea Spulber, și, în consecință, l-a „premiat“ cu... doi ani închisoare. Va fi... notat La cei 17 ani ai săi, Pîrvu Panaite din comuna Garoafa a ținut cu tot dinadinsul să fie... profesor. Pînă aici nimic condamnabil. Neajunsul i se trage însă de pe urma metodei întrebuințate. Intr-o noapte a pătruns, intrînd pe o fereastră, în clădirea școlii generale din satul Răchitoasa. în cancelarie, a găsit ce-i trebuia: cataloagele și un creion, cu care a început să „aprecieze" și să dea note. La plecare n-a uitat să i-a și cîteva obiecte din școala. Descoperit după cîteva zile, a recunoscut că a vrut să fie ceea ce, deocamdată, nu mai este posibil, deoarece urmează să fie... notat de instanță. Verniliu se odihnește Deși în vîrstă și cu numeroase condamnări penale la activul său, lui Verniliu Posmagiu, (fără domiciliu stabil) îi plăcea nespus să voiajeze prin țară. Cu cîteva luni în urmă a poposit la hotelul din Odobești unde profitînd de absența recepționerului, i-a sustras banii rezultați din încasări. Fiind surprins, a fost nevoit să-i restituie. De la Odobești a pornit către Focșani unde a cerut găzduire la hotelul nr. 1. De aici n-a reușit să sustragă nimic; în schimb, a plecat „uitînd" să achite costul cazării. In prezent, peregrinările i-au fost întrerupte de o „cazare“ la penitenciar. Avea, se vede, nevoie de odihnă ! Rubrică realizată de Mircea LAZAR „FATA CARE A FĂCUT O MINUNE“ pseudocronică teatrală ...Să nu vezi, să nu auzi, să nu poți vorbi. Să nu înțelegi nimic, să nu gîndești nimic, să nu exiști Să ai în tine forță, putere, inteligență, imaginație, pasiune și să te împiedici de neputința de a te folosi de toate acestea, de neputința de a te exterioriza, de a te face înțeleasă, și mai ales de neputința de a te înțelege pe tine însuți. A fost drama este drama acelor Hellenei Keller și mulți — puțini, asemeni ei. Hellen Keller, copilul care ani de zile a trăit — dacă se poate numi aumai— un mod de viață animalic, care nu are ca scop decît satisfacerea necesităților strict biologice ale trupului omenesc — intr-o beznă totală care învăluia nu numai lumea exterioară ci și propriul său eu, absolvă Colegiul Radchile „cum laudae“, la o vîrstă destul de tinără, și, 27 ani mai tirziu, își susține cu succes doctoratul la Universitatea Temple. în tot acest timp lumea citește, zguduită de lacrimi și emoție, cărțile in care, fostul copil surd, mut și orb, dezvăluie, cu o putere rar întîlnită, o lume interioară de o bogăție copleșitoare. Și toată această „minune” este datorată unei alte fost infirme, Annie Sullivan, care și-a consacrat viața și puterea de muncă elevei și prietenei sale de mai tîrziu, Hellen. William Gibson a făcut cunoscut cititorilor săi, iar artiștii Teatrului Mic spectatorilor focșăneni a infinit de mică parte din munca uriașă, titanică, aproape imposibilă de redat în cuvinte, pe care a dus-o Annie pentru instruirea Hellenei. Personajele piesei lui Gibson poartă numele femeilor a căror dramă l-a inspirat pe autor. Annie și Hellen, cele adevărate și cele create de Gibson, au compărut marți seara în fața iubitorilor de teatru din municipiu, în Interpretarea magistrală a Leopoldinei Bălănuță și fetiței Dalila Gali. Spectatorul anonim, sau cronicarul, care este obligat să fie cît mai riguros exact, oscilează, neputîndu-se hotărî căreia, din cele două actrițe, să-i ofere toată admirația sa. Pe de o parte, actrița talentată, sensibilă, puternic