Mişcarea, noiembrie 1912 (Anul 4, nr. 242-265)
1912-11-25 / nr. 261
tt 1 « ♦ * ANUL IV No. 261 Redacţia şi Administraţia laţi.. Strada Păcurari No. 3. Saloanele Ciobului Liberal ABONAMENTE In tară pe an an . . . . . 20 lei In străinătate pe an an . . . 40 Preoţi şi învăţătorii rurali . . 50°/0 Atmosfera colaborărei Polialine, se deschid corpurile legiuitoare. Deşi sesiunea este ordinară, misiunea noului parlament este cu totul extraordinară : el e chemat să secondeze şi să consfinţească opera, naţională ce a fost chemat să o desăvârşească actualul guvern. Fără îndoială, că în asemenea împrejurări, un factor important este şi atmosfera politică în mijlocul căreia noul parlament trebuie să-şi înceapă lucrările. Și nu fără regret trebue să constatăm faptul că această atmosferă nu este destul de senină şi pare a nu fi suficient predominată de sentimentul răspundere! * ce o au factorii diriguitori in actualele împrejurări. Exemplul pornește de la guvern. In ajunul deschiderei parlamentului se vorbește despre o apropiată remaniare ministerială. Ce rost poate avea o aseminea remaniare ! O lună după constituirea guvernului de colaborare, se vorbeşte despre necesitatea unei remanieri. Guvernul nici nu şi-a început încă misiunea pentru care a fost chemat; situaţia nici n’a ajuns încă în faza clnd România să fie chemată să-şi spună cuvîntul ei hotărît; prin urmare, guvernul nu a avut nici timpul, nici împrejurările pentru a-şi uza puterile şi pentru a simţi nevoia unor fortificante. Atunci cum se explică necesitatea remanierei ? In partidul conservator a rămas o rană deschisă: şefia conservatoare. Deşi pentru irmensa majoritate a lurnei conservatoare, această chestiune pare a fi definitiv limpezită, ne mai existînd nici o îndoială asupra omului care e chemat să conducă in viitor destinele partidului conservator, totuşi, în rîndurile conservatorilor boeri, competiţiunile pentru şefie nu s’au potolit, ba, dimpotrivă chiar, aceste competiţiuni sunt gata să se manifeste cu brutalitate, provocînd noui rupturi în partidul conservator. Domnul Nicu Filipescu e hotărît să se retragă din guvernul de colaborare. Mai mult decît atît d-l. Nicu Filipescu are intenţiunea de a se retrage din organizaţia partidului conservator, pentru a se devota chestiunilor de ordin pur naţional. E lesne de înţeles, ce urmăreşte domnul Nicu Filipescu prin noua sa atitudine şi care vor fi consecinţele retragerei sale din guvern. Iată de ce spuneam, că noul parlamernt îşi începe lucrările într-o atmosferă de enervare şi de nelinişte."■ In faţa marilor probleme ce se impun spre rezolvire, în faţa marilor interese naţionale ce trebuesc salvgardate, micile ambiţiuni boiereşti n’au amuţit; ele continuă a tulbura seninătatea de suflet şi preocuparea concentrată, ce trebue să domnească în momentele decisive prin care trecem. Cind s’a format guvernul de colaborare, s’a format cu nădejdea ca cel puţin attt timp cît va dura criza externă, criza conservatoare va fi iăbişită. Speranţa aceasta a fost desminţită. E trist şi pentru acei cari nu pot avea stapinirea de sine reclamată de gravitatea împrejurărilor, e trist şi pentru interesele superioare ale ţarei. .