Mişcarea, decembrie 1912 (Anul 4, nr. 266-287)

1912-12-04 / nr. 268

ANUL 1\' No. 2 ti­n Redacţia şi Administraţia Iaşi," Strada Păcurari No. 3. Saloanele­­Clubului Liberal A B O N A MENTE în ţară pe un an . . . In străinătate pe­ un an Preoţi şi învăţătorii rurali' ■20 lei 40 50°/„ Patriotism , boeresc Nimeni n’a înţeles şi nu înţe­lege să facă vre-un soia de difi­cultăţi guvernului de colaborare în acţiunea naţionali­ ce a fost dia­mat să susţină. Dimpotrivă, parti­dul naţional-liberal a făgăduit so­lemn că va­ da guvernului tot spri­jinul de care are nevoie în aceste grele împrejurări. Opinia publică i-a deschis de asemeni cel mai larg şi mai necondiţionat credit. Prin urmare, guvernul de cola­borare îşi poate îndeplini în linişte misiunea ce i-a fost încredinţată, bucurîndu-se de încrederea şi de sprijinul tuturor factorilor politici cu răspundere şi de încurajarea în­­tregei opinii, publice romîneşti. Dar în acest­ nobil avî­nt de sus­ţinere a cauzei noastre naţionale nu întrlnim­ pe cei mai indicaţi sprijinitori ai actualului guvern. Ul­timi­le consfătuiri r­e conservatoare au dovedit "faptul că guvernul de colaborare nu se bucură de spriji­nul efectiv şi entuziast al tuturor personalităţilor conservatoare. . In împrejurările actuale, cînd gu­vernul trebue să apere­ cu ultima energie prestigiul nostru ca stat şi interesele noastre in Balcani, cînd toţi sunt preocupaţi numai de gri­ja dezlegărei problemelor mari­ ce se pun pentru existenţa noastră naţională, cînd avem de luptat cu atîtea împotriviri­ şi, dificultăţi şi cînd statul român are­ nevoie de concursul tuturor energiilor, frun­taşii conservatori au găsit momen­­tul să pună în discuţie «imensi­tatea sacrificiilor» ,făcute şi profun­­ditatea «nemulţumirilor» de­ care sunt mistuiţi ! La consfătuirea, majorităţilor a­­ceşti fruntaşi se îmbolnăvesc subit şi nu participă, iar la nevoe, pre­feră distracţia unui spectacol de ci­nematograf înaintea unui consiliu de miniştri, la care­ se­­desbat pro­blemele ce ■frâmtntă politica intre­­gei Europe.... Astfel concep unii fruntaşi ■ con­­servatori misiunea actualului guvern şi ast­fel îşi­'înţeleg eu datoria pa­triotică ce o au de a sprijini, cu tot entuziasmul şi cu tot devota­mentul lor, opera unui­ guver, care reprezintă şi apără cele mai pri­mordiale interese ale statului ro­mân. Ori cît amii­ hole obicinuiţi cu meschinăriile vieţei noastre politice, ori cît am cunoaşte de­­bine apu­căturile egoiste şi mentalitatea tra­diţională a conservatorilor­ noştri, dar macar în împrejurări, ca acele prin care trecem astăzi, avem dreptul să ne aşt­ep­tăm la mai mult d­iscernămînt, la mai mult patrio­tism şi la mai mult devotament pentru interesele ţarei, din partea acelora cărora li s’a făcut cinstea de a fi consideraţi ca factori in­dispensabili în actuala formaţiune minsterială. Căci domnul Nicu Fili­­pescu, de exemplu, n’a intrat în guvernul de colaborare pentru a-l socoti ca un guvern tolerat, ci pentru a-i da tot concursul şi a-1 ajuta în mod efectiv în opera na­ţională ce trebue să o săvîrşească. Dar toate acestea sunt fapte care trebuesc reţinute pentru mai târziu. Acum nu e vremea nici pentru a le comenta mai mult, nici pentru a le evidenţia prea mult. Ca simpli cronicari, ne măr­ginim a le înregistra, căci ori­ce s’ar zice, dar nu e bine să nu se ştie odată că în cel m­ai greu im­pas prin care a trecut România în cursul istoriei sale moderne, domnul Nicu Filipescu a fost o­­mul care şi-a cîntârit patriotsmul cu măsura sacrificiilor