interiorizată, consumîndu-se la fiecare cuvînt rostit, la fiecare mișcare făcută, dăruind spectatorului tot ceea ce este mai bun și mai frumos în ea, și învățînd spectatorul să iubească și să prețuiască tot ceea ce este bun și frumos în omul din el și în ormlb'irii din jur, pe de altă parte copilulactor, încercînd să spună tot ceea ce este candoare și firesc, în lumea copilăriei sale, și încercînd să creeze un alt univers, întunecat, rigid, lipsit de înțeles și de armonie. Pe de o parte, marea putere de evocare, de exprimare, de comunicare a ochilor și glasului vibrant al artistei, pe de altă parte, lipsa acestor mijloace la mica Dalila, care este nevoită să-și limiteze posibilitățile de exprimare la gesturi și atitudini. Dar, — la ambele interprete — o forță nevăzută, puternică, intransigentă, de a vrea, de a face, de a obține. O forță ce trăiește în degetele micuței infirme, ce nu poate cunoaște lumea și oamenii, și gîndurile lor și sentimentele lor și lucrurilor care o înconjoară, decit prin intermediul acestor degete. Și efortul uriaș de voință al educatoarei care trebuie să-și învețe eleva „un milion și unu de cuvinte“, care de abia a reușit să o facă, în două săptămîni, să deosebească 18 substantive și 3 verbe, care știe că s-a angajat la o muncă titanică. O muncă care cere TIMP, un timp care nu se măsoară în ani sau luni, ci în zile și în ore și înt minute și fiecare minut înseamnă concentrare maximă și pasiune și dăruire și efort și dragoste. O dragoste „rea", severă, care nu poate abdica de la nici una din regulile stabilite, o dragoste care nu are voie să se înduioșeze, să amine, să cedeze. Și peste toate acestea, durerea, imposibila de suportat durere în fața neputinței: „„cum să le fac eu să înțelegi că sufletul nu e trup și că e acea parte din noi care gîndește și iubește și speră..." Și totuși... Și totuși, în spectacolul de marți seara, Leopoldina Bălănuță a dovedit oamenilor, (căci la sală nu mai erau spectatori, ci oameni care plîngeau alături de actrița de pe scenă,) că atunci cînd există pasiune, dar mai ales atunci cînd în sufiet există înțelegere, sînt posibile chiar și minunile. Anca DONCILA In Crîngul Petrești După un raid de trei zile în piața cu legume a Focșaniului constatăm: S-A SCHIMBAT CEVA, DAR. Am vizitat duminică, luni și marți piața Focșaniului, unitățile C.h.F., Gostat și cele intercooperatiste. Am urmărit cu alte cuvinte, ritmicitatea și exactitatea fluxului comercial de legume și fructe. Am sondat părerile cîtorva cumpărători: — Ceva, ceva s-a schimbat — mărturisea o gospodină; faptul că chioșcurile sunt mai bine aprovizionate denotă mai multă preocupare din partea salariaților comerțului. Adică, vrei mazăre ? O găsești și în comerțul neorganizat, dar și la unități. Cu varza la fel. Nu mai vorbim de celelalte legume și fructe cum ar fi ceapa, salata verde, ridichile, morcovul, pătrunjelul, mărarul, cireșele, fragii. Ba, de foarte multe ori, găsești la chioșc marfă mai bună și mai ieftină ca la vânzătorul particular... E un adevăr incontestabil. De cîtva timp, drumul legumelor și fructelor de la sursă la cumpărător s-a scurtat considerabil. Marfa nu mai suferă încărcări și descărcări repetate, recepții și pararecepții, sistemul de circulație fiind acum mai simplu, mai direct. Sursele de aprovizionare sunt aceleași : C.A.P. Mircești, Milcovul, Unirea, Bălești și Focșani. Acestea pentru I.P.I.L.F. și unitățile intercooperatiste, în