■ 1 • * '• .V i • • .. înregistrând această constatare, aşteptăm să vedem la lucru pe noui mandatari ai naţiunei. DIN ŞAGĂ PROCEDEU GREŞIT „Universul“ ne aduce ştirea că la berăria „Terasa“ din Bucureşti s-a petrecut un scandal datorit unui apaş al presei, Mateescu-Clipse. Şi „Universul“ continuă : „Li Ploeşti, pentru scandalurile şi escrocheriile pe cari le-a făcut, a avut de lucru cu poliţia atât de mult, încât d. Rafail, inspector poliţienesc, l-a tuns, ca sa-l cunoască toată lumea.“ Procedeul poliţiei din Ploeşti lasă mult de dorit, deoarece părul d-lui Mateescu, ca al tuturor oamenilor, crescând, nu se va mai putea remarca pedeapsa. Şi apoi d. poliţai de Ploeşti de unde a scos concluzia că toţi apaşii sunt tunşi ? Vedeţi, procedeul poliţiei din Pioeşti e greşit; dacă vrea şi deacunî înainte d. Rafail să-i însemne pe pungaşi, ar face bine să-i ardă cu ferul roş, căci tot atât ar rămânea ia limitele legei ca şi pânâ acum. ranţiile inamovibilităţii şi cu lefuri corespunzătoare rolului ce joacă în partid. Poate mâne d. Filipescu îşi va prezenta demisia, dar nimeni nu va îndrăsni să spună că d-sa n’a lucrat la ministerul agriculturii!... Academia... agricolă D-l Nicu Filipescu care este ministru al domeniilor numai de formă, căci de fapt n’a calcat până în prezent pragul acestui minister de cât de 2 —3 ori, a inventat o năsdrăvănie’: înfiinţarea unei academii agricole Pentru moment s’a crezut că e vorba de o instituţie cu caracter educativ, de o şcoală superioară pentru complectarea studiilor de domeniul agriculturii. Nu aceasta este însă intenţiunea d-lui Filipescu. D-sa voeşte să creieze o Academie cu academiciană veritabili. E vorba de alcătuirea unui consiliu din oameni mai mult sau mai puţin specialişti în materie, care să se rostească asupra tuturor chestiunilor cu caracter agrar precum şi a legilor cu acelaşi caracter. Iar fapt şi mai important este acela că membrii Academiei d-lui Filipescu vor fi inamovibili şi retribuiţi cu un salar care va fi echivalent cu acel al membrilor de la Curtea de Casaţie. De prisos să mai insistăm că alci a fost mobilul care l-a îndemnat pe d. Nicu Filipescu să institue această Academie, decât dorinţa unei stricte aplicări a legilor agrare. Lucrul acesta l’a realizat trecutul guvern liberal, prin înfiinţarea Consiliului superior al Agriculturii. Guvernul liberal realizând reformele agrare, ale căror rezultate binefăcătoare nu îndrăzneşte astăzi nimeni să le mai conteste, a creat consiliul superior al Agriculturii pus la început sub preşidenţia d-lui Teodor Rosetti cu misiunea de a se ocupa exclusiv de aplicarea strictă a legilor agrare. Așa fiind, se cuvine să ne întrebăm, care mai este rolul Academiei d-lui Filipescu ? Răspunsul vine de la sine: căpătuirea câtorva partizani politici cu ga MASACRE! ---- 1 Desigur in aprinderea unui răsboi se petrec cruzimi, a căror fiinţi, numai prin nebuni de singe, se pot explica. In lupta piept la piept, tot ce mintea e în stare să şi închipuiască se întâmplă, şi suntem departe de a-i învinovăţi pe combatanţi. Aruncaţi unul asupra altuia, de înalte raţiuni de stat, fiecare caută să ucidă, decit să fie ucis. Nu e tot aşa cînd capitulează un oraş, cind oamenii dezarmaţi, copii şi bătrâni, cad neputincioşi în mina învingătorului. In vremi sălbatece încă, dacă se respectau unele angajamente, învinşii erau cruţaţi şi, chiar de li se lua independenţa, li se respecta averea şi viaţa. Progresul ne-a schimbat obiceiurile. Armata grecească ocupînd Raionicul a întrecut vitejia oştilor eline. Amintindu-şi de succesul împotriva Perşilor sau repezit Grecii asupra