politice şi a nemulţumirilor profunde ce şi le-a înăbuşit...! DIN ŞAGĂ S. S. R. Cum fiecare fel de breslaş are corporaţia lui, şi scriitorii s’au constituit in f­reasma „Societatea scriitorilor români“. In corporaţia cismarilor întră toţi acei care fabrică ciubote, indiferent dacă unul croeşte ghetele lipite de picior şi altul se combină mari şi informe. Tot aşa un S. S. R. ar trebui să intre toţi breslaşii scrisului, buni sau răi, legaţi prin aceleaşi interese materiale : ajutor la naş­tere, nuntă şi îngropăciune. Şi, fiind astfel constituită societatea, pre­şedinte ar putea fi azi unul, mint altul, — fără să intervie vre­o chestie de talent in alegerea sa. Acum, însă, altfel se crede. Membrul so­cietăţii are talent, iar preşedintele e aproape genial. D. Gârleanu, de câte ori cineva ii con­testa darul de prozator, răspundea violent, iscălindu-se, pentru autoritate, „preşedinte al S. S. R“. Zilele aceste a avut loc alegerea preşe­dintelui­ D. Davila cât pe ce era să fie talentat scriitor român ; norocul insă a căzut de par­tea d-lui M. Dragomirescu, care astăzi, e împăratul literilor române. Alegerea actuală a fost turbulentă, cu vo­­cif­eruri şi g­âturi expresive: au lipsit nu­mai loviturile şi păru ala. Şi, în societate fiind şi doamne, de-ar­­ fost o încserată,­­— pletele şi bărbile serii­­t­u­lui s’ar fi amestecat, pe jo , cu postişi te feme­ni ne, într’o cordială înfrăţire. Criza Mmm şi scumpirea traiului Vreme îndelungată întreaga presă s’a ocupat de chestiunea ieftenirei traiului, în dorinţa firească de a contribui şi ea la deslegarea acestei mari şi complicate probleme de interes general. Această problemă a preocupat întreaga opinie publică nu numai la noi, dar şi în celelalte state,­­ mai mari, unde mijloa­cele de existenţă au suferit aceleaşi greu­tăţi. La noi opinia publică a fost mai mult alarmată de­cît in altă parte, din cauza unei opere legislative pe care a anun­ţat-o fostul regim conservator, lege care a fost denumită «lege pentru ieftenirea traiului» şi ale căreia efecte s’au văzut, populaţiunea noastră a remas să suporte aceleaşi greutăţi, ba multe din articolele de prima necesitate in loc să se iefte­­nească, din contra, s’au scumpit şi mai mult. Am putea înşira o listă întreagă a a­­cestor articole cari s’au urcat din ce în ce la preţuri mai mari, cu toată legea pentru „ieftenirea traiului“ care, cum s’a văzut n’a fost decit un simplu truc e­­lec­toral. Ridicăm din nou chestiunea ieftenirei traiului pentru a evidenţa o stare de lu­cruri cari cer acum, mai mult ca ori cînd, o imediată remediare. Toată lumea ştie că ne aflăm în plină­­ criză financiară. Nu vom aminti înc’odată , cauzele cari au provocat această criză, I ele, fiind cunoscute tuturora.­­ Cu toate acestea, de­şi jena financiară f continuă, de­şi comerţul e intr’o totală­­ stagnare, nimic n’a provocat o scădere a preţurilor pe articolele de prima nece­sitate. Scumpirea traiului și criza financiară —iată două chestiuni strîns legate între ele cari trebuie să preocupe pe aceia în miinele cărora se află interesele gene­rale. Criza financiară în loc să provoace o ieftenire a articolelor de prima necesitate, din contra, a produs o urcarea preţurilor. Vom ilustra afirmaţiunea noastră cu următorul exemplu : Preţurile pe vite au suferit mari scă­deri. De unde vitele erau înainte foarte căutate şi se vindeau cu preţuri mari, astăzi ele sunt în abundenţă şi n’au preţ. Cu toate acestea carnea în piaţă este tot atit de scumpă, ba şi mai scumpă. Cazuri identice