Mişcarea, noiembrie 1915 (Anul 7, nr. 240-263)
1915-11-25 / nr. 259
ANUL VII No. 259 ABONAMENTE in ţară pe un an . . 20 iei în străinătate pa un an . 40 .Pentru preoţi şi învăţători murali se face reducere de 5O°/0 REDACŢIR şi RDMINîSTRapfl IAŞI, PIAŢA UNIRII, No. 1. în localul clubului Naţional-Liberal. Un număr 5 BARI ZIAR NAŢIONAL - LIBERAL. COTIDIAN MERCURI 25 NOEMBRIE 1915 TELEFON No. 121 ANUNCIURI COMERCIALE Unta pe pagina 11 Linia pe pagina H1 Linia pe pagina IV 1 leu 50 b. 40 b ZIAR COTIDIAN sub direcţiunea unui comitet constituit de clubul naţional-libaral. Un . immăr 5 BANI Circulă prin presa europeană svoruri de pace. Simple svonuri—căci mici un glas autorizat nu s’a auzit să le confirme-ele au efectul unei mîngîieri în aceste vremuri de amărăciune şi de bejenie. Privind situaţiunea de azi pacea pare o adevarată imposibilitate morală şi de fapt. Beligeranţii, cu toate luptele pe cari le-au adus în interval de un an şi jumătate nu şi-au epuizat forţele de rezistenţă ; ei sunt deopotrivă de tari, deopotrivă de hotărîţi, deopotrivă de îndîrjiţi... Succesele obţinute cînd de unii cînd de alţii n’au fost hotărîtoare. Fiecare dintre rivali tinde să distrugă pe celălalt, sau cel puţin să-l îngenunchieze să-l biruiască. Aceasta e ţinta fiecărui beligerant. Sutele de mii de victime cari au căzut în focul răsboiului, şi alte sute de mii de victime cari au urmat din cauza războiului, sunt jertfe neînsemnate în faţa acelora cari poartă răsboiul de azi şi cari visează o victorie generală !... Poate că din această cauză se pare că răsboiul european va urma fără sfîrşit!... Totuşi în svonurile de pace care circulă de cîtăva vreme prin ziarele streine se poate întrevedea o urmăde adevăr şi realitate. O telegramă din Berlin ne-a are de pace fat că socialiştii germani din Reichstag au discutat chestiunea păcei. Evident că presa germană a protestat împotriva faptului că socialiştii germani au ridicat chestiunea în parlament. Cu succesele pe care austro-germanii le-au obţinut pe fronturile de luptă şî mai cu seamă în urma succesului expediţiei din Balcani, unde s’a putut realiza o linie deschisă de la Hamburg la Constantinopol, cu aceste succese germanii niu vor să fie dînşii cari să aducă în discuţiune chestiunea păcei. Totuşi într’o altă telegramă, tot din Berlin, şi ca urmare la cea dintăiu, se spune că Germania ar putea discuta pacea din motive militare sau politice, dar nici decum din cauza lipsei mijloacelor de trai. Obosite şi epuizate de răsboi şi de urmările lui, popoarele doresc pacea—indiferent de motivele cari ar detennina şi cari ar justifica o. Chestiunea motivelor poate fi bazată pe multe interese şi ambiţiuni ; pacea este astăzi idealul tuturor popoarelor. De aceea svonurile despre pace au astăzi efectele unor mîngîieri. Cînd se vor confirma, pacea va avea efectul unei adevarate reînvieri! SITUAŢIA Era Baigan. Rezultă din discursul baronului Sonino, că Haifa deocamdatâ va da sârbilor provizii şi arme, rămânând deschisă chestia ajutorului de trup». Grecia tot nu şi-a dat hotârîrea. Unele măsuri arată o încordare de relaţii între Grecia şi Quadruple. Funcţionarii da căi ferate au primit instrucţiuni de a opri, în price moment, trenurile ce merg spre Salonic . Comandantul militar grec din Salonic a dat ordin autorităţilor portului şi poliţiei să nu execute poruncile aliaţilor decât cu prealabila lui împuternicire. Comunicaţiile telegrafice între Atena şi Salonic sunt întrerupte. Glemsneeau, un „L’Homme Enchsînfc” continuă campania Împotriva expediţiei de la Salonic. Detaşamente germane şi bulgare au intrat în Monastir. Zece mii de prizonieri sârbi, luaţi