Mişcarea, decembrie 1916 (Anul 8, nr. 272-296)
1916-12-01 / nr. 272
4 y * A ANUL VIII No. 272 UN NUMĂR 5 REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA IAŞI, PIAŢA UNIREI No 6. In localul Clubului Naţional-Liberal ZIAR NATIONAL-LIBERAL COTIDIAN JOI 1 Decembrie 1916 WNUMĂR TÎRgRR Sub direcţiunea unui comitet Instituit de Clubul Naţional Liberal EDUCAŢIA RĂZBOIULUI Războiul, cu convoiul de jertfe, de mândrie şi de durere pe care îl poartă, înainte de a fi un prilej de distrugere, este un laborator în care forţele se călesc, energiile renasc şi sufletele se schimbă, pentru a produce o viaţă nouă, mai dreaptă în alcătuirea ei, mai largă în orizonturile ei şi mai viguroasă în avântul ei spre propăşire. In vârtejul unei lupte, în care viaţa omenească nu are decât valoarea contribuţiei ce o poate aduce pentru isbânda luptei, în care jertfa cea mai dureroasă devine datoria cea mai elementară şi în care individul se pierde în acel efort supra©menesc care condiţionează victoria finală, sufletele trăesc o viaţă nouă şi întreg mecanismul social se orientează după mentalitatea şi educaţia specifică împrejurărilor severe ale stărei de război. Războiul ne deprinde să suportăm durerea cu o putere cu care n’am putea-o suporta în împrejurările normale ; războiul ne învaţă să facem jertfa cu o mândrie pe care n’o cunoşteam în tihna zilelor de pace; războiul ne arată că viaţa poate fi mai aspră, că sufletul poate fi mai sbuciumat, că lupta poate fi mai aprigă de cât ne-o închipuiam, fără ca energia morală să şovăiască şi fără ca viaţa să-şi piardă "din farmecul nou cu care o îmbracă zilele mari, înroşite de sânge şi luminate de glorie. Aşa se face educaţia războiului. O educaţie care nu se plămădeşte decât în rostogolirea valurilor de foc şi de sânge, o educaţie care schimbă sufletele şi dă vieţei un înţeles nou. Această educaţie a fost impusă şi sufletului românesc, care duce războiul cu un avânt nedesminţit şi cu o vigoare nealterată. Fazele inevitabile ale luptei, au adus restriştea unor ceasuri care cu cât sunt mai grele, cu atât ne întăresc mai mult în credinţa cu care am intrat în război, în elanul cu care ducem lupta şi în siguranţa victoriei ce va încununa jertfele ce aducem pe altarul cele mai sfinte cauze a neamului şi a umanităţii. Ne-am călit în focul năprasnic al luptei, trăim clipele sfinte ale celui mai mare război al neamului - vom trăi mâne clipele glorioase sie victoriei. Criticele unui fugar Un „fugar“ sa plângă împotriva sp@eului «Se va Iaşi şi s@ resignează In nădejdea prefacerilor inevitabile ce Se va aduc© războiul. Până ce aceste prefaceri se vor produce „fugarul“ găseşte prilejul de a acuza autorităţile locale. „Fugarul“ cu aere de resignat, dacă şi-ar da silinţa să se informeze — dacă nu să constate singur — s’ar putea convinge că autorităţile locale au făcut şi fac totul pentru înfrânarea speculei; s’ar putea convinge că sunt „fugari“ cari încurajează specula, oferind preţuri fabuloase pentru camera, ca şi pentru articole alimentare; s’ar putea conving© ci urcarea de preţuri la Iaşi a fost determinată de ofertele benevole şi oculte ale unor fugari prea îngrijoraţi ; s’ar putea convinge că »lĂteus'Hfi&sSBa IcmäS® mH «sta ettA or! Ei se semnalează abuzul, îl reprimă cu toată energia. Şi s’ar mai pute© convinge de un lucru fugarul resignat: că măsurile administrative, oricât de drastice ar fi, rămân fără eficacitate, dacă ele nu sunt secondate de concursul publicului şi mai cu seamă, dacă consumatorul participă, încurajează să acopere pe speculant. Pe cât sunt de grele vremurile, pe atât de uşoare devin criticele, când critica se face cu acel spirit uşor şi stârţugos, pe care nădăjduim că „prefacerile războiului“ îl vor