se pot cita. Trebuiesc luate măsuri de urgenţă pentru că intr’o criză financiară accentuată ca cea de azi această scumpere devine din ce în ce mai îngrijitoare şi mai alarmantă. -------------«4^ ------------­ dovadă că nu vrea să mai stele pe acelaş picior cu fostul şef al partidu­lui conservator.. Ori poate că dl. Botez face şi acest sacrificiu, numai ca să fie primar la Iaşi? BLOCK-NOTES Cortina „Faclei“ Cetim în „Facla“ : „Guvernanţii tuturor popoarelor au a­­juns în starea spectatorului care aşteaptă o noapte întreagă în faţa cortinei lăsate, care bate din palme, face gesturi de ne­răbdare şi cere în cele din urmă cu ener­gie să se ridice cortina. Şi cortina se va ridica !“■ Nu cred să fi căutat puţin d. Alex. Fi- Union comparaţia aceasta; şi ni se pare că tot n’a nimerit-o cu ,cortina lăsată, care bate din palme“ şi cu spectatorul, care, fără să­­ dee uşierul Teatrului afară, cere o noapte întreagă să se ridice cortina şi cortina totuşi se ridică. Măcar vorbe bine rinduite să aibă „Facla“, .Martira“ A fost multă lume la reprezentarea ad­mirabilei prelucrări a d-lui Codreanu,— deci sunt în măsură mulţi să dee dreptate sau nu spuselor noastre. In actul ultim a apărut d. Dr­a­go­mir pe cruce, răstignit; totuşi d-sa, pentru tre­buinţa gestului, îşi scotea mina dreaptă din pironul în care era ţintită, şi-o punea pe inimă, o ridica în slavă şi, cînd era să moară, şi-a prins-o iarăşi în cui,—martirul. II sfătuim pe călăul d-lui Dragomir ca, data viitoare, să­­ bată mai bine minele în ţinte, ca să nu-i mai umble în toate părţile la seama 0-1 Botez Să fie liniştit domnul Gh. Botez pre­şedintele comisiunei interimare a ora­şului: nu ne vom mai ocupa de astă­­dată de administraţia-i comunală, fi­­ind­că nici d-sa nu prea se ocupă de ea ! Vrem numai să arătăm în cele ce urmează că domnul Gh. Botez este un om care nu prea ştie ce-i conse­quents. Aicum doi ani cînd d-nul Greceanu i-a luat primăria, domnul Botez s’a supărat şi a declarat tuturor acelora cu care discuta rivalitatea între d-sa şi domnul Greceanu, că nici într’un jj caz nu va mai primi primăria, pentru că ea nu îi s’a dat atuncea când a cerut-o. Ambiţiunea d-lui Botez n’a ţinut, căci, cum am văzut, de îndată ce s’a declarat vacanţă, d-sa a devenit „pri­mar“ al laşului. Prin urmare o inconsequenţă.­ A doua inconsequenţă : d-nul Botez a declarat pe cale oficială, şi în inti­mitate, că nu înţelege să fie primar numai ca să primească salarul. Ca pri­mar, susţinea d-sa, înţelege să fie în­­tr’adevăr folositor cetăţenilor şi să se vadă că în fruntea administraţiei co­munale este într’adevăr un «»­*». Ori nimeni nu vede acest lucru —şi poate că aicea îi s’ar putea acorda domnu­lui Botez, oar'-cari circumstanţe ate­nuante... A treia inconsequenţă este boacănă de tot, lat-o. Tot laşul ştie, din însuşi gura d-lui Botez, că în ţara româneas­ă nu exis­tă de­cît doi mari şi iluştri bărbaţi de stat, deci adevaraţi oame­ni politici: d-l P. P. Carp şi dl. Gh. Botez. Actualul preşedinte al­­comisiei in­­terimare a mărturisit acest lucru de multe ori la „Azuga“, la „Traian“ sau în restaurantul gărei şi a făcut aceas­tă mărturisire adăugind că ştie acest lucru de la însuşi dl. Carp. Ei bine, nu crede dl. Botez că este prea inconsequent cu sine însuşi şi faţă de fostul său egal, dl. Carp, cînd mai răroune în politica conservatoare, cînd unicul s­ău tovarăş de idei, dl. Carp, s’a retras din viaţa politică? Supunem ac­este observaţiuni nu d lui Carp pe care lam putea amărî, dat d-lui Gh. Bot­ez, care de astă-dată dă PĂRERI ŞI FAPTE Prevestiri pentru 1913 Faimoasa ghicitoreasă d-na de Thébes a fă­­­­cut cîte­ va profeţii pentru anul 1913 din care spicuim cela ce urmează : — Spuneam că anul 1912 va fi un „au­r negru“. Aşa s’a întîmplat.