în trei zile,mai mult de o sută de tunuri şi două sute de automobile a mai pierdut rcgrl® Petru. Francezii se retrag de la Krivolac ; colonelul Vasci şi-a sacrificat zadarnic oameni la Bskana. înainta de intrarea Bulgaro Germenilor în Monastir, oraşul a fost jefuit şî devastat de populaţia autohtonă. O comisiune compusă din bulgari şi din români a predat oraşul. Convoiri de fugari rătăcesc pe drumurile spre frontiera Serbiei. Mulţi oameni mor de frig şi rămân în omăt. „Narodni Prava” spune că Bulgarii sunt ferm hotărâţi să se opună cu înverşunare unui eventual atac rus. Istoricul austriac Friedjung vorbeşte despre viitorul Serbîei. Partea bulgar® din vechea Serbie va aparţine d-a drept Bulgariei. Regele Greciei l-ar fi sfătuit pe regele Petru să îndlare pase. Oameni sârbi pudanţi ca Georgevicî, Patrovici şi alţii au rămas în ţara lor, nevoind sa urmeze dinasta vinovată. Numărul prizonierilor sârbi s’a »r dsearc la 160.090. Imperialii continuă să prindă mici detaşamente epuizat® şi înfometate. Circulaţia a fost reluată între Sofia şi Niş ; s’a lucrat o lună la restabilirea comunicaţiei . Sârbii aruncaseră In aer tuneluri şi poduri, Regele Bulgariei s’a dus la Niş; şi a descins în casa ocupată odinioară de prințul Alexandru al Serbiei. Tragedia Serbiei In numărul de ieri „Gazeta Transilvaniei“ publică, sub titlul de mai sus, următorul articol: Ofensiva germano-austro-ungară împotriva Sârbiei, începută la 6 octombrie, e acum pe sfîrșite. Armatele formidabile de sub comanda generalului Mackensen au inundat Sârbia ca un potop. Evenimente s’au precipitat într’un tempo fulgerător. Cu toată rezistenţa sălbatică a admirabilelor trupe sârbeşti, cetăţile, oraşele şi fortificaţiile lor, cădeau în mânile armatelor aliate, ca la cinematograf. Aşa a mers pănă acum, când ultimul petec de pământ al Sârbiei a fost cucerit. După de a încercat zadarnic o rezistenţă puternică pe istoricul Câmp al Mierlelor, armata sârbească se retrage sprenţoasă, flămîndă, mută şi dezolată, împinsă pas de pas din propiul pămînt, spre munţii albi ai Muntenegrului şi spre Albania, unde o aşteaptă alţi duşmani şi alte lupte fără nădejde. In faţa puternicelor armate biruitoare, mica armată sârbească s’a retras sîngerînd mereu, îngrăşind cu sîngele atîtor eroi pămînturile, în cari soldaţii regelui Petru nu vor mai ara şi nu vor mai sămăna, poate, niciodată. Că aceasta a fost o armată de eroi, nimeni n’o poate contesta. Tot eroismul soldaţilor sârbi însă, a fost un eroism deşert, un eroism sălbatic, un eroism frumos, dar plin de sterilitate. Armata pribeagă a ultimului Caraghiorghevici, după lupte teribile la Dunăre, Drina şi Sava, după ce a înroşit cu sânge tranşeele ce întreiau ţara şi vârtoasele gloduri, se târeşte astăzi, se caţără pe drumurile grele de munte, pentru a afla scăpare undeva, spre apus, pentru a muri sau pentru a aştepta alte vremi, pe pământuri străine. Ceva înfiorător din tragediile antice, pluteşte peste tragedia acestui popor viteaz şi nenorocit, pentru care războaele au fost par’că de-o voluptate satanică şi insaţiabilă. *-'***» La graniţele Albaniei şi ale Muntenegrului se joacă acum, poate ultimul act al tragediei unui neam, ce nu vrea să moară, şi care totuşi moare, făcîndu-şi datoria către patrie sub steagurile însîngerate ale unui rege bătrân, bolnav, uscat de nenorociri, ale unui rege ce-şi caută moartea care fuge de el. Armata de femei sălbătăcite de ură, disperare şi mizerie, armate de copii flămînzi şi goi, au prins armele şi au murit şi mor împreună cu soldaţii, neputînd să trăiască împreună. Aşa au mers şi merg la moarte fii vinovaţi ai acestui neam arţăgos. Ei