Mişcarea, ianuarie 1914 (Anul 6, nr. 1-23)
1914-01-12 / nr. 8
Este cunoscută debandada care a domnit la ministerul lucrărilor publice, sub d. Al. Bădărău şi ravagiile pe cari le-a făcut în avutul public, cât timp a deţinut acest departament. Din această cauză toată lumea recunoaşte că noul ministru, d. prof. dr. C. Anghelescu, a moştenit o stare de lucruri foarte proastă. După toate acestea, fostul ministru al lucrărilor publice a mai lăsat în urma sa şi agitaţia slujbaşilor de la căile ferate nemulţumiţi că gratificaţia acordată celor din administraţia centrală, le-a fost refuzată tocmai lor, cei cari o meritau mai mult. D. ministru dr. C. Angelelescu, în solicitudinea sa pentru cei mulţi şi nevoiaşi, a recunoscut dreptatea cauzei slujbaşilor de la căile ferate. In consecinţă d-sa, în înţelegere cu d- ministru de finanţe Emil Costinescu, a hoărât să satisfacă cererea dreaptă a numiţilor slujbaşi. In acest scop, d. ministru al lucrărilor publice, a destinat un fond de 1 500.000 lei, care va fi dat ca gratificaţie slujbaşilor dela căile ferate, pentru munca şi devotamentul lor şi pentru modul admirabil cum s’au purtat în timpul mobilizări. Această gratificaţie se va da slujbaşilor cu o leafă de la 300 lei în jos, iar repartiţia se va face zilele acestea de către d. ministru dr. Angelescu împreună cu d. inginer inspector Al. Cotescu, director general al căilor ferate. ne interesează de aproape pe noi. Vom vedea mai jos urmările. In politica internă evenimentele nu au fost mai puțin importante. Pentru aprecierea faptelor ulterioare trebue sa reamintim care fusese adevărata menire a guvernului de colaborare. Este necesar să facem această reîmprospătare, fiindcă in ultimele şedinţe ale corpurilor legiuitoare, s’a dat post facto aestui guvern un alt scop decât acel pe care l’a avut în realitate. Se caută—ca şi prin Cartea Verde—să se explice prin o acţiune preconcepută ceea ce nu se datorea decât succesiunei evenimentelor ulterioare. Menirea guvernului de colaborare nu fusese rezolvirea chestiunei externe. Ea fusese în realitate alta: restabilirea unei vieţe politice normale după tulburările aduse de acţiunea nechibzuită a guvernului P. Carp, care silise opoziţiunea să se retragă din parlament. Formând primul său guvern din Aprilie 1912, d. Maiorescu încercase în zădar până în Septembrie reîntregirea partidului conservator şi rezolvirea chestiunei tramvaelor. Silit de victoriile aliaţilor după Kirkilisse, d. Maiorescu recurge la soluţia colaborărei, spre a da astfel ţărei mai ales liniştea necesară, pentru a nu se gândi de rândul acesta decât la apărarea intereselor noastre puse în joc de războiul balcanic. Colaborarea avea de scop restabilirea relaţiilor normale între partide, pentru ca la o acţiune decisivă să se poată avea conlucrarea tuturor partidelor intr’un guvern naţional. Ea trebuia să fie numai o transiţie pentru a ajunge la soluţia definitivă, recunoscută de la început de toţi ca indispensabilă. Această pacificare internă este dobândită şi dacă d-1 P. Carp in afară de guvern şi dl N. Filipescu măuntru mai pun oarecari piedici acţiunei diplomatice a dlui Maiorescu, acesta găseşte tot concursul necesar în partidul cu care colabora iar din partea opoziţiunei naţional-liberale toată liniştea necesară pentru a şi concentra toata grija numai asupra evenimentelor din afară. Atitudinea paşnică a în alegerile generale, renunţarea la discuţia răspunsului Mesajului, neparticiparea la nici o manifestaţie extraparlamentară, votarea protocolului de la Petersburg, arată că guvernul găsise în ţară o înlesnire a acţiunei sale, astfel cum ar fi dorit multe guverne să o aibă la momente grele. După protocolul de la Petersburg decepţiunea ţarei şi a opoziţiei, în ceea ce priveşte acţiunea guvernului este mare. Decretul de mobilizare este însă publicat şi după cum era logic şi patriotic, opoziţiunea nu mai are