­­ N’am regăsit încă entuziasmul, elanul p­­i perilor naţionale, dar acest entuziasm d­e- I coteşte în noi şi anul 1913 ne va călăuzi. iVoi num­i anul 1913 anul aurorei, anul care I va pregăti visul cel mare, anul cu culori a- I mestecate de la grîul ce se lasă noaptea şi până la flacăra purpurie care precedează victoria zilei. Prevăd ca are să vie un pe­ricol direct şi destul de mare ca toţi fran­cezii să se unească la un Ioc şi toate ener­giile individuale să se îndrepteze spre unul I şi acelaş ideal. Dela 21 Martie 1913 şi pînă­­ la 20 Martie 1914, Franţa, intrată într’o eră I nouă, va trăi zile mari, ceasuri In fierbere, I ceasuri de îngrijorare şi ceasuri de bucurie.­­ Va fi o perioadă intermediară într­e Intune­­­­ric şi răsăritul soarelui, dar care va însenina I stagnarea vremurilor de decadenţi. Populaţia I va înceta de a descreşte, iar ideile disol- I vante vor Înceta de a slăbi suli­ţele. Luna I va domina pe cer, unde­­a reapare semne pe­­ cari astronomii nu le-au prevăzut. Da, luna I va influenţa direct asupra pămîntului în a- I celaş timp ctnd se va continua ciclul lui I Martie. Luna, marea evocatoare de mistere * şi palida agitatoare a valurilor, va domni a- i supra destinelor voastre înfrigurate prin zeul­­ Răsboiului. Ciudăţeniile şi curiozităţile pe cari le va provoca vor da loc la o sumă de fapte contradictorii, cînd bufonul sa va a­­mesteca cu tragicul şi când nu vor m­e­rge cauza“. Mai departe, d-na de Théli­s a zis: Cifra 13 ne-a fost totdeauna fatală şi 1913 va reda influenţa fi­meilor, pe cari, d-na de Thébés * le vede plecate la patul răniţilor până din- I colo de frontieră şi iar precizează : L — Am zis, sunt acum , fiţioh, că o nouă I Franţă se va renaşte­, lată dar ca 1913 va I vedea noua Franţă. In cel mai scurt timp, vi­ţa din provincie va lua, un caracter cu totul nou. Ne vom reîntoarce la vechile obiceiuri, vechile cos­tume şi graiul arhaic. De la­­­ron va porni o mare mişcare în favoarea provinc­ialismu­ i lui francez“.­­ După ce face un prognostic special pen­tt­ru capitala Franţei, d­na Thébes descrie­­ astfel viitorul tablou european : I Cât privește restul Europei, tabloul nu-i­­ mai bun.­­ Se prea poate un nou rege al Italiei; fără îndoială un alt Papă, Germania va juca ul­­t­iia carte: ea se teme de răsboi, și dacă împăratul va veni la Paris, desigur că nu­­ va veni cu cap încoronat... In Anglia, f­e­meile vor purta sus pe tînărul prinţ care va ■ guverna după ce va fi plâns mult... Rusia­­ va vedea trezirea definitivă şi In sfârşit Po­­­­lonia va fi libit­ă! Mai fiecare ţară îşi are prognosticul ei sumbru, şi mai rar bun. Cât­­ priveşte Bulgaria, viitorul ei e „de necrezut“­­ dacă nu cumva e brusc întrerupt. -—.—*--------------------------------------1 marți 1 DECEMBRIE2X2 ZIAR NAȚIONAL LIBERAL SUB direcțiunea XJ2MUI comitet N­flPfll^E zmwic ftnanciuri comerciale LBila tb pagina Il-a 1 leu. în­ pagina IV a 50. .batiu Iu pagina IV-a 40 bani. - TELEFON 121 - OBICEIURI ORIENTALE FEMEILE TURCE — Viaţa şi moravurile lor­­­ Acum cînd toate privirile se îndreaptă cu Îngrijorare spre Constantinopol, poate că e interesant pentru cetitorii noştri să descriem in linii generale viaţa fe­meilor musulmane. Nu e vorba de femeia din aristocra­ţie, care trăieşte In harem, sub paza