Aromînilor şi a Turcilor din Salonic. Refugiaţilor turci li se ia şi ultima rămăşiţă de avere ce-au putut salva şi duce cu ei. Pretutindeni se găsesc cadavre cu capetele ciuruite de gloanţe. Zi şi noapte răsună focurile de revolver trase de soldaţii şi de populaţia grecească. Soldaţii turci sunt cu totul la discreţia arbitrariului şi brutalităţii soldaţilor şi ofiţerilor greci. Cu toate că după condiţiunile capitulării soldaţii turci n’au fost declaraţi, ei sunt totuşi hărţuiţi sub diferite motive. Zilnic se pot vedea în străzile Salonicului scene din cele mai sălbatice. Un soldat turc a vrut să treacă strada într’un punct unde era interzisă trecerea. Santinela, un soldat turc, fără să încerce să explice acelui turc că-i este interzisă trecerea pe acolo, îi imploră baioneta în abdomen, omorindu-1 pe loc. Aceste sînt răzlețe întîmplări pe care le găsim in gazete , in afară de aceste trebue să se fi petrecut lucruri îngrozitoare. Vitejia Grecilor merită ovațiile Europei. BLOCK-NOTES Creaţisme. D-l Nicu Filipescu se va demite din înalta-i demnitate, ca să se coboare la o acţiune cu totul liberă. Visând şefia, dl. Nicu Filipescu vrea să creeze un nou partid pe căre va boteza partidul „ conservator naţional“. Adecă d-l Filipescu vrea să adeverească acum că partid - conservator n’a fost pînă astăzi şi un partid naţional. De acord,—dar vorba e că iniţiativa d-lui Filipescu e şi tardivă şi nici nu-i poate realiza visul şefiei. D fiscifice a Parlaierei Poimâne se vor aduna pentru prima oară la Cameră şi la Senat noui deputaţi şi senatori cari vor constitui corpurile legiuitoare. Deschiderea parlamentului este acum mai interesantă ca oricând, date fiind chestiunile atât de importante pentru ţară şi neam cari urmează a fi discutate. Situaţia noastră economică, în legătură cu situaţia economică europeană, şi evenimentele externe survenite în urma conflagraţiei balcanice, sunt două chestiuni capitale cari trebuiesc deslegate de câtră bărbaţii noştri de stat. In acesta împrejurări se deschide noul parlament a căruia privire trebuie să fie aţintită în două, direcţiuni: în direcţiunea de ordin, intern şi în cea de ordin extern. Întărirea armatei noastre trebue să fie chestiunea de căpetenie a a DUMINICA 25 NOEMBRIE 1912 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB DIRECTIUNEA UNUI COMITET RPRHK ZILINIC comerciale pagina Il-a 1 len. îu pagina bani. In pagina IV-a 40 bani. — TELEFON 121 — ............. ............................--vel OPOZIŢIA ALEŞII IAŞULUI Domnul Gh. Gh. Mârzescu Domnul Constantin Stere Luni se va face cu obicinuita solemnitate, deschiderea nouilor corpuri legiuitoare. Intre nouii mandatari ai naţiunei, partidul naţional-liberal numără şi doi fruntaşi ai laşului, domnii Constantin Stere şi Gh. Gh. Mârzescu. In aceste două distinse personalităţi politice laşul va avea două reprezentanţi care-i vor face cinste, iar luminile şi autoritatea acestor frumaşi ai vieţei noastre publice, vor fi de mare folos parlamentului, în acţiunea naţională ce trebue să o susţie. ______ celora cari alcătuiesc guvernul de astăzi, ca şi acelora cari, aparţinând stângei, au fost aleşi de naţiune ca să exercite controlul necesar. Opoziţia parlamentară alcătuită din fruntaşii partidului naţional-liberal, va exercita acest control şi va contribui cu toată autoritatea ei la destegarea acestor mari probleme sociale,atât cât guvernul