scoate din mentalitatea şi moravurile în care am trăit până acum. / PÂIENII ŞI FAPTE LITERATURA VIITOARE Fiecare epocă îşi are poezia şi proza—mai ales proza—ei semnificativă. In vremurile grele prin care trecem în momentele de faţă scriitorii noştri, sub impresia unei fapte care e în curs, nu şi-au spus încă cuvîntul. Clipa de azi nu e prielnică pentru stilişti cari, evident, nu pot avea acel „dolce far niente“ necesar unei concepţiuni artistice. Răsboiul nostru va inspira poeţilor şi prozatorilor noştri o seamă de subiecte pe cari nu le-ar fi putut găsi la vremuri de pace. Dacă ar fi ca ei să cânte numai elanul şi avântul ostaşilor noştri, încă ar găsi un nesecat isvor cari să alimenteze puterea lor de creare, talentul lor de a scrie. Răsboiul actual va fi urmat de multe prefaceri în viaţa societăţei noastre. Literatura noastră, cu diversele ei şcoli şi curente, va simţi şi ea înrâurirea acestor transiţii cari vor veni după triumfal unei cauze mari pentru care a luptat întreaga suflare românească. In timpul războiului nostru pentru independenţă am avut o fază literară pe care am numit-o eroică. In fruntea acelei literaturi de atuncea strălucia bardul de la Mirceşti care a cântat în versuri remase clasice vitejia soldaţilor noştri. Toţi scriitorii de atuncea au fost fascinaţi de avântul „curcanilor“ şi cu toţii au închinat luptătorilor noştri frumoasele lor inspiraţiuni. O, Nu, lătuiui viu astăzi acest avânt al soldaţilor noştri este incomparabil mai mare. Luptătorii de astăzi au dat şi dau dovadă nu numai de acte de eroism, dar eroismul lor purcede dintr’un profund sentiment naţional cari impune apararea pământului strămoşesc cu orice sacrificii. „ Ca şi altădată, scriitorii noştri îşi vor spune şi astăzi cuvântul despre vitejia soldatului român. Istoricii şi strategii vor descrie războiul nostru din punctul de vedere ştiinţific, tactic şi strategic — poeţii şi prozatorii însă vor eterniza în viitoarele lor opere acel suflu care a dat luptătorilor noştri forţa morală şi forţa fizică de a lupta vitejeşte împotriva duşmanilor ţării. PENEŞ •as-,, -----* -BWMg-r-—"— DIN PAGINA ll-a mm ui.§mi 5TIRI TELEGRAFICE SI telesfleedlm varietate De ce n*a isbutit planul » strategic al României „Daily Telegraf“ vorbind de exe- cutarea planului de războiu al României scrie „Executarea planului a fost stingherite de unele elemente necunoscute, ca de pildă atitudinea Bulgariei, care s’a crezut un mo-ment că ar fi dispusă să se desii-1 pească de puterile centrale, sau, în ori ce caz, că ar fi potrivnică unui războiu în contra României. Se ad-1 mite de cercurile conducătoare că j .Dobrogea ar fi putut fi atacată, însă ] întinderea primejdiei din partea a-1 ceasta nu fusese lămurită cu exacti- j tate şi chiar nu s’ar fi putut face j ceea ce era absolut sigur, era ur-1 mătorul lucru : ca forţele principale j ale duşmanului nostru erau menite j să se îndrepte împotriva României j prin trecătorile Transilvaniei t, de aci,? liniile generale ale planului de răz- S boiu Român. Ofensiva din partea aceasta a fost fericită şi surprinse pe inamic. Cât priveşte secretul diplomatic el n’a fost nici-odată mai bine păs-1 trat de Bucureşti, cu toate acestea orice hotărâri importante erau a-1 flate numai decât de duşman. Nu e adevărat că planul înaintărei în Ardeal s’ar fi întocmit spre a corespunde la pornirea generoasă iredentism a poporului român. Au- torităţile militare nu s’au lăsat a fi călăuzite în operaţiile lor militare de consideraţii politice. Rostul campaniei aşa cum ea a fost plănuită de statul major Român era îndoit defensivă faţă de Bulgaria ofensivă împotriva Ungurilor în Transilvania. O năvălire bulgărească în Dobrogea ar fi expus România la o primejdie