schimb Gostatul își caută partenerii de aprovizionare printre unitățile surori din Ploiești, Roșiorii de Vede și Alexandria. Piața deci, nu duce lipsa legumelor și fructelor. Cu toate astea, insă... Ne aflam alaltăieri în spațiosul magazin intercooperatist. Vine o cumpărătoare . — Niște salată aș dori. — Avem, dar... Și vînzătorul Ion Gurău arată spre un morman de salată complet depreciată. ■ — De cînd o aveți ? întrebăm. — De o săptămînă. Dar C.A.P. Focșani ne-a trimis-o gata veștejită. Mai avea magazinul în raft și varză. Dar cam tot la fel de neaspectuloasă. — Problema e că nu știu cum o să mă descotorosesc de ea pînă la urmă, se tînguia vînzătorul. Cînd am primit-o costa 4,25 lei, acum 1,50. Cu o zi înainte, la depozitul de tranzit al Gostatului o surpriză plăcută. Tocmai sosise de la Ploiești camioanele cu marfă proaspătă. — Dac-ati ști c-am stat 12 ore în picioare pentru 1200 kg roșii și pentru 280 kg castraveți, ne declara Dumitrache Giurcă,, merceologul. Și-am înțeles că față de strădaniile pe care le depun cei de la Gostat, Ploieștiul nu se prea tine de cuvînt în respectarea contractului încheiat. C-a trimis Gostatul o mașină de 5 tone la 150 km depărtare și s-a-ntors de-acolo, doar cu o treime din cantitatea de marfă solicitată. In legătură cu transporturile de legume și fructe mai sunt de semnalat și alte aspecte. De la I.P.I.L.F. de exemplu, a plecat tot în țară, de vreo trei zile, niște camioane să aducă marfă. La ora cînd ni se difuza amănuntul nimeni nu mai știa de soarta autovehiculelor și a mărfii mult așteptate. Dar asupra acestui capitol ne propunem să revenim cît de curînd. Am vizitat și depozitul I.P.I.S.F. de pe str. Brăilei. Marfă în stoc cu toptanul : varză, ceapă, cartofi, pătrunjel, mărar, mazăre. Să fie, să se găsească, ar spune Cineva. Dar de ce în stoc și nu în unități ? Și de ce în unități apar uneori mărfuri ostenite, îmbătrînite, fără fată comercială? Am întîlnit asemenea aspect — după cum s-a văzut — în magazinul intercooperatist. Dar și altele similare în unitățile I.P.I.S.F. nr. 14 și nr. 8 gestionate de Ion Stănută și Tasica Ionescu, însuși vînzătorii recunoșteau că li s-a adus difi depozit marfă depreciată, bună de... dat la gunoi. Cît privește unitatea de pe str. Brăilei, se pare că e, oarecum persecutată , nu primește aceeași marfă pe care o primesc celelalte unități. In concluzie se poate afirma că, față de perioada precedentă, s-au înregistrat în ultima vreme schimbări — în bine, firește — dar, în sistemul de aprovizionare tot mai apar cînd stocuri, cînd goluri de marfă. E nevoie deci de o simplificare mai accentuată a drumului legumelor fructelor către consumator, de ritmiși citate în aprovizionare, de mai multă gospodărire a fondului de marfă. Și acest lucru nu se poate obține decit prin conjugarea eforturilor celor însărcinați să facă comerț cu legume și fructe. Emil STANCIU A trăi pentru a trăi... precis nu mai știu unde, dar ea m-a obsedat o groază de timp, zile în care puteam să fac altceva, ori cum să gîndesc ori să creez, și totuși reveneam la o idee pe care viața o subliniază și impune, ceva de unde se o pleacă neapărat, ori momentul nostru de adevăr, lucid și sub sinceritate. Sau poate nici nu se poate spune o scenă, dar precis este acel moment cînd te întrebi dacă a trăi pentru a trăi nu este numai o expresie acoperită de ușoara emoție a cuvintelor, o expresie din care ieșim fără să ne intereseze de multe