alt rol decât ca membrii ei să se confunde în rândurile soldaţilor ce plecau peste Dunăre. Speriat de ceea ce văzuse, conştient de marele nevoi viitoare deslănţuite prin noua stare de lucruri, vndată după demobilizare, partidul liberal proclamă programul său de imediată aplicare: colegiul unic şi expropierea. El este urmat pe această cale de unul din partidele din guvernul de colaborare, de partidul conservator-democrat. Această acţiune sileşte şi pe partidul conservator să iasă din rezervă şi să ia şi el atitudine faţă de reformele anunţate de liberali. Desorganizarea lui este însă complectă. Dacă graţie atitudinei opoziţiei şi a colaboratorilor tachişti, d. Maiorescu a putut dăinui la guvern, îndată ce lupta politică trebue să reînceapă, el trebue să întocmească statute, să se aleagă şef al partidului şi pe urmă să întocmească după multe lupte un program care oglindeşte cât de mare este slăbiciunea acestui partid. Printr'acest program pe deo parte să recunoaşte în mod indirect principiul expropierei pus de liberali, dar pe de alta însă se încearcă să impedice prin soluţiile ce se dau, ca acest partid să participe la una din marile prefaceri ce se vestesc pentru întărirea statului nostru. Această proclamare a şefului guvernului ca şef al partidului conservator şi a unui program diferit de al colaboratorilor de subt direcţia d-lui Tache Ionescu împedică orice fuziune şi sileşte astfel la o repede lichidare a colaborărei şi la retragerea întregului guvern anunţată pentru ziua de 30 Decembrie 1913. Astfel anul 1913 se sfârşeşte prin disolvarea parlamentului care vota în ultimele sale şedinţe legea de anexiune şi tratatul de la Bucureşti şi cu declaraţia preşedintelui acestei păci, şef azi al partidului conservator, că guvernul de colaborare trebue să facă loc partidului revizuirei Constituţiunei. Numai reamintirea acestor din urmă evenimente arată nu destul dacă guvernul de colaborare a determinat faptele mari la care a prezidat sau a fost numai sclavul circumstanțelor norocoase prin care am trecut. Mnoca şi distracţie — Fapte observate — Astfel, in perioada alegerilor, şi chiar in cursul anului, Caragiale, in tovărăşia câtorva fruntaşi politici, cutriera oraşele ţârii, ţinând discursuri foarte frumoase ca formă şi limba, presurate cu mult humor, ceea ce făcea ca auditorii cari veniau un număr foarte mare să asculte. Cea mai raţională de UNT DE REŞTE Centru ADULŢI ŞI COPII---------E NUMAI ACEA CU UNT DE PEŞTE LODOFERAT SIMPLU şi TIPEMPIŞ UNT DE PEŞTE LODOFERAT cu FOSFOR V Billl Bll Aprobate de Consiliul sanitar superior şi premiate la mai multe expoziţiuni din ţară şi din străinătate, cu cele mai mari distincţiuni. Unt de Peşte lodoferat simplu e recomandat cu cel mai deplin succes contra. Anemiei, inflamaţiunilor osoase, scrofuloasă ghinduri inclinafiuni spre tuberculoză, guta, reumatism. E un puternic nutritiv pentru persoane slăbite , precum şi un excelent tonic la reconvalescenţii sifilitice. Pentru copii de şcoală slăbiţi prin munca intelectuală este un neîntrecut reconfortant. Costul unei sticluţe de 1 kgr. 6 lei, în care se adauga porto. Unt de Peşte lodderat en fosfora un medicament speciei pentru copii rachitici, spre a le întări oasele şi un tonic prim excelenţă in perioada creşterei copiilor în stările limfatice şi a studiului pubertatii. Costul unei sticle de fum Kgr. 3 lei 75 bani, la care se adaugă parte. Depozitul gen. la far. 1. WEU.Mint, furniz. Curţei Regale Casa Pentru Bucureşti, Ia Brogueria I. ZAHARIA, str. Lipscani No. 35. Pentru Craiova , la Farmacia ED. -ONTESCHELLER. Cererile din provincie ne executa prompt contra faufbare. răsplăteau cu aplauze şi ovaţiuni nesfârşite, nu pe Caragiale omul politic, ci pe simpaticul scriitor Caragiale. Aceasta rolindare a dramaturgului prin oraşele ţârii ii pricinuiau o mare mulţumire sufletească, o reîmprospătare a forţelor sale risipite