sunt de acum învinşi... şi tocmai de aceea, acum în zilele când mor, să le dăm tot respectul cuvenit şi mila noastră, căci nu e demn să loveşti cu piciorul şi să scuipi în faţă pe cel care moare. Militarii germani şi austro-ungari n’au întârziat să recunoască şi să admire eroismul soldaţilor sârbi şi nepăsarea uimitoare ce-o au ei în faţa morţii. Armata muribundă a regelui Petru, merită toată admiraţia şi compătimirea noastră. Această armată înfrântă, care moare, prin suferinţele ei grozave, prin moartea ei eroică, a şters toate crimele abominabile, cari au însemnat pagini urâte în istoria Sârbiei, care ca mâne va fi, poate, ştearsă de pe harta Europei reînoite. C©®p@rati» nsastre Isîîr’issi sfisdâîa asupra mişcării seeperatiste, di. 5. V. Soachim re® arată r.ismirul cooperativelor ce avem în tară. 'Mişcas’ea@©gs©ra®Egfâ a îgseep&sî ia re©S prire a ruşi 18S7. Sraile uşurinţei cu care ca puteau Tniesnes® societăţi cooperative după aceste dispozifiuai se îrefîbelaază un număr relativ mare de cooperative de tot felul în deferitele oraşe ale ţârei, în special în oraşele mari ca bucureşti, laşi, €Salafis etc. In 1869 exista 33 de societăţi cooperative funcţioreîr.d sub regimul cedului comercial din 4® die s’au înfiinţat prnă la acea eped. Din cele 33 de secietici mai funcţionează azi 12 ca societăţi cooperative şi 3 ca societăţi arconime, aşa că mai mult de jumătate din cooperativele dels 1ő®9 au dispărut. După 15 ani, adică în 1914 numărul cooperativelor de acest gen erau da aproape 14©, cu un capital de aproximativ 16.380.099 lei şi 41 mii membri, reprazentând un spor de peste 189 cooperative, ceea ce încă ar fi însemnat ceva pentru mişcarea cooperatistă orăşânească dacă acest® cooperative ar fi avut spirit cooperatist. Hirirea numărului cooperativelor S La acest interval se explici şi prin aceea că o part® din societăţile de ajutor mutual existente, care făceau şi împrumuturi între membrii, s’-au pus statutele în conformitate cu dispoziţIasnSîe referitoare la societăţi cooperative pentru a deveni persoane JurEdîse; iar după modele şi acestora s’au înfiinţat mai a Ses în Bucureşti cîteva societăţi da economie, împrumut $i ajutor reciproc al cărer număr trec® acum d® 39. La acest© eeoparativ® luau part© mulţi meseriaşi, unele dl şi aceste cooperativ© fiind ««redus® chiar de meseriaşi. Pentru încurajarea şi pentru asigurarea unui viitor mai bun cooperativelor d© meseriaşi, ministrul Siberan M. Orlesnw vine în cu un preset da le®© privit-ar la cooperativele orăşăneşti, care în acelaş are deveni lege. Prin această lege se întinde şi asupra cooperativelor de meseriaşi avareteglăla prevăzute în legea cooperatives©? săteşti, punind în sclîfesie ssoparstivele de meseriaşi sui® controlul Casei centrat© a Băncilor Populare, da unda nu prin legea Nenigescu s’au trecut asupra Casai central® a îleseri- Mer, Creditului şî asigurărilor muncitoreşti. Cu această lege mişcarea cooperatistă a meseriaşilor intră într’o nouă fazi. Ea sa bucură de astă dată desprijînul direct al statului, care ie acordă credie în cord’ţuri avantagioase (7 la sută dobânda), rezervându-și controlul asupra cooperativelor pentru a şi asigura o conducere inteligentă şi cinstită, Casa Centrală având ia acest scop chiar puterea de a revoca pa .consilierii ab.7'v5. Sub regimul acestei legi s’au înfiinţat de 1* 1909 —1914 atâtea cooperativa de meseriaş câte nu s’au înfinţat da la începutul sfişcărei cooperatiste până la 1909. In total s’au înfiinţat până in 1914, 63 da cooperative şi tendinţă este de a se înfiinţa tot mai mult». ECOURI Mirceştii, leagănul de visuri al marelui bard naţional, urmează să