ori și cum. Dar posibilitatea de caracter, dar posibilitatea de împlinire, personalitatea, îndrăzneala de a supune diferența lucrurilor de a veni într-o clipă cu imediat clipa următoare, sensibilizînd șî impunînd o astfel de lumină, frumoasă ? Pentru că de aici, mi se pare, începe sensul adevărat al expresiei repetate deasupra... Dar, din păcate, întîlnim uneori tinerețea sub îndoială, tinerețea în negru cum ar trebui să spunem, nu pentru a eticheta, dar pentru a delimita pe acei puțini care trăiesc chiar și dincolo de iluzie. Și ce departe sunt ei de fiecare mișcare cu care te crezi om adevărat, cu care simți că trăiești devenind cinstit și drept... Undeva, într-o carte a unui mare scriitor american, o carte care vorbește despre războiul civil din Spania, care spune mai ales despre oameni, există următoarea scenă : eroul, care nu este nici măcar spaniol, este rănit de fasciști, nu mai poate pleca cu partizanii. Ar fi însemnat în primul rînd să le încurce mersul, le-ar fi îngreuiat mișcările! in acest fel ar fi putut prinși cu toții. $1 el acceptă să rămînă findu-le retragerea, acope cu prețul vieții lui, fiindcă știa că o să moară. Dar acceptă posibilitatea aceasta ca fiind una din mișcările tactice ale luptei pe care o duceau cu toții. Ba, mai mult, că pierde și femeia știe iubită, care trebuie să plece cu partizanii. Și ea trebuie să plece, pentru că el, omul care înțelege lupta îi spune că a trăi înseamnă a lupta, a crede mai departe în tine și în ideea de viață pe care ți-ai făurit-o, pe care trebuie să o ai, altfel nu merită să te numești om. Sentimentele nu vin niciodată dincolo de viață. Și viață, în cazul acela, însemna să lupți. Ce vreau să spun, este păcat să ai 20 de ani și să plutești numai, să-ți închipui că totul vine de-a gata, fără să încerci să înțelegi că ești dator cu viața ta nu numai ție. Asta am vrut să i-o spun și lui I. D., fata acea de 21 de ani din Panciu, cea care a terminat un liceu și așteaptă cam de prea mult timp posibilitatea de a intra la o facultate. In fiecare an se „pregătește“ pentru un examen, niciodată nu știe precis dacă o să fie studentă sau nu, pentru că acest joc încă i se pare „frumos“. Și, în restul timpului ? Nimic, sau o „ajută“ pe mama la gospodărie. Ce înseamnă în acest caz, a trăi ? — Mai mă duc și pe la filme, cîteodată plec la București, văd cîteva spectacole, nu stau departe de lume, de evenimente adică... Și apoi, sunt destul de tînără ca să nu-mi fac griji, să nu intru încă în panică. — Și mai departe? — Mai departe văd eu, mă descurc... Oh, acest „mă descurc“, lunecat ca printre degete, pe care l-am mai auzit deseori, inclus parcă într-un fel de repertoriu al fetelor și băieților care frecventează cu prea multă asiduitate cafe barul, al altora care recunoșteau abia în fața organelor de miliție că „au greșit“, dar că totuși „se descurcă" ei pînă la urmă, în cazul nostru însă fata se va mărita. Așa crede acum. Dar dacă...? în acest caz se poate spune că a trăi pentru a trăi este o formalitate, o iscălitură în alb, totul oricum, fără să ne intereseze adevărata noastră identitate, așteptînd zilele, totdeauna pe mai departe, amînîndu-se. Aș mai putea continua cu exemple. Dar aceștia sunt cu adevărat dezrădăcinații. Ceea ce doare mai mult, ceea te poți crede abia în ultimă instanță este un fel de acceptare a rezervei lucrurilor, capacitatea minimei lor rezistențe. Sunt oameni angajați într-un fel de cursă