într’o muncă grea şi istovitoare, pentru a lăsa urmaşilor pagini alese in literatura noastră. Nu se poate admite să fi fost Caragiale atât de pasional pentru politică, încât să-şi fi făcut din ea un ideal, mai ales că el intrase in politica militantă cu puţini ani înainte de a muri. Astfel politica pentru Caragiale n’a fost decât 0 distracţie. După mai multă vreme petrecuta in străinătate, în care timp Caragiale se ocupase mult cu literatura, venea din când in când in ţară, mai ales în perioada electorală, pentru ca să se mai distreze cu politica, pe care, după tum se ştie, n’a luat-o nici odată in serios; ca dovadă sunt tipurile politicianilor ridicoli din scrierile sine dramatice. Admiratorilor lui Caragiale trebuie să ii fi pârul bine de aceasă nouă distracţie a sa, deoarece, distrându-sa din când In când în mijlocul politicianilor pe cari ii alesese, studiasom tipuri de politiciani pe cări vroia să-i imortalizeze, desigur, in vre-o operă dramatică. Până acuma, nu se ştie încă ce a ramas pe urma lui Caragiale ; cel puţin n’a transpirat nimic la public. Oricum, această distracţie a lui Caragiale a fost o distracţie serioasă, un adevarat studiu de moravuri politice culese din partidul in care se insinsese. Modul cum se distra Caragiale cu politica în ultimii ani, poate să pară multora că scriitorul acesta ar fi fost cuprins de o adevărată patimă politică, vâzăndu-l mai ales cum umbla, sau mai bine zis cum era purtat de corifeii partidului din oraş in oraş, luând cuvântul pe la fair uniri alături de politicianii de meserie. In realitate, însă, Caragiale n’avea nici o patima pentru meseria de politician, şi aceasta rezultă din aceea, că abia spre începutul bătrăneţei, când se vede că sfârşise cu studiarea moravuri-" lor noastre politice cunoscute, găsi cu cale scriitorul nostru, că i-ar fi fost greu de tot să studieze nouile moravuri ale unui nou partid înfiinţat, darâ du s’ar fi înregimentat in acest partid pentru a fi mai aproape şi mai incurent cu nouile moravuri politice ce le descoperise. Desigur dacă nu s’ar fi născut noul partid, Caragiale nu ar fi intrat cu atâta activitate in politica militantă, ci ar fi ramas, ca și mai înainte mai departe de lupele politice. Din acest ^punct de vedere, a fost, fără indoiala un prilej fericit crearea acestui nou partid, căci Caragiale găsise in el, după cum s’a spus, un nou câmp de exploatare in folosul literaturei, nici moravuri și obiceiuri, căci e cert, că partidul acesta, în care intrase cu o parte atât de activă Caragiale, aducea noui moravuri, noui obiceiuri Ia politică. Un alt scriitor, poate cel mai mare, pa care-l avem in literatura românească, afară bine înţeles de un Eminescu, neîntrecutul povestitor şi stilist Ion Creangă, avea şi el modul lui de distracţie. Creangă, când voia să se odihnească de muncă, sau când ii „chinuia fumul şi femeea“, cum spune el, se ducea afară fie oraş, şi se distra in vreo dugheană ţărănească, unde se întâlnea cu muncitorii de pământ, cu care sta ceasuri Întregi, sfătuind cu dânşii, intrebându-i de necazuri, şi cu vorbe bune li mângâia şi se oferia să-i ajute dacă aveau vreun necaz. Alte ori, Creangă işi găsea distracţia in tovărăşia lui Eminescu, cu care râtâna pe la marginile târgului in vreo dugheană undeva, şi acolo mâncând şi gustând vinul vorbeau şî discutau lucruri serioase, căci aceşti doi giganţi ai neamului nostru, in distracţiile lor nu puteau fi decât tot serios.Pentru aceşti mari scriitori, modul lor de distraţie, cum l-am văzut, era ceva firesc, ţări numai aşa puteau să-şi reîmprospăteze forţele sleite de munca lor intelectuală. Se ştie cât de mult muncea Eminescu cu crierul. Când se apuca de muncă, muncea zile întregi, uitând şi de toame şi de sete şi de odihnă. Când forţele fizice ii erau sleite cu desăvârşire numai atunci căuta să se odihnească şi să-şi consacre câteva ceasuri pentru