devie „un loc de pelerinaj pentru noile generaţiuni“. Aşa a hotărît Academia Romînă cînd a sărbătorit astăvară, un sfert de veac de la moartea lui V. Alecsandri. In afară de faptul că conacul de la Mirceşti urmează să fie transformat într’un „Muzeu Alecsandri“ se va înălţa poetului şi un monument comemorativ. Arhitecţii români care vor concura la executarea acestui monument trebue să-şi înainteze proectele Academiei Române pănă la finele lunei Decembrie. Ele vor fi cercetate în sinul Academiei în Ianuarie, iar in Februarie se va anunţa licitaţiunea.Glaşul în revistă. Abia anunţată ştirea a intrigat cercurile noastre intelectuale. Cine-s autorii ? Cine-i autoarea ? Şi mai mult de cit atît, alte întrebări fireşti.: Defila-vor oamenii noştri politici ? Artiştii noştri ? Literaţii noştri ? Colegii noştri de presă ? Lumea noastră financiară, comercială ? High-life-ul nostru ? Excentricii noştri? Dar muzica ? Va aduce ea motivele noastre naţionale, sau melodiile din vastul repertor modern ? Dar dansurile ? Dar costumele ? ■ Punem prea multe întrebări — şi nu dăm nici un răspuns. Aşa cere discreţie ! * Ziarele nemţeşti anunţă deschiderea celei mai mari gări din Europa : e gara din Lipsea. Ea s’a construit în cîţiva ani consecutivi, fără întrerupere. Nici răsboiul n- a întrerupt lucrarea. Gara, avind zece hale enorme, e uriaşă şi măreaţă în aspectul general. Gara din Lipsea a costat 120.000.000 mărci, sumă la care au contribuit Prusia cu 50 milioane, Saxonia cu 50 milioane şi Lipsea cu 20 milioane. * La Dorohoi a avut loc alaltăeri solemnitatea sfinţirei unei biserici, restaurate din iniţiativa d-lui G. Burghele, primarul acelui oraş. Faptul e interesant întrucât biserica restaurată a fost ridicată la 1495 de către Ştefan cel Mare. Arcul viitor, galerie a actorilor din teatrul nostru trebuia să fie complectată cu chipurile tuturor artiştilor dispăruţi, societari sau gagişti. Defuncţii dar neuitaţii artişti Atena Georgescu, Dim. Pruteanu, Rădulescu Maria, Popovici Senior, M. Arceleanu şi toţi ceilalţi, inclusiv pensionari societăţei dramatice ieşene, ar trebui să complecteze galerie a actorilor din foyer-ul teatrului nostru. Supunem propunerea aceasta, făcută din dragoste pentru instituţie, direcţiunea teatrului, cu convingerea că ea va fi primită. firald PĂRERI ŞI FAPTE Galeriea actorilor Adesea cronicarii teatrului vorbind de valoarea actorilor, pentru a evidenţia succesele lor, îi trec în „galeria artiştilor“. Termenul e consacrat şi foarte des întrebuinţat în materia artistică. E o simplă expresiune, deşi ar putea fi, cum şi este în parte o simplă realitate. Intr’adevăr în foyer-ul teatrului nostru putem vedea, în parte, chipurile artiştilor cari au ilustrat scena noastră. Picturi sau fotografii, ele eternizează chipurile acelora cari formează galeria artiştilor, Matei Milie, Grigore Manolescu, Bălănescu, Luchian, Galino, din prima generaţie . Gh. Demetrescu, Dim. Constantinescu, C. Ionescu ş. a., din a doua generaţie, pot fi văzuţi de vizitatorii teatrului care ar traversa aleele de promenadă ale instituţiei noastre artistice. Galeria aceasta însă ar trebui complectată cu toate figurile artiştilor dispăruţi cari au ilustrat scena ieşană. Actorul de talent, în cariera lui grea, nu cunoaşte decât succesul de o clipă : aplausele ! Sunt acele „aplause întocmai ca beţie a rachiului“ despre care vorbeşte sbuciumatul „Actor“ din drama „Azilul de noapte“ a lui Maxim Gorki. Actorului nostru, chiar dacă e un geniu ca Matei Millo sau Grigore Manolescu nu i se ridică statui şi nu i se acordă alte onoruri! Mai mult decît răsplata aplauzelor, mai mult decât succesul de o