a evitării conflictelor de orice fel, cei care după orele de birou rămîn cu liniștea camerei unde nu-i interesează dacă se recunosc într-un fel sau altul. Și, culmea, ei, tocmai ei se cred neînțeleșii, surghiuniții. De cele mai multe ori ți se spune, uite, eu aș fi putut face mai multe nuî-aș fi dat viața pentru această idee, pentru această problemă, dar colectivul, știi, cel lîngă care muncesc nu mă pot înțelege, n-au înțeles asta, sunt niște inși cu alte idei, altfel de preocupări și din această cauză ne deosebim fundamental... Și „explicațiile” ar mai putea continua pe același ton. Dar, de ce nu vrem să știm că personalitatea noastră se întimplă neapărat în funcție de ceea ce suntem în stare să facem, de ceea ce creăm și nu în funcție de starea colectivului? Și asta se întîmplă de cele mai multe ori în afara perimetrului de viață amintit. Și atunci, a trăi pentru a trăi sună mai jos cu un ton, cu două, ori poate nu mai sună de loc... Ion PANAIT Am văzut o scenă într-un film, ori am citit această scenă într-o carte, MEMENTO MEMENTO to JOI 10 IUNIE 17.30 Deschiderea emisiunii. 18.30 Ea volan. Emisiune pentru conducătorii auto. 18.50 Timp și anotimp în agricultură. 19.15 Publicitate. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 15 minute despre sănătate. 20.25 Aveți cuvîntul I 21.10 Antologia umorului. 21.40 Cadran international. 22.25 Interpretul săptămînii ilică Petrescu. 22.45—23.00 Telejurnalul de noapte, închiderea emisiunii: VINERI 11 IUNIE 14.00 Deschiderea emisiunii. Tenis de cîmp . România (Ion piriac, Ilie Năstase)Iugoslavia. 18.50 Lumea copiilor. 19.10 Tragerea Loto. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 Reflector. 20.25 Panoramic științific. 21.10 Film artistic: Oglinda cu două fețe. 22.45—23.00 Telejurnalul de noapte, închiderea emisiunii. radio JOI 10 IUNIE PROGRAMUL 1 6.00 Muzică și actualități. MEMENTO MEMENTO MEMENTO 9.30 Odă limbii române. 10.30 Clubul Călătorilor. 11.05 Pe strune de chitară. 12.00 Cîntă Iva Zanicchi. 12.10 Arii celebre din operele „Paiațe" de Leoncavallo, „Lakiste“ de Delibes, „Nunta lui Figaro“ de Mozart. 13.00 Radiojurnal. 13.27 Cîntecul e pretutindeni. 14.00 Compozitorul săptămînii, Robert Schumann. 15.00 Buletin de știri. 15.05 Tribuna radio. 15.25 Pagini vocale și orchestrale din muzica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 17.00 Antena tineretului. 17.30 Cavalcada ritmurilor — ediție specială. 18.00 Orele serii. 20.00 Tabletă de seară. 20.05 Zece melodii preferate. 20.55 Știința la zi. 21.30 Revista șlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. 22.30 Pentru magnetofonul dumneavoastră ; melodii interpretate de Wess. 22.55 Moment poetic. 23.00 Concert de seară. 0.03—6.00 Estrada nocturnă. Redacția și administrația: Focșani str. M. Kogălniceanu nr. 7. telefont "5 79j 30 35, 21 74, 20 98. cinema JOI 10 IUNIE Cinema „UNIREA" Focșani — „Cei trei care au speriat restul" (orele 14.45— 16.45— 18.45—20.45). Tel. 1204 Cinema „FLACĂRA" Focșani — „Moara cu noroc", (orele 15.15— 17.15-19.15-21.15). Tel. 1161. Cinema „POPULAR" Adjud — „Pomul de Crăciun“. Cinema „POPULAR" Panciu — „Eliberarea“ (I—II). Cinema „VICTORIA" Odobești — „Mihai Viteazul“ (I—II). Cinema „LUMINA" Mărășești — „Clanul sicilienilor", N. R. Ziarul nu-și asumă răspunderea față de eventualele schimbări în program .Toi 10 iunie 1971 Ministerul Construcțiilor Industriale Grupul școlar de construcții BUCUREȘTI 4 