distracţie. * » Distracţia intelectuală, e pentru individ un nou mijloc de a se cultiva, un nou prilej de activitate. Ceea ce pentru scriitorii pomeniţi mai sus, câmpul activităţii lor principale il forma munca intelectuală, pentru alţii, însă, activitatea intelectuală, —mai mult sau mai puţin redusă, —formează distracţia, activitatea lor principală, fiind cu totul de o altă natură. Un asemenea exemplu, clasic putem spune, il avem cu distinsul scriitor d. Delavrancea. Toata munca, toată activitatea lui s’a consacrat-o politicei, din nefericire pen-tru literatura românească. D. Delavrancea munceşte muncă tita' uicâ şi cu multă dragoste în sfera activ vitaței politice și a avocaturei. Prietenii Vinului Sunt invitaţi să se aprovizioneze cu Vinuri naturale, bune şi ieftine de la Depozitul Podgorenilor IaŞI, Strada Lăpuşneanu 44 (fote) Traian) Vinurile se vând cu ridicata şi amănuntul în butoae, butoiaşe, damigene şi sticle înfundate cu preţuri începând de la 60 bani în sus şi cu condiţiuni avantajoase de plată pentru comercianţi, funcţionari şi public. Plată la rate lunare — Pentru en gros preţuri speciale Şi d. Delvrancea se distrează in multe feluri, dar una din principala sa distracţie, constă în a se ocupa cu literile, scriind din când în când pagini, cari ca formă şi limba ocupă loc de frunte în literatura noastră. Pacat că d. Delavrancea nu s’a ales ca distracţie politica ! Cu ce pietre nestimate n’ar fi împodobit el cununa literaturei româneşti pe care a impodobit-o atât de măestru un Eminescu, un Creangă, un Coşbuc, un Vlahuţă, Iorga, Caragiale şi alţi foarte puţini aleşi ! Un exemplu frumos dar şi foarte interesant în acelaş timp, e cu bătrânii noştri academiciani, d-nii Dim. A. Sturdza şi N. Gane. D. Dim. A. Sturdza, e unul din fruntaşii oameni de stat pe care-i are ţara noastră. Activitatea sa e prodigioasă, dar nu numai intr’o direcţiune, bunăoară, cum ar fi fost activitatea sa ca om de stat, ci şi în alte direcţiuni, cum a fost zilnic şi este încă şi astăzi, pe talamul istoriei şi al numismaticei. Nici odată, şi nimeni, n’a putut distinge la ilustrul om de stat, venerabilul d . Dim. A. Sturdza, cari sânt ceasurile sale de distracţie. Activitatea si, fie ca om de stat, fie ca om de ştiinţa, fie ca om istoric, era de o p’.iva, nu se poate spune, că ar fi avut mai multă preferinţă pentru una sau pentru alb din aceste îndeletniciri; lucra de o potrivă, cu aceeaşi ardoare şi ca omde stat şi ca om de ştiinţă şi ca istoric. Asemenea şi d. Neculai Gane, fruntaşul literat şi om politic, vecinri in activitate şi pe tărâmul politicei şi pe tărâmul uiteritor. D. Neculai Gane, pare că n’are momente de distracţie. Tocmai când îl vedem mai ocupat cu treburile ce i incumbă calitatea sa de om politic, tocmai atunci, D-sa ne dă pagini, şi multe încă, prea frumos şi maestru scrise, cum numai d-sa știe să scrie. (Va urma) Informaţii a D-nii alegători !a~ 4 rugaţi a se prezenta cu începere hiar de astăzi, în fiecare zi de lucru, de la orele 11 a. m.-4 p. m. la Tribunalul secţia I, biuroul electoral, spre a-şi primi cărţile de alegător, aceasta fiind în interesul însuşi a alegătorului, căci în ultimele zile, aglomeraţia la eliberare fiind foarte mare, fiecare alegător va fi nevoit a-şi perde mai mult timp pentru obţinerea acelei cărţi. Totodată fiecare alegător este dator a prezenta cartea veche de alegător, aceasta pentru a se stabili identitatea, cum şi pentru a se obţine mai cu uşurinţă noua carte de alegător. ■ Pentru ridicarea monumentului lui „Aurel Vlaicu“ la Cetăţuia s-au mai primit următoarele sume: 50 coroane austiace I. P. S. Sa Mitropolitul Bucovinei Vladimir de Repta- Cernăuţ; 20 coroane austriace dr. Cons. Aur. Părintele Profesor Eusebie Popovici, Cernăuţi. 10 coroane austriace dl. Arhim. Profesor dr. Clement Popovici Cernăuţi. 10 coroane dl. Cons. Aur.Părintele Profesor dr. Emilian Voinţchi-Cernăuţi. 