clipă, actorului nu i-a fost hărăzit ! Chiar satisfacţiunea reală a unei cronici teatrale sincere şi raţională, a unui studiu chiar, încă nu poate aduce artistului dramatic decât o mulţumire de moment, sau oplăcută amintire pentru mai târziu. Altceva nu poate cunoaşte un artist dramatic ! De aceea socotim că în primul loc ca o recompensă bine meritată a artiştilor cari au muncit cinstit şi frumos în ogorul teatrului nostru, şi în al doilea rând ca o necesitate pentru criticul sau istori INFORMAŢII 8 Noul număr triplu al „Vieţii Romaneşti“ s’a pus sub presă in atelierul tipografiei „Dacia“ care a fost complect renovată, şi va apare in cursul lunei viitoare. D Dl. prof. dr. Thiron a donat bibliotecei liceului Naţional câteva manuale de Morală şi Religie. „ Administraţia Comunală a intervenit spre a cumpăra un nou stoc de ceapă din comunele mărginaşe pentru aprovizionare. Ministerul de Răsboi a cerut, prin Ministerul Instrucţiunei, Direcţiunei liceului Naţional toate cartuşele, puştile cât şi tot materialul explosibil care s’a dat acelei şcoli pentru instrucţia militară a elevilor de la începutul anului şcolar, să fie înaintat arsenalului armatei.l. Tabacovici, profesor la facultatea de drept din Iaşi, a cerut ministerului instrucţiei publice, să fie transferat la catedra de drept civil aflată vacantă la facultatea de drept din Bucureşti. Cererea a fost trimisă facultăţei de drept din Bucureşti. Vineri 27 Noembrie, se va face alegerea nouilor membri ai Consistorului bisericesc. In editura revistei „Curierul Judiciar“ a apărut primul volum din „Istoria Dreptului Român“ datorit d-lui I. Peret, profesor universitar. E Miine se va judeca cererea de declarare în stare de faliment a comerciantului R Zingher din Iaşi. Tot mîine se va face vînzarea portofoliului falimentului L. M. Grün din Iaşi. Au mai depus aur la Banca Naţională din Iaşi: d-nele Mimi Manoliu-Teţcanu, Maria Th. Stihi, şi d-rele Silvia şi Viorica Stănescu. ■ Batalionul al IlI-lea din regimentul 53 infanterie se va reîntoarce în localitate Joi 26 Noembrie a. c. H In actuala stagiune teatrală, după terminarea ciclului de representaţii date de societatea dramatică, vom avea la Iaşi două trupe de operă şi operetă. Prima va fi ansamblul de operă şi operetă „G. Gabrielescu" care va da o serie de 20 de representaţii, după care va urma o altă serie de representaţii date de trupa de operă de la teatrul liric din Bucureşti. D. Romulus Voinescu, inspector general al siguranţei generale din ţară se află în localitate. D-sa a inspectat ori lucrările cu privire la legea controlului străinilor, iar azi în acelaşi scop are loc o consfătuire la Prefectura de judeţ, cu administratorii de plasă din judeţul nostru. „ Direcţiunea Liceului Naţional a trimis ministerului de instrucţiune un tablou de profesorii care la 31 Martie 1915 împlinesc un nou termen de gradaţie. Tabloul cuprinde pe d-nii Vasile Teodoreanu şi Enrico Mezetti a II gradaţie, Gh. Scorpan a IV şi Doljan profesor de gimnastică I. Primăria a oprit eşirea din oraş a lemnului şi colisului pe timp nelimitat. O Administraţia comunală a admis transportarea pe calea ferată a făinei de grâu din oraş în virtutea permiselor date. La „Cercul Didactic“ d. profesor universitar C. Fedeleş şi-a desvoltat anunţata conferinţă vorbind desprelimitele şi puterea educaţiei*. A doua conferinţă va fi ţinută de Gh. Ghibănescu care va vorbi despre „Boala Tinereţei“. „ Trimisul special al farmaciştilor ieşeni, la Viena spre a trata cu o Casă de acolo pentru aprovizionarea farmaciilor, anunţa că tratativele merg bine așa că în curând acestea vor fi aprovizionate cu articolele necesare.