şi membrii parlamentului, vor putea fi călăuziţi de aceste necesităţi naţionale. De se vor naşte iarăşi conflicte de ordin personal şi neînţelegeri provocate din cauza ambiţiunilor cari vor împiedica opera de consolidare naţională, vina nu va fi a opoziţiei. Din parte-ne, avem însă nădejdea că orice animozităţi personale vor dispare, pentru ca parlamentul să corespundă unei mari misiuni naţionale. PĂRERI ŞI FAPTE Conflicte In Franţa, perspectiva unui conflict austrorus nu alarmează din cale afară. Presa franceză conchide, şi cu drept cuvânt, că mobilizările se pornesc în ambele ţări cu o ostentaţiune prea vădită, pentru a fi luate în serios. Altfel se pregăteşte un adevarat răsboi în ziua de azi, când misterul mobilizărilor pare o condiţie nelipsită a unui conflict ce stă să izbucnească. Dar Franţa nu se alarmează, ci aşteaptă la linişte destinderea relaţiunilor austro-sârbe, şi pentru că ea făcut şi face ce poate întru a înlătura o conflagraţiune europeană. Şi dacă conflagraţiunea aceasta ar avea totuşi loc, Franţa va avea ''conştiinţa împăcata la gândul că va fi făcut orice pentru a o înlătura. Dealmintrerea sa nu se creadă că exageratele pretenţiuni ale Sârbilor sunt văzute cu ochi buni în această ţară. Nu mai departe decât azi, întreaga presă pariziană a fost unanimă a recunoaşte că d. Paşici se dedă la manifestări verbale prea copioase şi că Serbia, îmbătată de succes, abuzează. Să nădăjduim că în curând ea se va trezi şi va judeca situaţia cu lucididate. In ce priveşte Turcia, Francezii constată nu fără un oarecare disgust atitudinea cabinetului Kramil care, ori, de o platitudine fără nume, a devenit azi de o aroganţă bizară, respcetându-şi linguşirile pe lângă Germania şi aducând învinuiri pe cât de amare pe atât de nesăbuite Angliei şi Franţei. Atitudinea aceasta a Turciei nu miră însă din cale afară, cunoscute fiind întortocheerile cari au caracterizat în toate timpurile diplomaţia ei târâtoare şi intrigantă. Dar Franţa este sincer nemulţumită de atitudinea echivocă a Bulgariei faţă de România, căreia nu s’ar arăta prea dispusă a-i acorda compensaţiunile cerute şi aşa de meritate „Bulgarii nu vor putea nega—scrie Saint-Brice în „Journal“—că fără o atitudine demnă şi clară a României, ea n’ar fi, repurtat victoriile pe cari le-a repurtat, cu toată capacitatea şi bravura micei ei armate“. Ziarele franceze mai sunt unanime a constata că forţele bulgăreşti sunt sleite azi şi că ar avea o mare trebuinţă de pace. Nu ştim însă nimic în acest moment de cele hotărâte de plenipotenţiarii turci şi bulgari în conferinţa lor, în care discută condiţiunile unei eventuale păci. I. CONDRAY Vâltoarea In noaptea fermecătoare, pe ţărmul lacului, pe terasa hotelului aroma magnoliilor era atît de dulce, incit Raoul Ivry genat oarecum, își aruncă departe ţigara. Printre crengile arborilor, iei-colea vibra cite un luminiş, ca un ochiu de stea și din depărtare se auzeau lin acorduri de vioară... cite o luntre luneca în tăcare pa luciul lacului..., şi se auzea sunetul cunoscut al clopoţeilor de la o barcarolă italiană... Lui Raoul îi se păru deodată, că mirosul magnoliilor e amestecat cu o altă aromă, dulce, cunoscută, care făcu să-i tresare inima și să-i revie amintiri triste... In întunecime, de pe partea de dincolo a terasei se apropia o femeie învălită în o manta albă, care, ca și cînd nu ar fi văzut pe Raoul, se opri în a*