sigură de la nord, pe câtă vreme odată înfrântă Ungaria, armata română ar fi putut înfrunta fără mare greutăţi atacul Bulgarilor. Tot ceea ce România ar fi putut pierde din aceasta era Turtucaia şi Silistra, şi, în cazul cel mai rău, drumul de fer Constanţa-Cernavoda , dar nimic mai mult. Din nefericire planul a fost răsturnat de unele consideraţiuni care nu se pot califica drept strategie. Căderea neaşteptată a cetăţilor turtucaia şi Silistra ca şi înaintarea ameninţătoare înspre drumul de fer au pricinuit o impresie aşa de adâncă în opinia publică românească încât planul iniţial a trebuit să fie în mod provizoriu schimbat ;contigentele indispensabile pentru operaţiile din Transilvania au fost trimise în grabă în Dobrogea spre a opri înaintarea duşmanului, iar generalul Averescu nu mai avu la îndemână toate mijloacele de care avea nevoie întru îndeplinirea planului său strategic. Astfel căzu în cele două primejdii, cu "rezultatul bine cunoscut. In ceea ce priveşte dacă Dobrogea era destul de apărată pentru orice eventualitate, ziarul crede că această apărare nu era desăvârşită, dar că, în orice caz răspunderea unei astfel de greşeli nu este exclusiv de caracter militar. (A. T. I.) Musulmanii din Bosnia şi Harţegovina chemaţi sub drapel Se află din Zürich . Ziarele vieneze vestesc că în Bosnia-Herţegovina au fost chemaţi sub arme toţi supuşii automani între 18 -42 de ani. Se socoteşte că numărul lor ar fi cam de 80.000. (A. T. 1. Sărbătorile ostaşilor Sărbătorile se apropie. Ele vor găsi pe mulţi pe fronturile de luptă şi pe paturile de suferinţă. Ostaşii noştri nu vor putea gusta din tihna zilelor sfinte ale creştinătăţii, ei vor trăi aceste zile în atmosfera aspră a luptei şi a jertfei. Datoria noastră e să le trimitem semnul dragostei şi al admiraţiei noastre. Sa ne grăbim a le strânge şi trimite daruri care să le arăte solidaritatea ce ne leagă de ei, grija ce le-o purtăm şi gândul ce vecinie e la ei. Să răspundem cu toţii cât mai în grabă la apelurile făcute şi să trimitem ostaşilor noştri darurile de mângâere și de ușurare. INFORMATIUNI* ® Excelenta Sa Pokiewscki Rusiei, Ministrul Rusiei pe lângâ guvernul nostru, a părăsit alauieri seara Iaşul, plecând la Petrograd. Dl. Mosoloff, însărcinatul de afaceri al Rusiei pe timpul absenţei dlui Pokiewscki, şi-a prezintat scrisorile de acreditare. m Staţiunea telegrafică fără fir engleză Poldhu, anunţă Inaugurarea recentă a liniei ferate ruseşti care leagă Petrogradul la portul Alexandrowska de pe oceanul Artic. Importanţa acestei noui artere de comunicaţie se cunoaşte. Ea asigură contactul neîntrerupt între Rusia şi aliaţii ei din occident dat fiind că portul Alexandrowska nu înghiaţă niciodaia în timpul iernei, oricât de aspră ar fi temperatura. Ministerul de Răsboiu (direcţia superioară a şcolilor militare) aduce la cunoştinţa generală, că pe ziua de 15 Decembrie 1916 se înfiinţează, la Dorohoi, pe lângă actuala şcoală pregătitoare de ofiţen de infanterie, o secţie de administraţie, în care vor fi admişi tinerii cu termen redus, din contigentul 1918, cari la vizita şi supravizita medicală au fost clasaţi pentru serviciul auxiliar, sau amânaţi. „ Ministerul de Răsboiu (direcţia superioară a şcolilor militare) aduce la cunoştinţa biurourilor de recrutare, detaşamentelor de recruţi, etc. cum şi a celor interesaţi, că tinerii cu 4—8 clase secundare, aparţinând contigentului 1920 din corpul 1, 2, 5 armată şi divizia 5-a, se pot prezenta noui şcoli de infanterie de la Botoşani, unde vor fi internaţi, până la 1 Martie 1917, când vor fi repartizaţi şcolilor de ofiţeri. Aceia insă, cari vor să rămâie în familiile lor pănă la data de mai sus, au această facultate, cu autorizaţia ministerului.