ORGANIZEAZĂ CONCURS DE ADMITERE PENTRU ANUL ȘCOLAR 1971—1972, în localul Liceului nr. 2, Str. Mihai Viteazu —1 Vaslui, telefon 1686, pentru : ȘCOALA PROFESIONALA- curs de zi pentru meseriile : — strungar — instalator tehnico - sanitar și gaze — instalator de încălziri centrale — zugrav - vopsitor UCENICIE LA LOCUL DE MUNCA pentru meseriile: — instalator tehnico - sanitar și gaze — Montator de elemente prefabricate din beton armat Se primesc candidați din municipiul Gheorghe Gheorghiu- Dej și județele Bacău, Galați, Vaslui și Vrancea. Examenele se dau între 6—14 iulie 1971 După examenul medical care este eliminatoriu, candidații vor susține concursul de admitere sub forma unui test pentru verificarea cunoștințelor și aptitudinilor necesare meseriei respective, astfel : Pentru meseriile de strungar, instalator tehnico-sanitar și gaze, instalator încălzire centrală, montator de elemente prefabricate din beton armat se dă examen la: a) Matematică — scris și oral bj Fizică (partea I mecanică și căldură) scris și oral Pentru meseria de zugrav-vopsitor se dă examen la : a) Matematică — scris și oral b) Chimie — scris și oral Testele pentru meseriile zugrav-vopsitor și montator de elemente prefabricate din beton armat, vor fi mai ușoare decît la celelalte meserii; înscrierile se fac de către părinții sau susținătorii legali, între 1—5 iulie 1971, pe baza următoarelor acte: — certificat de naștere (copie simplă) — adeverință de promovare a clasei a VIII-a sau certificatul de absolvire a Școlii generale de 10 ani (original) — fișa copilului sau certificatul medical și buletinul de analiză Wasserman și Rx pulmonar efectuate în ultimele 90 zile Pe timpul școlarizării elevii vor primi drepturile conform legilor în vigoare. Informații suplimentare la sediul Liceului nr. 2 Vaslui, Str. Mihai Viteazu, telefon 1686. TOHLÖIgOÍATr COMBINATUL PENTRU FIBRE ARTIFICIALE BRĂILA Recrutează absolvenți a 8 și 10 clase în vîrstă de 15—18 ani împliniți pînă la 31 decembrie 197] pentru școlarizare prin Școala profesională și ucenicie la locul de muncă, pentru următoarele meserii: ȘCOALA PROFESIONALA: operator chimist, lăcătuș mecanic, electrician întreținețe, sudor și electromecanic ama UCENICIE LA LOCUL DE MUNCĂ: operator chimist, lăcătuș mecanic, sudor și frezor înscrierile la concurs se fac la Centrul școlar chimic Brăila, șoseaua Buzăului km. 1, între 15 iunie — 2 iulie 1971, zilnic între orele 7—15, pe baza unei cereri a candidatului însoțită de următoarele acte : — certificat de naștere în original și copie — certificat de absolvire a școlii generale — certificat medical cu rezultatul analizei sîngelui și radioscopia pulmonară, efectuată cu cel mult trei luni înainte de concurs. Concursul de admitere se va desfășura între 3—14 iulie 1971 și va consta din următoarele probe : 1. Pentru meseria de lăcătuș mecanic, sudor, frezor — matematică, scris și oral — fizică, scris și oral (partea I-a mecanică și căldură) 2. Pentru meseria electrician întreținere, electromecanic AMA — matematică scris și oral — fizică, scris și oral (partea II-a electricitate) 3. Operator chimist — matematică scris și oral — chimie scris și oral Pentru concurs se primesc numai băieți. Relații suplimentare se dau la C.F.R. Brăila, telefon 16100, interior 753. MICA PUBUCITE Vînd casă, patru camere, baie, bucătărie, Strada Al. Golescu nr. 52 Focșani, dependințe livadă și Vie, TIPARUK t întreprinderea Poligrafică Bacău