e­­unucilor, şi desprfe care s’a mai vorbit, ci de femeia din popor şi din clasa de mijloc, despre cari cărţile şi poeţii nu spun nimic; despre acele femei aic că­ror soţi, logodnici şi copii se luptă in depărtare, despre acele femei cari in a­­cest timp plîng in dosul voalului. * Intr’o seară părinţii celui care o iu­­beşte se prezintă In faţa tatălui ei. După urnite complimente ii spun­eam­ urmă­toarele : „Cu voia profetului, şi pentru a ne supune lui Dumnezeu, să binevoiţi a acorda băiatului nostru pe fi­a­­ voas­tră Dibruba — care i-a fermecat inima­ Aceştia consimt şi iată nunta fixată pentru una din cele mai apropiate Joi, căci profetul a fost zămislit intr’o noapte de Joi şi ziua aceasta aduce fericire no­ilor căsătoriţi. Aşa­dar au măritat-o cu mare alai de muzică — ce mai orchestră ! cu pră­jituri, lichieuri, rahaturi şi bomboane... El nu o cunoaşte, căci legea lui Moha­met opreşte ca femeia să-şi scoată voa­lul înainte de seara nupţială. Astfel, în momentul cind o priveşte pentru întâia oară, el o simte frică care ii sugrumă grumazii. Dar nu! Aleasa inimei sale e foarte frumoasă cu ochii ei mari lungiţi de bari­, cu pleoapele întunecate de sârme, cu obra­jii sub­miniţi cu cinabru şi cu magium, cari o fac asemenea unei roze, sau unei rodii !... Vor trăi fericiţi şi vor avea mulţi copii, pentru că amândoi sunt ti­neri, foarte tineri. El are abia 17 ani, iar dinsa 14, nu-i nici grasa, nici di­­lorma, — turcii, deşi s’a preţios, n’au nici un gust pentru femeile prea grase. Ea să ştie că e inferioară bărbatului ei. El ştie că în Paradisul lui Mohamet el va avea toate bucuriile nespuse: că se va plimba prin boschetele parfumate, că-şi va potoli setea de rîuri de lapte, viu şi miere ; că va dormi pe paturi presărate cu aur roş şi cu zefire ; că va bea nectaruri parfumate, servite de burii, pe cită vreme dinsa —o biată hamun — nu va avea decit un mic colţ retras In­­ locaşul veşnic... Dar ce-i pasă ei, dacă el nu o ceartă şi o scuteşte de toate relele trata­mente ?... Da altfel, de ce ar fi nenorociţi ?... Ea ştie să coasă, să deapene, să împle­tească. Ni­ci un bob de praf nu va mur­dări casa ei, puţinele mobile şi şerve­ţele. Şi vai de vizitatorul care va uita să-şi lase jos, la scară, galoşii săi de piele lustruită ! Ei nu vor avea celeam­­lyk —partea casei rezervată pentru băr­baţi—şi nici barem—partea casei păzită şi destinată pentru femei —dar vor duce o viaţă liniştită, în comun. Dimineaţa, bărbatul, ducindu-se la lu­­cru, va face toate cumpărăturile trebu­incioase pentru menaj, şi le va trimite acasă printr’un comisionar. Apoi, rlnd pe rîmi, vin tot furnizorii cari bal la poartă... surgiul (lăptarul), bucal, (băca­ni­’), Ibkmtkgiul (brutariul) cari introduc mina prin înt.^deschizătura ușei, iar fe­meile vor lua pachetele cu alini­nte și laptele, ferindu sa de a uu h se vedta f­ţa. Femeia ii dă zor cu prfozul, iar prinzul lor e simplu, cordial. Ei miriuieă iu unica lor sală, pe o măsuţa. O sin­gură farfurie pentru amindoi, da unde mînineă eu degetele. Şi ca o încoronare a acestui prinz, mai iau oile o ceaşcă de cafea şi un pă­hărel de ra-.kiu, pe care-1 savurează stind pe perne, cu picioarele încrucișate, adică turcește.* Bărbatul a ieșit. Iat-o din nou sin­gură. Ce va face dinsa ? După ce a pus to­tul în rîndui.ilă, de ce n’ar eși din casă ?.. Bărbatul îi îngăduie aceasta. Ramazanul—luna de post —a trecut, prin urmare, imposibil de a merge să contempleze elegantele un echipaj de pe Sezade , imposibil chiar să meargă cu

Next