10 coroane dl. Eugen dr. Orest Popescu Monastirea Dragomiru-Cernăuţi. 10 coroane dl. Profesor Părintele dr. V. Gheorghiu Cernăuţi, 10 coroane dl. Profesor Părintele dr. Ipolit Tarnovschi Cernăuţi, 100 lei dl. Constantin Meissner senator Iaşi, 20 lei d-na Elena C. Meissner, 10 lei d-şoara A. I. Meisner, 5 lei d-na Maria Tulbure. ♦ D-l dr. Anghelescu, ministru al lururilor publice, a dispus să se trimită invitaţiuni „Sindicatului Ziariştilor" şi „Asociaţiei generale a Presei române“ să delege câte două membri din comitet cari, împreună cu delegatul ministerial, să găsească modalitatea călătoriei ziariştilor pe caile ferate. „ La 29 ianuarie a. c. va avea loc in sala Teatrului un concert dat de apreciatul violoncelist Fior Breviman, pe care publicul parisian l-a aclamat cu mult entuziasm în concertele ce Ie-a dat in capitala Franţei. Vom da la timp programul acestui concert, atât de aşteptat de publicul ieşan. ■ Dl. I. Gr. Popovici, avocat din localitate, a cerut înscrierea in partidul naţional-liberal din Iaşi. Recenta creaţiune a mondialei case daneze este filmenată pe ecranul Cinematografului Pathé Frers din vasta sala Sidoli, astă-seară Sâmbătă la 9 ore. Misterul damei albe este titlul acestei opere, adaptată după romanul celebru „La dame blancheSplendid înscenată,filar expusă şi magistral interpretată, această înscenare este una din cele mai reuşite apariţiuni daneze. Mâine Duminică vor fi date două matineuri la 3 şi 5 ore şi reprezentaţie serală. La toate aceste reprezentaţii va fi desfăşurată: viaţa lui Napoleon I Bonaparte, războaele, captivitatea lui tragică, etc. In patru acte mari va fi redată celebra epopee napoleonică, după cele mai juste izvoare istorice. Peste 30.000 de oameni şi cei mai renumiţi artişti pariziani dau concurs acestei uriaşe reconstituiri. Luni 13 ianuarie, Program nou. Societatea Creditului Fonciar Vita — din Iaşi — CONVOCARE Consiliul de Administraţiune prin decizia No 14 din 10 Ianuarie 1913 fixează ziua de 16 - 29 Martie 1914 pentru adunarea generală ordinară. Sunt invitaţi d-nii proprietari asociaţi şi d-nii detectori de scrisuri fonciare ca să se întrunească in acea zi la ora 2 p. m., in localul societăţii strada Lăpuşneanu. Chestiuni la ordinea zilei sunt: 1) Darea de seamă de operaţiunile societăţii pe anul 1913 şi bilanţul 2) Descărcarea consiliului de administraţie de gestiunea sa pe anul 1913. 3) Votarea budgetului pe anul 1914. 4) Alegerea a doi membri în consiliul de administraţie în locul d-lor N. Pogonat şi N. Cananău eşiţi de drept. 5) Alegerea comitetului detentorilor de scrisuri fonciare. După art. 49 şi 51 din statute dreptul de vot la adunarea generală se poate exercita de cei în drept in persoană sau prin procuratori. Procura insă nu se poate da decât unui alt proprietar imprumutat la societate cu drept de vot. Prin exetpţiune minorii pot fi reprezentaţi prin luorii lor, persoanele supuse curăţelelor prin curatorii lor, casele de comerţ şi societăţile in general printr’unul din membrii lor, având procură în regula pentru aceasta. In fine femeile printr’un procurator autorizat în regulă, chiar când acel procurator nu ar fi împrumutat al societății. Atât societarul care va fi procurator căt și procuratorul femeilor trebue să justifice drepturile lor cu opt zile cel puţin înainte de ziua adunării. Toţi societarii care au angajat la societate o ipotecă de valoare cel puţin 5000 lei spre a putea lua parte la şedinţele adunării generale sunt datori ca cel puţin cu 15 zile înainte de ziua fixată pentru adunarea generală să depună la casa societăţii spre Înregistrare chitanţa capitalului social. Definitorii de scrisuri fonciare urbane Iaşi spre a putea alege pe membrii comitetului detentorilor sunt datori de a depune la casa societăţii scrisuri funciare urbane Iaşi de valoare cel puțin la 10.000 lei conform art. 15 din statutele societății. DIRECȚIUNEA: TI ♦